De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Românii au avut din toate timpurile, o multitudine de obiceiuri, basme şi poeme referitoare la dragoste, credinţă, regi, prinţese, şi vrăjitoare. Etnologişti, poeţii, scriitorii şi istorici au încercat de secole să colecţioneze şi să păstreze basmele, poemele, baladele şi au încercat să descrie cât mai bine posibil obiceiurile şi tradiţiile legate de diferite evenimente din an. Tradiţii legate de perioade fixe din an sunt colindele - de Crăciun, sorcova - de Anul Nou sau mărţişorul, obicei legat de venirea primăverii sărbătorită pe 1 martie. Alte obiceiuri presupuse a avea origini pre-creştine, ca Paparuda, ritualul de evocare a ploii vara, sau teatrul folcloric cu măşti sau Ursul şi Capra din iarnă.
Probabil cel mai mare colecţionar de basme din folclor a fost nuvelistul şi povestitorul Ion Creangă , care, printr-un limbaj foarte pitoresc, a dat viaţa unor poveşti acum clasice ca Harap Alb sau Fata babei şi fata mosului. De asemenea poetul Vasile Alecsandri a publicat cea mai de succes variantă a baladei Mioriţa, un poem trist, filozofic, centrat în jurul unei intrigi simple: complotul a doi ciobani de a-l omorî pe un al treilea din cauza invidei ce i-o poartă pe starea materială. Alt editor prolific de basme preluate din folclor a fost Petre Ispirescu, care, în secolul XIX a publicat un număr impresionant de volume conţinând un număr larg de nuvele scurte şi basme din mitologie. Ele sunt centrate în jurul unor personaje populare asemeni lui Făt-Frumos, prinţesa Ileana Cosânzeana, monştrii Zmeu sau Căpcăun, dragonul Balaur sau creaturi fantastice ca buna Zână şi malefica Muma Pădurii.
[modifică] Fiinţe fabuloase
[modifică] Sărbători şi ritualuri
|
Mitologia românească |
|
| Fiinţe fabuloase |
|
 |
|
| Eroi |
|
|
| Mituri |
|
|
| Sărbători şi ritualuri |
|
|
