Svalbard

Svalbard
Capitală		Longyearbyen
Limbi oficiale		Limba norvegiană
Sistem politic		Regiune a Norvegiei
-	Guvernator	Odd Olsen Ingerø
Suprafață
-	Total	61,022 km²
Populație
-	Recensământ 1 iulie 2011	2.394 locuitori
Monedă		Coroană norvegiană (NOK)
Prefix telefonic		+47
Domeniu Internet		.no (există și .sj, dar nu este folosit)
Fus orar		OEC (UTC+1)
-	Ora de vară (ODV)	OVEC (UTC+2)

Svalbard este un teritoriu insular în Oceanul Arctic, format din Insula Spitzbergen, insula Kvitøya și Insula Urșilor (Bjørnøya). Svalbard este situat la 600 de km de coastele Norvegiei și este administrat de Norvegia.

Istorie

Este posibil ca Svalbard să fi fost descoperit de vikingi și/sau ruși încă din secolul XII. Tradiția scandinavă atestă existența unui teritoriu numit Svalbarði - tradus "periferie rece" (acest tărâm ar fi putut totuși fi la fel de bine Jan Mayen sau coasta estică a Groenlandei). Olandezul Willem Barents a fost primul care a descoperit indisputabil Svalbardul în 1596. În secolele XVII și XVIII insulele au servit drept locație internațională pentru vânătoarea de balene, iar cu această ocazie Balena de Groenlanda a fost exterminată din regiune.

Politică

MS Nordsyssel, nava guvernatorului, docked at Ny-Ålesund

În urma Tratatului Svalbardului din 1920, Norvegia a obținut control total asupra arhipelagului. Acesta, spre deosebire de Zona Antarctică Norvegiană, este parte a Regatului Norvegiei și nu un teritoriu dependent. Tratatul a intrat în vigoare în 1925 ca urmare a Actului Svalbard. Toate cele patruzeci de țări semnatare ale tratatului au dreptul de a desfășura activități comerciale în arhipelag, acestea fiind supuse legislației norvegiene. Tratatul limitează dreptul Norvegiei de a colecta impozite în favoarea finanțării serviciilor.

Geografie

În Svalbard există relief de platou, dominat de culmi muntoase.

Așezări

• Barentsburg (Баренцбург) (localitate rusă, 500 locuitori)
• Bjørnøya (Stație meteorologică norvegiană, 9 locuitori)
• Grumantbyen (Грумант) (localitate rusă, abandonată în 1961, reluarea activității miniere a fost anunțată în 2003)
• Hopen (Stație meteorologică norvegiană, 4 locuitori)
• Hornsund (Stație de cercetare poloneză, 8 locuitori)
• Isfjord radio
• Longyearbyen (2075 locuitori)
• Ny-Ålesund (40 locuitori)
• Pyramiden (Пирамида) (localitate rusă, abandonată în 2000)
• Smeerenburg (localitate olandeză în nord-vestul insulei Amsterdam, abandonată în 1660)
• Sveagruva (populație: 210)

Economie

Economia Svalbardului este bazată pe exploatări de minereu de fier, cupru, zinc, azbest și cărbune. Pescuitul și vânătoarea au deasemenea o contribuție importantă.

Galerie

• 

  Prins Karls Forrland este a şasea insulă ca mărime

• 

  Stânca Stappen de pe Bjørnøya

• 

  Starda principală din Longyearbyen

• 

  Pe insulele Svalbard sunt ca. 3000 de urşi polari

• 

  Ny-Ålesund vara

• 

Bibliografie

• Arlov, Thor B. (1996). scris în Oslo (în norvegiană). Svalbards historie. Aschehoug. ISBN 82-03-22171-8 
• Arlov, Thor B. and Arne O. Holm (2001). scris în Longyearbyen (în norvegiană). Fra company town til folkestyre. Svalbard Samfunnsdrift. ISBN 82-996168-0-8 
• Fløgstad, Kjartan (2007). scris în Oslo (în norvegiană). Pyramiden: portrett av ein forlaten utopi. Spartacus. ISBN 82-430-0398-9 
• Tjomsland, Audun and Wilsberg, Kjell (1995). scris în Oslo (în norvegiană). Braathens SAFE 50 år: Mot alle odds. ISBN 82-990400-1-9 
• Torkildsen, Torbjørn et. al. (1984). scris în Oslo (în norvegiană). Svalbard: vårt nordligste Norge. Forlaget Det Beste. ISBN 82-7010-167-2 
• Umbreit, Andreas (2005). scris în Bucks (în engleză). Guide to Spitsbergen. Bradt. ISBN 1-84162-092-0 

Legături externe

• Sysselmannen.no – pagina oficială a guvernatorului din Svalbard
• Svalbard Tourism – situl web al consiliului turistic
• TopoSvalbard – hartă interactivă a arhipelagului Svalbard