Limba franceză

franceză français
Pronunție de nume (AFI)	/fʀɑ̃'sɛ/
Vorbită în	Franța, Africa francofonă, Belgia (Regiunea Capitalei Bruxelles, Valonia și câteva orașe ale Flandrei), Canada (majoritar în Québec și Acadia), Elveția (Romandia), Italia (Valle d'Aosta), Haiti și alte, în total 51 de țări din întreaga lume
Regiuni	Europa Occidentală, Asia, Africa, America, Oceania
Număr de vorbitori	265 de milioane (locul 8)
Limbă-mamă	latină
Sistem de scriere	alfabetul latin (variantă franceză)
Tipologie lingvistică	SVO limbă flexionară
Clasificare
limbi indo-europene italice romanice italo-occidentale occidentale galo-iberice galo-romanice oïl franceză
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în	29 de țări 35 de organizații
Organ de reglamentare	Academia Franceză DGLFLFOficiul Limbii Franceze din Québec Serviciul Limbii Franceze (Belgia)
ISO 639-1	fr
ISO 639-2	fra (T) fre (B)
ISO 639-3 (pentru cel mai răspândit dialect)	fra
SIL	FRA
Extras
Cântecul lui Roland — stanța VII Marsile fit amener dix mules blanches, que lui avait envoyées le roi de Suatille. Leurs freins sont d’or ; les selles serties d’argent. Les messagers montent ; en leurs mains ils portent des branches d’olivier. Ils s’en vinrent vers Charles, qui tient France en sa baillie. Charles ne peut s’en garder : ils le tromperont.
Răspândire în lume
Răspândirea limbii franceze în lume
Vizitați Wikipedia în franceză!
Această pagină poate conține caractere Unicode.

Franceza (français) este o limbă romanică vorbită de 80 de milioane de oameni ca limbă maternă, 190 de milioane ca limbă secundară și de încă aproximativ 200 de milioane ca limbă străină, cu un număr semnificant de vorbitori în 57 de țări. Cei mai mulți vorbitori nativi locuiesc în Franța, unde limba a originat. Restul trăiesc în mare parte în Camerun Canada (în special Quebec, și mai puțin în Ontario și New Brunswick), Belgia, Elveția, Africa, Luxemburg și Monaco. Cei mai mulți oameni care vorbesc franceza ca limbă secundară trăiesc în Africa francofonică, posibil depășind numărul de vorbitori nativi. Republica Democrată Congo este țara francofonă cu cea mai numeroasă populație.

Limba franceză este descendentă a limbii latine, cum sunt și limbile naționale: italiana, spaniola, româna și portugheza, și minoritare: catalana, occitana, neopolitana și multe altele. Dezvoltarea limbii a fost influențată de asemenea și de limbile celtice a Galiei romane și limbile germanice ale invadatorilor franci.

Este o limbă oficială în 29 de țări, majoritatea formând cea ce se numește, în franceză, La Francophonie, comunitatea țărilor vorbitoare de limba franceză. Este o limbă oficială în toate agențiile ONU și un număr mare de organizații internaționale. Potrivit Uniunii Europene, 129 de milioane (26% din cei 497,198,740) de oameni în cele 27 state membre vorbesc franceza, dintre care 65 milioane(12%) sunt vorbitori nativi și 69 milioane (14%) fie o vorbesc ca limbă secundară sau limbă străină, ceea ce o face a 3-a cea mai vorbită limbă secundară din Uniune, după germană și engleză. Înainte de mijlocul sec. XX, franceza servea ca limbă principală în relațiile dintre puterile europene și coloniale și de asemenea ca lingua franca printre clasesele educate din Europa.

Ca rezultat al ambițiilor coloniale ale Franței între sec. al XVII și sec. XX, Franceza a fost introdusă în America, Africa, Polinezia și Caraibe. Ca urmare, multe limbi creole s-au format prin combinarea limbii franceze cu limbile native.

Clasificare

Limba franceză aparține familiei de limbi galo-romanice. Chiar dacă în Franța sunt vorbite o multitudine de limbi (numite în general „dialecte”, împărțite în două mari familii, limbi nordice (langues d'Oïl) și limbi sudice (langue d'oc, cele care aparțin familiei occitano-catalană), franceza, limba de la curte, este o sinteză după literatura tuturor, în principal a celor nordice. Franceza nu este în orice caz rezultatul promovării unui singur dialect, după cum spune numele francien, care arată că se vorbește despre Île-de-France, acesta este doar un mit. Ca și dialect, pierdut însă în vremuri din trecut, nu putem să nu amintim franceza veche nordică denumiă «le ch’ti» și vorbită, în principiu, în regiunea Nord-Pas-de-Calais de către «le ch’timi», adică populația acestei regiuni. Oamenii care locuiesc în acel departament preferă însă denumirea de «patois», adică «limbaj țărănesc», mai degrabă decât «ch’ti». Un exemplu al diferenței de nuanță și pronunție poate fi:

• Ch'ti qui est nin contint i'a qu'à v'nir ém vir
• Celui qui n'est pas content n'a qu'à venir me voir

Codul limbii este fr respectiv fra sau fre (după ISO 639); pentru Franceza Veche (842 până la 1400), codul este fro și pentru Franceza Medie (ca. 1400 până la 1600) codul este frm.

Origini

Se estimează la modul general că primul text scris în protofranceză (sau romana lingua, sau chiar roman) este atestat prin „Jurămintele de la Strasbourg” din 842, chiar dacă prima mențiune a existenței unei limbi romanice nu data decât din 813, de la Sinodul Turnurilor. Primul text literar, Séquence de sainte Eulalie a apărut între 880 și 881. În 1539 Dictatul de la Villers-Cotterêts a impus franceza ca limbă în administrație și în tribunale.

Printre primele opere principale:

• Cântecul lui Roland (personaje: Roland, Charlemagne, Olivier, Ganelon)
• Le roman de Renart (personaje: Goupil, Ysengrin)
• Romanii lui Chrétien de Troyes
• Gargantua a lui François Rabelais
• Défense et illustration de la langue française (Apărarea și ilustrarea Limbii franceze)

Răspândire

Astăzi, franceza este singura limbă oficială a unui număr mare de țări și folosită în mod larg în alte câteva. O parte din națiunile care utilizează această limbă s-au regrupat în Organizația Internațională a Francofoniei. Pe lângă țările care vorbesc limba franceză ca și limbă oficială a statului cum este cazul Franței sau Canadei, există țări în care franceza reprezintă o limbă utilizată uzual, chiar dacă nu este legiferată în legile fundamentale. Este cazul spre exemplu a fostelor colinii franceze din nordul Africii: Algeria, Tunisia și Maroc. Este cunoscut faptul că universitățile de prestigiu din aceste state au o abordare academică de o puternică influență occidentală, adoptând limba franceză ca limbă de studiu. Mai mult decât atât, în mediul familial al arabilor este uzual melanjul celor două limbi: araba și franceza, așa cum bine știm că se întâmplă și în India cu limba engleză și indiană.

Țări cu franceza ca singură limbă oficială

Franța Benin Burkina Faso Congo Coasta de Fildeș

Gabon Guineea Mali Monaco Niger

Republica Democrată Congo Senegal Togo

Țări în care limba franceză este una dintre limbile oficiale

Africa Francofonă

Nivelul de cunoaştere a limbii franceze în Uniunea Europeană și în țările candidate

Belgia Valonia Bruxelles Burundi Camerun Canada Québec New Brunswick Saskatchewan

Comore Djibouti Haiti Luxemburg Madagascar Republica Centrafricană Rwanda Seychelles Elveția (v. Cantoanele Elveției)

Ciad Vanuatu

Țări în care limba franceză este folosită în mod curent

• Algeria
• Andora
• Maroc
• Tunisia

Vezi și

• Listă de țări în care franceza este limbă oficială
• Alianța Franceză / Alliance française

Legături externe

Wikipedia în limba franceză

• fr Organizația Internațională a Francofoniei
• fr Alliance française
• fr Dictionnaire de l'Académie, neuvième édition
• fr Dicționare vechi ale limbii franceze
• fr Noile reguli ortografice din 1990
• fr Ghid de conversație francez Wikitravel
• fr Dicționar Limba franceză
• fr * ro Dicționar român-francez-român online