Limba franceză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
franceză
français
Pronunţie de nume (AFI) /fʀɑ̃'sɛ/
Vorbită în Franţa, Africa francofonă, Belgia (Regiunea Capitalei Bruxelles, Valonia şi câteva oraşe ale Flandrei), Canada (majoritar în Québec şi Acadia), Elveţia (Romandia), Italia (Valle d'Aosta), Haiti şi alte, în total 51 de ţări din întreaga lume
Regiuni Europa Occidentală, Asia, Africa, America, Oceania
Număr de vorbitori 265 de milioane (locul 9)
Limbă-mamă latină
Sistem de scriere alfabetul latin (variantă franceză)
Tipologie lingvistică SVO
limbă flexionară
Clasificare
limbi indo-europene
Statut oficial şi codificare
Limba oficială în 29 de ţări
35 de organizaţii
Organ de reglamentare Academia Franceză
DGLFLFOficiul Limbii Franceze din Québec
Serviciul Limbii Franceze (Belgia)
ISO 639-1 fr
ISO 639-2 fra (T)
fre (B)
ISO 639-3 (pentru cel mai răspândit dialect) fra
SIL FRA
Extras
Cântecul lui Roland — stanţa VII
Marsile fit amener dix mules blanches, que lui avait envoyées le roi de Suatille. Leurs freins sont d’or ; les selles serties d’argent. Les messagers montent ; en leurs mains ils portent des branches d’olivier. Ils s’en vinrent vers Charles, qui tient France en sa baillie. Charles ne peut s’en garder : ils le tromperont.
Răspândire în lume
Răspândirea limbii franceze în lume
Răspândirea limbii franceze în lume
Vizitaţi Wikipedia în franceză!
Această pagină poate conţine caractere Unicode.

Franceza (français) este o limbă romanică vorbită de 80 de milioane de oameni ca limbă maternă, 190 de milioane ca limbă secundară şi de încă aproximativ 200 de milioane ca limbă străină, cu un număr semnificant de vorbitori în 57 de ţări. Cei mai mulţi vorbitori nativi locuiesc în Franţa, unde limba a originat. Restul trăiesc în mare parte în Camerun Canada (în special Quebec, şi mai puţin în Ontario şi New Brunswick), Belgia, Elveţia, Africa, Luxemburg şi Monaco. Cei mai mulţi oameni care vorbesc franceza ca limbă secundară trăiesc în Africa francofonică, posibil depăşind numărul de vorbitori nativi.[1] Republica Democrată Congo este ţara francofonă cu cea mai numeroasă populaţie.

Limba franceză este descendentă a limbii latine, cum sunt şi limbile naţionale: italiana,spaniola, româna şi portugheza, şi minoritare: catalana, occitana, neopolitana şi multe altele. Dezvoltarea limbii a fost influenţată de asemenea şi de limbile celtice a Galiei romane şi limbile germanice ale invadatorilor franci.

Este o limbă oficială în 29 de ţări, majoritatea formând cea ce se numeşte, în franceză, La Francophonie, comunitatea ţărilor vorbitoare de limba franceză. Este o limbă oficială în toate agenţiile ONU şi un număr mare de organizaţii internaţionale. Potrivit Uniunii Europene, 129 de milioane (26% din cei 497,198,740) de oameni în cele 27 state membre vorbesc franceza, dintre care 65 milioane(12%) sunt vorbitori nativi şi 69 milioane (14%) fie o vorbesc ca limbă secundară sau limbă străină, ceea ce o face a 3-a cea mai vorbită limbă secundară din Uniune, după germană şi engleză. Înainte de mijlocul sec. XX, franceza servea ca limbă principală în relaţiile dintre puterile europene şi coloniale şi de asemenea ca lingua franca printre clasesele educate din Europa.

Ca rezultat al ambiţiilor coloniale ale Franţei între sec. al XVII şi sec. XX, Franceza a fost introdusă în America, Africa, Polinezia şi Caraibe. Ca urmare, multe limbi creole s-au format prin combinarea limbii franceze cu limbile native.


Cuprins

[modifică] Clasificare

Limba franceză aparţine familiei de limbi galo-romanice. Chiar dacă în Franţa sunt vorbite o multitudine de limbi (numite în general „dialecte”, împărţite în două mari familii, limbi nordice (langues d'Oïl) şi limbi sudice (langue d'oc, cele care aparţin familiei occitano-catalană), franceza, limba de la curte, este o sinteză după literatura tuturor, în principal a celor nordice. Franceza nu este în orice caz rezultatul promovării unui singur dialect, după cum spune numele francien, care arată că se vorbeşte despre Île-de-France, acesta este doar un mit[necesită citare]. Ca şi dialect, pierdut însă în vremuri din trecut, nu putem să nu amintim franceza veche nordică denumiă «le ch’ti» şi vorbită, în principiu, în regiunea Nord-Pas-de-Calais de către «le ch’timi», adică populaţia acestei regiuni. Oamenii care locuiesc în acel departament preferă însă denumirea de «patois», adică «limbaj ţărănesc», mai degrabă decât «ch’ti». Un exemplu al diferenţei de nuanţă şi pronunţie poate fi:

  • Ch'ti qui est nin contint i'a qu'à v'nir ém vir
  • Celui qui n'est pas content n'a qu'à venir me voir


Codul limbii este fr respectiv fra sau fre (după ISO 639); pentru Franceza Veche (842 până la 1400), codul este fro şi pentru Franceza Medie (ca. 1400 până la 1600) codul este frm.

[modifică] Origini

Se estimează la modul general că primul text scris în protofranceză (sau romana lingua, sau chiar roman) este atestat prin „Jurămintele de la Strasbourg” din 842, chiar dacă prima menţiune a existenţei unei limbi romanice nu data decât din 813, de la Sinodul Turnurilor. Primul text literar, Séquence de sainte Eulalie a apărut între 880 şi 881. În 1539 Dictatul de la Villers-Cotterêts a impus franceza ca limbă în administraţie şi în tribunale.

Printre primele opere principale:

[modifică] Fonologie

[modifică] Ortografie

[modifică] Gramatică

[modifică] Răspândire

Astăzi, franceza este singura limbă oficială a unui număr mare de ţări şi folosită în mod larg în alte câteva. O parte din naţiunile care utilizează această limbă s-au regrupat în Organizaţia Internaţională a Francofoniei. Pe lângă ţările care vorbesc limba franceză ca şi limbă oficială a statului cum este cazul Franţei sau Canadei, există ţări în care franceza reprezintă o limbă utilizată uzual, chiar dacă nu este legiferată în legile fundamentale. Este cazul spre exemplu a fostelor colinii franceze din nordul Africii: Algeria, Tunisia şi Maroc. Este cunoscut faptul că universităţile de prestigiu din aceste state au o abordare academică de o puternică influenţă occidentală, adoptând limba franceză ca limbă de studiu. Mai mult decât atât, în mediul familial al arabilor este uzual melanjul celor două limbi: araba şi franceza, aşa cum bine ştim că se întâmplă şi în India cu limba engleză şi indiană.

[modifică] Ţări cu franceza ca singură limbă oficială

[modifică] Ţări în care limba franceză este una dintre limbile oficiale

Africa Francofonă
Nivelul de cunoaştere a limbii franceze în Uniunea Europeană şi în ţările candidate

[modifică] Ţări în care limba franceză este folosită în mod curent

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

Wikipedia în limba franceză

[modifică] Referinţe


În alte limbi