Țigani

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Țigani în Chișinău (1900)
Familie de țigani din Elveția (1928)

Țigani este denumirea dată în Europa centrală și de est unei populații nomade care își spune rroma sau sinti, și care provine din nordul Indiei, fiind vorbitoare a unor dialecte neo-indiene, cunoscute mai ales ca limba rromani, romani sau rromanes. În vestul Europei această etnie este cunoscută sub numele gitani, gipsies, zingari, boemieni, manuși, ieniși etc.

În spațiul românesc numele „țigani” apare în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Țigănești (dezambiguizare), Râul Țiganu (dezambiguizare) și Țiganca).

Deoarece denumirea țigani și unele din denumirile similare amintite (ex.gipsy) au căpătat cu vremea o conotație peiorativă, sunt arhaice sau inadecvate (ex. boemieni), ele tind să fie abandonate, din motive de „corectitudine politică”, în favoarea denumirii autentice rromi, romi sau sinti. În răsăritul Europei mulți țigani au avut vreme de secole statutul de robi.

Prima atestare documentară a robiei romilor pe teritoriul românesc datează din 3 octombrie 1385.[1] Conform statisticilor, în jurul anilor 1850, o treime din țiganii Europei locuiau în Moldova și în Țara Româneacă, iar ponderea lor în raport cu populația din interiorul granițelor principatelor române era de 7%.[2] La 22 decembrie 1855, Divanul Obștesc din Principatul Moldovei a votat „Legiuirea pentru desființarea sclaviei, regularea despăgubirei și trecerea emancipaților la dare”.[3] La 20 februarie 1856 domnitorul Barbu Știrbei a promulgat „Legiuirea pentru emancipația tuturor țiganilor din Principatul Românesc” pe baza unui text întocmit de Petre Mavrogheni și Mihail Kogălniceanu. Această lege elibera din sclavie și ultima categorie de robi, aceia care aparțineau proprietarilor particulari.[4]

O foarte mare parte din țigani sau rromi au trecut prin procese de asimilare și aculturație, adoptând viața sedentară, cultura scrisă și limbile și religiile popoarelor lângă care au trăit.

Din cauza modului lor de viață, a culorii pielii, limbii și obiceiurilor diferite, țiganii sau romii au fost, vreme îndelungată, obiect de ură șovină și rasială, care a culminat în secolul al XX-lea cu deportarea și uciderea în masă a unor categorii din rândurile lor în cadrul politicii de genocid a celui de-al Treilea Reich și a unor regimuri aliate cu acesta.

Istoric

La sfârșitul secolului al XIV-lea apare o nouă categorie de populații migratoare: țiganii, oameni lipsiți de libertate sau alte drepturi. După istoricul Neagu Djuvara, țiganii ar fi fost un trib care a fugit din nordul Indiei din cauza faptului că nu a mai suportat regimul la care era supus de către castele superioare. Aceștia făceau parte din casta Paria, de membri căreia cei din castele superioare nici măcar nu aveau voie să se atingă.

Numele țiganilor în primele documente românești figura ațigani care se pare că ar fi derivat din verbul din limba greacă veche athinganein (a nu se atinge).

În drumul către Europa au străbătut Orientul Mijlociu, fiind alungați de iranieni, turci. Prima țară din Europa locuită de țigani a fost Imperiul Bizantin. Numele Imperiului Bizantin este un termen modern. Termenul vremii era Ρωμανία (Romania) sau Βασιλεία Pωμαίων (Basileia Romaion), echivalentul latinescului Imperium Romanorum (Imperiul Roman). De abia în 1557, istoricul german Hieronymus Wolf, care a introdus un sistem de istoriografie bizantină în lucrarea sa Corpus Historiae Byzantinae, pentru a deosebi istoria antică romană de istoria medievală greacă. "Așadar din șederea lor în Romania și-au luat țiganii denumirea de romi." (Neagu Djuvara, Istoria Românilor povestită tinerilor)

Generalități

Țiganii pot fi găsiți în aproape toată lumea, cel mai cunoscut grup fiind romii. În Europa, importante grupuri trăiesc în Bulgaria, Cehia, Franța, Grecia, Macedonia, Romania, Serbia, Slovacia, Spania și Ungaria. Importante comunități de romi trăiesc și în Asia (mai ales în Turcia, Caucaz, Iran și India), în nordul Africii și în America. Se presupune că numele de "țigani" (zingari, tsigans, zigeuner, cigani, cikani in alte limbi) provine din grecescul athinganein, (tradus: "a nu se atinge"), numele unei secte din Bizanț care practica izolaționismul, cu care romii au fost confundați.[5] Alți termeni folosiți în alte limbi sunt cei derivați din termenul "egiptean", respectiv "gypsy", "gitano", etc și se bazează pe faptul că în evul mediu se presupunea că originea țiganilor ar fi fost din Egipt.

Țiganii nu sunt o populație omogenă. Ei se împart în circa 40 de grupuri, structurate în funcție de legăturile familiale, de profesii, de dialecte, de modul de viață sedentar sau nomad. Principalele grupuri sunt ursarii (dau spectacole cu urșii), căldărarii (confecționează și repară vase de aramă), fierarii (potcovarii), crăstarii (vânzătorii de cai), spoitorii (spoiesc tigăi și tingiri de bucătărie), rudarii (lucrători în lemn), boldenii (vânzători de flori), argintarii (bijutieri), zlătarii (extrag aurul din albiile râurilor) etc. Între grupuri există foarte importante diferențe lingvistice.[6]

Limba romilor face parte din ramura indo-ariană a familiei de limbi indo-europene, fiind similară cu alte limbi indiene precum hindi.

Limba ienișilor este o limbă germanică.

Vezi și

Legături externe

Note