Tătari
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Tătarii sunt un grup de popoare de origine mongolo-turco-turanică dispersaţi pe arii întinse ale Asiei dar prezenţi pe arii restrânse şi în anumite regiuni ale Europei de est.
Cuprins |
[modifică] Tătari sau mongoli?
Etnogeneza tătarilor de astăzi suscită contoverse vii şi puncte de vedere uneori contradictorii: prima teorie, mai veche, ai cărei partizani sunt îndeosebi autorii ruşi îi consideră pe vechii tătari ca fiind de origine mongolă. Al doilea punct de vedere, care capătă o pondere din ce în ce mai mare printre istorici, îi apreciază pe tătari, de la bun început, ca element component al lumii proto-turce. Cunoscuţi deja de cronicarii chinezi sub numele de “Da-da” sau “Ta-ta”, de cronciarii persani sub numele de “Tatar”, ei înşişi se numesc “Tatar”, în cronica autohtonă ‘Istoria secretă a Mongolilor”, epopee contemporană intrării lor pe scena istoriei universale la începutul sec.al XIII-lea. Tătarii , care în secolul V trăiau în deşertul Gobi şi care după subjugarea în secolul IX de către dinastia Liao au migrat spre sud şi au participat la fondarea Imperiul Mongol al lui Genghis Han. Diferenţa fundamentală dintre mongoli şi tătari constă azi în religiile diferite pe care aceştia le-au îmbrăţişat: în timp ce mongolii practică budismul de orientare lamaistă, tatarii sunt musulmani suniţi.
[modifică] De la hanatele tătăreşti la Republica Tatarstan
În Evul Mediu, tătarii au ocupat arii întinse ale Rusiei de azi, în special cele din vecinătatea fluviului Volga. Unele din aceste teritorii au constituit hanate tătăreşti independente care au fost treptat cucerite de ruşi, în special de trupele de cazaci creştini ortodocşi ale ascestora, special constituite pentru a lupta împotriva tătarilor respectiv împotriva seminţiilor turce musulmane. Două din aceste hanate tătaresti au fost în mod deosebit remarcabile pentru longevitatea şi însemnatatea lor politico-militara: la nord, cel din Kazan de pe cursul superior al Volgii, şi cel din Astrahan la confluenţa fluviului cu Marea Caspică. Ambele au devenit cu timpul parte a Rusiei ţariste. După preluarea puterii de către sovietici, fostul hanat de la Kazan a devenit o Republică Sovietică Autonomă Tatareasca transformată după 1991 în Republica semi-indepententă denumită Tatarstan.
[modifică] "Hoarda de Aur" şi tătarii din Crimea
O altă regiune a fostei Rusii ţariste şi pentru multe secole otomană, unde tătarii şi-au creat un stat şi structuri politice a fost Crimea de azi şi regiunile învecinate ale acesteia riverane Mării Negre care a inclus pentru un timp şi aşa-zisul Bugeac, sau sudul istoric al Basarabiei. Acest hanat s-a denumit Hoarda de Aur, iar adesea trupe provenind de aici au invadat in evul mediu, sau chiar mai târziu, în raiduri cu caracter punitiv Moldova sau Transilvania. Unul din motivele pentru care Maria Tereza a infiintat regimentele grăniceresti din estul Transilvaniei l-a constituit invaziile tataresti in aceasta provincie. Hoarda de Aur a cazut in timp sub dominatia Sultanului otoman de la Istanbul si a fost cucerita de rusi in timpul domniei ţarinei Caterinei a II-a si a Generalului Potemkin. Cu toate acestea Crimea a continuat sa adaposteasca o importanta populatie tatareasca. In timpul Rusiei Sovietice din perioada interbelica aceşti tatari, aidoma celor din Kazan, au obtinut un statut formal de autonomie regională si culturală. In timpul ocupatiei naziste a Crimeei, acesti tatari au fost acuzati de colaborationism cu germanii iar ei au fost deportati din Crimeea in Asia Centrala. Aceste deportări au fost descrise mai târziu drept "etno-genocid" iar mai recent unii din acesti tatari au inceput sa se reintoarcă în Crimeea, azi parte a Ucrainei.
[modifică] Tătarii din Dobrogea
Tătarii din Dobrogea numără aproximativ 20.000-25.000 de persoane şi sunt urmaşii tatarilor din hanatul Hoardei de Aur din Bugeacul si Crimeea invecinate colonizaţi aici. În România, ei sunt aliaţi politic cu coreligionarii lor turci şi trimit în Parlamentul Romaniei cate un deputat. Dintre asezarile dobrogene, orasul Medgidia, renumit pentru geamia sa “ Abdul Medgid “ are o concentratie însemnata de tătari autohtoni. În multe localitaţi din judeţele Constanţa şi Tulcea se găsesc multe geamii. Unele dintre acestea au fost construite cu mulţi ani in urmă, având valoare istorică (geamia din Mangalia), altele fiind construite mai recent, îndeosebi după Revoluţia din '89.
[modifică] Tătarii în alte părţi
Comunităţi autonome de de tătari se găsesc în diverse ţări: Bulgaria, Ucraina, Polonia.
În Polonia tatarii trăiesc ca autohtoni in câteva sate din apropierea aşezarii Białystok. Aceşti tătari au fost colonizaţi aici în Evul Mediu si in prezent ei au adoptat în mare parte limba si obiceiurile polonilor majoritari. Ei reprezinta o curiozitate printre tătari ca fiind singurii din această seminţie care sunt creştini respectiv de religie romano-catolică. Tătarii musulmani locuiesc în doar două sate în voievodatul Podlasia: Bohoniki şi Kruszyniany. De asemenea, comunităţi ale tătarilor se mai pot întâlni şi în zona urbană Gdańsk, Varşovia şi Gorzów. Numǎrul total se cifrează la 3.000 persoane.
