Arhitectură
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Arhitectura este ştiinţa şi arta de a proiecta şi construi clădiri şi ansambluri de clădiri potrivit anumitor proporţii şi reguli, în funcţie de caracterul şi destinaţia construcţiilor. Ştiinţa ei constă în rezolvarea funcţională şi tehnică a clădirilor. Arta arhitecturii este o componentă mai specială a artelor în general, care are un caracter mai deosebit, deoarece cu elemente reale, utile, se creează şi se compun imagini plastice nonfigurative, de esenţă abstractă, fară să imite deci modele ale naturii.
Arhitectura nu poate fi comparată cu natura înconjurătoare decât prin aceea ca este un organism artificial implantat într-un mediu natural cu care trebuie să se armonizeze atât funcţional cât şi estetic.
Arhitectura forma cea mai cuprinzătoare de organizare a spaţiului, urmărind rezolvarea echilibrată, armonioasă, a funcţiunilor complexe, multilaterale. Arta se ştie este un fenomen conştient, arhitectura, pe lângă această calitate mai este cognitivă şi ontologică. Până la sfârşitul secolului trecut arhitectura era considerată "o decoraţie a structurii" (John Ruskin), iar în secolul nostru Frank Lloyd Wright redefineşte arhitectura prin stilul său de integrare armonioasă a structurilor în natură, fiind exponentul cel mai de seamă al arhitecturii organice.
[modifică] Vezi şi
- Art Deco
- Arhitectură Art Deco
- Art Nouveau
- Arhitectură Art Nouveau
- Bauhaus
- Baroc
- Arhitectură barocă
- Elemente arhitecturale
- Gotic
- Arhitectura gotică
- Listă de arhitecţi
- Monumente arhitectonice
- Arhitectură organică
- Renaşterea
- Arhitectură renascentistă
[modifică] Bibliografie
- Deyan Sudjic – Der Architekturkomplex. Monumente der Macht, Düsseldorf: Patmos 2006, ISBN 3-538-07224-8
