Rezervație naturală

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Rezervația naturală este o arie în care întregul cadru natural sau anumite exemplare floristice,[1] faunistice[2] sau geologice sunt ocrotite de lege. Sunt protejate, pentru conservarea lor, ecosisteme, specii de plante sau de animale, elemente geologice etc. de interes științific sau peisagistic.

Cuprins

Tipuri de rezervații naturale [modificare]

Rezervațiile naturale se pot împărți în următoarele categorii:

  1. Rezervații botanice (floristice)
  2. Rezervații zoologice (faunistice), inclusiv refugiile ornitologice
  3. Rezervații geologice - geomorfice, paleontologice (puncte sau locuri fosilifere)
  4. Rezervații speologice
  5. Rezervații peisagistice[3]
  6. Rezervații mixte
  7. Rezervații de zonă umedă
  8. Rezervații de resurse genetice

Cele mai multe rezervații au un caracter complex.

Vezi și [modificare]

Note [modificare]

  1. ^ Floră” în DEXonline.
  2. ^ Faună” în DEXonline.
  3. ^ Peisaj” în DEXonline.

Surse bibliografice [modificare]

  • Mic dicționar enciclopedic (ed. a II-a, revăzută și adăugită). București: Editura științifică și enciclopedică, 1978.
  • Dicționar enciclopedic, vol. VI, R-Ș. București: Editura științifică și enciclopedică, 2006.
  • Ioan Mărculeț (coord.). Dicționarul ariilor naturale protejate din România. București: Colegiul Național „I.L. Caragiale”, 2012. ISBN 978-973-0-13590-9