Eugen Doga

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Eugen Doga
Flickr - Ion Chibzii - Eugen Doga.jpg
Compozitorul Eugen Doga
Informații generale
Nume naștere Eugen Doga
Data și locul nașterii 1 martie 1937 (1937-03-01) (77 de ani)
Mocra, RSSA Moldovenească (azi Republica Moldova)
Ocupație Muzician, compozitor, dirijor, profesor
Instrument(e) Pian, violoncel, vioară

Eugen Doga, (n. 1 martie 1937, în satul Mocra, RSSA Moldovenească, azi raionul Rîbnița, Republica Moldova) este un renumit compozitor român[1][2][3] din Republica Moldova, care a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (1992). În prezent locuiește și activează la Moscova.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Eugen Doga s-a născut la data de 1 martie 1937 în satul Mocra din Transnistria ( pe atunci în URSS, astăzi în raionul Rîbnița, Republica Moldova). A studiat la Școala de muzică "Ștefan Neaga" din Chișinău (1951-1955), apoi la Conservatorul de stat din Chișinău (1955-1960), la clasa de violoncel a lui G. Hohlov și la Institutul de Arte "Gavriil Muzicescu" din Chișinău (1960-1965), la clasa de compoziție a profesorului Solomon Lobel. A fost membru al PCUS.

Și-a început cariera de muzician ca violoncelist în Orchestra Comitetului de Stat al R.S.S.M. pentru Televiziune și Radiodifuziune, încă din perioada studenției (1957-1962). A predat apoi ca profesor la Școala de Muzică "Ștefan Neaga" din Chișinău (1962-1967) și a fost membru al colegiului redacțional și de repertoriu al Ministerului Culturii al RSS Moldovenești (1967-1972).

Domeniul în care se afirmă cu vigoare și care îi aduce notorietatea internațională este arta componistică. Debutează în anul 1963 cu un cvartet de coarde, pentru a se impune, pe măsura cuceririi altitudinii profesionale, prin multiple vocații și disponibilități. Este autor al unor lucrări valoroase în genul muzicii de estradă, de film și de scenă. În afară de preocuparea sa de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet).

Are la activ mai multe cantate, printre care: "Curcubeul alb"; "Primăvara omenirii"; "Vocea omenească"; poeme simfonice, cum ar fi: "Inima veacului". A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic "Mama", ciclul pentru orchestra de estradă "Ritmuri citadine", ciclul coral "Marș gigant", 4 cvartete de coarde, cântece de estradă ("Codrii mei frumoși", "Cântec despre orașul meu", "Cred în ochii tăi", "Florile dragostei", "Iubește, iubește", "Am visat ploaia" etc.), cântece pentru copii ("Imn soarelui", "Fie soare întruna", "Moș Crăciun" ș.a.).

Eugen Doga lucrează și în domeniul muzicii de film devenind unul dintre cei mai renumiți compozitori de cinematograf și filme TV din spațiul post-sovietic. El a debutat la studioul cinematografic Moldova-film în anul 1967, semnând muzica pentru comedia Se caută un paznic. A scris muzică la peste 200 de filme: "Nunta la palat", "Singur în fața dragostei", "Zece ierni pe o vară", "Explozie cu efect întârziat", "Durata zilei", "Casă pentru Serafim", "Lăutarii", "Șatra", "Gingașa și tandra mea fiară", "Anna Pavlova", "Patul lui Procust" etc.

Este semnificativă contribuția sa la dezvoltarea filmului de animație din republică, realizând coloana sonoră a peliculelor "Capra cu trei iezi", "Maria Mirabela" , serialul "Guguță" ș.a. A semnat muzica pentru spectacolele: "Radu Ștefan, întâiul și ultimul"; "Pe un picior de plai"; "Ce frumoasă este viața"; "Păsările tinereții noastre"; "Sfânta sfintelor"; baletele "Luceafărul" și "Venancia" ș.a.

Spectrul variat al genurilor abordate demonstrează interesul compozitorului pentru cele mai diverse modalități de exprimare sonoră, pentru zone tematice și stilistice diferite. Muzica sa este, în toate ipostazele, antrenantă, vibrantă și sinceră, ea cucerește ascultătorul prin generozitatea melodică și autenticitatea emoției pe care o comunică.

Eugen Doga despre mama[modificare | modificare sursă]

Compozitorul moldovean Eugen Doga.

"Ceața amintirilor se topește și nu mai văd bojdeuca cea veche de lut. Mă opresc și mama, cu părul alb ca pînzele celea din copilărie, aleargă în întîmpinarea mea. Mă înfior de fiecare dată cînd îmi aduc aminte de ochii ei umezi de bucurie. Ca și acum, cînd stau la masa de scris, cu pianul în preajmă, care tace și el pentru a-și aduna gîndurile... Ce straniu e!... Cum se întîmplă astăzi că eu sunt compozitor și nu plugar, scriu muzică și nu cresc pîine? Și iarăși prind a răscoli amintirile... Aplauze, aplauze... Și numai mama în sală plînge. Alături de ea, întotdeauna mic, o întreb: "De ce plîngi, mamă?". "Dacă ai ști, îmi răspunde, cum mă doare sufletul... și dacă ai ști cît de bucuroasă sunt că am ajuns pînă în această zi...". Bucuriile și suferințele mamei. Nu știu dacă este o muzică mai frumoasă decît vocea mamei. Încerc să o pun pe note și atunci cîntecul ei de leagăn, pe care l-am uitat de mult, îl simt și îl aud cîntat în filmul "Maria, Mirabela". Încerc să-i surprind în sunete pașii ei ușori și mereu grăbiți și, poate, anume atunci o văd alunecînd pe Cătălina, fata de vis și de basm a Luceafărului Poeziei noastre. Ce izvor fantastic de melodii este memoria noastră!..."

Activitate politică[modificare | modificare sursă]

Pe plan politic, Eugen Doga a fost membru al PCUS din 1976. El a fost ales ca deputat al poporului în Sovietul Suprem al R.S.S.M. în legislaturile IX - XI, apoi ca deputat în primul Parlament al Republicii Moldova

De asemenea a fost membru al Comitetului de conducere al Uniunii Compozitorilor din URSS și Uniunii compozitorilor din Moldova, vice-președinte al UCM.

Distincții[modificare | modificare sursă]

Ca o recunoaștere a meritelor sale în domeniul componisticii, Eugen Doga a fost decorat cu înalte distincții de stat ale Republicii Moldova precum și ale URSS, inclusiv titlurile de Maestru Emerit al Artei din Moldova, Artist al Poporului din R.S.S.M. (1967), Artist al Poporului din U.R.S.S. (1987), laureat al Premiului "Boris Glăvan" al Comsomolului din Moldova, laureat al Premiului de Stat al R.S.S.M. (1980) și al Premiului de Stat al СССР. (1986).

În anul 1972 a primit “Scoica de Argint” la Festivalul Internațional de Film de la San Sebastian pentru muzica din filmul Lăutarii, iar în 1976, “Scoica de Aur”, pentru coloana sonoră a filmului Șatra.

A fost decorat cu Ordinul Republicii (1997), Ordinul Pentru merite în fața Patriei (acordat de Rusia în 2008)[4], Ordinul Dinamo România în grad de Comandor [4], Medalia "Mihai Eminescu" și Medalia de Aur "Omul secolului XX" (SUA, 1998).

La data de 30 decembrie 1992, compozitorul Eugen Doga a fost ales ca membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. De asemenea, Institutul Internațional de Cinematografie din Moscova i-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa. Anul 2007 a fost declarat de autoritățile Republicii Moldova drept "Anul Eugeniu Doga"[4].

La 26 august 2008, președintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, i-a acordat Premiul de Stat pe anul 2008 și titlul de „Laureat al Premiului de Stat” pe anul 2008, pentru contribuția de excepție la dezvoltarea artei muzicale naționale și universale [5].

Citate[modificare | modificare sursă]

„Am învățat de la marele Enescu să caut muzica pretutindeni, în folclor, în natură, fără prejudecățile snobilor. Degeaba râvnești să atingi înălțimile, să experimentezi o modernitate rece, chinuită, dacă nu ai scris nici o piesă miniaturală, ca un diamant mai valoros decât orice taluz zgomotos de zgură. Am descoperit că oamenii n-au uitat să viseze la muzica muzicală, să se bucure, să se vindece prin ea. [6]
—Eugen Doga

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Filme documentare[modificare | modificare sursă]

  • Chișinău-Chișinău ("Telefilm-Chișinău", 1971)

Filme de ficțiune[modificare | modificare sursă]

  • Se caută un paznic (1967)
  • Nuntă la palat (1968)
  • Singur în fața dragostei (1969)
  • Zece ierni pentru o vară (1969)
  • Povârnișul (1970)
  • Trânta (1970)
  • Explozie cu efect întârziat (1971)
  • Lăutarii (1971)
  • Viforul roșu (1971)
  • Vara ostașului Dedov (1971)
  • Soare răsare (1972)
  • Casă pentru Serafim (1972)
  • Crestături spre amintire (1972)
  • Unda verde (1974)
  • Mânia (1974)
  • Durata zilei (1974)
  • Șatra ("Mosfilm", 1975)
  • Povestea lui Făt-Frumos (1977)
  • Care pe care (1977)
  • Căruța (s/m, 1978)
  • Gingașa și tandra mea fiară ("Mosfilm", 1978)
  • Vreau să cânt (1979)
  • Anna Pavlova ("Mosfilm", 1983)
  • Vânt sălbatic (1985)
  • Luceafărul (1986)
  • Patul lui Procust (2001)

Filme de animație[modificare | modificare sursă]

  • Capra cu trei iezi (2012)
  • Punguța cu doi bani (1969)
  • Petrică cel lăudăros (1973)
  • Taina D.I.C. (1974)
  • Banca lui Guguță (1975)
  • Viforul negru (1981)
  • Maria Mirabela (1981)
  • Copiii, soarele și lumina (1981)
  • Povestea trandafirului alb care putea să roșească (1982)
  • Opriți trenul (1982)

Muzică de balet[modificare | modificare sursă]

  • Luceafărul: balet în 8 tablouri, libretul de Emil Loteanu după poemul omonim de Mihai Eminescu (1983)

Muzică vocală de cameră[modificare | modificare sursă]

  • Ochiul tău iubit - Ciclul vocal din șase romanțe, versuri de Mihai Eminescu (în română)
  • Misterele nopții
  • Dorința
  • De-aș vrea și eu o floare
  • Peste vârfuri
  • Ochiul tău iubit
  • O rămâi (1984)
  • Rugăciune
  • Lumineze stelele - Romanță pentru voce și pian (în română) (2001)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Apelul Virtuozilor - Pe 16 septembrie la Marșul Unirii!
  2. ^ ADEVĂRATELE ELITE SUSȚIN MARȘUL UNIRII, ACȚIUNEA 2012
  3. ^ Maestrul roman basarabean Eugen Doga, omagiat la Ateneul Român, 27 noiembrie 2012, rgnpress.ro
  4. ^ a b c Președintele rus l-a decorat pe compozitorul moldovean Eugeniu Doga
  5. ^ Comunicat de presă al Președinției Republicii Moldova din 26 august 2008
  6. ^ Cotidianul, 18 iunie 2008 - Compozitorul Eugen Doga: “Degeaba râvnești să atingi înălțimile dacă nu ai scris nici o piesă miniaturală”

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Eugen Doga