Dubăsari

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Dubăsari (dezambiguizare).
Dubăsari
Дубоссары (rusă)
Дубосари (ucraineană)
—  Oraș  —
Vedere panoramică spre Dubăsari
Drapel
Drapel
Stema Dubăsari
Stemă
Dubăsari se află în Transnistria
{{{alt}}}
Dubăsari
Poziția geografică
Dubăsari se află în Dubăsari
{{{alt}}}
Dubăsari
Coordonate: Coordonate: 47°16′9″N 29°10′23″E / 47.26917°N 29.17306°E / 47.26917; 29.1730647°16′9″N 29°10′23″E / 47.26917°N 29.17306°E / 47.26917; 29.17306

Țară  Republica Moldova
Teritoriu autonom  Transnistria
Unitate administrativă Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului

Guvernare
 - Primar Igor Mazur

Suprafață
 - Total 15,52  km²

Populație
 - Total 23,650 locuitori

Dubăsari (în rusă Дубоссары) este un oraș în Republica Moldova, situat pe malul stâng al râului Nistru (în Transnistria). Este centrul administrativ al raionului cu același nume. Așezarea geografică a orașului este: 47°16′N 29°10′E / 47.267°N 29.167°E / 47.267; 29.167. La Dubăsari funcționează cea mai mare centrală hidroelectrică din Republica Moldova.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Dubasă.
Dubasă încă folosită în Tibet, 2006.

Numele orașului se trage de la dubăsari, constructorii și mânuitorii dubaselor, ambarcații din Evul Mediu, rotunde, din nuiele tari și din piei. Denumirea lor provine de la cuvântul mongol tumbaz care a ajuns aici odată cu Hoarda de Aur; mai sunt încă folosite în Mongolia și în Tibet. În epoca țaristă și în cea sovietică, istoriografia oficială a propus, pentru cât mai multe așezări moldovenești, denumiri și etimologii provenite cu precădere din limbile tătară și slavă, bunăoară Cahul pentru Frumoasa sau, aici, tembosarî însemnând „dîmburi galbene”, sau dub însemnând „stejar”. Legenda locală, deformare a studiilor lui Ion Casian Suruceanu, susține că aici Nistrul ar fi fost traversat de un pod din luntre de stejar, dar un astfel de pod nu ar fi rezistat curentului, pe când dubasele da : rotunde, solide dar suple, ele puteau să transporte peste fluviu oameni, vite și marfă, învârtindu-se în vîrtejuri fără să se răstoarne.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Istorie[modificare | modificare sursă]

În apropiere de Dubăsari s-au descoperit artefacte din epoca de piatră.

Documentele atestă satul începînd cu anul 1523, aparținând atunci regatului polon, dar sub administrarea voievozilor moldoveni. În 1772 Dubăsarii Noi devine posesiune a împărăției rusești și primește statutul de oraș. În 1780 a fost clădită biserica-catedrală Adormirea Maicii Domnului cu binecuvîntarea mitropolitului Daniil. A existat biserica pînă la 1809, cînd pe locul ei a fost înălțată biserica de piatră. În documentele sec. al XIX-lea localitatea figurează cu numele Dubăsarii Noi, având atunci ca principale activități comerțul lemnului și al tutunului.

Perioada 1917-1945 a fost deosebit de tragică deoarece s-au înșiruit revoluția, invazia germană consecutivă tratatului de la Brest-Litovsk, războiul civil rus, colectivizarea forțată, marea foamete stalinistă, prigoana fugarilor sovietici de către grăniceri și NKVDiști, al doilea război mondial și măcelul evreilor. Între anii 1941 și 1944, orașul Dubăsari a fost sediul efemerului județ denumit Dubăsari. Numai după 1956, odată cu destalinizarea, pacea și liniștea au revenit în oraș, a cărui populație descrescuse în deceniile precedente, dar care a crescut din nou în mod important în anii construirii centralei hidroelectrice.

În timpul conflictului din Transnistria, sovietul orășenesc al Dubăsarilor s-a declarat de partea separatiștilor din Tiraspol (cu 49 voturi din 86[1]), în timp ce sovietul raional s-a declarat de partea autorităților Republicii Moldova. De atunci, raionul Dubăsari este împărțit între aceste două autorități, orașul Dubăsari fiind capitala părții separatiste. Din păcate, această situație are un efect izolant din punct de vedere economic.

Demografie[modificare | modificare sursă]

În 1772 Dubăsarii Noi avea 52 de gospodării – 72 de bărbați români „capi de familie” și 4 evrei. În 1792 aici trăiau 3005 loc., în exclusivitate români. Călătorul rus Pavel Sumarokov, trecînd în 1799 prin mai multe localități din stînga Nistrului, ne oferă prețioase date privitoare la componența lor etnică. Pentru această localitate se arată că locuitorii sunt „moldoveni, greci, bulgari, evrei și câțiva ruși” (Sumarokov, 1800, 223-235), avînd circa 300 de gospodării, în 1850 aici trăiau 4298 loc. români, ucraineni, evrei. La 1906 Dubăsarii Noi avea 2057 de ogrăzi cu 5403 bărbați și 5711 femei (SNPTU, 1907, 169).

Conform recensămîntului sovietic din 1989 (ultimul recensămînt înaintea conflictului din Transnistria) orașul avea o populație de 35.800 locuitori, din care 15.414 moldoveni (români), 10.718 ucraineni și 8.087 ruși. Datorită regimului separatist din Transnistria, populația a scăzut dramatic, la recensămîntul făcut de autoritățile separatiste transnistriene în noiembrie 2004 înregistrîndu-se doar 23650 locuitori[2].

Referințe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Viktor Vasilevich Diukarev. Pridnestrov’e—proshloe, nastoiashchee, budushchee, za kulisami politiki. Dubossary 1989-1992 gg (Tiraspol’: Uprpoligrafizdat PMR, 2000), 203-205
  2. ^ citypopulation Moldova

Orașe și comunități înfrățite[modificare | modificare sursă]

Vedeți și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]