Stema Principatului Moldovei

Stema Moldovei în Evul Mediu

Stema Moldovei pe monedele lui Petru I Muşat

Stema principatului Moldovei este reprezentată prin capul de bour cu stea între coarne, flancat la dreapta de o roză (soare) la stânga – de semilună, constituie element de bază al sigiliului Moldovei, al steagului Moldovei, al monedelor moldovenești.

Stema Moldovei era inițial un cap de bour (Bos taurus primigenius), care, după dispariția timpurie a acestui animal, a fost înlocuit treptat prin capul de zimbru (Bison bonasus), la rândul lui dispărut prin secolul XVIII.

Cei mai veche pecete domnească cu stema Moldovei este cea atârnată de un document semnat de Petru Mușat la 1377. Legenda, ce înconjoară la margini sigiliul „Petrus voivoda Moldaviensis”. Aceeași stema, cu capul de bour având coarnele recurbate în afară, apar și pe monedele moldovenești emise de Petru I Mușat. Majoritatea sigiliilor domnești, conținând elementul constitutiv obligatoriu, au legenda în limba slavonă. De exemplu: „Печать ио Романа воевода Земле Молдавской” atârnată de documentul din 30 martie 1392.

Sigiliul atârnat de gramota semnată de Alexandru cel Bun are legenda: „Печать Олександра воеводы, господарь Земли Молдавской”. Începând din anul 1409, este modificată forma coarnelor bourului, acestea fiind curbate înăuntru, amănunt care se va păstra întocmai în toată evoluția istorică a stemei; tot acum se modifică și forma stelei, care va avea cinci colțuri, roză plasată la stânga botului va fi redată cu petale, un globular semilună rămânând sub aceeași formă. Pecețile lui Ștefan cel Mare cuprinzând stema Moldovei au o legendă modestă, inspirând demnitate: „Печать Ио Стефана воевода Земли Молдавской…”

Pentru prima dată, la 1563, sub domnia lui Despot Vodă, scutul apare suprapus de o coroană princiară deschisă. În decursul secolelor al XV-lea și al XVI-lea, stema Moldovei rămâne aproape neschimbată, cele mai semnificative modificări fiind cele ale formei scutului.

• 

  Sigiliul domnesc al lui Alexandru cel Bun

• 

  Sigiliul domnesc al lui Ştefan cel Mare

• 

  Sigiliul domnesc al lui Vasile Lupu

• 

  Stema Moldovei 1481

• 

  Stema domnitorului Moldovei în armorialul Wijsbergen

• 

  Stema domnitorului Moldovei pe clopotul de la Suceava

• 

  Stema Moldovei sec XVI.

• 

  Stema simplă a Moldovei, la mânăstirea Cetăţuia

• 

  Stema Moldovei 1559

• 

  Teracotă cu stema Moldovei descoperită la Cetatea Neamţului

• 

  Stema Moldovei 1775

• 

  Stema Moldovei 1807

Din secolul al XVII-lea, coroana princiară, ca simbol al puterii suverane, va fi redată chiar deasupra coarnelor, asociată, de multe ori, cu celelalte două simboluri ale puterii: spada și buzduganul. Este de semnalat că, începând cu domnia lui Vasile Lupu, steaua care flanca, la stânga, botul bourului, se transformă în soare.

În secolul al XVIII-lea, chiar dacă elementele heraldice vechi rămân în esență aceleași, stema devine tot mai încărcată cu ornamente exterioare, în special trofee cu arme variate, sau este susținută de lei rampanți.

La începutul secolului al XIX-lea, stema cu capul de bour va fi așezată pe un mantou de purpura căptușit cu hermină. Sub domniile lui Mihail Sturdza și ale lui Grigore Alexandru Ghica se constată tendința de modificare a aspectului animalului heraldic, bourul tradițional fiind înlocuit cu zimbrul iar scutul apărând încadrat între doi delfini afrontați.

Vezi și

• Istoria Moldovei
• Steagul principatului Moldovei

Bibliografie

• Mischevca, V., Negrei, I., Nichitici, Al., Simbolurile Țării Moldovei.