Bibliotecă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Privire într-o bibliotecă

O bibliotecă este o colecție privată de cărți și alte medii, sau și o colecție de medii mare, deținută și administrată de o instituție. Termenul provine din combinația termenilor grecești biblos (carte) și theke (cufăr).

Tot „biblioteci” se numesc și clădirile (sau părțile de clădiri) care adăpostesc astfel de colecții.

Primele biblioteci cunoscute în istoria civilizației au apărut prin anii 2000 î.Hr.

Printre marile biblioteci ale lumii se numără: Biblioteca Congresului din Washington, Biblioteca Națională a Marii Britanii din Londra, Biblioteca Națională din Paris, Bibioteca „Lenin” din Moscova, Biblioteca Germană din Leipzig, Biblioteca Academiei Române din București.[1]

Tipuri de biblioteci, după domenii[modificare | modificare sursă]

Bibliotecile sunt de obicei specializate pe anumite domenii, tot așa ca și utilizatorii deserviți:

  • Bibliotecile orientate pe colecțiile de texte (cărți etc.) și grafică (desene, litografii etc.); de ex. bibliotecile tradiționale de stat, universitare, școlare ș.a.
  • Bibioteci multimedia (mediateci) care, pe lângă tipărituri, oferă și colecții de medii audiovizuale, atât analogice căt și digitale, pe cele mai diverse suporturi purtătoare
  • Un cu totul alt gen de biblioteci sunt bibliotecile electronice de programe ale unui calculator, în engleză: libraries.

Biblioteci antice dispărute sau distruse[modificare | modificare sursă]

- Colecția minoică de tăblițe de argilă din Knossos (insula Creta).
- Colecția regelui asirian Sargon al II-lea (722-705 î.Hr.) din Uruk, “Orașul Cărților“.
- Bibliotecile din Nippur și Ninive.
- Colecția lui Peisistratos (Pisistratus) din Atena (dispărută în jurul anului 600 î.Hr.).
- Colecția din Teba (Grecia antică), distrusă în secolul al IV-lea î.Hr.
- Exemplarul original al Sf. Scripturi Avesta a perșilor, la redactarea căreia ar fi contribuit și Zarathustra, scrisă cu litere de aur (distrusă de Alexandru cel Mare).
- Biblioteca din Cartagina (Tunisia): în anul 146 î.Hr. au fost arse cca 500.000 volume, la cucerirea orașului de către trupele romane.
- “Cărțile Sibilinice” din Roma (distruse la un mare incendiu în anul 83 î.Hr.).
- Scrierile celtice ale druizilor (preoți celtici): distruse de către împăratul roman Iulius Cezar (100-44 î.Hr).
- Biblioteca din Alexandria (Egipt), a dispus de peste 700.000 role de pergament și papirus. A fost distrusă parțial - prin incendiu - la ocuparea Egiptului de catre impăratul roman Iulius Cezar în anul 48 î.Hr. A ars însă doar o parte a bibliotecii, și nu din rea intenție, ci în urma înfrângerii unei revolte locale stârnită de egiptenii lui Ptolemaios, fratele Cleopatrei. Chiar și după aceea a rămas cea mai mare blibliotecă a lumii antice. Creștinii au distrus insă biblioteca, în anul 389, din ordinul patriarhului Theophil și al împăratului bizantin Teodosiu I. Restul bibliotecii a fost apoi total distrus de către califul Omar în anul 640, care a folosit rolele drept combustibil pentru băile publice din Alexandria.
- Colecția Templului lui Herodes din Ierusalim: distrusă de către împăratul roman Titus Flavius Vespasianus în anul 70, după „Primul Război Evreo-Roman” (66-70).
- Biblioteca din Pergamon (azi Turcia), cu peste 200.000 cărți rolă: distrusă de către împăratul roman Teodosiu I și de către arabi.
- Colecția Sanctuarului lui Ptah din Memphis (20 km sud de Cairo, Egipt): distrusă de către împăratul roman Teodosiu I.
- 3.000 cărți de valoare inestimabilă din Constantinopol au fost arse în secolul al VIII-lea din ordinul împăratului bizantin Leon al III-lea Isauricul.
- Colecția antică de role a țarului rus Ivan cel Groaznic (1530-1584).
- Colecția aztecă de cărți din orașul Texcoco (America Centrală): arsă în piața publică din Texcoco la ordinul arhiepiscopului catolic spaniol Don Juan de Zumáraga. Aceeași soartă au avut-o și colecțiile de scrieri ale culturii Maya (America Centrală), distruse de coloniștii spanioli.

Biblioteci actuale[modificare | modificare sursă]

Bibliotecile actuale [2] tind să devină adevărate centre informaționale, care extind ariile de cercetare ale utilizatorilor. În ciuda răspândirii din ce în ce mai largi a bibliotecilor virtuale (v. mai jos), și construcția de clădiri pentru biblioteci moderne, noi, este în plin avânt. Câteva exemple de biblioteci construite recent, cu o arhitectură funcțională deosebită, futuristă, reprezentativă:

Și digitalizarea informației amplifică cererea de biblioteci moderne, înzestrate cu toată electronica necesară pentru a accesa informațiile înmagazinate; specialiștii documentariști și bibliotecari contribuie la apariția de noi metode, de ex. interactive, care să mărească eficiența la folosirea bibliotecilor de orice natură.

Biblioteci electronice[modificare | modificare sursă]

În epoca trecerii de la o cultură a hârtiei la o cultură a electronicii s-a început automatizarea bibliotecilor, urmată de interconectarea lor în rețele de biblioteci, astfel încât peste multe biblioteci tradiționale se suprapun și biblioteci electronice. Acest fapt contribuie la transformarea bibliotecii clasice într-o bibliotecă „virtuală”. Biblioteca virtuală este o bibliotecă alcătuită din colecții de date electronice aflate în biblioteci electronice interconectate între ele prin intermediul unei rețele de calculatoare ca de ex. Internetul. Bibioteca virtuală este accesibilă de la distanță; de aceea își poate pune la dispoziție materialele simultan la oricâți utilizatori, răspândiți pe tot globul.

O bibliotecă virtuală cuprinde de obicei:

  • facsimile ale unor lucrări (imagini scanate care redau întocmai aspectul original). Acestea se folosesc în special pentru incunabule și lucrări rare, cu imagini, hărți etc., care numai cu greu ar putea fi puse la dispoziție publicului în mod tradițional
  • texte (obținute tot prin scanare, urmată de programe de recunoaștere text, pentru lucrările ce nu au imagini). Avantajul constă în aceea că aceste texte pot fi preluate direct drept citate și introduse la nevoie în programe de prelucrare a textelor.

Din punctul de vedere al Internetului se poate spune generalizând că acesta a devenit cea mai mare bibliotecă virtuală din lume, funcționând în paralel cu celelalte rețele de biblioteci electronice. Internetul este plin de informații din toate domeniile, sub cele mai diverse forme:

  • pagini de carte sau de ziare, dar și sub forme cu totul diferite de acestea, multimedia și interactive
  • informații organizate la fel ca în biblioteci cu scopul de a fi accesibile rapid pe baza unor criterii, cuvinte cheie, cataloage, numere de ordine etc., dar și informații organizate după cu totul alte principii sau chiar neorganizate de loc. În acest ultim caz, pentru a regăsi totuși informațiile, se folosesc motoare de căutare generale.
  • informații sub formă de e-book; acestea sunt cărți electronice, virtuale, ce pot fi cumpărate și descărcate din Internet pe dispozitive proprii pentru a fi citite mai târziu.

Avantajele bibliotecilor virtuale (electronice)[modificare | modificare sursă]

Eforturile financiare și munca investită la crearea unor astfel de biblioteci sunt răsplătite printr-o serie de avantaje ca de exemplu:

  • Accesul utilizatorului la o mare cantitate de documente dintr-un singur loc de lucru, fără deplasare fizică. Locul de lucru trebuie desigur să fie dotat cu un aparat special, ca de exemplu un calculator sau un e-book reader
  • Accesul la bibliotecă al unui număr sporit de utilizatori (de exemplu utilizatori de pe tot globul, cu ajutorul Internetului)
  • Accesul simultan al mai multor utilizatori la același document
  • Protejarea originalelor față de tratarea neglijentă sau răuvoitoare
  • Posibilitate relativ simplă de creare a unei copii electronice de siguranță (backup) a întregii biblioteci
  • Posibilitatea de a muta copia de siguranță pe un cu totul alt server în altă clădire, în altă localitate, pentru a exclude pierderea datelor în cazul unui eveniment de forță majoră (incendiu, inundație, cutremur, act de terorism etc.)
  • Simplificarea (automatizarea) încasării taxei de utilizare

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Marile biblioteci ale lumii, dexonline.ro, Dicționar enciclopedic, 1993-2009
  2. ^ de Der Spiegel nr. 41 / 10 oct 2011, p. 132

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]