Ungheni
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
|
|||||||||
| Amplasare | |||||||||
| Ţară |  Republica Moldova |
||||||||
| Raion | Ungheni | ||||||||
| Atestare documentară | 1462 | ||||||||
| Populaţie (2005) | 32.700 | ||||||||
| Suprafaţă | 16,4 km² | ||||||||
| Densitate | 1.993,9 loc./km² | ||||||||
| Altitudinea medie | m n.m. | ||||||||
| Localităţi componente |
|||||||||
| Primar | Alexandru Ambros | ||||||||
| Sit web | ro oraşul Ungheni | ||||||||
| [[Imagine:|200px|Poziţia oraşului Ungheni în cadrul regiunii]] | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Poziţia oraşului în cadrul regiunii | |||||||||
| [[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Ungheni]] | |||||||||
| Harta administrativă a oraşului | |||||||||
Ungheni este un oraş în Republica Moldova cu o populaţie de 32.700 de locuitori (la 1 ianuarie 2005). Ungheni este oraş de reşedinţă al raionului Ungheni. Localitatea este situată pe malul estic al Prutului, în dreptul satului omonim din România, cu care a alcătuit în trecut aceeaşi localitate. Localitatea este de asemenea cel mai important puct vamal feroviar cu România.
Cuprins |
[modifică] Nume
Numele iniţial al localităţii a fost Unghiul. Astfel s-a numit localitatea între anii 1462-1587. Toponimicul respectiv îşi are originea în aspectul geografic al teritoriului pe care s-a constituit iniţial aşezarea, râul Prut formând aici, printr-o cotire bruscă, un unghi perfect.[necesită citare] Alte denumiri n-a mai avut, exceptând perioada interbelică în care purta denumirea de "Ungheni Târg"[1].
[modifică] Demografie
Populaţia este alcătuită din următoarele naţionalităţi (în ordinea relevanţei): români, ucraineni, ruşi. Religia populaţiei (în ordinea relevanţei): ortodoxă, adventistă, protestantă, iehovistă.
Demografia aşezării a început să se schimbe la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu construirea căii ferate, cînd din necesitate de forţă de muncă, în Ungheni s-au aşezat cu traiul evrei, ruteni, ruşi. Potrivit datelor recensămîntului din anul 1897, aici locuiau 1136 evrei, 456 români, 72 ucraineni, 58 ruşi şi 17 polonezi. Componenţa etnică a aşezării s-a schimbat începînd cu anul 1944, odată cu instaurarea regimului sovietic. La recensămîntul populaţiei din anul 1989 în Ungheni erau 40.000 de locuitori.
[modifică] Geografie
Municipiul se localizează în partea de vest şi centrală a Republicii Moldova, pe malul stâng al râului Prut şi în imediata apropiere a graniţei cu România. Ungheni se află la o distanţă de 105 km de municipiul Chişinău, la 85 de km de municipiul Bălţi şi la 45 de km de municipiul Iaşi (pe automagistrala prin vama de frontieră Sculeni). Municipiul este un important nod feroviar şi punct de frontieră vamal ce conectează reţeaua internă cu exteriorul.
Ungheniul este aşezat în centrul Moldovei vechi. Acest spaţiu face parte din extrema sudică a depresiunii (văii) Prutului mijlociu. Aici se află depresiunea de contract, adică o succesiune de văi colinare, care sfârşesc în aval şi sunt întretăiate de bătrânul fluviu, acesta fiind şi hotarul de vest al municipiului. Înălţimea asupra nivelului mării este de 62 de metri. Municipiul este extins pe o lungime de 9 km pe malul stâng al râului Prut.
[modifică] Economie
Pe data de 25.07.2002 s-a înfiinţat Zona Economică Liberă “Ungheni–Business” pe un termen de 25 ani cu o suprafaţă de 41.55 ha, amplasată în partea de nord-vest, în zona industrială a oraşului Ungheni cu acces la calea ferată, care face posibilă legătura cu nordul, centrul, şi sudul Republicii, cât şi cu exteriorul. Zona este creata pe baza a 13 intreprinderi de diferite ramuri, unde exista deja toata infrastructura necesara pentru dezvoltarea afacerii (acces la drumuri auto locale si internationale, acces la calea ferată de tip european şi rusesc, apeducte, canalizare, sisteme de telecomunicaţii şi termificare, gazificare, energie electrică, depozite).
[modifică] Istorie
Mahalalele şi cartierele poartă următoarele denumiri (cu provenienţa lor în paranteză):
- Cartierul Dănuţeni (de la localitatea de altădată inclusă în anul 1973 în componenţa oraşului),
- Cartierul Tineretului (acesta este construit recent în anii 1980),
- Cartierul Bereşti (de la localitatea de altădată inclusă în anul 1973 în componenţa oraşului),
- Regiunea Mînzăteştii-Vechi (fost sat inclus în 1973 în componenţa oraşului),
- Ungheni-Deal( parte a oraşului, altădată sat cu numele Deleşti, botezat astfel datorită poziţiei sale geografice, mai ridicat, pe o colină, în raport cu întreg oraşul),
- Ungheni-Vale (este satul istoric, care constituie nucleul oraşului. Apelativul şi l-a luat de la aşezarea sa geografică, în valea Prutului, faţă de celelalte zone ale municipiului.)
Aşezarea localităţii este amplasată într-o zonă periferică, în care au existat de demult condiţii favorabile schimbului dintre produsele dealurilor şi câmpiilor. De asemenea, prezenţa apei din abundenţă, precum şi deosebita fertilitate a solului, a condiţionat întemeierea vechiului sat. Ungheniul a fost dintotdeauna aşezat în imediata vecinătate a unor importante căi comerciale din trecut, cum au fost Marele Drum Comercial Moldovenesc şi Drumul Pescarilor. Ungheniul s-a aflat de multe ori în istoria sa în apropiere de numeroase drumuri războinice. Astfel, aşezarea geografică a urbei de astăzi a fost condiţia esentială pentru apariţia şi evoluţia ei.
Prin oraş curg două râuri mici. Unul din ele este Delia (numit în documente medievale Deala, fiindcă-şi începe cursul din şiragul de dealuri ale Basarabiei centrale). În forma sa actuală, însa Delia ar putea fi un nume de sorginte turanică (vezi literatura). Cel de-al doilea râuleţ se numeşte Băileşti şi trece prin sudul municipiului, vărsându-se în Prut. Numele său se explică prin cel al văii din care izvorăşte, Valea Băileşti, atestată documentar în secolul XVII. Alte ape, decât un iaz cu nume, ce poartă amprenta recentei ideologii comuniste (Lacul Comsomolist), nu mai există în localitate.
Prima menţiune documentară a Ungheniului datează din 20 august 1462 (dintr-un hrisov de la Ştefan cel Mare). La mijlocul secolului al XIX-lea, stăpânul aşezării, Mihai Buznea, a înfiinţat în centrul Ungheniului de astăzi un târg de produse agricole. În jurul acestuia, s-a aşezat treptat populaţie alogenă, mai cu seamă după construirea căii ferate în 1871-1875, partea respectivă a satului urmând să se numească, pînă prin anii 1970, Ungheni Târg.
Localitatea şi-a păstrat statutul de sat până în anul 1940, când în luna august sovieticii i-au conferit statutul de oraş şi centru raional. Pe teritoriul oraşului nu s-au efectuat săpături arheologice. Cu toate acestea, o retrospecţie de suprafaţă a teritoriului municipiului a scos la iveală vestigii ale unor aşezări din perioada culturii Cucuteni, Cerneahov. Aici au fost descoperite şi osemintele unui mamut din perioada tertiară.
Despre familiile boiereşti care au stăpânit se cunosc următoarele: în anul 1462 Pan Bratul, fiul Procelnicului, stăpânea localitatea. Acest Procelnicul era Stoian, boier în sfatul domnesc a lui Alexandru cel Bun şi participant la bătălia de la Grünwald în 1422. Alte rude ale acestui războinic, stăpâneau aşezarea la 1490. Neamul acestora s-a stins la Ungheni prin secolul XVII. Începând cu domnia lui Vasile Lupu, vărul acestuia, postelnicul Iorga, cumpără aici părţi de moşii. După moartea sa el a lăsat moştenire partea de sat surorilor sale Alexandra şi Creata. Viaţa acestora s-a stins la Ungheni la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Dinastia următoare a fost cea a boierilor moldoveni Buznea. Mihai, ultimul descendent al acestei familii, se stinge din viaţă ruinat de avere în anul 1914.
Cele mai de cu seamă familii boiereşti care au trăit la Ungheni a fost cea a lui Paul Gore şi Petre Cazacu. Paul Gore a lăsat pentru colectivitatea locală drept moştenire un frumos parc din specii deosebite de arbori, dar care a fost distrus în perioada sovietică. Următoarea personalitate importantă din localitate a fost prinţul Constantin Moruzi, vărul domnitorului moldovean Alexandru Moruzi. Constantin a ctitorit aici biserică Sfîntul Nicolae. El este tatăl romancierului Dumitru Moruzi. Alte familii boiereşti sunt puţin relevante.
[modifică] Arhitectură
- Crucea Eroilor Neamului, ridicată în cinstea martirilor perioadei de ocupaţie sovietică
- Memorialul celor căzuţi în al doilea război mondial pentru eliberarea Ungheniului de sub dominaţia nazistă
- Obeliscul ridicat în cinstea Diviziei a 252-a, participantă la eliberarea Ungheniului în 1944
- Biserica Alexandru Nevski, monument ecleziastic, de istorie şi arhitectură, ridicată în cinstea războiului ruso-turc din anii 1877-1878
- Biserica cu hramul Sf.Nicolae, monument ecleziastic şi de istorie, ridicată în anul 1882, de către prinţul Constantin Moruzi. În cavoul acestei biserici este înmormîntat ctitorul ei.
[modifică] Instituţii
În oraş activează în prezent: 6 licee, 2 şcoli (medii), 2 şcoli (primare), o şcoala-internat, 5 grădiniţe de copii (cu un contingent de circa 1500 de copii), 2 şcoli (polivalente), 3 colegii (de medicină, agroindustrial, „Eurobusiness”), 2 şcoli (sportive), o şcoală (de muzică) şi o şcoală (de arte plastice).
În oraş mai funcţionează 3 policlinici şi un spital cu o capacitate de 480 paturi.
De asemenea în oraş există şi: un Centru de cultură care întruneşte un Palat de cultură, o şcoală de muzică, una de arte plastice, un muzeu de istorie şi etnografie, 5 biblioteci, 2 case de cultură şi un cinematograf cu 2 săli de cinema cu o capacitate de 710 locuri.
[modifică] Personalităţi
- I. A. L. Diamond - autor de scenarii, născut în Ungheni
- Alexandru G.- CIA reprezentativ
- Vitalii Lupascu - regizor
[modifică] Oraşe înfrăţite
[modifică] Literatura
- Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol.II, D.I.R.
- Veacul XVI, A. Moldova, vol.III (1571-1590)
- Cugetul, Revista de Istorie şi Ştiinţe Umaniste, 1994, nr.1
- Relaţii etnice şi politice în Moldova meridionala în sec.X-XIII, Spinei V., Iaşi 1985
- D.R.N., A. Moldova, vol.II
[modifică] Note
[modifică] Vezi şi
[modifică] Legături externe
- Pagina oficiala a orasului"
- Pagina neoficiala a orasului"
- Diverse informaţii despre oraş
- Zona Economica Libera "Ungheni-Business"
- Liceul Teoretic "Vasile Alecsandri" Ungheni
- Vremea în Ungheni
- Ziarul „Unghiul”
|
|||||||
