Transnistria

Acest articol se referă la o regiune separatistă. Pentru alte sensuri, vezi Transnistria (dezambiguizare).

Transnistria De drept „Unitatea teritorială din stînga Nistrului” : UTSN, reg. autonomă a Rep. Moldova ; De fapt „Republica Moldovenească Nistreană” : RMN, autoproclamată. Република Молдовеняскэ Нистрянэ (Republica Moldovenească Nistreană) Приднестрóвская Молдáвская Респýблика (Pridnestrovskaia Moldavskaia Respublika) Придністровська Молдавська Республіка (Pridnistrovska Moldavska Respublika)
Drapel Stemă
Deviză: nu are
Imn: Imnul Transnistriei
Transnistria. Roșu = terit. UTSN controlat de RMN ; portocaliu = terit. UTSN controlat de R. Moldova ; violet = terit. al R. Moldova controlat de RMN.
Capitală (și cel mai mare oraș)		Tiraspol 46°51′N 29°38′E
Limbi oficiale		română (cu alfabet chirilic), rusa, ucraineana
Sistem politic		republică prezidențială
-	Președinte	Evgheni Șevciuk
-	Vice-președinte	Alexandr Korolev
Independență
-	declarată 2 septembrie 1990 nerecunoscută
Suprafață
-	Total	4.163 km²
Populație
-	Estimare 2012	513.400 locuitori
-	Recensământ 2004	555.500 locuitori
-	Densitate	123,3 loc/km²
PIB (PPC)		estimări
-	Total	$1,182 miliarde
-	Pe cap de locuitor	$3.030
Monedă		rublă transnistreană
Prefix telefonic		+373 5xx
Domeniu Internet		.md (parte din Moldova)
Fus orar		UTC + 2

Istoria Moldovei
Acest articol este parte a unei serii
Antichitatea
Războaiele daco-romane
Daci liberi
Moldova
Descălecatul Moldovei Bătălii
Epoca fanariotă
Tratatul de la București
Basarabia
Basarabia sub ocupație rusă
Gubernia Basarabiei
Rusificarea
Basarabia română
Republica Democratică Moldovenească
Unirea Basarabiei cu România
România în al Doilea Război Mondial
Basarabia sovietică
RASS Moldovenească
RSS Moldovenească
Moldova contemporană
Declarația de Independență
Protestele de la Chișinău
Istoria Moldovei Independente
Republica Moldova
Identitate națională
Găgăuzia
Transnistria
Portal Moldova

Harta etnică a teritoriilor de la est de Nistru din a doua jumătate a secolului 19.

Fosta RASS Moldovenească și Transnistria de azi

Harta etnică a Transnistriei conform recensământului organizat de autorităţile separatiste de la Tiraspol în anul 2004

R.S.S.A. Moldovenească (colorată în auriu) (1924 - 1939), republică sovietică autonomă din stânga Nistrului, denumită în anumite situaţii, de asemenea, "Transnistria"

Între 19 august 1941 și 29 ianuarie 1944, România a avut sub administrație temporară regiunea de la (Vest) Nistru până la (Est) Bug și de la râul (N) Niomjîi până la (S) Marea Neagră, care a purtat de asemenea numele de "Transnistria"

Mărci poştale româneşti de la sfârşitul anului 1941 dedicate Transnistriei

Transnistria (rusă: Pridniestrovie, numită oficial Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului) este o regiune geografică din Republica Moldova situată în estul (malul stâng) al râului Nistru.

Numele de Transnistria desemnează și așa-numita Republică Moldovenească Nistreană, regiune separatistă aflată de jure în componența Republicii Moldova. Autoritățile separatiste ale așa numitei R. M. Nistreene controlează acea parte din teritoriul Republicii Moldova aflată la est de râul Nistru, dar și șase comune, precum și municipiul Tighina situate la vest de Nistru.

Statut politic

Transnistria este privită la nivel internațional și de guvernul Republicii Moldova ca o regiune autonomă a Moldovei (denumită „Unitatea teritorială din stînga Nistrului” : UTSG), dar în fapt și-a declarat independența (sub numele de „Republica Moldovenească Nistreană”), cu capitala la Tiraspol. Acest lucru a provocat declanșarea conflictului din Transnistria. Regiunea are o populație majoritar slavă, care se teme de reunificarea cu România (dar are o majoritate relativă română, reprezentând 40% din populație).

Parlamentul de la Chișinău a adoptat pe 22 iulie 2005 „Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic al localităților din stânga Nistrului”. Proiectul de lege prevăzut în controversatul „Plan Iușcenko” prevede că Transnistria se va constitui intr-o unitate teritorială autonomă (UTA) specială, în componența Republicii Moldova, statut asemănător cu cel al Găgăuziei. Organul reprezentativ al Transnistriei va fi Consiliul Suprem, care va adopta legi și acte normative cu caracter local, precum și „Legea fundamentală a Transnistriei”, care nu trebuie să vină în contradicție cu Constituția Republicii Moldova.

Puterea judecătorească este exercitată de judecătorii și organele de ordine, care sunt componente ale sistemului de instanțe judecătorești și organe de drept ale Moldovei.

Legea prevede că Transnistria are simbolurile sale, care se aplică alături de simbolurile Republicii Moldova. Limbile oficiale în Transnistria sunt limba moldovenească, în baza grafiei chirilice, limbile ucraineană și rusă. Transnistria are de asemenea dreptul să stabilească și să întrețină, în modul prevăzut de legislația Republicii Moldova, relații externe în domeniile economic, tehnico-științific și umanitar.

Conform legii, după îndeplinirea condițiilor privind demilitarizarea și democratizarea regiunii transnistrene, va fi desfășurat procesul de negocieri pentru elaborarea în comun a unei legi organice cu privire la statutul juridic special al Transnistriei, ce va constitui una din ultimele etape majore în reglementarea juridică a diferendului transnistrian.

Istorie

Perioada medievală

La începutul Evului Mediu, slavii de răsărit îi numeau pe români (inclusiv moldoveni) „volohi”. Pe la 1150 este atestat în analele rusești orașul Bolohov. Istoricul rus N.P. Karamzin scria în 1892 în volumul IV al Istoriei Imperiului Rus, că orașul Bolohov se află în guvernământul Podoliei, pe drumul de la Kiev la Halici.

În secolul al XVII-lea (1681-1683), Transnistria s-a aflat sub jurisdicția administrativă a domnului Moldovei, Gheorghe Duca. Târgurile de aici erau organizate ca și orașele moldovenești, fiind conduse de șoltuzi și pârgari. Stăpânirea domnilor Moldovei era dovedită și de condicile de socoteli și biruri ale acestora.

Centrele mai importante erau Movilăul - ridicat de voievodul româno-moldovean Ieremia Movilă pe moșia Cantacuzineștilor, Dubăsari - ridicat în apropierea podului de dubase (luntre) construit de moldoveni, Silimbria, Iampol, Jaruga, Rașcov, Vasilcău. Trebuie de asemenea menționat Oceacovul, situat la extremitatea nordică a estuarului Niprului (în a cărui bifurcație se varsă Bugul), cetate pentru construirea căreia Petru Șchiopul a trimis în 1587 15.000 de salahori și 3.000 de care. Mihai Viteazul cerea în tratativele purtate cu regele Sigismund al III-lea al Poloniei, în martie 1600 la Brașov, să i se recunoască stăpânirea Oceacovului de peste Nistru. (sursa:Istoria Românilor din Transnistria, Ioan Silviu Nistor)

Perioada sovietică

După crearea Uniunii Sovietice (30 decembrie 1922), la 12 octombrie 1924 guvernul sovietic a creat, pe teritoriile situate la est de râul Nistru, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească (RASSM), în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene (RSS Ucraineană). Capitala se afla la Balta, un oraș în Ucraina de astăzi. Granițele RSSA Moldovenească au fost trasate astfel ca doar 30% din populație să fie etnici români. În 1929 capitala a fost mutată la Tiraspol.

Parte a României, Moldova a fost ocupată de Uniunea Sovietică (având consimțământul Germaniei) în 1940, consecință a unui protocol expansionist secret atașat pactului de neagresiune germano-sovietic din 1939, pactul Molotov-Ribbentrop. Această consecință va "evolua" ulterior, fiind parte determinantă a formării așa-zisei "cortine de fier." La 2 august 1940, guvernul sovietic a proclamat Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, având capitala la Chișinău (Kishinëv, în limba rusă), prin contopirea unei mari părți din Basarabia cu 6 din cele 14 raioane ale RSSA Moldovenească, iar restul a revenit RSS Ucrainiene.

În iunie 1941, trupele germane și române au atacat Uniunea Sovietică. În înțelegere cu Germania nazistă (vezi Tratatul de la Tighina), România a preluat administrarea teritoriului dintre Nistru și Bug („Pivdennyy Buh” în ucraineană), de la Bar (Ucraina), în nord, până la Marea Neagră, în sud, pe care l-a administrat sub numele de „Transnistria” cu intenția să adune aici pe toți evrei din Bucovina și din Basarabia (vezi Transnistria sub administrație românească (1941-1944)). Acest aranjament a rămas în vigoare până în august 1944, când trupele sovietice au reocupat Basarabia (Est-Moldova) și Transnistria. Un tratat din 1947 a dat Basarabia, nordul Bucovinei și Transnistria Uniunii Sovietice, iar diviziunile administrative sovietice și denumirile rusești ale teritoriilor au fost reimpuse.

Majoritatea teritoriului dintre Nistru și Bug care fusese numit „Transnistria” de autoritățile române în al Doilea Război Mondial aparține Ucrainei. Doar o mică fîșie de-a lungul rîului Nistru a fost inclusă de autoritățile sovietice în RSS Moldovenească (Est-Moldova), iar după destrămarea URSS a devenit de drept, parte a Republicii Moldova, provenită din RSSM.

Republica separatistă

Articole principale: Republica Moldovenească Nistreană și Conflictul din Transnistria.

În 1989, românii, majoritari în Moldova, au declarat ca limbă oficială limba română (cu denumirea de limba moldovenească). Într-o parte a Transnistriei, mai ales în orașul Tiraspol în care procentajul populației românești este mai scăzut, s-a dezvoltat o mișcare separatistă, care la 2 septembrie 1990 a proclamat Republica Moldovenească Nistreană și, cu sprijinul trupelor rusești, a izbutit în urma confruntării armate din 1992 să preia controlul asupra celei mai mari părți a zonei transnistrene a Republicii Moldova, cît și a unei zone din Basarabia în jurul orașului Tighina.

În războiul civil din 1992 au murit aproximativ 1.500 de persoane.

După semnarea unui acord, rușii au decis să lase câteva mii de militari în zonă pentru a menține pacea, însă aceștia au ajutat în final la consolidarea autorităților separatiste. De atunci, guvernul moldovean nu mai are nici o autoritate asupra regiunii transnistrene, în afară de 6 sate din raionul Dubăsari.

Deși în 1994 a fost semnat un acord cu Moldova ce prevedea retragerea trupelor rusești din Transnistria, acesta nu a fost ratificat de Duma rusă.

La 17 septembrie 2006, autoritățile separatiste transnistrene au organizat un referendum privind soarta viitoare a Transnistriei, care a arătat că o majoritate largă sprijină independența față de Moldova și aderarea la Federația Rusă. Rezultatele acestui referendum nu au fost însă recunoscute de comunitatea internațională.

Populație

Recensământ din 1989

Populația regiunii la recensământul din 1989 era de 546.000 de locuitori (fără orașul Tighina și celelalte localități basarabene controlate de separatiștii transnistreni). Ca urmare a situației economice și politice din zonă, recensămîntul din 2004 făcut de autoritățile separatiste din Tiraspol a arătat o scădere a populației cu aproximativ 150.000 de persoane (pe întreg teritoriul separatist, inclusiv zona Tighinei).

Structura etnică

Recensământ 2004

Populația regiunii la recensământul din 2004 era de 555,347 locuitori (incluzând municipiul Tighina):

Grup etnic	Populație	% din total*
Moldoveni (declarați) Români (declarați)	177,635 253	31.99% 0.05%
Ruși	168,678	30.37%
Ucraineni	160,069	28.82%
Bulgari	13,858	2.50%
Găgăuzi	4,096	0.74%
Belaruși	3,811	0.69%
Germani	2,071	0.37%
Polonezi	1,791	0.32%
Evrei	1,259	0.23%
Țigani	507	0.09%
Alții/nedecl.	21,752	3.91%

Organizare administrativă

Din punct de vedere administrativ, Transnistria este împărțită în 5 raioane:

• Camenca (Каменка sau Kamenka),
• Dubăsari (Дубоссарь sau Dubossari),
• Grigoriopol (Григориополь),
• Rîbnița (Рыбница sau Rîbnița),
• Slobozia (Слободзея sau Slobodzeia).

și un municipiu:

• Tiraspol (Тирасполь)

Autoritățile separatiste ale "Republicii Moldovenești Nistrene" nu controlează șase comune la est de Nistru (Cocieri, Molovata Nouă, Corjova, Coșnița, Pârâta și Doroțcaia), însă controlează municipiul Tighina (Bender) (cu satul Proteagailovka inclus) și comunele Gâsca și Chițcani, situate la vest de Nistru.

Diviziuni administrative

Conform Compartimentului din Legea nr. 764 „UNITĂȚILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE DIN STÎNGA NISTRULUI CĂRORA LI SE POT ATRIBUI FORME ȘI CONDIȚII SPECIALE DE AUTONOMIE”, Transnistria are 147 localități dintre care: 1 municipiu, 9 orașe, 69 comune și 68 sate.

Municipii

1. Tiraspol

Orașe

1. Camenca
   1. Solnecinoe
2. Crasnoe
3. Dnestrovsc
4. Dubăsari
5. Grigoriopol
   1. Crasnoe
6. Maiac
7. Rîbnița
8. Slobozia
9. Tiraspolul Nou

Comune și sate

Harta din Transnistria

Andreevca Pîcalova Șmalena Beloci Bîcioc Novovladimirovca Blijnii Hutor Broșteni Butor India Butuceni Caragaș Caterinovca Sadchi Carmanova Cotovca Fedoseevca Mocearovca Cioburciu Cobasna Suhaia Rîbnița Cobasna, loc. st. cf Colosova Crasnaia Besarabia Pobeda Comisarovca Nouă Bosca Coșnița Nouă Pohrebea Nouă Corotna Crasnencoe Dimitrova Ivanovca Crasnîi Octeabri Alexandrovca Crasnîi Vinogradari Afanasievca Alexandrovca Nouă Calinovca Lunga Nouă Crasnogorca Cuzmin Voitovca Delacău Crasnaia Gorca Doibani I Doibani II Coicova Dubău Goianul Nou Dzerjinscoe Frunză Andriașevca Nouă Andriașevca Veche Novocotovsc Prioziornoe Uiutnoe Novosavițcaia, loc. st. cf Ghidirim Goian Iagorlîc Haraba Harmațca Hîrjău Mihailovca Nouă Sărăței Hîrtop Bruslachi Marian Mocreachi Hlinaia (Grigoriopol) Hlinaia (Slobozia) Hristoforovca Hrușca Frunzăuca Jura Lenin Pervomaisc Pobeda Stanislavca Lunga Mălăiești Cernița Mihailovca Mocra Basarabca Șevcenco Zaporojeț Molochișul Mare Nezavertailovca Ocnița Ofatinți Novaia Jizni Parcani Pervomaisc Plopi Podoima Podoimița Popencu Chirov Vladimirovca Zăzuleni Rașcov Iantarnoe Rotari Bodeni Socolovca Severinovca Slobozia-Rașcov Sovietscoe Vasilievca Speia Stroiești Sucleia Șipca Vesioloe Tașlîc Teiu Tocmagiu Tîrnauca Țîbuleuca Ulmu Ulmul Mic Lîsaia Gora Vadul Turcului Molochișul Mic Valea Adîncă Constantinovca Vărăncău Buschi Gherșunovca Vinogradnoe Vladimirovca Constantinovca Nicolscoe

Învățământ

Instituțiile de învățământ superior din Transnistria sunt:

• Universitatea de stat din Transnistria
• Filiala din Tighina a Universității de Stat din Transnitria
• Filiala din Râbnița a Universității de Stat din Transnitria
• Filiala din Tiraspol a Academiei de economie și drept din Moscova
• Institutul de Drept "M. Kutuzov" din Tiraspol
• Colegiul superior de Muzică "A.G.Rubinshteyn"
• Institutul militar al Apărarii "T.G Shevchenko

Legături externe

• Proporția românilor în localitățile transnistrene conform recensământului din 1989
• Rugaciuni romanesti in Transnistria, 18 octombrie 2007, Evenimentul zilei
• Transnistria - țara nimănui, rostonline.org
• Transnistria – "tara" care nu exista, 14 noiembrie 2010, Razvan Pascu, Descoperă - Travel

Note

--Acest articol folosește mecanismul de citare de la Cite.php. Dacă doriți să aflați detalii despre cum se adaugă note de subsol la un articol, vedeți http://meta.wikimedia.org/wiki/Cite/Cite.php -->