Statele Unite ale Americii

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Statele Unite ale Americii este o ţară din America de Nord, situată între Canada, Mexic, Oceanul Atlantic şi Oceanul Pacific. Este o republică federală, cu capitala la Washington, D.C.. Teritoriul Statelor Unite este de aproximativ 40 de ori mai mare decât suprafaţa României, măsurând peste 4.800 de kilometri de la Oceanul Atlantic (la est) până la Oceanul Pacific (la vest) şi se întinde pe aproape 2.000 de kilometri de la graniţa canadiană (la nord) până la cea mexicană (la sud).

Federaţia este alcătuită din 50 de state, dintre care 48 sunt state continentale (enclave), iar două state (Alaska şi Hawaii) sunt exclave, fiind situate în exteriorul teritoriului amintit. La aceste state se adaugă districtul federal Columbia, pământ federal obţinut prin donaţie, în proporţii egale, de către statele Maryland şi Virginia.

Cuprins 1 Istoria Statelor Unite ale Americii 1.1 Preistorie 1.2 Colonizarea europeană 1.3 Crearea naţiunii 1.4 Războiul Civil 1.5 Expansiunea 1.6 Secolul XX 1.7 Secolul XXI 2 Geografie 3 Economie 4 Guvernul Statelor Unite ale Americii 5 Congresul Statelor Unite ale Americii 6 Justiţia în Statele Unite ale Americii 7 Statele Unite ale Americii ca federaţie 8 Cele 50 de state şi un district federal

[modifică] Istoria Statelor Unite ale Americii

[modifică] Preistorie

Istoria Americii a început cu sosirea primilor imigranţi din Asia peste strâmtoarea Bering, cu aproximativ 12.000 de ani în urmă, urmărind turme de animale pentru vânătoare, în America. Aceşti indieni americani au lăsat urme ale existenţei lor prin petroglife şi alte materiale arheologice. Este estimat că 2,9 milioane de oameni au locuit pe teritoriul care astăzi aparţine Statelor Unite, înainte de diminuarea lor numerică ca urmare a epidemiilor cauzate de boli infecţioase, care au sosit în America prin intermediul călătorilor europeni (cu toate că există dubii despre numărul lor exact). Au existat şi societăţi avansate, de exemplu Anasazi din sud-vest, sau Indienii de Păduri (Woodland), care au construit centrul Cahokia, situat lângă St Louis, care a avut o populaţie de 40.000 în anul 1200 î.Hr..

[modifică] Colonizarea europeană

Vizitatori străini au sosit şi în trecut, dar doar după călătoriile lui Cristofor Columb, în secolele 15 şi 16, au început naţiunile europene să exploreze şi să creeze locuinţe permanente pe acest continent. Vezi Colonizare.

În secolele 16 şi 17, spaniolii au ocupat sud-vestul Statelor Unite şi Florida. Prima colonie engleză care a avut succes a fost Jamestown în Virginia, în 1607. Pe parcursul următorilor decenii au apărut unele colonii olandeze, ca New Amsterdam (predecesorul oraşului New York), pe teritoriul ocupat actualmente de New York şi New Jersey. În 1637, suedezii au creat o colonie numită Christina (în Delaware), dar au trebuit să cedeze colonia, în 1655, Olandei.

Aceste evenimente au fost urmate de colonizarea intensivă a coastei de est de către Marea Britanie. Colonizatorii din Marea Britanie au fost lăsaţi în pace de către patria lor deorigine până la Războiul de Şapte Ani, când Franţa a cedat Canada şi regiunea Marilor Lacuri Marii Britanii. Atunci metropola (Marea Britanie) a impus impozite asupra celor 13 colonii pentru a strânge fonduri pentru război. Mulţi colonizatori nu au acceptat impozitele deoarece ei considerau că nu aveau o reprezentare adecvată în Parlament. Tensiunile între Marea Britanie şi colonizatori au crescut şi cele 13 colonii au început o revoluţie contra controlului Marii Britanii.

[modifică] Crearea naţiunii

În 1776, cele 13 colonii şi-au declarat independenţa faţă de Marea Britanie Revoluţia Americană (1775 - 1783) şi au format Statele Unite.

Structura administrativă iniţială a ţării a fost o confederaţie, fondată în 1777 (în 1781 fiind ratificată baza sa) - Articles of Confederation. După dezbateri îndelungate, acest document a fost înlocuit de către Constituţia Statelor Unite ale Americii, în 1789, care a creat un sistem politic mai centralizat.

[modifică] Războiul Civil

Din perioada colonială, a existat un deficit de lucrători, un fapt care a încurajat sclavia. Până la mijlocul secolului 19, conflictele asupra drepturilor statelor şi sclavajului negrilor au continuat să crească în intensitate şi au început să domine politica internă a Statelor Unite.

Statele nordice au început să se opună sclaviei, însă statele sudice considerau că acest sistem era necesar pentru continuarea cu succes a agriculturii lor bazate pe bumbac şi doreau să introducă sclavia şi în teritoriile de vest. Unele legi federale au fost trecute prin Congres pentru a atenua conflictul (de exemplu, Compromisul Missouri şi Compromisul din 1850).

Disputa a explodat într-o criză în 1861, când şapte state sudice au părăsit Statele Unite şi au format Statele Confederate ale Americii, o acţiune care s-a terminat cu Războiul Civil American. Imediat după începutul războiului, încă patru state sudice au intrat în confederaţie.

În timpul războiului, Abraham Lincoln a proclamat eliberarea tuturor sclavilor în statele rebele în Proclamaţia de Emancipare, cu toate că emanciparea completă a sclavilor a avut loc doar în 1865, după sfârşitul confederaţiei, cu adoptarea Amendamentului al 13-lea al Constituţiei SUA. Războiul civil a răspuns şi la intrebarea despre dreptul statelor de a părăsi Uniunea, şi e considerat un punct focal în istoria ţării, când guvernul naţional a acaparat puteri noi şi extinse.

[modifică] Expansiunea

Pe parcursul secolului 19, naţiunea s-a extins rapid, adăugând multe state noi. Destinul Manifest a fost o filosofie care a încurajat extinderea Statelor Unite înspre vest: deoarece populaţia statelor din est creştea şi imigranţi noi intrau în ţară, mulţi oameni continuu se mutau înspre vest.

Ca urmare a acestui proces, SUA a ocupat teritoriile Indienilor americani. Aceste acţiuni continuă sa aibă implicaţii politice astăzi, deoarece unele triburi cer aceste pământuri înapoi. În unele locuri, populaţiile indigene au fost distruse sau grav reduse de boli infecţioase aduse de către europeni şi astfel colonizatorii din SUA au acaparat uşor aceste teritorii goale. În alte situaţii, Indienii americani au fost mutaţi forţat de pe teritoriile lor tradiţionale. Cu toate că unii declară că Statele Unite nu a fost o putere colonială până ce a acaparat teritorii străine în Războiul Spaniol-American, controlul exercitat asupra pământurilor în America de Nord de către SUA, esenţial, a fost de o natură colonială.

În această perioadă, ţara a devenit o mare putere industrială şi un centru pentru inovaţie şi dezvoltare tehnologică.

[modifică] Secolul XX

Secolul XX a fost uneori numit "Secolul American" din cauza influenţei exercitate de către această ţară asupra întregii lumi. Influenţa sa relativă a fost mare, în special datorită faptului că Europa, care, anterior, a fost cel mai important centru de influenţă, a suferit grav în ambele războaie mondiale

Statele Unite a luptat în Primul şi Al Doilea Război Mondial de partea Aliaţilor. În perioada interbelică, cel mai important eveniment a fost Marea Depresie (1929 - 1939), efectul căreia a fost intensificat de Dust bowl, o secetă gravă. Ca şi restul lumii dezvoltate, SUA a ieşit din această criză economică în urma mobilizării pentru Al Doilea Război Mondial.

Războiul a adus pagube enorme majorităţii participanţilor la el, însă SUA a suferit relativ puţin din punct de vedere economic. În 1950, mai mult decât jumătate din economia globală (măsurată în PNB) se afla în SUA.

În Războiul Rece, SUA a fost un participant cheie în Războiul Coreean şi Războiul Vietnamez, şi, pe lângă URSS, a fost considerată una din cele două superputeri. Această perioadă a coincis cu o mare expansiune economică. Odată cu încetarea existenţei Uniunii Sovietice ca entitate juridică, SUA a devenit un centru mondial economic şi militar cu o pondere sporită.

În deceniul 1990 - 2000, Statele Unite au luat parte în mai multe misiuni de acţiuni de poliţie şi de menţinere a păcii, aşa cum ar fi cele din Kosovo, Haiti, Somalia, Liberia, şi Golful Persic.

[modifică] Secolul XXI

După atacurile teroriste din 11 septembrie 2001, executate asupra complexului World Trade Center şi a Pentagon-ului de organizaţie terorista, Al-Qaida, condusă de Osama bin Laden, Statele Unite ale Americii, cu ajutorul a altor naţiuni, a declarat război contra terorismului, care a inclus acţiuni militare în Afganistan şi Irak.

[modifică] Geografie

Din punct de vedere geografic, ţara se împarte în trei regiuni principale: Munţii Stâncoşi (Rocky Mountains) - la vest, zona de podiş şi de munte a Appalaşilor - la est, precum şi câmpiile întinse (Great Plains) din partea centrală. Aici se găsesc preeriile imense, care au devenit simbolul cuceririi de noi teritorii şi al vieţii în libertate. Caracteristice pentru America de Nord sunt şi marea diversitate a climei şi bogăţia lumii vegetale.

• Vezi şi: Listă de fluvii din SUA şi Listă de fluvii din America

[modifică] Economie

Datorită condiţiilor naturale propice şi a sporului demografic, industria s-a dezvoltat într-un ritm rapid, ceea ce a permis SUA să ocupe o poziţie de frunte pe arena internaţională. Totodată, statul este considerat simbolul economiei libere de piaţă. Datorită abundenţei bogăţiilor naturale(cărbune, petrol,gaze naturale, hidroenergie), el este mai puţin dependent de importul de energie decât majoritatea celorlaltor state industrializate. Un alt avantaj al său îl constituie culturile agricole: America este privită drept grânarul globului, iar o parte importantă a producţiei agricole este exportată în lumea întreagă.

[modifică] Guvernul Statelor Unite ale Americii

Guvernul federal american, numit Administraţie, este condus de Preşedintele Statelor Unite. Preşedintele este ales o dată la 4 ani, aceeaşi persoană putând ocupa maximum 2 mandate. Deciziile executive sunt luate de preşedinte, iar membrii cabinetului sunt oficial consideraţi consilieri ai preşedintelui pe domeniile legate de responsbilităţile oficiilor lor. Cabinetul include Vice-preşedintele şi 15 şefi ai departementelor executive. Aceştia sunt Secretarii pentru Agricultură, Comerţ, Apărare, Educaţie, Energie, Sănătate şi servicii umane, Securitatea patriei, Locuinţe şi dezvoltare urbană, Interne, Muncă, de Stat, Transport, Finanţe, Afacerile veteranilor, şi Justiţie.

Departamentele pot fi create doar prin legi organice, astfel încât preşedintele nu poate schimba numărul lor fără a trece printr-un proces legislativ intens. Ultima dată aceasta s-a întâmplat ca urmare a atacurilor din 11 septembrie 2001, când a fost creat Departamentul pentru Securitatea Patriei (Homeland Security). Precedentul departament (al Energiei) a fost creat cu 50 de ani în urmă. Secretarul pentru Justiţie este numit în engleză Attorney General (literal Avocatul General), el fiind responsabil de numirea şi suspendarea procurorilor federali, precum şi de reprezentarea legală a Statelor Unite. Departamentul de Stat are aceeaşi funcţie ca şi Ministerul de Externe în alte ţări. Departamentul Securităţii Patriei are unele prerogative similare celor ale Ministerelor de Interne din alte ţări. De exemplu, FBI (poliţia federală) este formal parte din acesta. Departamentul american de interne şi cel al educaţiei au prerogative destul de diferite şi mai mici decât ministerele cu aceleaşi nume din alte ţări. Spre deosebire de alte ţări, în SUA nu se foloseşte cuvântul minister.

Şeful de Cabinet al Preşeduntelui (White House Chief of Staff, adică şeful funcţionarilor Casei Albe) are, de asemenea, rang de membru al Cabinetului (Administraţiei). Sub preşedintele actual George W. Bush, patru alţi oficiali au primit rang de membri ai Cabinetului. Aceştia sunt Administratorul Agenţiei de Protecţie a Mediului, Directorul Oficiului pentru Organizare şi Buget, Directorul Oficiului Naţional de Control al Medicamentelor şi Negociatorul-şef pentru Comerţ al Statelor Unite (U.S. Trade Representative).^[1]

Actualul preşedinte american este George W. Bush.

Actualii membri ai Cabinetului american sunt:

• Mike Johanns, Secretarul pentru Agricultură
• Carlos Gutierrez, Secretarul pentru Comerţ
• Robert M. Gates, Secretarul pentru Apărare
• Margaret Spellings, Secretarul pentru Educaţie
• Samuel W. Bodman, Secretarul pentru Energie
• Michael O. Leavitt, Secretarul pentru Sănătate şi servicii umane
• Michael Chertoff, Secretarul pentru Securitatea patriei
• Alphonso Jackson, Secretarul pentru Locuinţe şi dezvoltare urbană
• Dirk Kempthorne, Secretarul pentru Interne
• Elaine Chao, Secretarul pentru Muncă
• Condoleezza Rice, Secretarul de Stat
• Mary E. Peters, Secretarul pentru Transport
• Henry M. Paulson, Jr., Secretarul pentru Finanţe
• Jim Nicholson, Secretarul pentru Afacerile veteranilor
• Alberto Gonzales, Secretarul pentru Justiţie.

Actualii oficiali cu rang de membri ai Cabinetului american sunt:

• Richard B. Cheney, Vice-Preşedintele
• Joshua B. Bolten, Şeful de Cabinet al Casei Albe
• Stephen Johnson, Administratorul Agenţiei de Protecţie a Mediului
• Rob Portman, Directorul Oficiului pentru Organizare şi Buget
• John Walters, Directorul Oficiului Naţional de Control al Medicamentelor
• Ambasadorul Susan Schwab, Negociatorul-şef pentru Comerţ al Statelor Unite

[modifică] Congresul Statelor Unite ale Americii

Congresul este o instituţie bicamerală formată din Senat, camera superioară, şi Camera Reprezentanţilor, cea inferioară.

[modifică] Justiţia în Statele Unite ale Americii

Statele Unite ale Americii are o singură curte supremă numit "Supreme Court of the United States of America", membrii ei fiind desemnaţi de Preşedintele SUA, cu acordul Senatului. Nu este fixat constituţional câţi judecători pot fi membri ai Curţii Supreme, de tradiţie recentă fiind 9, număr fixat de legislativ. Curtea Supremă este curtea de ultima instanţă pentru toate cazurile privind Constitutia SUA şi, în anumite cazuri limitate, este curtea de jurisdicţie de primă instanţă . Curtea Supremă supraveghează direct toate celalte curţi civile şi criminale şi, indirect, şi sistemul militar de justiţie.

[modifică] Statele Unite ale Americii ca federaţie

Statele Unite ale Americii este un stat federal. Fiecare stat deţine suveranitate legală, are propriul parlament (în general numit adunare - assembly), adesea bicameral, guvernator ales prin vot direct de populaţia statului, guvern condus de acesta şi sistem juridic propriu, inclusiv curte supremă de justiţie.

Foarte multe responsabilităţi (de exemplu, poliţia, justiţia civilă şi criminală, educaţia), care, în alte ţări, sunt prerogativa autorităţilor centrale, în SUA sunt de prerogativa statelor. Fiecare stat are şi sistem fiscal propriu. Impozitul pe venit plătit de fiecare american este de două tipuri, federal şi de stat. Unele state aleg să nu perceapă impozit pe venit, preferând să aducă la buget bani din impozitul pe vânzări (sales tax). În SUA nu există TVA. Totuşi, veniturile bugetelor statelor sunt adesea insuficiente şi autorităţile federale alocă statelor sume pentru anumite destinaţii. Alocarea acestora este adesea condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii, în acest fel autorităţile federale asigurându-se, indirect, că statele urmează în acele domenii politica pe care o vrea guvernul federal. Sunt şi cazuri când unele state refuză aceste alocări şi îşi menţin o politică economico-socială independentă. Statele adesea pendulează între a duce o politică proprie şi a primi suplimentar fonduri federale.

[modifică] Cele 50 de state şi un district federal

Alabama Alaska Arizona Arkansas California Colorado Connecticut Delaware Florida Georgia

Hawaii Idaho Illinois Indiana Iowa Kansas Kentucky Louisiana Maine Maryland

Massachusetts Michigan Minnesota Mississippi Missouri Montana Nebraska Nevada New Hampshire New Jersey

New Mexico New York North Carolina North Dakota Ohio Oklahoma Oregon Pennsylvania Rhode Island South Carolina

South Dakota Tennessee Texas Utah Vermont Virginia Washington West Virginia Wisconsin Wyoming

Districtul federal Columbia

v • d • m Diviziuni politice ale Statelor Unite ale Americii
State	Alabama • Alaska • Arizona • Arkansas • California • Colorado • Connecticut • Delaware • Florida • Georgia • Hawaii • Idaho • Illinois • Indiana • Iowa • Kansas • Kentucky • Louisiana • Maine • Maryland • Massachusetts • Michigan • Minnesota • Mississippi • Missouri • Montana • Nebraska • Nevada • New Hampshire • New Jersey • New Mexico • New York • North Carolina • North Dakota • Ohio • Oklahoma • Oregon • Pennsylvania • Rhode Island • South Carolina • South Dakota • Tennessee • Texas • Utah • Vermont • Virginia • Washington • West Virginia • Wisconsin • Wyoming
Teritorii dependente	Baker • Guam • Howland • Insulele Virgine • Jarvis • Johnston • Kingman • Mariana de nord • Midway • Navassa • Palmyra • Puerto Rico • Samoa americană • Wake
Washington, capitala Statelor Unite ale Americii, formează un district federal numit Districtul Columbia.