Briceni

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Briceni (dezambiguizare).
Briceni
—  Oraș  —
Drapel
Drapel
Stema Briceni
Stemă
Briceni se află în Briceni
{{{alt}}}
Briceni
Orașul pe harta Republicii Moldova
Briceni se află în Briceni
{{{alt}}}
Briceni
Orașul pe harta raionului Briceni
Coordonate: Coordonate: 48°21′19″N 27°4′24″E / 48.35528°N 27.07333°E / 48.35528; 27.0733348°21′19″N 27°4′24″E / 48.35528°N 27.07333°E / 48.35528; 27.07333

Țară  Republica Moldova
Raion Briceni
Ziua orașului 14 Octombrie
Atestare 1562

Guvernare
 - Primar Mihail Gnatiuc (PDM,02011)

Suprafață
 - Total 5,13  km²

Populație [1]
 - Total 9 900 locuitori
 - Densitate 1 929,8 loc./km² 

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Cod poștal MD-4700
Prefix telefonic +373 247 2****
Plăcuțe de înmatriculare BR -- ---

Briceni (în ucraineană Бричани, în rusă Бричаны) este un oraș, reședința raionului Briceni din Republica Moldova. Localitatea are 8765 locuitori și o suprafață de 5,13 km².

Istorie[modificare | modificare sursă]

Arheologii au identificat pe teritoriul orașului vetre a două sate existente în mileniile IV-II î.Hr. Pe locul vetrelor au fost colectate materiale arheologice care ne pot oferi informații despre viața locuitorilor. Unul din sate se afla în sud-vestul orașului pe colina Dealul Pleșuv [2]. Celălalt sat era situat pe teritoriul orașului, lângă cimitirul evreiesc. Locuitorii acestor sate își construiau case spațioase, cu sau fără nivel, din lemn și lut amestecat cu pleavă și paie. Populația era antrenată în cultivarea pământului, creșterea vitelor, produceau unele de muncă, deși cunoșteau arama, totuși majoritatea uneltelor de muncă era din cremene. Așezările au fost mistuite de foc, rămânând urme de case, grămezi de lut, ar cu amprente de nuiele, vase de argilă și alte obiecte casnice.[2]

După cucerire Daciei de către Imperiul Roman în 106 e.n., aici s-a format un sat de agricultori. Locuitorii își făceau case din nuiele și lut, acoperite cu stuf sau paie. SE practica diferite meșteșuguri casnice, prelucrarea pământului, creșterea vitelor, comerțul cu orașe din Imperiul Roman. Localitatea a fost distrusă în 365 e.n. de către hoarde de huni. Pe locul caselor s-u descoperit grămezi de luta ars, fragmente de vase, toate datând din perioada romană (sec. II-IV).[2]

Orașul Briceni în perioada socialistă

Denumirea arhaică a orașului Briceni, când localitatea era doar un mic sătuc este Adicăuți, anume sub acest nume a fost atestată prima dată localitatea Briceni. Cea mai veche atestare documentară, descoperită până acum, este din 1562. Dar cu denumirea de Briceni prima dată apare într-un uric semnat de Gașpar Voievod în 1616. Dar încă nu se statornicește acestă denumire ci variază între Adicăuți, Adiecăuți, Diacăuți, Diacouți, Ditcăuți, Pritceni, Britceani, Briceni. Într-un uric în limba sârbă se menționează că în 1619 intră în posesia lui Simion Pilipovschi.

În 1774 administrația militară rusă găsește aici 26 de gospodării țărănești, care au fost supuse birului în folosul armatei. În lista birnicilor nu figurează nume de evrei, ruși sau ucraineni. În 1788 ocupația austriacă găsește târgul Briceni cu 55 de familii, dar în noiembrie al aceluiași an vin rușii. În noiembrie 1788 armata generalului Saltîcov îi alungă pe austrieci din Briceni. În 1812 satul Briceni avea o biserică din lemn din 1810 și un cimitir vechi chiar în centrul localității. La 12 decembrie 1814 la Briceni e cazată o unitate militară rusească formată din 11 ofițeri, 163 de ostași, care aveau și 162 de cai. În 1817 au fost înregistrate 86 de gospodării, 2 preoți, 2 dascăli, 4 mazilii, 7 negustori armeni, 250 fălci de teren arabil, 250 - de pășuni, 3 iazuri, 3 mori. Pentru prima dată în 1828 se vaccinează 78 de copii contra vărsatului vântului. La sfârșitul anului 1848 în Briceni locuiau 590 de familii de erei - 2693 bărbați și 2824 femei. În 1959 numărul populației era de 7140 locuitori, funcționa o sinagogă, 2 școli (una evreiască), 4 fabrici mici. Conform recensământului general al populației din 1897 efectuat de Imperiul Rus numai pentru așezările cu 500 locuitori și mai mult, orășelul număra 7446 de locuitori, dintre care 7184 erau de credință iudaică. În același an în școala de două clase pentru băieți învățau 104 elevi, iar în cea de o clasă pentru fete – 66 de eleve.

În 1902 în Briceni era 892 de case; 1 biserică; 1 sinagogă; o școală de băieți și una de fete cu 2 clase, frecventate de 112 elevi, și 73 eleve.

Cimitirul evreiesc

Un alt document privind numărul populației este Dicționarul statistic al Basarabiei conform căruia în 1923 în Briceni locuiau 7496 de suflete în 1610 case. Orășelul avea o fabrică de ulei, două de săpun, 2 școli primare, un medic de plasă, o moașă, 6 dentiști, un agent veterinar, 46 de cârciumi, un spital, 2 incubatoare, o sinagogă, un post de jandarmi.

La 1 august 1949 în Briceni rămăseseră doar 4949 de locuitori, inclusiv 186 moldoveni, 568 ruși, 3205 ucraineni și 913 reprezentanți ai altor naționalități. Bricenii mult timp au continuat să rămână un târguleț prăfuit și murdar, cu căsuțe mici, deși de tip orășenesc în centru și cu multe case țărănești la periferie, din care cauză mult timp a fost separat în Bricenii-târg și Bricenii-sat.

În prezent populația majoritară a orașului Briceni o constituie ucrainenii și moldovenii iar limbile vorbite de aceștea sunt rusa, româna și ucraineana.

Adevăratele transformări sociale încep aici odată cu atribuirea orășelului în decembrie 1964 a statutului de centru raional. Încep să se construiască clădiri și instituții de menire economică și social-culturală. Orașul Briceni a dat Republicii Moldova mai multe personalități marcante, care s-au manifestat cu succes în diferite domenii ale științei, culturii, artei. Mai notorii sunt poeții Grigore Vieru, Paul Mihnea, Iosif Trahtenberg și savantul Veaceslav Leontie Perju.

În anul 1998 localitatea Briceni s-a înfrățit cu orașul Rădăuți din România.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Rondul din centrul orașului

Amplasare[modificare | modificare sursă]

Orașul Briceni este situat într-o vale largă formată de râulețele Lopatnic și Vilia. Orașul se află la o distanță de 230 km. nord de Chișinău. Odată cu darea în folosință a fabricii de zahăr, aici s-a tras o ramură de cale ferată de la Vășcăuți (Ucraina).

Resurse naturale[modificare | modificare sursă]

Resursele naturale ale orașului Briceni sunt fondul funciar care este reprezentat de cernoziomuri cu un grad înalt de productivitate. În preajma orașului este o pădure unică pe o suprafață de 30 ha, cu copaci seculari.

În oraș este amenajat un parc și 3 scuaruri. De asemenea este o zonă de agrement cu patru iazuri unite prin cascade. Cel mai mare lac din teritoriu are 33 ha.

În anul 2003 orașul Briceni a fost desemnat la concursul republican "Cel mai verde, cel mai bine amenajat și cel mai curat oraș al Moldovei".

Demografie[modificare | modificare sursă]

Dinamica numărului populației[modificare | modificare sursă]

Populația orașului conform datelor statistice oficiale constituie 9.600 locuitori, însă conform calculelor autorităților publice locale ea este de circa 11.000 locuitori. Orașul are o structură multinațională a populației.


Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Structura etnică a orașului conform recensământului populației din 2004[3]:

Grup etnic Populație  % Procentaj
Ucraineni 4,271 48.73%
Băștinași declarați Moldoveni
Băștinași declarați Români
3,344
67
38.15%
0.76%
Ruși 737 8.41%
Țigani 185 2.11%
Evrei 52 0.59%
Găgăuzi 26 0.30%
Bulgari 14 0.16%
Alții 69
Total 8,765 100%

Imn[modificare | modificare sursă]

Bustul lui Ștefan cel Mare din oraș
Havuzul din oraș

Imnul orașului Briceni a fost aprobat de sfatul orășenesc la 9 aprilie 2003 în urma unui concurs la care au participat mai mulți poeți și compozitori din Moldova. Învingători au fost Ludmila Sobețchi și Constantin Rusnac.

Pămînt al Gloriei Briceni

Din moși-strămoși, nestrămutați,
Am ocrotit acest pămînt.
Noi cu stejarii suntem frați,
Avem cu spicul legămînt.

Refren

Vei fi mereu sub cerul nalt
La pieptul țării diamant.
Cetate ești, noi — bravii cetățeni,
Pămînt al gloriei Briceni!
Oriunde am fi și-n orice zi
Prin fapte mari te vom cinsti.
Cetate ești, noi bravii cetățeni,
Pămînt al gloriei Briceni!

2

Pentru oricine-a îndrăznit
Cu gînd hain să vină-aici
Găseam și spadă și cuvînt
Tăios ca lama unui brici.

3

Lumina verbului matern
Din moși strămoși, din tată-n fiu,
Ne-a fost lăsată s-o păzim
Cu trandafirul purpuriu.

Refren

Vei fi mereu sub cerul înalt
La pieptul țării diamant.
Cetate ești, noi bravii cetățeni,
Pămînt al gloriei Briceni!
Oriunde am fi și-n orice zi
Prin fapte mari te vom cinsti.
Cetate ești, noi — bravii cetațeni,
Oraș al gloriei — Briceni!
Cetate ești, noi — bravii tăi cetațeni,
Oraș al gloriei — Briceni!

Text Ludmila Sobețchi
Muzică Constantin Rusnac

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia locală este formată din circa 100 agenți economici dintre care 10 sunt întreprinderi mari industriale, care cu părere de rău în prezent staționează. Cea mai remarcabilă este Fabrica de zahăr din Briceni care era cea mai mare din Republică, de asemeni mai funcționau fabrica de pâine, de vin și uzina secretă pe atunci de fabricare a microcomponentelor "Luci". Toate aceste întreprinderi au fost staționate după 1990.

În oraș activează 14 întreprinderi de prestare a serviciilor către populație și două întreprinderi de construcție și transport. Una dintre cele mai prospere întreprinderi din Briceni este „Floare-Morari”, care se ocupă cu creșterea și comercializarea florilor. Întreprinderea are 5 sere, este în continuă dezvoltare și produce un vast sortiment de flori pe tot parcursul anului.

Infrastructură[modificare | modificare sursă]

Biserica din localitate

În oraș funcționează o întreprindere municipală care acordă servicii comunale de salubrizare, aprovizionare cu apă și canalizare. În prezent circa 70% din populația orașului este conectată la conducta de gaze, asigurarea cu căldură în oraș este realizată în mod autonom, dar în oraș există două cazangerii, care ar putea acoperi în mod centralizat necesitățile orașului în energie termică. Lungimea totală a drumurilor în oraș constituie 46 km, dintre care 33 de km. cu acoperire rigidă.

De asemenea orașul dispune de un hotel "Vesta" cu 25 locuri de cazare, două piețe, 4 filiale ale băncilor și o filială a unei companii de asigurare.

Social[modificare | modificare sursă]

În oraș sunt 11 instituții de învățământ, inclusiv 3 licee cu predare în limbile (română, rusă și ucraineană), școală sportivă, școală muzicală, 2 școli auto (filiale Lipcani și Chișinău), 3 grădinițe de copii, etc. În oraș activează un colegiu privat. În toate instituțiile de învățământ își fac studiile 2.300 elevi și lucrează 156 profesori. În oraș funcționează biblioteca raională "Bacău", cu secții de literatură română, rusă și ucraineană. Biblioteca e amenajată cu săli de lectură. Orașul dispune de un stadion orășenesc și 4 săli de sport.

În oraș este un spital cu o capacitate de 170 de paturi și 138 angajați ca personal medical. De asemeni, orașul Briceni dispune de propria sa televiziune raională "Canal-X".

Un aport deosebit în dezvoltarea culturii orașului o aduce școala de arte, elevii căreia au participat la diverse concursuri internaționale din China, Finlanda, Turcia, Polonia, etc. În ultimii ani copii din școala de arte au fost decorați cu 5 medalii internaționale în diferite țări.

Pe lângă școală activează colectivul de dans modern „Capricio” care a participat la diverse manifestări pe plan național.

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Numărul populației stabile al Republicii Moldova la 1 ianuarie 2014, în profil teritorial statistica.md. Accesat la 17 martie 2014
  2. ^ a b c Hâncu, Ion. Vetre strămoșești din Republica Moldova. Material arheologic informativ-didactic. -Chi.: Editura Știința, 2003. - 508 p. ISBN 9975-67-297-3
  3. ^ Recensământul populației din 2004. Caracteristici demografice, naționale, lingvistice, culturale statistica.md

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Briceni
  • Ioniță Veaceslav; Munteanu, Igor; Beregoi, Irina, Ghidul orașelor din Republica Moldova Chișinău, TISH (F.E.-P. Tipografia Centrală), 2004. 248 pagini. ISBN 9975-947-39-5