Limba franceză

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Clasificare
franceză français
Pronunţie de nume (AFI)	/fʀɑ̃'sɛ/
Vorbită în	Franţa, Africa francofonă, Belgia (Regiunea Capitalei Bruxelles, Valonia şi câteva oraşe ale Flandrei), Canada (majoritar în Québec şi Acadia), Elveţia (Romandia), Italia (Valle d'Aosta), Haiti şi alte, în total 51 de ţări din întreaga lume
Regiuni	Europa Occidentală, Asia, Africa, America, Oceania
Număr de vorbitori	265 de milioane (locul 9)
Limbă-mamă	latină
Sistem de scriere	alfabetul latin (variantă franceză)
Tipologie lingvistică	SVO limbă flexionară
limbi indo-europene italice romanice italo-occidentale occidentale galo-iberice galo-romanice oïl franceză
Statut oficial şi codificare
Limba oficială în	29 de ţări 35 de organizaţii
Organ de reglamentare	Academia Franceză DGLFLF Oficiul Limbii Franceze din Québec Serviciul Limbii Franceze (Belgia)
ISO 639-1	fr
ISO 639-2	fra (T) fre (B)
ISO 639-3 (pentru cel mai răspândit dialect)	fra
SIL	FRN
Extras
Cântecul lui Roland — stanţa VII Marsile fit amener dix mules blanches, que lui avait envoyées le roi de Suatille. Leurs freins sont d’or ; les selles serties d’argent. Les messagers montent ; en leurs mains ils portent des branches d’olivier. Ils s’en vinrent vers Charles, qui tient France en sa baillie. Charles ne peut s’en garder : ils le tromperont.
Răspândire în lume
Răspândirea limbii franceze în lume
Vizitaţi Wikipedia în franceză!
Această pagină poate conţine caractere Unicode.

Limba franceză este o limbă romanică vorbită mai ales în Franţa, în care îşi are origini („limba oïl”), dar şi în Canada (mai ales în Québec, dar şi în părţile de nord şi est ale lui New Brunswick şi partea de nord-est a lui Ontario), în Belgia (în Valonia, Bruxelles şi unele oraşe ale Flandrei) şi Elveţia (în Romandia). Franceza este şi vorbită ca a doua sau a treia limbă în mai multe regiuni ale lumii precum Republica Democrată Congo, statul francofon cel mai populat^[1] şi una dintre 29 de ţări cu limba oficială franceză^[2] sau Maghreb. Majoritatea din statele acestea a făcut parte din imperiile coloniale francez şi belgian.

Limba franceză aparţine familiei de limbi galo-romanice; chiar dacă în Franţa sunt vorbite o multitudine de limbi (numite în general „dialecte”, împărţite în două mari familii, limbi nordice (langues d'Oïl) şi limbi sudice (langue d'oc), cele care aparţin familiei occitano-catalană), franceza, limba de la curte, este o sinteză după literatura tuturor, în principal a celor nordice; franceza nu este în orice caz rezultatul promovării unui singur „dialect”, după cum spune numele francien, care arată că se vorbeşte despre Île-de-France, acesta este doar un mit.

Codul limbii este fr respectiv fra sau fre (după ISO 639); pentru Franceza Veche (842 până la 1400), codul este fro şi pentru Franceza Medie (ca. 1400 până la 1600) codul este frm.

Se estimează la modul general că primul text scris în protofranceză (sau romana lingua sau chiar roman) este atestat prin Jurămintele de la Strasbourg din 842, chiar dacă prima menţiune a existenţei unei limbi romanice nu data decât din 813, de la Sinodul Turnurilor. Primul text literar, Séquence de sainte Eulalie a apărut între 880 şi 881. În 1539 Dictatul de la Villers-Cotterêts a impus franceza ca limbă în administraţie şi în tribunale.

Printre primele opere principale :

Cântecul lui Roland (personaje: Roland, Charlemagne, Olivier, Ganelon)
Le roman de Renart (personaje: Goupil, Ysengrin)
Romanii lui Chrétien de Troyes
Gargantua a lui François Rabelais
Défense et illustration de la langue française (Apărarea şi ilustrarea limbii franceze)

[modifică] Răspândire

Astăzi, franceza este singura limbă oficială a unui număr mare de ţări şi folosită în mod larg în alte câteva. O parte din naţiunile care utilizează această limbă s-au regrupat în Organizaţia internaţională a Francofoniei.