Rezervație naturală
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rezervația naturală este o arie în care întregul cadru natural sau anumite exemplare floristice,[1] faunistice[2] sau geologice sunt ocrotite de lege. Sunt protejate, pentru conservarea lor, ecosisteme, specii de plante sau de animale, elemente geologice etc. de interes științific sau peisagistic.
Cuprins |
Tipuri de rezervații naturale [modificare]
Rezervațiile naturale se pot împărți în următoarele categorii:
- Rezervații botanice (floristice)
- Rezervații zoologice (faunistice), inclusiv refugiile ornitologice
- Rezervații geologice - geomorfice, paleontologice (puncte sau locuri fosilifere)
- Rezervații speologice
- Rezervații peisagistice[3]
- Rezervații mixte
- Rezervații de zonă umedă
- Rezervații de resurse genetice
Cele mai multe rezervații au un caracter complex.
Vezi și [modificare]
Note [modificare]
Surse bibliografice [modificare]
- Mic dicționar enciclopedic (ed. a II-a, revăzută și adăugită). București: Editura științifică și enciclopedică, 1978.
- Dicționar enciclopedic, vol. VI, R-Ș. București: Editura științifică și enciclopedică, 2006.
- Ioan Mărculeț (coord.). Dicționarul ariilor naturale protejate din România. București: Colegiul Național „I.L. Caragiale”, 2012. ISBN 978-973-0-13590-9