Galați

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Acest articol se referă la oraș. Pentru județ, vedeți județul Galați. Pentru alte sensuri, vedeți Galați (dezambiguizare).
Galați
—  Municipiu  —
Galați - vedere panoramică
Galați - vedere panoramică
Stema Galați
Stemă
Poreclă: „Orașul Teilor”
Galați se află în România
{{{alt}}}
Galați
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°26′22″N 28°2′4″E / 45.43944°N 28.03444°E / 45.43944; 28.0344445°26′22″N 28°2′4″E / 45.43944°N 28.03444°E / 45.43944; 28.03444

Țară  România
Județ Galați
Statut Reședință de județ
Euroregiune Sud-Est
Județ istoric Covurlui
Regiune istorică Galați

SIRUTA 75098
Prima atestare 1445 / sec. 2 d.Hr.?

Subdiviziuni 33 de cartiere

Guvernare
 - Primar Marius Stan (UNPR,02012-)

Suprafață
 - Total 246,4  km²

Populație (2011)[1][2]
 - Total 249.432 locuitori
 - Densitate 938 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 298.861 locuitori

Cod poștal 800xxx
Prefix telefonic +40 (0)236 / (0)336
Indicativ auto GL

Site: Pagina oficială

Poziția localității Galați

Galațiul este reședința și totodată cel mai mare oraș al județului Galați, județ situat în apropiere de colțul celor trei frontiere în Moldova, România. Conform ultimului recensământ din 2011, populatia orașului era de 249.732, fiind al 8-lea oraș din țară ca număr de locuitori.[3] Este unul dintre cele mai mari centre economice din România, respectiv Moldova. Orașul Galați are o istorie încărcată și datorită faptului că este plasat pe Dunăre, cea mai importantă arteră comercial-fluvială europeană, Canalul DunăreMainRin. Viața economică s-a dezvoltat în jurul Șantierului Naval, Portului Fluvial, în jurul Combinatului Siderurgic și a Portului Mineralier.

Cuprins

Geografie[modificare | modificare sursă]

Municipiul Galati este situat în partea de sud a Moldovei, în Valea Siretului, străbătut de Dunărea. Este situat în zona estică a României, în extremitatea sudică a platoului Moldovei, la 45° 27' latitudine nordică și 28° 02' longitudine estică. Situat pe malul nordic al Dunării, ocupă o suprafață de 246,4 km2, la confluența râurilor Siret (la vest) și Prut (la est), lângă Lacul Brateș, la circa. 80 de kilometri de Marea Neagră. Cel mai apropiat oraș este Brăila, la doar 15 kilometri spre sud. Galațiul se află la întâlnirea celor 3 provincii istorice ale României: Muntenia, Moldova și Dobrogea. Orașul și portul se desfășoară ca un vast amfiteatru cu diferențe de nivel de la 3 până la 55 de metri. Orașul se întinde pe trei terase: Valea orașului, cu altitudine între 3 – 7 m și altele două, trasate aproape în formă de evantai; prima cu o altitudine între 20 – 25 m (nucleul orașului medieval, actualmente centrul orașului) și a doua cu altitudini care depășesc 40 m (orașul modern). Viața comunităților umane a fost influențată în mod direct de către Dunăre, cel de-al doilea fluviu din Europa ca lungime (2.850 km), cu un debit mediu pe acest sector de 6.199 mc/s, după ce primește în amonte apele râului Siret cu un debit mediu de 210 mc/s (cel mai mare afluent de pe teritoriul românesc). Fluviul își continua drumul spre Marea Neagră după ce primește, în avalul porturilor din Galați, apele râului Prut, cu un debit mediu de 86 mc/s. Debitele Dunării au o variație importantă, în funcție de anotimp și an, cu valori maximale în luna mai (18.000 - 19.000 mc/s) și minimale in cursul verii (2.000 - 2.450 mc/s). Datorită șenalului adânc până în zona orașului Brăila, Dunărea este declarată maritimă.

Turnul de Televiziune Galaţi
Distanța dintre Galați și porturile pe Dunăre
Orașul Directia Distanța pe Dunare
Brăila Amonte 20 km
Calafat Amonte 645 km
Călărași Amonte 220 km
Cernavodă Amonte 150 km
Corabia Amonte 480 km
Drobeta Turnu-Severin Amonte 781 km
Giurgiu Amonte 343 km
Isaccea Aval 43 km
Oltenița Amonte 280 km
Orșova Amonte 804 km
Turnu Măgurele Amonte 447 km
Tulcea Aval 79 km
Zimnicea Amonte 404 km

[4]

Relieful[modificare | modificare sursă]

3 tramvaie, Galați.jpg

În 1927, conform monografiei dedicate orașului Galați de profesorul Gh. N. Munteanu Bârlad, forma acestuia era de triunghi, având la sud Dunărea, la răsărit lacul Brateș și râul Prut, la apus Siretul și lacul Cătușa. La Galați se găsesc două mari forme de relief ale țării: Câmpia Română și Podișul Moldovei ce oferă o priveliște cu înălțimi domolite, cuprinse între 310 metri la nord și 5 metri la sud. Zona corespunde punctului de întâlnire a provinciilor fizico-geografice est, sud și central-europeană. Cea mai importantă unitate este Lunca Dunării ce se întretaie aici cu Lunca Prutului și Lunca Siretului. Lunca Siretului este alcătuită din brațe despletite ale cursului Siretului, din brațe părăsite sub formă de belciuge, ostroave incipiente și ostroave vechi sau grinduri.

Localizare[modificare | modificare sursă]

Climă[modificare | modificare sursă]

Dat fiind faptul că județul Galați reprezintă o poartă spre nord-est și spre sud-vest, el se găsește sub influența maselor de aer continental estice și mai putin sudice, lipsind aproape cu totul influența aerului vestic care este oprit de paravanul munților Carpați. Temperatura medie anuală, calculată pe o perioadă de 70 de ani, este de 10 grade C. Temperatura medie în timpul verii este de 21,3 grade C. În timpul iernii, deasupra județului Galați vin din nord și nord-est mase de aer rece care produc scăderi de temperatură care oscilează între 0,2 grade C -3 grade C. Temperatura medie lunară este mai scăzută în ianuarie când are valori de -3 grade C -4 grade C. Temperatura medie a lunii iulie este de 21,7 grade C. Cea mai mare temperatură înregistrată a fost atinsă în august 1904 când termometrele arătau 39,4 grade Celsius, iar minima a fost atinsă în februarie 1927 când termometrele au coborât la -28,6 grade Celsius. În timpul anului sunt cca. 210 zile cu temperaturi de peste 10 grade C. Repartiția anuală a precipitațiilor este neuniformă, cele mai mari cantități de apă cad în anotimpul de vară, sub formă de averse. Vântul predominant este Crivățul, care reprezintă 29% din frecvența anuală a vânturilor. Al doilea vânt predominant este Austrul, cel din sud, cu o frecvență de 16%, bate mai mult vara și este destul de uscat. Pe teritoriul județului mai bate un vânt mai puțin cunoscut care aduce ploi și se numește Băltărețul. Mai puțin cunoscut este Coșava. Clima, așa cum rezultă din cele prezentate, este temperat-continentală. Conform unui memoriu de prezentare a județului Galați, mediile multianuale în municipiul Galați sunt:

Precipitații[modificare | modificare sursă]

  • Presiune medie la nivelul stației: 1008,4 mb
  • Presiune medie la nivelul mării: 1017,4 mb
  • Temperatura medie anuală 10,5: grade Celsius
  • Temperatura maximă medie 15.5: grade C
  • Temperatura minimă medie 6.1: grade C
  • Cantitatea lunară de precipitații medie: 477 l/m2
  • Număr de zile (mediu) cu precipitații: 66 zile
  • Durata de strălucire a soarelui (medie): 184,3 ore [5]

Curenți de aer[modificare | modificare sursă]

Hidrografia[modificare | modificare sursă]

Poziția Galațiului este peninsulară deoarece este înconjurat de ape din 3 părți. Toate aceste artere hidrografice prin caracteristicile lor deosebite au contribuit la dezvoltarea portului care a fost într-o anumită etapă istorică cel mai mare port al României.

  • Dunărea, al doilea mare fluviu al Europei, primul fiind Volga, a constituit unul dintre cele mai traficate drumuri ale Europei încă din antichitate când Dunărea se numea Ister. Dunărea produce o deosebită impresie asupra călătorului mai ales asupra celui care o vede pentru prima dată. Prezența Dunării reprezintă fără îndoială atracția specifică Galați. Însuși marele Kogălniceanu când a văzut pentur prima dată Dunărea a rămas uimit și de atunci a avut un interes măreț pentru portul și ținutul Covurluiului. În 1927 se putea urca din Valea Orașului către orașul modern prin 14 vaduri. Dunărea este un fluviu cu un curs unic, având adâncimi între 20 și 36 de metri. Lățimea albiei minore este de 776 metri. Cota cea mai ridicată a Dunării a fost atinsă în 2010 când digul de protecție din Valea Orașului a început să crape, măsurând 768 de cm, iar cea mai scăzută în 1921 când a măsurat 48 de cm.
  • Siretul, care izvorăște din Carpații Păduroși ai Ucrainei, este cel mai mare râu interior al țării care străbate Moldova de la nord la Sud. Cursul Siretului, "apă cu toane", cum o numește poporul este caracterizat de numeroase meandre și o luncă largă acoperită cu zăvoaie. În albie care uneori depășește lățimea de 100 de metri apar insule atunci când apele sunt scăzute. Cel mai important afluent al Siretului este Bistrița care, la rândul ei, mai colectează alte râuri și pârâuri.
  • Prutul, celălalt râu de lângă municipiul Galați, are un debit mediu de 85,5 m/s curgând printre maluri asimetrice. Prutul are afluenți mici, cel mai important fiind Horincea, cu afluenții săi Oarba și Lișcov.
  • Chineja, un pârâu care curge pe un braț părăsit al Prutul adună apele văilor Băneasa, Covurlui, Frumușița, Ijdileni, Slivna, etc. Apele Chinejei se varsă în Lacul Brateș.
  • Lacul Cătușa este în vestul orașului, în valea dintre oraș și Combinatul Siderurgic. Împreună cu fosta pădure de la marginea Galați, care acum a devenit Cimitirul Sfântul Lazăr forma Centura Verde a Orașului, care avea rolul de curățire a aerului. Lacul este folosit pentru deversarea deșeurilor Combinatului Siderurgic, dar și pentru antrenamentele kaiaciștilor. În nordul lacului se varsă un mic pârâu. La sud este mărginit de calea ferată ce duce spre nodul feroviar Barboși.
  • Lacul Brateș se află în zona de nord-este a municipiului Galați. Legătura cu râul Prut s-a realizat prin amenajarea văii Ghimia. Trebuie amintit că pâna în 1964 lacul Brateș avea 72 de kilometri pătrați, dar prin lucrări suprafața a fost redusă la 24 de kilometri pătrați.

Caracteristici geografice specifice[modificare | modificare sursă]

Flora[modificare | modificare sursă]

Vegetația reprezintă rezultatul interferenței ariei de influență est-europeană, sudică și atlantică. Predomină vegetația de silvostepă, dar în zona luncilor se găsește o bogată floră hidrofilă (papură, stuf, rogoz, trestie), plus o vegetație acvatică bogată. La suprafața bălților apar plantele plutitoare cum ar fi ciulinul de baltă care are rădăcina fixată dar și lintița, de exemplu, care nu are rădăcina fixată. La marginea ghiolurilor întâlnim nuferi albi, nuferi galbeni, săgeata apei, stânjenelul galben, etc. Vegetația lemnoasă a luncilor cuprinde mai multe esențe moi. Întâlnim plop, răchită, salcie, arin, etc.

Fauna[modificare | modificare sursă]

Fauna aparține stepei și silvostepei ce caracterizează sudul Moldovei, precum și biotopul bălților și luncilor. Pe tot cuprinsul județului întâlnim mistreți, căprioare, dropii, popândăi, hârciogi, arici, orbeți, potârnichi, prepelițe, ciocârlii, berze, rațe, lișițe, cocostârci, vulpi, lupi, iepuri, pescăruși, vrăbii, rândunici (doar vara), cuci, privighetori, sturzi, pitulici, porumbei, etc. Din cauza vânatului excesiv și necontrolat, unele populații de animale s-au rărit îngrijorător, drept urmare au fost luate măsuri de protejare și de repopulare. În consecință s-au adus pentru a se înmulți cerbi lopătari, căprioare, fazani, etc. În privința peștilor în apele Siretului și Prutul se găsește predominant crap, șalău și mai rar somn. În apele Bârladului, Gerului, Chinejei întâlnim bibanul și cleanul. În Dunăre lângă Galați se găsesc pești mari, migratori ca nisetrul, cega, păstruga, morunul dar și semimigratori ca somnul, crapul, plătica, babușca, șalăul,carasul etc. Primăvara apare și scrumbia de Dunăre.

Istorie[modificare | modificare sursă]

Primele semne ale unei așezări permanente în zona municipiului Galați s-au găsit pe malul estic al bălții Mălina (în nord-vestul municipiului), unde s-au descoperit fragmente din ceramica de tip Stoicani-Aldeni, unelte confecționate din stilex și os, datând din neolitic. Tot în această zonă, de data aceasta pe malul sudic s-a descoperit un sceptru de piatră aparținând culturii Coșlogeni din perioada de sfârșit a Epocii Bronzului. Orașul s-a dezvoltat pe bazele unei străvechi așezări dacice, existente în secolele VI-V î.Hr., la vadul Dunării care, începând cu perioada celor două razboaie cu romani purtate împotriva dacilor, în 101-102 și 105-106, va cunoaște influența civilizației romane, devenind dependentă, probabil, de castrul roman învecinat de la Barboși, ca și în multe alte cazuri întâlnite în provincia romană Dacia. Noua așezare daco-romană formată în vadul Dunării, localizată în secolul III d. Hr. undeva la sud de locul actualei Biserici Precista, dar care a fost, în timp, nimicită de apele fluviului care străbat malul stâng. Descoperirile făcute în ultimii ani dovedesc continuitatea așezării din Vadul Dunării în secolele VII-XI: tezaurul de la Galați format din 12 monede de argint bizantine emise între anii 613-685, mormântul cuman din partea vestică a Bisericii Precista precum și o monedă bizantină din vremea împăratului Mihail IV Paflagonianul (1034-1041). Aceste descoperii demonstrează că Galații datează din perioada anterioară întemeierii statului moldovean. Cele mai vechi urme arheologice datează din neolitic, mai precis din epoca fierului. În mod cert în prima epocă a fierului au existat așezări umane aici, drept pentru care în Vatra Orașului s-au găsit vârfuri de săgeți din fier provenite dintr-un mormânt tumular datând din secolul IV î.Hr. La Barboși au fost descoperite vase grecești, datând din secolul V î.Hr. Barboșii au fost o importantă davă dacică, cetate fortificată ce a durat aproape 500 de ani. Aici s-a descoperit și un sanctuar asemănător celui de la Sarmizegetusa. Cetatea dacică de la Barboși a fost cucerită de romani, care apoi au fortificat zona, fapt confirmat și de către Dimitrie Cantemir și Miron Costin.

Primul sigiliu al târgului Galaţi - secolul XV

Prima menționare documentară a orașului Galati (pe atunci târg) datează din 1445 (într-un act semnat de domnitorul Ștefan al II-lea).

O altă ipoteză descoperită de curând: Se știe însă că Galațiul s-a format pe locul unei așezări daco-romane, așa că o menționare istorică prealabilă secolului XV nu ar face decât să confirme existența așezării din zona vărsării Siretului în Dunăre. În urmă cu cinci ani, un gălățean pasionat de istoria orașului, Dumitru Săndel, autorul monografiei “Galațiul, așa cum mi-l amintesc”, a descoperit, în cursul documentării pentru monografia sa, că Galațiul este menționat, sub numele ”Galatie”, în „Tabula Peutingeriană”, o hartă întocmită în secolul al 2-lea e.n. Datorită nepăsării autorităților locale, Galațiul rămâne în continuare cu atestarea documentară de aproape jumătate de secol, deși așezarea daco-romană de la confluența Dunării cu Siretul este confirmată de existența a numeroase vestigii romane: Castrul Roman de la Barboși, Cavoul Roman din sec. 3 dHr, Valul Roman care înconjoară Galațiul, Necropola Romană din sec. 1-3 dHr, mai multe fortificații și un Castelum. În fragmentul nr. 9 al hărții este reprezentată și așezarea „Galatie”, care, potrivit lui Dumitru Săndel, ar fi locația Galațiului de astăzi. În baza acestui detaliu, istoricii ar putea stabili atestarea documentară a Galațiului în secolul 2 dHr, Galațiul având astfel o vechime de 1.700 de ani.

Galațiul a crescut în importanță după ce turcii au cucerit cetățile Chilia și Cetatea Albă, în iulie-august 1484, orașul ramânând singurul port al Moldovei cu rol important în comerțul intern, dar și în cel polono-turc. În 1789, în timpul războiului ruso-turc din 1789 - 1791, Galațiul a fost incendiat de către armatele generalului rus Mihail Kamensky, aceasta fiind una dintre numeroasele pustiiri care au fost îndurate de oraș în războaiele ruso-turce din sec. XVIII și începutul secolului al XIX-lea. În ciuda acestor perioade grele, comerțul și navigația se dezvoltă în așa fel încât Rusia înființează, în anul 1775, primul consulat local, iar Franța și Anglia organizează vice-consulate, în anul 1805. În 1850, SUA își deschide un viceconsulat, ridicat la rangul de consulat în 1858, prin decizia președintelui american James Buchanan de a-și numi un consul la Galați. Începând cu anul 1834, vapoare cu aburi austriece fac deja curse regulate din Galați. Mai mult decât atât aici se făcea un important comerț de tranzit cu țările germane. Construcța de nave militare de mari dimensiuni era o importantă activitate economică a orașului, în acest sens un călător prin Țările Române, abatele Bošković, afirmă că: „Am văzut acolo o corabie foarte mare, de felul acelora cărora turcii le spun caravele, care se află pe șantier, gata să fie lansată la apă. Fusese comandată de Isaac-aga, vameșul cel mare al Constantinopolului. Vasul era foarte mare, șaptezeci de pași pe șaptesprezece și încărcată cu optzeci și patru de tunuri de bronz.”

Hatmanul Ivan Stepanovici Mazepa, eroul naţional al Ucrainei

La Galați a trăit în tinerețe Petru Rares, fiul lui Ștefan cel Mare, timp în care a făcut comerț cu pește. A urmat la conducerea Moldovei și a avut două domnii.

Hatmanul Mazepa a fost înmormântat la Galați la biserica Sf. Gheorghe, care era închinată laIerusalim. Biserica Sf. Gheorghe din Galați a fost ridicată „prin osârdia dumnealui Hagi Mihalache în timpul lui Istrate Dabija Voievod, în anul 7172, deci 1664, aprilie 1”, așa cum reiese din inscripția bisericii [16]. La construirea ei s-au folosit materiale din castrul roman de la Barboși (cartier al Galațiului), iar ctitorul, probabil un negustor, a închinat biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Hatmanul Mazepa a fost înmormântat în biserică, în mijlocul navei, într-un mormânt cu boltă construit din cărămizi. După înfrângerea lui Dimitrie Cantemir de la Stănilești, tătarii jefuiesc și incendiază Galații, biserica Sf. Gheorghe este prădată.[6] În zilele noastre două cartiere și un parc din municipiu poartă numele hatmanului Mazepa.

Galaţiul în 1826
Imagine din Strada Domnească (1906)

Începuturile secolului XIX găsește Galați total implicat în evenimentele deosebit de importante ale vremii. Astfel, numele orașului este strâns legat de începuturile mișcării eteriste în Țările Române. Acțiunea de la Galați, așa cum este cunoscută de istorici, reprezintă un șir de evenimente petrecute în portul dunărean, de la înființarea primei Eforii din Principate în acest oraș, culminând, în februarie 1821, cu măcelărirea supușilor otomani din Galați. Acțiunea de la Galați trebuie considerată și plasată în rândul momentelor importante care au determinat evoluția mișcărilor anului 1821. Masacrul de la Galați, repetat curând în alte orașe ale Moldovei, avea să deschidă, în fapt, un lung deceniu de confruntări greco-otomane. Continuarea acțiunii va demonstra din plin temeinicia motivelor care impuseseră alegerea portului dunărean printre centrele principale ale insurecției eteriste.[7] În 1837, Galațiul dobândește statutul de port liber, (porto-franco), iar după războiul Crimeei din 1854 - 1856 devine, împreună cu Sulina, sediu al Comisiei Europene a Dunării. Prealabil Unirii Principatelor din 1859, orașul este condus de pârcălabul Alexandru Ioan Cuza, născut la Bârlad, ales ulterior ca domnitor în Moldova și în Țara Românească. Reședința sa, situată pe Strada Al. I. Cuza, în apropierea gării orașului, găzduiește în prezent un muzeu. După Unirea Principatelor, dezvoltarea orașului s-a accelerat. S-au înființat noi școli primare și s-a deschis, la 26 octombrie 1864, Școala superioară de comerț "Alexandru Ioan I", iar în anul 1867 s-a înființat una dintre cele mai vechi instituții de studiu liceal din țară, Liceul „Vasile Alecsandri”. De la câteva fabrici în 1870, s-a ajuns la 41 în 1908. Ștefan Zeletin, în lucrarea sa Burghezia română, nota că: „În procesul de naștere a Românei moderne trebuie să se deosebească două mari curente: unul zgomotos dar superficial, anume al ideilor liberale care pleacă de la Paris spre București și Iași; altul tăcut dar adânc, care pleacă de la Londra spre Galați și Brăila: e curentul economiei capitaliste engleze.” Activitatea comercială s-a dezvoltat și din cauza exportului masiv de cereale, poziția importantă pe care o avea portul Galați în exportul țării fiind remarcată și de consulul Franței din oraș care, la 8 aprilie 1870, nota că: „portul Galați a devenit antreprenorul general al cerealelor pe care Moldova le exportă pe Dunăre și Marea Neagră în Anglia, Franța și Italia”. Se recunoștea că înflorirea orașului se datora regimului de oraș „porto-franco”, însă la 22 decembrie 1882 acest statut a fost înlăturat.

Galaţiul în 1973

Totuși, între anii 1900-1914, orașul desfășura un considerabil comerț de cereale și cherestea, în care se implicau și reprezentanții celor 16 consulate străine din oraș. O revoltă țărănească a izbucnit în regiune în 1907, aceasta fiind înăbușită de armata română. În 1911, la Galați se dezvelește prima statuie din țară a poetului Mihai Eminescu. În perioada interbelică, (dar și înainte), Galațiul a fost reședința județului Covurlui, mai apoi a Ținutului Dunării odată cu reorganizarea administrativă a lui Carol al 2-lea, după model italian. Orașul a cunoscut o înflorire deosebită, devenind, la recensământul din 1930, din punct de vedere al populației, aproximativ 112.000 de locuitori, al cincilea oraș al țării, fiind devansat doar de București, Chișinău, Iași și Cernăuți.

În timpul celui de-al 2-lea război mondial, Galațiul a fost bombardat de aviația rusă și apoi de cea germană, centrul istoric fiind distrus aproape în întregime, "gara de călători", o clădire impunătoare, inaugrată de regele României în data de 13 septembrie 1872 fiind distrusă la fel ca și multe alte clădiri istorice. În 1952 devine reședința regiunii Galați, ca mai apoi să devină reședința actualului județ Galați. Din 1965 cunoaște o nouă înflorire, o dată cu începutul funcționării combinatului siderurgic, considerat pe atunci, cel mai mare din Europa de Est.

Ipoteze etimologice privind toponimul[modificare | modificare sursă]

Descoperirea tezaurului de la Bărboși, format din 3.700 de monede de argint cu inscripționările grecești Gallati și Kallatiasy, ar înclina balanța către teoria susținută de Vasile Pârvan și Carl Petsch, care are la bază numele provinciei romane Galatia din Asia Mică. Kallatiasy ar aduce mai degrabă cu Callatis (Mangalia), colonia greacă din Dobrogea care a fost centru de emisii monetare. În privința provinciei romane Galatia din Asia Mică, este valabilă aceeași remarcă. Totuși, etimologia toponimului nu poate fi legată de circulația monetară.[necesită citare] . Însă de aici au plecat misionarii creștini care au participat la convertirea la creștinism a populației din fosta Dacie. Astfel, în anul 313, împăratul Constantin cel Mare a înființat un vicariat condus de vicarul Cocceius Galatus. A luat ființă și o colonie numită Galati.[necesită citare] Evenimentul este confirmat de o piatră funerară a unui cetățean roman din Histria datând din anul 157 d.Hr. O altă ipoteză, mai puțin plauzibilă, este legată de numele celților gali, care în antichitate ar fi trecut prin zonă în drumul spre Galatia din Asia Mică.

Potrivit unei alte ipoteze, toponimul Galați (împreună cu toponimul Calafat) reprezintă o adaptare a denumirii turcești pe filieră dialectală pecenegă sau cumană a cuvântului arab kala'at "cetate, fortăreață"[8] (vezi comparativ cuvintele kala, kale și kula "culă" din limbile turcice contemporane).

O altă ipoteză ar fi cuvântul grecesc γαλάζιο (galázio) "azur"; întemeietorii așezării ar fi putut fi coloniști greci antici originari proveniți din coloniile situate în Dobrogea.

Având în vedere că topicul Galați este destul de răspândit în România, ipoteza cea mai plauzibilă este cea a lui I. Bogdan. Caracterul comun al acestei denumiri se putea forma doar pe baza unui onomastic slavo-român „Gal” căruia i s-a adăugat sufixul „aț”, formă destul de răspândită în slava meridională. Rădăcina „Gal” aparține fondului de cuvinte slave, având sensul de „murdar” sau „noroi”, care, ulterior, a suferit o transformare semantică, căpătând înțelesul de „negru”. Astfel, adjectivul „Gal”, prin sufixul „aț” s-a substantivizat.

Nume în alte limbi[modificare | modificare sursă]

Limba Traducere
Bulgară / Rusă Галац
Ebraică גאלאץ
Germană Galatz
Lituaniană Galacis
Tamil கலாதி
Telugu గలాటి
Franceză Galatsi
Belorusă Галаті
Ucraineană Ґалаті
Engleză Galatz
Greacă Γαλατσι
Gujarati ગેલેટી
Maghiară Galac
Turcă Kalas
Japoneză ガラツ
Sârbă Галати
Poloneză Gałacz
Coreeană 갈라 치
Gruzină Gალათი
Armeană Գալատի
Arabă جالاتي
Persană گالاتی
Chineză 加拉茨
Hindi गालाति
Kannada ಗ್ಯಾಲಟಿ

Evenimente importante în istoria Galațiului[modificare | modificare sursă]

  • 1418: O atestare documentară posibilă, în lista orașelor din Țările Române care și-au trimis reprezentanți la Conciliul de la Constanța. Apare o localitate cu numele de Galff, posibil să fi fost Galați.
  • 1445: Prima atestare documentară sigură a Târgului Galați în uricul lui Ștefan Vodă, fiul lui Alexandru cel Bun, acordat Mănăstirii Humorului la 23 septembrie.
  • 1484: Orașul Galați rămâne singurul port al Moldovei.
  • 1590: Este deschis primul cimitir Evreiesc.
  • 1631-1633: Se construiește prima biserică catolică, din lemn, acoperită cu șindrilă, situată lângă piața târgului.
  • 1641: re loc prima atestare documentară a Târgului Săptămânal, situat în zona actualei Piețe Vechi.
  • 1647: Este terminată zidirea Bisericii Fortificate Sfânta Precista, construită din piatră lustruită luată de la Castrul Roman Tirighina-Barboși.
  • 1676: Se înființează o poștă rusească între Galați și Iași. Tot în acest an Delacroix notează în jurnalul său, că după Iași, Galațiul este al 2-lea oraș al Moldovei
  • 1709: Este inhumat hatmanul Ivan Stepanovici Mazeppa.
  • 1710: După înfrângerea de la Stănilești, tătarii și otomanii pustiesc Galațiul.
  • 1775: Imperiul Rus înființează primul Consulat Local.
  • 1789: Galațiul a fost ars din temelii de către armatele generalului rus Mihail Kamensky.
  • 1805: Franța și Anglia înființează vice-consulate.
  • 1821: Galațiul a fost ars pentru a 3-a oară de grecii eteriști și de otomani. Revoluția lui Tudor Vladimirescu se simte și la Galați. Aici au fost măcelăriți toți supușii Imperiului Otoman. Masacrul de la Galați va deschide un șir lung de confruntări otomano-grecești.
  • 1831: Populația orașului era de 8.605 locuitori.
  • 1832: Se deschide prima Școală din juteț, Școala Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil.
  • 1834: Primele curse regulate din Galați cu vapoare austriece.
  • 1836: Se înființează primul Spital Obștesc sub egida Spiridoniei din Iași. La începutul primei conflagrații mondiale spitalul funcționa cu 125 de paturi și avea 3 secții: chirugie, medicină și contagioși.
  • 1837: Pe 1 ianuarie Galațiul este declarat port liber (porto-franco), alături de Brăila.
  • 1842: Populația orașului crescuse de aproximativ 3 ori, ajungându-se la 25.000.
  • 1844: Se înființează Fabrica de Conserve.
  • 1846: Se înființează un serviciu permanent de vapoare între Galați și Odessa
  • 1847: Orașul Galați este vizitat de Franz Liszt.
  • 1850: Statele Unite Ale Americii înființează vice-consulat.
  • 1852: Navele din Galați aveau destinații din ce în ce mai diversificate cum ar fi: Stavanger și Bergen în Norvegia; Bremen în Germania; Marsilia în Franța; Livorno, Genova și Ragusa în Italia; Amsterdam în Olanda; Corfu, Reni, Odessa, Istanbul, Trieste, Alexandria, etc.
  • 1854-1855: Se construiește prima linie telegrafică între Galați și Iași, care mai apoi a fost extinsă la Sulina și Ismail.
  • 1856: Galațiul devine sediu al Comisiei Europene a Dunării, după Războiul Crimeei, decizie luată de marile puteri ale vremii. Sediul era în actualul sediu al Bibliotecii V.A. Urechia. La 4 noiembrie Comisia își începe activitatea cu delegați ai Angliei, Austriei, Rusiei, Sardiniei, Prusiei, Franței și Turciei. Tot în acest an se deschide o sucursală a Băncii Otomane, prima sucursală a unei bănci străine din Moldova.
  • 1857: Își deschide o sucursală la Galați și Banca Națională a Moldovei. Se tipărește primul ziar românesc numit "Gazeta Danubiu".
  • 1858: Statele Unite Ale Americii ridică vice-consulatul la grad de consulat.
  • 1860: Faima Galațiului devenise atât de mare, fiind mai cunoscut în lume decât în țară, drept urmare, oamenii de seamă ai vremii, printre care patrioții Alexandru Ioan Cuza și Costache Negri care pregăteau unirea Principatelor Române se gândeau serios la Galați ca noua capitală a Principatelor datorită comerțului și economiei care era în avânt. O simplă estimare a vremii a lucrurilor exportate sau manufacturate la Galați trecea de 110 milioane de lei.
  • 1861: Se deschide Fabrica de Lumânări.
  • 1862: Se finalizează șoseaua Galați-Brăila. Fabrica de Argăsit Piei își începe activitatea.
  • 1864: Pe 2 octombrie este deschisă Școala Superioară de Comerț Alexandru Ioan I.
  • 1867: Se înființează Liceul Vasile Alecsandri, care în prezent este Colegiu Național.
  • 1869: La 5 noiembrie circula pentru prima dată un tren pe relația portul Galați - gara Barboși. Odată cu deschiderea Atelierelor C.F.R. se inaugurează și Parcul Municipal Mihai Eminescu. Se înființează și Fabrica "Leul" pentru sârmă și cuie.
  • 1870: În Galați sunt deschise câteva noi fabrici. Se încep curse navale între Galați și Brăila. În iulie Se pune în circulație linia ferată Galați - Tecuci.
  • 1872: Pe 13 septembrie este inaugurată de către Regele Carol I, Gara de Călători, o clădire impunătoare. Se deschide și linia ferată București - Brăila - Barboși - Galați - Bârlad.
  • 1877: Se construiește prin concesiune rusă linia ferată Odessa - Tiraspol - Cetatea Albă - Reni - Galați.
  • 1878: Se deschide Arsenalul Marinei Militare
  • 1881: Se instalează primele linii telefonice care făceau legătura între Primărie, Turnul de Observație al Mănăstirii Mitoc, Pompieri și Poliție.
  • 1882: Pe 22 decembrie regimul de port liber este înlăturat. Începe construcția tunelului feroviar de sub cartierul Vadu Ungurului.
  • 1884: Se construiește Spitalul Militar cu 88 de paturi, pe locul fostului "Obor de fân".
  • 1887: Se deschide Fabrica de Produse Chimice și Ambalaje "Albina".
  • 1889: Se înființează Biblioteca V.A. Urechia.
  • 1894: Se deschide Fabrica de Ulei "Etna".
  • 1895: Se deschide Fabrica de Cherestea "Goetz".
  • 1900: Se deschide Uzina Electrică. Pe 14 august se deschide prima linie de tramvai din oraș. Exploatarea a început cu 30 de trăsuri. Traseul pornea din docuri și urca pe Strada Portului spre centru. De aici o linie mergea pe Strada Brăilei până la capăt iar alta pe Strada Mavromol până la Strada Holban. O linie trecea pe Strada Mihai Bravu până la Grădina Publică, altele făceau legătura între gara de călători și port. Linia de pe Strada Tecuci continua pe Strada Traian până la Spitalul "Elisabeta Doamna". În acest an populația orașului a fost evaluată la aproximativ 80.000 de locuitori.
  • 1902: În acest an rețeaua tramvaielor electrice avea 13 kilometri. Înaintea introducerii tramvaiului la Galați se circula cu trăsuri, omnibuze și tramcare, după modelul celor din București.
  • 1907: Izbucnește revolta țărănească, dar este înnăbușită rapid de armată.
  • 1908: Galațiul avea 41 de fabrici deschise ce lucrau la capacitate maximă.
  • 1911: Se dezvelește prima statuie a poetului Mihai Eminescu.
  • 1914: Galațiul avea 16 consulate străine.
  • 1919: Se înființează Liceul Comunității Evreilor, în prezent Colegiul Alexandru Ioan Cuza.
  • 1922: Se înființează Laminorul "Titan", ce furniza tablă subțire și tablă plumbuită, iar din 1932 tablă zincată.
  • 1923: Se înființează Fabrica de Ulei "Prutul".
  • 1926: Prima cursă aeriană din România a avut loc între Galați și București
  • 1927: Rețeaua de tramvai electric din Galați avea 15,5 km fiind răspândită pe 8 străzi și deservită de 23 de vagoane.
  • 1930: Galațiul avea 112.000 de locuitori, fiind al 4-lea oraș din Regatul României. Avea 20 de consulate și era considerat cel mai european oraș al României.
  • 1938: Galațiul devine reședința Ținutului Dunării, după organizarea fascistă a regelui Carol al II-lea.
  • 1939: Se înființează Casa Corpului Didactic.
  • 1944: Galațiul este bombardat de aviația americană și de aviația germană în retragere. 90% din clădiri, locuințe și parcuri sunt distruse. La 24 august 1944 Străzile Portului și Domnească sunt distruse complet prin minare.
  • 1950: Orașul mai număra doar 80.000 de locuitori după război.
  • 1945: Începe reconstrucția orașului după model comunist.
  • 1952: Galațiul devine reședința Regiunii Galați.
  • 1956: Se vehiculează prima dată ideea unirii Galațiului cu Brăila. Autoritățile comuniste iau legătura cu o firmă elvețiană pentru a pune tramvai de viteză pe dig.
  • 1965: Începe construcția Combinatului Siderurgic Galați, care avea să devină simbolul țării socialiste, asociat cu independența industrială față de U.R.S.S..
  • 1967: Se deschide Combinatul Siderurgic Galați. Orașul avea 156.000 de locuitori, iar colosul industrial 73.000 de angajați.
  • 1971: Se dublează linia feroviară Făurei - Galați.
  • 1977: Cutremur în care o parte din clădiri se prăbușesc. 2 blocuri din cartierul Țiglina 4 sunt practic lipite și în ziua de azi.
  • 1989: Pe 10 septembrie are loc tragedia navei de pasageri Mogoșoaia, care a fost lovită de o barjă bulgărească. Doar 16 oameni scapă cu viață.
  • 1992: Galațiul număra 326.000 de locuitori fiind al 5-lea oraș din România.
  • 1995: Se inaugurează Monumentul Eroilor Revoluției din 1989.
  • 2004: Se deschide pe 4 mai primul și cel mai mare Parc de Tehnologie a Informației din țară.
  • 2005: Orașul este puternic inundat de la ploile abundente. Canalizările au refulat.
  • 2009: Se inaugurează Monumentul Eroilor Contemporani, în cinstea celor 3 gălățeni morți în războiul din Afganistan. Acest monument stârnește discuții cu privire la asemănarea lui cu un monument francmason datorită celor 3 coloane în stil Ionic, Doric și Corintic. În același an Episcopia Dunării de Jos este ridicată la rang de Arhiepiscopie.
  • 2010: Faleza inferioară și străzile din Valea Orașului sunt inundate. Digul de protecție din valea orașului este fisurat, cotele Dunării depășind maximul istoric înregistrat.
  • 15 Mai, 2011: Echipa de fotbal FC Oțelul Galați se încoronează campioana României.

Stema[modificare | modificare sursă]

Stema orașului Galați este un scut tăiat de un brâu ondulat de argint; în partea superioară, pe fond albastru, este o corabie neagră cu două catarge având pânzele și flamurile din argint, navigând pe o apă; câmpul inferior, despicat; în dreapta pe fond roșu, doi pești de argint, ridicați cu capetele întoarse spre flancurile scutului; în cartierul secund, pe fond auriu, un caduceu negru. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint, formată din șapte turnuri. Ambarcațiunea din partea superioară a scutului amintește că acest oraș este un important port la Dunăre, atestarea lui documentară port, datând din secolul al XV-lea; peștii scot în evidență faptul că acest port a avut un rol definitoriu în dezvoltarea pescuitului; caduceul este atribuit zeului Mercur, zeu al comerțului. Acesta simbolizează intensa activitate comercială praacticată la Galați. Orașul, în 1711, conform afirmației lui Dimitrie Cantemir, centrul comercial cel mai important de pe întreg parcursul Dunării, statut întărit după spargerea, în 1774, a monopolului otoman din zonă și mai ales după desființarea definitivă a acestuia în 1829.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Conform datelor Recensământului locuințelor și populației din 2011, orașul avea o populație de 249.432 locuitori.

  • 1831: || 8.605 locuitori
  • 1842: || 25.000 locuitori
  • 1850: || 52.765 locuitori
  • 1900: |||| 62.678 locuitori
  • 1912: ||||71.641 locuitori
  • 1930: |||||||||| 100.611 locuitori
  • 1941: |||||||||||||| 91.765 locuitori
  • 1948: |||||||||||||| 80.411 locuitori
  • 1956: ||||||||||||||||||| 95.646 locuitori
  • 1966: |||||||||||||||||||||| 151.415 locuitori
  • 1977: |||||||||||||||||||||||||||||| 238.292 locuitori
  • 1992: |||||||||||||||||||||||||||||||||| 326.141 locuitori
  • 2002: ||||||||||||||||||||||||||||||| 298.861 locuitori
  • 2011: ||||||||||||||||||||||||||||| 249.732 locuitori
Evoluția populației municipiului Galați
An Populație ±%
Recensământ 1831 8605
Recensământ 1842 25.000 300%
Recensământ 1900 62,678 120%
Recensământ 1912 71,641 14.3%
Recensământ 1930 100,611 40.4%
Recensământ 1948 80,411 −20%
Recensământ 1956 95,646 18.9%
Recensământ 1966 151,412 58.3%
Recensământ 1977 238,292 57.3%
Recensământ 1992 326,141 36.8%
Recensământ 2002 298,861 −8.3%
Recensământ 2011 249.732 −20%

Evoluția populației la recensăminte:


Minoritățile din Galați[modificare | modificare sursă]

Comunitatea armeană[modificare | modificare sursă]

Primii armeni s-au așezat în portul Galați prin veacul al V-lea creștin.[necesită citare]

În timp, numărul lor a crescut, fiind cunoscuți drept buni comercianți și renumiți artizani în prelucratul bijuteriilor. În toate timpurile, armenii din țările române au avut libertatea de a-și exercita cultul, scrie Dimitrie Cantemir.[necesită citare] De reținut că diferențele dintre ortodoxia românească și cea armeană nu sunt mari și ele țin de hristologie.[judecată de valoare] "Bisericile armenești nu sunt nici mai mici, nici mai puțin ornamentate decât cele ortodoxe și ei sunt liberi (armenii) să-și practice cultul".[necesită citare]

Voievodul Alexandru cel Bun (1400-1430) aduce în țară, prin anul 1418, primele familii de armeni, pe care le stabilește în șapte orașe din Moldova, printre care și Galațiul, pe atunci, comunitatea armeană fiind foarte numeroasă. [necesită citare] Primele mențiuni despre o biserică armenească în oraș vin din veacul al XVII-lea, de la misionarul catolic Maria Luigi Bidu (1669), care menționa între altele că o biserică armeană din Galați era păstorită de Episcopul armean Sahag. [necesită citare] În 1821, se știe că revoluționarii greci (în vremea Eteriei) au găsit adăpost în acest sfânt locaș, dar fiind incendiat de turci, se înțelege că și biserica a ars. A fost ridicată alta cu hramul "Născătoarei de Dumnezeu", din lemn, pe locul pe care la 1858, a fost ridicată actuala biserică, resfințită de Înalt Prea Sfințitul Mardichian în 2008. Strada pe care s-a așezat biserica cu un veac și jumătate în urmă are un nume sugestiv: "Armenească". Astăzi, la Galați, mai trăiesc aproximativ 60 de familii armenești care conviețuiesc în bună înțelegere cu gălățenii.[necesită citare] Adeseori, doar numele îi diferențiază de etnicii români.

Comunitatea indiană[modificare | modificare sursă]

Din anul 2002, de când SIDEX Galați a fost vândut patronului Lakshmi Mittal la Galați, în centrul orașului și-a făcut apariția comunitatea indiană. Toți membri sunt bogați[necesită citare] și locuiesc în blocuri rezidențiale lângă Școala Generală 28. Sunt ultradotate, paznic 24 de ore, 7 zile pe săptămană iar copii lor învață la Școala 28. Nu s-au organizat în asociații dar au la nivel de școală câteva manifestări culturale.

Comunitatea turcă[modificare | modificare sursă]

În Galați au mai rămas câțiva urmași ai turcilor ce erau așezați prin zonele Dunării, dar majoritatea care alcătuiește astăzi comunitatea turcă din Galați sunt veniți de după revoluție, mulți dintre ei afaceriști, căsătoriți cu românce și care sprijină proiecte culturale și tradiții turcești. De curând[Când?] s-a făcut un documentar despre Mărturiile civilizației turce la Galați.[necesită citare] Sunt planuri pentru ridicarea unei moschei în Galați și pentru deschiderea unui cimitir musulman.[necesită citare]

Comunitatea elenă[modificare | modificare sursă]
Sediul comunităţii elene

Comunitatea elenă din Galați care, alături de cele din București, Constanța și Brăila, se numără printre cele mai vechi și mai reprezentative din țară, număra în perioada interbelică peste 10.000 de membri.[necesită citare] Dupa ce în anii 1947-1948 organizația grecilor și-a întrerupt activitatea pentru o lungă perioadă de timp, în urma schimbării din decembrie 1989, în luna aprilie 1990 Comunitatea elenă din Galati (C.E.Gl.) a fost reînființată, ea fiind continuatoare a vechii comunități grecești și, prin urmare, moștenitoarea de drept a bunurilor pe care le-a deținut aceasta. Plecările masive ale grecilor din perioada anilor '48-'50 și repatrierea din anii '75-'80 a partizanilor au făcut ca organizația grecilor din Galați, care este afiliată la Uniunea elenă din București, să numere în prezent doar aproximativ 1000 de membri, dintre care 78 sunt simpatizanți.[necesită citare] Comunitatea grecilor revendică în acest moment [Când?]Biserica Metamorphosis din Galați (actuala Biserică Greacă), precum și toate imobilele comunității din jurul acesteia, practic, pe lângă biserică, grecii din Galați mai dețineau actualul restaurant Olimpic, cinematograful Central, clădirea Stării Civile, o școală demolată în primăvara anului 1989 pe locul căreia s-a construit sediul Bancii Transilvania, o Cantină a Săracilor, de asemenea demolată, situată între Banca Transilvania și Starea Civilă plus câteva imobile situate pe străzile Portului, Sfântul Nicolae și Basarabiei. Restaurantul Olimpic și Cinematograful Central au fost retrocedate către Comunitate în anul 2000, iar Oficiul Stării Civile în toamna anului 2009.[necesită citare]

Comunitatea evreiască[modificare | modificare sursă]
Templul Meseriaşilor
Sediul comunităţii evreieşti

Istoricul I.B. Brociner, președinte al Comunității evreilor din Galați între 1875 - 1898, considera că israeliții au venit la malurile Dunării încă de pe vremea hazarilor, popor de origine turcă trecut la iudaism în secolul 8 după Hristos. Evreii erau principalii comercianți în singurul port al Moldovei din timpul lui Alexandru cel Bun și al lui Ștefan cel Mare, ei intreținând intense legături comerciale cu coreligionarii din Bizanț și lumea musulmană. Domnitorul Ștefan Tomșa (1611 - 1623), printr-o proclamație, i-a invitat pe negustorii evrei din Liov să practice nestingherit comerțul în Moldova. Așezați în valea orașului, evreii ocupau cea mai mare parte a străzii Dogarilor (astăzi Dogăriei) și străzile învecinate (Elicei, Chihan Vodă, Piata Moruzzi, Ceres, Griviței) până în cartierul Bădălan. Primul Cimitir Evreiesc este atestat documentar în 1590, iar un altul în 1629. Începând cu 1769, părăsesc zona și primesc autorizație pentru a se muta pe deal. Construcțiile sinagogale au început târziu în Galați, abia în 1730 fiind atestată o casă de rugăciuni a evreilor și doar peste 50 de ani se menționează în documente Sinagoga Mare de pe strada Podul de Piatră. S-au mai construit, între 1800 și 1848 două sinagogi, apoi alte 14 în a doua jumătate a secolului 19. Preocupați tradițional de învățătură,[necesită citare] Evreii din Galați înființau în 1859 prima școală primară, apoi înca una, iar în 1877 a fost constituit primul comitet școlar al comunității, anii următori înregistrând deschiderea altor școli Școala de fete "Silvya Schmierer", Școala populară de menaj "Lumina", o școală comercială pentru fete evreice, o grădiniță de copii, o școală profesională etc.). În 1919 ia ființă Liceul Comunității Evreilor (în prezent Liceul "Alexandru Ioan Cuza"), în clădirea acestuia aflându-se și sediul comunității. În vara anului 1941, școlile evreiești au fost transformate, până în luna noiembrie a aceluiași an, în lagăre de internare pentru evrei, liceul continuând să funcționeze într-un imobil pus la dispoziție de o familie din comunitate. Evreii s-au asociat în funcție de profesiile diverse pe care le practicau în Galați (Breasla croitorilor, Societatea meseriașilor israeliți, Societatea magazionerilor - Bender, Societatea funcționarilor din port - Junimea, Asociația zugravilor și vopsitorilor evrei etc.). Au înființat societăți de binefacere, culturale, sportive (tatăl celebrului pianist londonez Radu Lupu, Mauriciu Lupu, a fost un profesor de gimnastică foarte apreciat al sportivilor evrei), au scos diverse ziare și publicații specifice ("L'Echo Danubien", "Prietenii Sionului", "Pământeanul", "Akavat Zion", "Vocea Galațiului" s.a.). Nerecunoscuți ca cetățeni legitimi ai țării în care trăiau, deși participaseră cu entuziasm și la Revoluția din 1848 și la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domn în Principatele Unite Române, luptaseră în războiul de Independență și în cel de Întregire, evreii din Galați au suportat adesea excese antisemite, devastări de sinagogi și magazine, bătăi și chiar omoruri. Abia în 1919, au obținut prin Decretul-Lege 9464, dreptul de cetățenie pentru toți cei născuți în România și care au satisfăcut legea recrutării. Acte de violență antisemită s-au mai înregistrat la 1932, cu prilejul Congresului Ligii Apărării Naționale Creștine a lui Cuza, în vara anului 1940, după ocuparea Basarabiei de către U.R.S.S., în timpul prigoanei legionare, dar și după reprimarea rebeliunii legionare, în anii regimului mareșalului Antonescu.

În anii '20 ai secolului trecut, evreii din Galați reprezentau o cincime dintr-o populație de peste 100.000 de locuitori. Marea majoritate a evreilor din Galați a emigrat în cursul anilor de dupa război înIsrael. Sediul comunității evreiești din Galați se află pe strada Dornei nr. 7-9, în apropierea Templului Meseriașilor și a restaurantului ritual. Sinagoga a fost proaspăt renovată.

Tradiții și sărbători locale[modificare | modificare sursă]

  • 6 ianuarie: Aruncarea Crucii în apele Dunării pentru sfințire. (se practică și în alte orașe românești de pe malul Dunării)
  • 15 ianuarie: Se sărbătorește în Parcul Municipal ziua de naștere a poetului național Mihai Eminescu
  • 24 ianuarie: Sărbătoarea Micii Uniri înfăptuite de Alexandru Ioan Cuza, fost pârcălab de Galați
  • Festivalul Scrumbiei, care are loc începând din anul 2000, în duminica Floriilor
  • 15 August: Ziua Marinei Române
  • 28-29-30 Noiembrie: Zilele Galaților, odată cu Sfântul Andrei, ocrotitorul orașului.

Administrație și politică[modificare | modificare sursă]

  • NOTĂ: Componența Consiliului Local Galați mai poate suferi modificări în perioada de traseism politic. Va fi actualizată în cel mai scurt timp.

Primarul Galațiului este Marius Stan (fost fotbalist), ales pe listele PNL - USL , din 10 septembrie 2014, mutat la UNPR. Componența C.L. Galați, după modificările ulterioare desființării U.S.L.-ului și mutării consilierilor de la PPDD la UNPR, este următoarea (inclusă și fuziunea dintre PNL și PDL, fuziune în urma căreia PDL este înghițit de PNL):

    Partid Consilieri Componența Consiliului
  Partidul Social Democrat 8 (30%)                
  Uniunea Națională pentru Progresul României 6 (23%)                
  Partidul Național Liberal 5 (19%)                
  Partidul Conservator 5 (19%)                
  Independent 2 (6%)                
  Partidul Liberal Reformator 1 (3%)                

Primarii orașului Galați[modificare | modificare sursă]

Vezi și: Listă de primari ai Galațiului

Organizarea modernă a administrațiilor comunelor urbane a fost introdusă prin aplicarea Regulamentului Organic pe 13 ianuarie 1832. Premergător noii legiuiri, din 6 iunie 1830, orașul a fost administrat de o Comisie Orășănească formată din spătarul Dumitrache Codreanu, paharnicul Paraschiv Șerban și paharnicul A Oaprișan. Se mai numea și Comisia Poliției. În decembrie 1831, comisia a fost înlocuită de Sfatul Municipal, alcătuit din 3 membri. Primul sfat la Galați a fost alcătuit din Petrache Altântovici, Iordachi Mantu, Ioan Siminovici (aleși în 1832). Prima lege comunală, privind organizarea și administrarea comunelor urbane, cu adevărat modernă, a fost promulgată în 1864. În baza acestei legi, au fost aleși primarii și președinții de comisii interimare în fruntea urbei gălățene.

Amenajarea urbană[modificare | modificare sursă]

În prezent lângă punctul de trecere cu bacul se construiește al 3-lea port pentru ambarcațiuni ușoare. Potrivit unui raport guvernamental întocmit în 2005, municipiul Galați se afla pe locul 2 în topul orașelor din România, în privința spațiului verde, pe cap de locuitor. Finanțată de Consiliul Local al municipiului Galați prin alocații bugetare, amenajarea și întreținerea urbană este rezultatul activităților S.C. Gospodărire Urbană S.A., Ecosal Prest S.A. și S.C. RER Ecologic Service S.R.L. Municipalitatea se îngrijește foarte atent de materialul dendrologic folosit în Piața Siderugiștilor, pe squarul de pe Bulevardul Brăilei dar monitorizează și cetățenii care au cerut Primăriei material dendrologic.

Piețe[modificare | modificare sursă]

Piețe distruse[modificare | modificare sursă]

Galațiul, fiind greu încercat în istoria lui, a rămas fără multe piețe și locuri de promenadă, iar după Al Doilea Război Mondial comuniștii au înghesuit orașul. Câteva din piețele distruse:

  • Piața Independeței
  • Piața Pescăriei
  • Piața Negri
  • Piața Sfinții Apostoli
  • Piața Moruzzi
  • Piața Bujorescu
  • Piața Cheiului
  • Piața Regală

Piețe existente[modificare | modificare sursă]

În prezent Galațiul mai are:

  • Piața 30 Decembrie
  • Piața Falezei
  • Piața General H. M. Berthelot
  • Piața Aurel Vlaicu
  • Piața Gării
  • Piața Barboși
  • Piața Siderurgiștilor
  • Piața Tricolorului
  • Piața Ștefan Cel Mare
  • Piața Energiei
  • Piața Filești
  • Piața I.C. Frimu

Bulevarde[modificare | modificare sursă]

Cele mai importante și circulate artere ale municipiului sunt următoarele:

  • Bulevardul Brăilei
  • Bulevardul George Coșbuc
  • Bulevardul Dunărea
  • Bulevardul 1 Decembrie 1918
  • Bulevardul Oțelarilor
  • Strada Domneasca
  • Bulevardul Traian
  • Bulevardul Ștefan cel Mare
  • Bulevardul Cloșca
  • Strada Nicolae Bălcescu
  • Bulevardul Milcov
  • Bulevardul Henri Coandă
  • Bulevardul Siderurgiștilor
  • Bulevardul Marii Uniri
  • Calea Prutului
  • Bulevardul Galați
  • Bulevardul Basarabiei
  • Strada Prelungirea Brăilei
  • Magistrala C.S.G.
  • Bulevardul Traian Vuia

Cimitire[modificare | modificare sursă]

Galațiul are 4 cimitire mari.

  • Cimitirul Eternitatea
  • Cimitirul Ștefan cel Mare (+evreiesc)
  • Cimitirul Cătușa
  • Cimitirul Sfântul Lazăr

Cartierele municipiului[modificare | modificare sursă]

Informare: Comunele și satele scrise cu caractere înclinate ar putea deveni cartiere în viitor, prin simpla extindere și unire teritorială a municipiului Galați cu aceste sate vecine.

  • Centru
  • P-ta Centrala
  • Port
  • Gară
  • Dunărea
  • Mazeppa 1
  • Mazeppa 2
  • Țiglina 1
  • Țiglina 2
  • Țiglina 3 (Micro 16 + Siderurgiștilor Est + Siderurgiștilor Vest)
  • Țiglina 4 (Micro 17 + Micro 18)
  • Lozoveni
  • Barboși
  • Bădălan
  • Aviatiei
  • Aurel Vlaicu
  • IC Frimu
  • Micro 13a
  • Micro 13b
  • Micro 13c
  • Micro 14
  • Micro 38
  • Micro 39a
  • Micro 39b
  • Micro 39c
  • Micro 40
  • Traian Nord
  • Traian Sud
  • Bariera Traian
  • Arcașilor
  • Filești
  • Micro 19
  • Micro 20
  • Micro 21
  • Dimitrie Cantemir (în județul Brăila)
  • Smârdan
  • M. Kogălniceanu
  • Vânători
  • Movileni
  • Șendreni
  • Costi
  • I.C. Brătianu (în județul Tulcea)
  • Garvăn (în județul Tulcea)
  • Odaia Manolache

Zona metropolitană[modificare | modificare sursă]

Zona Metropolitană Galați-Brăila va fi formată din:

Se estimează că populația zonei metropolitane va fi în jur de 600.000 de locuitori.[necesită citare]. Prima etapă a proiectului a vizat lucrările de pregătire și consolidare a solului și asigurarea utilităților pentru viabilizarea terenurilor. Dezvoltarea unei noi zone rezidențiale are ca efect creșterea numărului de locuințe pentru cetățenii municipiului, a gradului de confort în care aceștia vor locui. Totodată, angajarea unor lucrări de construcție de anvergură asigură o creștere a utilizării forței de muncă-n domeniul construcțiilor în primă fază, iar apoi, prin apariția unui nou cartier în domeniul serviciilor, învățământului, sănătății, culturii etc. Impactul economic al programului se reflectă în stimularea și diversificarea mediului de afaceri din Galați și Brăila, precum și atragerea de noi investiții străine în zonă. Beneficiarii proiectului sunt Primaria Municipiului Galați și firmele locale, dar mai ales sunt cetățenii orașului, în special tinerii. [necesită citare]

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

Muzee[modificare | modificare sursă]

Complexul Muzeal de Științe ale Naturii

Denumit deasemeni Grădina Botanică sau Parcul Dendrologic, conține planetariul cu diametrul cupolei de 7 metri, aici putând fi vizionate diferite proiecții ("Sistemul Solar", "Giganții Sistemului Solar", "Nebuloase și Roiuri stelare"), astfel încât publicul vizitator să poată călători imaginar în toate colțurile Universului; de asemenea, în cadrul planetariului se desfășoară și foarte multe programe educaționale, bune exemple fiind Astroclubul "Călin Popovici", dar și Programul Educațional "Să cunoaștem Soarele", adresat elevilor claselor V-XII. Acvariul are ca tematică ihtiofauna rară și foarte rară din bazinul hidrologic al Dunării, fauna Mării Mediterane și pești exotici. Grădina Botanică domină malul stâng al Dunării, ocupând o suprafață de 18 hectare.

Muzeul de Istorie Galați

A fost inaugurat la 24 ianuarie 1939, cu ocazia celei de-a 80-a aniversare a Unirii Principatelor Române, în casa care a aparținut familiei Cuza și unde Alexandru Ioan Cuza a trăit în perioada-n care a fost pârcălabul Galațiului. Activitatea științifică a muzelui a reînceput în 1951-1952, când a demarat organizarea știintifică a colecțiilor. În 1956, obiectele din colectii au fost separate; astfel o parte dintre ele au format colectiile Muzeului de Știinte ale Naturii, iar o alta, colectiile Muzeului de Artă. Treptat, colecția Muzeului de Istorie s-a mărit prin noi achiziții și cercetări arheologice realizate în partea sudică a Moldovei, în principal la castrul roman de la Tirighina-Barboși, ajungând acum la un patrimoniu de peste 50.000 de exponate, unele fiind de o importanță excepțională.

Casa Memorială Alexandru Ioan Cuza

Construită pe locul fostei case a pârcălabului de Covurlui, de Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României (1859 - 1866). Cuprinde o expoziție permanentă dedicată domnitorului, întrunind și calitatea de reconstituire a ambientului gălățean de la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea.

Muzeul de artă vizuală

Este primul muzeu de artă contemporană românească din țară.[necesită citare] A fost inaugurat în anul 1967 și a fost conceput structural să prezinte cele mai noi tendințe ale fenomenului plastic în devenire, destinație pe care și-o păstrează și la acest început de mileniu. Aproximativ 400 de lucrări existente în sălile de expunere și-n aer liber, în parcul muzeului, constituie o selecție dintr-un patrimoniu mult mai amplu, completat adesea cu un patrimoniu virtual, din atelierele artiștilor contemporani. Patrimoniul muzeului cuprinde creații de artă românească din a doua jumătate a secolului XIX și din secolul XX reprezentanți ai avangardei românești și lucrări ale artiștilor care formează o punte de legatură între prima și a doua jumătate a secolului.

Muzeul Satului Galați

Se află la intrarea în Pădurea Gârboavele, conținând câteva colibe specifice zonei limitrofe a Dunării de Jos.

Muzeul de medalistică, filatelie și numismatică

Aflat lângă Casa Memorială A. I. Cuza, găzduiește doar colecții de medalistică, numistmatică și medalistică.

Casa Colecțiilor (Farmacia Ținc)

Se află în Piața Centrală. Găzduiește diferite colecții de filatelie, numismatică, etc.

Castrul Roman de la Tirighina - Barboși

Săpăturile efectuate în castellum roman de la Bărboși (la nord de Dunăre, lângă Galați, aproape de vărsarea Siretului), din anii 1959—1962, au dovedit în condiții stratigrafice perfect de clare, că pe înălțimea Tirighina se găsea la început o cetățuie dacică, întărită cu un val de pământ. Ceramica dacică și cea de import, ca și o monetă de argint histriană, permit ca începuturile cetățui dacice să fie fixate în secolul I î.e.n. (cel mult sfârșitul secolului II î.e.n.). Cetățuia dacică de la Bărboși a sfârșit apoi în urma unui puternic incendiu, a cărui urme sunt destul de evidente. Monedele romane aflate în acest nivel dacic sunt din vremea lui Augustus și continuă apoi seria neîntreruptă până în anii domniei împăratului Nero (54—68 e.n.). N-ar fi exclus deci ca sfârșitul acestei cetățui să fie pus în legătură cu acțiunea guvernatorului Moesiei Tib. Plautius Silvanus Aelianus în regiunea de la nord de Dunăre, a cărui rezultat a fost mutarea forțată a celor 100.000 de transdanubieni la sud de Dunăre și care a avut loc prin anii 62—66 e.n. în legătură cu problema vechimii stăpânirii romane la nord de Dunăre, în partea de sud a Moldovei, se pune întrebarea dacă acest castellum de la Bărboși, datează dintr-o perioadă mai veche decât anii 101 —102, primul război dacic (eventual 105—106 cel de al doilea război dacic), sau numai începând cu acești ani.

Statui și busturi[modificare | modificare sursă]

  • “Lupa Capitolina”
  • Statuia lui A. I. Cuza
  • Statuia lui I.C. Brătianu
  • Statuia lui Ion Luca Caragiale
  • Statuia lui Nicolae Longinescu
  • Statuia Sf. Francisc de Assisi
  • Statuia lui Anghel Saligny
  • Statuia Ostașului Necunoscut
  • Statuia lui George Enescu
  • Statuia lui Mihai Eminescu
  • Statuia Sf. Anton de Padova
  • Statuia lui Costache Negri
  • Statuia lui Ivan Mazeppa
  • Fata pe Valuri
  • Statuia Docherului
  • Bustul lui V.A. Urechia
  • Bustul lui Spiridon Vrânceanu
  • Bustul lui Ioan Cetățianul
  • Bustul lui Tudor Vladimirescu
  • Bustul lui Nae Leonard
  • Bustul lui Alexandru Ioan Cuza
  • Bustul lui Vasile Alecsandri

Lăcașuri de cult[modificare | modificare sursă]

Biserica fortificată „Sfânta Precista"

Este construcția cea mai veche din Galați,[necesită citare] fiind sfințită ca lăcaș de cult în septembrie 1647, în timpul domnitorului Vasile Lupu. Biserica a fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos. La ridicarea bisericii au fost folosite materialele existente la fața locului: piatră de la Barboși, lemnul din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămidă și var, nisip de pe plajele Dunării etc. Arhitectura bisericii este românească și prezintă unele elemente specifice: turnul-clopotniță este prevăzut cu metereze, putând fi folosit pentru observarea Văii Dunării, iar în caz de nevoie devenea fortificație de apărare. Turnul, format din două niveluri, este prevăzut cu o cameră pentru ascunderea valorilor, cu două metereze și o ușă de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevăzut cu ferestre și metereze. Un alt element de apărare la "Precista" este podul întărit, alcătuit din două părți, una deasupra naosului și a doua deasupra altarului. Podul este prevăzut cu 28 de metereze. În zidărie, printre rândurile de cărămidă, este folosită piatra, tehnica nefolosită la alte biserici moldovenești ridicate în aceeași perioadă. Biserica ,,Precista" a suportat toate vitregiile vremurilor, fiind arsă în 1711 de către otomani, distrusă în războaiele ruso-otomano-austriece din 1735-1739 și 1769-1774. În 1821, otomanii distrug și jefuiesc iar locașul. Biserica a fost refăcută și restaurată în 1829 și-n 1859. S-a făcut o restaurare și între anii 1953-1957 după care, biserica a fost transformată în muzeu. În perioada 1991-1994, biserica ,,Precista" a fost restaurată iar și a fost redată cultului ortodox. Se spune ca există un tunel secret pe sub Dunăre de la biserică până pe malul celălalt al fluviului pentru a putea ascunde bunurile și a scăpa de atacurile vrăjmașilor.

Biserica Romano-Catolică

Monumentul din strada Domnească nr. 86 este construit în anul 1844 și extins în anul 1873.[necesită citare]Printre obiectele de valoare artistică amintim: Altarul Mare, executat din marmură colorată, tabloul "Sfântul Ioan Botezatorul predicând", Statuia Inimii Preasfinte a Domnului Iisus Hristos, Statuile Pieta și Sfântul Francisc de Assisi. Biserica a fost consolidată și renovată în starea actuală între anii 1985-1988.

Biserica Greacă

La data de 6 august 1866 se pune piatra de temelie a bisericii cu hramul "Schimbarea la Față" a cărei sființire se face la 17 septembrie 1872 de către episcopul Melchisedec alături de Arhimandritul Eughenie Xiropotamo. În pronaos se află placa de marmură cu numele fondatorilor precum și două plăci de marmură cu numele ctitorilor și a marilor ctitori. Biserica e în formă de cruce înscrisă cu turlă și are pe latura vestică două clopotnițe. Pictura a fost relizată de către pictorul Papadopoulos din Adrianopol. Pe catapeteasmă sunt icoane mari reprezentând pe Sf. Fecioara Maria cu Pruncul, Învierea Domnului, Sf. Gherasim, Sf. Sofia, Sf. Grigorie și Sf. Vasile cel Mare. Ferestrele bisericii conțin 8 vitralii cu apostoli și sfinți: Petru, Andrei, Marcu, Toma, Bartolomeu și Luca pe latura nordică și Pavel, Simion, Ioan, Iacob, Filip pe latura sudică.

Catedrala Sfânta Parascheva

Se află în cartierul Micro 20, pe Centura Galațiului, în curtea ei fiind și Cimitirul Cătușa. Construcția este finalizată, dar amenajarea interiorului a fost amânată, slujbele ținându-se la subsolul Catedralei într-un spațiu extrem de mic, care va servi drept Capela Mortuară. Deschiderea oficială a interiorului ar trebui să fie prin anul 2012.[necesită citare] Tot atunci trebuie să fie finisat și exteriorul edificiului religios.

Catedrala Arhiepiscopală Dunărea de Jos - Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Andrei

Piatra de temelie a Catedralei arhiepiscopale din Galați a fost așezată la 27 aprilie 1906, de către prințul Ferdinand și regina Maria, alături de episcopul Dunării de Jos de atunci, Pimen Georgescu, viitorul mitropolit al Moldovei, construcția durând până în anul 1917 și fiind realizată după planurile arhitecților Petre Antonescu și Ștefan Burcuș. Construcția se detașează în planul arhitectural gălățean, fiind concepută în stil muntenesc, cu o singură cupolă fără abside laterale. În anul 2006, a fost sărbătorit centenarul Catedralei episcopale din Galați, prilej cu care au sosit în orașul de la malul Dunării moaștele Sfântului Nectarie de la Eghina.[9] Construcția a fost restaurată, operațiune care a început în anul 1989 și care a continuat vreme de 17 ani, implicând lucrari de consolidare de infrastructură și extrastructură, Catedrala fiind de fapt reconstruită și reconsolidată. De asemenea, pictura originală din anul 1957 a fost curațată complet, a fost pavat așezamântul din jurul Catedralei, au fost refăcute împrejurimile, iar în curtea Centrului eparhial a fost construită o nouă cladire, un centru cultural, pastoral și misionar cu numele Sf. Ioan Casian.

Biserica Mavromol

„Stânca neagră” în greacă, a fostei mănăstiri Mavromol poartă hramul Adormirea Maicii Domnului și a fost construită în 1669 de Gheorghe Duca și refăcută de fiul său între 1700-1703.[necesită citare] Păstrează picturi murale interioare valoaroase refăcute între 1973-1975. În chiliile acestei biserici au funcționat primele scoli din Galați înființate în 1765 (cu predare în limba greacă) și 1803 (cu predare în română). Războiul ruso-turc, 1768-1774 și razboiul ruso-austro-turc, 1787-1792 au provocat distrugeri profunde bisericii Mavromol. Școala și-a întrerupt activitatea și s-a reînființat abia în anul 1803 prin hrisovul lui Constantin Moruzi. În timpul revoluției din 1821 biserica a fost arsă de turci. Construcția actuală datează din perioada 1858-1861, și respectă planul inițial. Biserica are o splendidă icoană de lemn sculptat "Maica Domnului", și o valoroasa catapeteasmă adusă de la biserica Mănăstirii Sf. Sava din București. Biserica are plan bazilical necompartimentat. Absidele laterale apar în exterior în rezalituri. Tavanul este format din trei calote separate prin arce dublou. Intrarea se face pe latura de sud printr-o ușă marcată de un portal cu icoana de hram și simboluri heraldice: capul de bour și doi lei. Tot pe latura de sud, în medalion, sculptată în piatra, este stema Moldovei. Pe timpul comunismului biserica a fost abuziv expropriată de terenul de lângă ea pe care era un cimitir.[10]

Biserica Vovidenia

Monument istoric și de arhitectură ridicat în anul 1790, pe locul unde mai fusese o biserică. A fost arsă și distrusă complet în anul 1821, restaurarea încheindu-se în anul 1851. Deasupra naosului se ridică o cupolă susținută de arce dispuse în cruce, în stilul moldovenesc tradițional. Acoperișul turlei, ridicată pe naos, este în formă de clopot și o altă turlă, mai mică, este ridicată deasupra altarului. Turla clopotniței de pe pridvor este o adăugire din 1901. Aici se află mormântul Smarandei Cuza, mama domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

Biserica Sf. Spiridon

A fost ridicată în anul 1817 pe un plan triconic cu patru contraforți. Are trei turle, una mai mică, celelalte două egale, baza turlei de pe naos se sprijină pe arce dispuse în cruce. Cele mai valoroase elemente ale bisericii sunt catapeteasma și icoanele. Pictura originală nu se mai pastrează.

Sinagoga

Este singura sinagogă rămasă în municipiu. A fost renovată de curând.

Teatre și cinematografe[modificare | modificare sursă]

Teatrul Dramatic "Fani Tardini" Galați

Există de peste 45 de ani. Este un teatru de repertoriu cu profil dramatic, cu trupă permanentă alcătuită din 25 de actori, 2 regizori, un scenograf. Pentru realizarea producției teatrul apelează de asemenea la colaboratori prestigiosi pe plan național - regizori, scenografi, compozitori. Teatrul are ateliere de productie proprii; sala proprie cu 300 de locuri, cu scenă de tip italian. Este singura institutie teatrală profesionistă cu profil de dramă din Județul Galați. Teatrul se adresează spectatorilor din întreg județul Galați, dar și celor din județele apropiate. Repertoriul cuprinde în fiecare stagiune în afara producțiilor noi, un număr de titluri realizate în stagiunile precedente.

Teatrul Gulliver

Este o instituție de cultură subvenționată de Statul Român, ca și alte teatre de copii. Teatrul Gulliver a luat ființă la 1 octombrie 1952. În acest interval au fost prezentate peste 200 de titluri, (4-5 premiere pe stagiune) din literatura română și universală pentru copii, sub iscusita conducere a numeroși oameni de cultură. Anual se organizează Festivalul Gulliver, unul dintre cele mai importante de acest gen din România, care transformă municipiul Galați în "Capitala teatrului de marionete". Odată cu venirea crizei clădirea actuală a rămas goală și teatrul își continuă activitatea în clădirea Teatrului Dramatic.

Teatrul Liric Nae Leonard

A fost înființat în 1956. Anual organizează "Zilele Muzicale Gălățene", când sunt prezentate publicului cele mai reprezentative titluri ale repertoriului de toate genurile. Se află lângă Grădina Publică și lângă Seminarul Teologic pe Strada Mihai Bravu.

Cinema Țiglina

Aflat în Țiglina 1, este singurul cinema care funcționează pe tot parcursul anului. Este în Discoteca VIP 2000.

Grădina de Vară

Cinematograf care rulează doar vara și primăvara, dar posibil și când este frumos și însorit afară. Servește la rularea filmelor dar poate găzdui și piese de teatru.

Clădiri istorice[modificare | modificare sursă]

Palatul Administrativ

Edificiu impunător, inaugurat la 27 aprilie 1906, astăzi sediu al Prefecturii județului Galați, Palatul Administrativ a fost construit în perioada anilor 1904 -1905 după planurile arhitectului Ion Mincu, fondatorul școlii naționale a arhitecturii românești. Pe fațada principală a Palatului, la nivelul superior, se află două statui realizate din marmura albă – „Industria" și "Agricultura" ale sculptorului Frederic Storck, care sunt acoperite de tencuială. Mai jos, se găsesc două steme de bronz ale județului. Pe frontonul clădirii se găsește un ceas de mari proporții. Fiecare oră este marcată prin câteva fraze muzicale ale nemuritorului vals "Valurile Dunării" capodopera de renume mondial a compozitorului gălățean losif Ivanovici (1845 -1902).

Palatul Navigației (Gara Fluvială)

Datează din ultimul deceniu al secolului XIX, începutul secolului XX, fiind proiectat de arhitectul Petre Antonescu. În prezent acesta este sediul mai multor instituții precum “Administrația Porturilor Dunării Maritime” sau “Compania de Navigație Fluvială Română Navrom”.

Palatul Universității

Situat în centrul Galaților, fostul Palat al Justiției, astăzi sediul Universității, ocupă în vechiul peisaj arhitectural al municipiului locul cel mai de seamă, datorita monumentalitații sale. Acest edificiu este opera arhitecților Grigore Cerchez și Vîrnav. A fost construit între anii 1911-1913.

Palatul Poștei

Aflat în centrul orașului, lângă Parcul Municipal, găzduiește și în ziua de azi Poșta Centrală.

Palatul Copiilor (Casa Robescu)

Este construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dupa proiectul arhitectului Ion Mincu. Clădirea are subsol supraînălțat, două nivele cu două foișoare-balcon la etaj și un alt balcon la parter, spre stradă. Decorațiile exterioare sunt din ocnițe cu butoni, brâu în stil brâncovenesc al frânghiei răsucite, plăci de ceramică lustruită. Ceramica lustruită este folosită și la decorarea florală a registrului superior.

Casa Costache Negri

Construit la 1830, găzduiește Colegiul Național Costache Negri (Liceul Pedagogic), edificiu impunător aflat pe Bulevardul Brăilei, lângă Poliția Județeană.

Casa Lambrinidi

Situată pe Strada Domnească nr. 51, lângă Universitate. Construită de Epaminonda Lambrinidi, proprietarul unei mori de pe strada Portului și având ca anexa o turnătorie și atelier de reparat mașini și vase, înainte de aprilie 1879, îl găzduiește pe domnitorul Carol I, cu ocazia unei vizite în Galați. A fost sediul Curții de Apel, al Liceului Mihail Kogălniceanu și, după cutremurul din 9-10 noiembrie 1940, al Primăriei.

Monumente[modificare | modificare sursă]

Monumentul Eroilor Revoluției

Este amplasat în fața Palatului Administrativ. A fost construit în anul 1995. Este făcut din marmură. Aici, în fiecare an se fac manifestări de Ziua Eroilor pe 22 Decembrie, Ziua Națională a României pe 1 Decembrie, etc. Sunt depuse coroane de flori din partea tuturor partidelor politice și instituțiilor de stat, dar și din partea cetățenilor simpli.

Monumentul Eroilor Contemporani

Cel mai nou monument din Galați, inaugurat cu mare fast în anul 2009. Acest monument a stârnit discuții aprinse din cauza asemănării cu un monument masonic. Cele 3 coloane care simbolizează câte unul dintre cei 3 soldați gălățeni morți în Afganistan, sunt construite în stil Doric, Ionic și Corintic, exact ca simbolurile masonilor.

Monumentul Eroilor din Primul și Al Doilea Război Mondial

Aflat în Cimitirul Eternitatea, este cel mai impunător monument al Galațiului. Are în componență și un mausoleo dedicat celor morți pentru apărarea patriei noastre.

Monumentul Progresului

Construit în perioada comunistă, în fața cinematografului Țiglina, coloana reprezintă progresul patriei socialiste. Monumentul va fi restaurat.

Monumentul Armatei Germane

Se găsește în cimitirul Eternitatea. Este extrem de curat, toate mormintele sunt îngrijite exemplar și este "dotat" și cu o cutie poștală, pentru a putea ține legătura cu comunitatea germană din oraș, care se îngrijește de monument și de morminte. Pe plăcile de marmură care alcătuiesc ansamblul monumental sunt scrise toate numele soldaților nemți.

Monumentul Armatei Franceze

Se află aproape de mausoleul Armatei Române, este mult mai mic și găzduiește între gardurile lui, aproximativ 15 morminte ale soldaților francezi morți pe câmpurile Galațiului.

Monumentul Armatei Sovietice

Se găsește tot în Cimitirul Eternitatea. Are steaua sovietică în vârf și este în mijlocul parcelei soldaților ruși căzuți la Galați.

Poarta Hanului Otoman

Se află în spatele restaurantului Continental din Centrul Galațiului, pe Strada Alexandru Ioan Cuza. Este tot ce a mai rămas din fostul Han Otoman. Poarta va fi restaurată și în jurul ei va fi amenajat un părculeț.

Monumentul Eroilor C.F.R.-iști

Aflat în partea nordică a Cimitirului Eternitatea, ridicat în cinstea angajaților C.F.R. care au luptat pentru apărarea patriei. Monumentul este aproape de mormântul fostului director al C.F.R. Valentin Bota.

Monumentul Sfânta Sofia

Se află lângă Casa de Cultură a Sindicatelor, la intersecția Bulevardelor Coșbuc și Brăilei. A fost ridicat în anul 2000 de către primarul orașului, Dumitru Nicolae, pe locul fostei biserici Sfânta Sofia, demolată abuziv de autoritățile comuniste. Există un plan de reconstrucție a bisericii.

Parcuri și locuri de relaxare[modificare | modificare sursă]

Faleza Dunării

Este una dintre zonele reprezentative ale Galațiului. Loc de promenadă pentru toți, unde au loc frecvent concerte muzicale și întreceri sportive (concertele "La Elice" și Crosul Copiilor). Reprezintă aproape singura zonă unde s-au valorificat resursele pentru agrement. Oferă un mare potențial de relaxare și agrement prin spații verzi. Este "populată" de multe monumente din fier vechi, originale. La malul falezei inferioare sunt multe vaporașe transformate în restaurante.

Grădina Publică

A fost amenajată în 1864 pe vremea pârcălabului Iorgu Ghica. Sub administrația lui Alecu Moruzzi grădina și-a mărit suprafața, s-au plantat brazi și s-a construit o seră cu flori. După Primul Război Mondial ocupa o suprafață de 12 hectare și avea 2 sere mari. Este situată în apropierea Complexului Studențesc reprezită o zonă deosebit de frumoasă pentru odihnă și recreere. Este un punct de vedere excelent asupra Lacului Brateș, a Reviziei de Vagoane, a Șantierului Naval și a gării principale a Galațiului.

Grădina Botanică

Este inclusă în Complexul Muzeal Științele Naturii și domină malul stâng al Dunării. Puteți admira colecțiile de plante din zonele tropicale și subtropicale (cactuși, euforbii, palmieri, crotoni, mușcate, begonii, etc.), cochetul rozariu care cuprinde peste 200 soiuri de trandafiri, flora și vegetația României de pe versantul sudic însorit al grădinii - peste 3000 exemplare de speciile de arbori și arbusti, zona de stejari - peste 50 exemplare, de mesteceni și coniferele. Tot aici se găsește o replică a unei grădini japoneze.

Rezervația și Grădina Zoologică Gârboavele

Ambele situate la ieșirea de nord a orașului. Grădina Zoologică din Pădurea Gârboavele este inclusă în Complexul Muzeal de Științe ale Naturii. În cadrul Grădinii zoologice pot fi văzute diferite specii exotice. De asemenea, pasionații de echitație pot practica acest sport la Grădina Zoologică, aici existând nu doar cai special antrenați pentru acest scop, ci și un manej excelent amenajat și personal instruit. Tematica zoo a fost elaborată împreună cu specialiștii de la European Association of Zoos and Aquaria, și are drept obiective conservarea speciilor rare de animale, precum și educația pentru conservare.

Parcul Municipal Mihai Eminescu

Amenajat între anii 1880 și 1881, când era primar Costache Vârlan. În anul 1913 era apreciat ca un adevărat parc englezesc. La 16 octombrie 1911 s-a dezvelit în Parcul Municipal munumentul lui Mihai Eminescu, operă în marmură asculptorului Frederic Storck. Acest parc mai păstreaza câțiva arbori contemporani cu Mihai Eminescu care poposi aici de mai multe ori mai ales în ultima parte a vieții. În parc există un mic lac artifical și un loc amenajat unde-n trecut fanfara militară susținea recitaluri. Este renumit datorită prezenței statuii lui Eminescu.

Parcul Carol I (C.F.R.)

Parcul este situat lângă calea ferată, în apropierea tunelului feroviar. Oamenii se relaxează dat fiind că este în apropierea Azilului de Bătrâni și este capăt de linie pentru unele trasee TransUrb Galați. Acest parc deservește și locuitorii de la nord de calea ferată.

Parcul Cloșca

Poartă numele unuia dintre inițiatorii răscoalei "Horia, Cloșca și Crișan". Se află lângă Piața Siderurgiștilor, între Bulevardul Brăilei și Bulevardul Cloșca. Este un parc mare care găzduiește câteva monumente ale Taberei de sculptură în metal. Este cunoscut sub mai multe nume cum ar fi: Parcul Popescu, Parcul Ultimul Leu sau Parcul Fox Kids.

Parcul Rizer

Este amplasat în fața Spitalului Militar, pe Bulevardul Traian. Se planifică în interiorul lui construcția noii clădiri a Muzeului de Artă Vizuală. În anul 2012 a început reabilitarea totală a parcului și în 2013, va avea loc inaugurarea lui. Parcului i-a fost reconstruit 100% gardul, a primit un aer modern dar îmbinat cu elemente din istorie, 2 foișoare, un anfiteatru și s-ar zvoni că și un cinematograf în aer liber.

Parcul Libertății

Aflat la câțiva metri de Cimitirul Eternitatea, pe Bulevardul Basarabiei, acest parc a fost inaugurat în 2004 de către primarul Dumitru Nicolae. Găzduiește statuia hatmanului ucrainean Ivan Mazeppa. Este un parc de mărime mijlocie.

Parcul Spicu

Se află pe Strada Domnească, găzduind în centrul său statuia lui Costache Negri. Este un parc relativ mic, mai mult asemănundu-se cu o zonă de promenadă, nefiind îngrădit. Este mărginit de Hotelul Galați.

Alte locuri de agrement[modificare | modificare sursă]

Patinoarul Artificial Dunărea

Cel mai mare patinoar din țară. Este deschis publicului din octombrie până în martie. Găzduiește și alte tipuri de competiții cum ar fi: gale de box, taekwondo, concursuri de dans, patinaj artistic, meciuri de hochei. În vara anului 2014 a intrat în renovare.

Plaja Valurile Dunării

Situată în sud-vestul orașului, aceasta are în administrare de la A.D.P. 2 piscine mari, 3 piscine mici pentru copii , doar 2 cu cate un topogan , plaja, restaurantele și zonă de dușuri.

Plaja Brateș

Plajă privată, pe malul stâng al Lacului Brateș, mai mică decât Valurile Dunării, intrarea este mai scumpă decât la Valurile Dunării, dar nisipul este mai curat. [necesită citare] Exact prin fața intrării pe plajă trece linia de cale ferată ce leagă Galațiul cu Bereștiul și Bârladul.

Lacul Vânători

Aflat în extremitatea de nord-est a municipiului Galați, pe o suprafață de 28 de hectare. Cuprinde un lac natural de 11 ha, un versant de 10 ha de pădure de salcâm și un versant de 8 ha parțial amenajat pentru agrement și supus unui plan intensiv de modernizare și reamenajare.

Complexul de agrement Priza Dunării

Situat la ieșirea din Galați, pe drumul spre Brăila, cuprinde trei piscine, căsuțe, locuri de camping și un restaurant. Pe o porțiune a complexului se află un club occidental ce are ca dotări o piscină, restaurant, bar și cafenea.

Complexul de agrement Viva

Aflat în Bariera Traian, cel mai nou complex de agrement din Galați, care dispune de sală de forță, piscine, săli de jocuri, etc.

Hoteluri[modificare | modificare sursă]

În Galați sunt multe hoteluri și pensiuni, dar cele mai cunoscute și importante sunt:

  • Hotel Galmondo
  • Hotel Galați
  • Hotel Magnus
  • Hotel Viva
  • Hotel Vega
  • Hotel Dunărea
  • Hotel Faleza
  • Regim Hotelier Galați

Economie[modificare | modificare sursă]

Poziția geo-strategică a județului Galați, aflat la răscrucea principalelor rute comerciale care traversează Europa, de la Est la Vest și de la Nord către Sud, existența celui mai mare complex de porturi fluviale pe Dunăre, înalta calificare a forței de muncă reprezintă atuuri demne de atenția potențialilor investitori străini. Procesul de restructurare și de privatizare al marilor întreprinderi industriale, comerciale, agricole sau de servicii, oferă numeroase oportunități investitorilor, dată fiind viabilitatea demonstrată de capacitatea acestora de a-și fi menținut și chiar lărgit piața. Zona Liberă Galați, înființată în 1993, amplasată pe malul Dunării la sud-est de orașul Galați constituie un argument în plus pentru atragerea viitorilor investitori în această zonă, prin facilitățile fiscale pe care le oferă. Avantajele oferite de amplasamentul Zonei Libere Galați (suprafață totală de 137 ha) se constituie în accesul la importantele magistrale de transporturi fluviale (canalul Rin - Main - Dunăre), de transporturi feroviare (inclusiv transferul la ecartamentul larg) și rutiere precum și în accesul la chei și la instalațiile portuare, poziționarea pe Dunărea maritimă la 80 km de Marea Neagră și foarte aproape de frontierele cu Ucraina și Republica Moldova. În Galați se găsește sigurul parc de software din România. Parcul de software de la Galați a fost inaugurat în martie 2004 și a avut de la bun început un grad de ocupare de 100%. În prezent, în parcul de software Galati lucreaza 500 de angajați permanenți plus înca aproape 100 de colaboratori, la un număr de 31 de firme, dintre care patru, Oracle, HP, Microsoft și Sun Microsystems, au deschis, împreuna cu Universitatea „Dunărea de Jos”, centre de cercetare și dezvoltare. Universitatea „Dunărea de Jos” este singura instituție din regiune care are o facultate de calculatoare.

Ramuri industriale existente[modificare | modificare sursă]

Combinatul Siderurgic ArcelorMittal
  • Industria metalurgică din Galați realizează 55,6% din producția de oțel a României, 55% din cea a producției de laminate și 90,4% din producția de tablă și benzi laminate la rece. Mai mult de jumătate din producția metalurgică este exportată.
  • Industria navală, ramură de mare tradiție în oraș, furnizează flotei fluviale și maritime nave de până la 65.000 tdw (barje, vrachiere, mineraliere, remorchere, petroliere) și platforme de foraj marin. Galațiul este unul din cele mai mari noduri de trafic comercial din România, conectat la principalele coridoare de comunicație europeană: pe cale fluvială la Canalul Main-Dunăre care leagă Marea Nordului de Marea Neagră; prin căile ferate se asigură transferul de la ecartamentul european către cel folosit în țările ex-sovietice;
  • Zona Liberă Galați este un punct strategic în zona de est a orașului, pe teritoriul acesteia întâlnindu-se toate căile de comunicație enumerate mai sus: rutier, feroviar mixt ruso-european și naval; are stație de triaj Barboși Triaj în satul Movileni. Transportul rutier se realizează printr-o rețea densă de șosele naționale și județene. Orașul Galați, amplasat pe malul stâng al Dunării, la 80 km de Delta Dunării, are patru porturi, un port pentru transportul de persoane și trei pentru transportul de mărfuri. Galațiul este al doilea port al României, cu posibilitate de conectare la Marea Neagră, de la Galați Dunărea fiind maritimă. Prin porturile sale se realizează cea mai importantă parte a exportului de cherestea a României. Cel mai important port la Dunăre, construit acum 12 decenii, Port Bazinul Nou oferă o serie de servicii: facilități de încărcare, descărcare, legare, depozitare pentru bunuri, rulouri, oțel, aluminiu, cherestea, bușteni, cereale, mașini și alte încărcături.

Caracteristicile portului Galați sunt următoarele:

  • Suprafață totală: 864.131 mp;
  • Număr de bazine portuare: 2 (Docuri, Bazinul Nou);
  • Lungimea cheurilor: vertical = 4.675 m; pereat = 2.390 m;
  • Număr dane de operare: 56;
  • Facilități pentru staționarea navelor pe timp de iarnă;
  • Conexiune feroviară: lungime = 12.348 m (Ecartament European);
  • Cale ferată cu ecartament larg - în lungul danelor de operare;
  • Punct de tarifare cale ferată;
  • Conexiune cu sistemul rutier național;
  • Parcare asigurată pentru camioane;
  • Facilități de depozitare a mărfurilor (platforme deschise și magazii închise);
  • Echipamente portuare pentru operarea navelor;
  • Siloz pentru cereale;
  • Gestiunea deseurilor de la navă: gunoi menajer, ape uzate și ape de santina;
  • Facilități pentru bunkeraj și pentru întreținerea navelor;
  • Zona liberă;
  • Punct vamal;
  • Șantierul naval DAMEN S.A.;
  • Terminal cerealier;
  • Terminal de containere;
  • Terminal petrolier;
  • Siguranță în conformitate cu codul ISPS.[11]
Trafic Portuar
Trafic Fluvial
Trafic Maritim
Total
Anul
Mii tone
Nr. Nave
Mii tone
Nr. Nave
Mii tone
Nr. Nave
1998
8.716
4.581
796
4.930
9.512
5.971
1999
7.859
4.373
910
4.740
8.769
6.155
2000
6.860
3.906
1.191
4.425
8.051
6.553
2001
5.987
3.196
893
3.586
6.880
5.657
2002
7.316
3.518
1.178
4.027
8.494
6.169
2003
7.553
4.036
1.419
4.648
8.972
6.679
2004
8.342
4.141
1.189
4.695
9.531
7.345
2005
9.380
4.722
1.164
5.264
10.544
7.680
2006
8.529
4.587
1.162
5.057
9.691
8.563
2007
8.430
4.614
1.629
5.162
10.059
8.510
2008
7.096
3.739
1.775
586
8.871
4.325

[12]

Prin poziția sa geografică, Zona Liberă Galați continuă tradiția statutului de Porto Franco pe care Galațiul l-a obținut în perioada 1837 - 1883, având acces la Dunare. Prin infrastructura modernă, în conjuncție cu avantajele naturale oferite de canalul de navigație al Dunarii, Zona Liberă Galați oferă avantaje speciale pentru investitori, deopotrivă români sau străini. Exonerările de taxe, garanțiile de stat pentru investițiile realizate, operațiile financiare realizate în monedă straină convertibilă sunt măsuri pentru a atrage investitorii. Municipiul Galați este cel mai important centru român de industrie maritimă. Șantierul Naval DAMEN SA ansamblează și repară nave de până la 65.000 tdw. În Galați se află deasemeni cel mai mare combinat siderurgic din România, Arcelor Mittal S.A., care împreună cu alte unități specializate, formează un sector metalurgic și siderurgic puternic.[13] Din anul 2001 pâna în prezent, combinatul siderurgic din Galați a cunoscut mai multe denumiri: LNM Holdings, Mittal Steel și în prezent Arcelor Mittal. Parte a celui mai mare grup mondial din industria de profil, combinatul asigură jumătate din necesarul de oțel al României. Cu investiții ce depăsesc 600 de milioane de dolari, în peste 7 ani Arcelor Mittal Galați a depășit o cifra anuală de afaceri de 6 miliarde RON. Din 27000 de angajați câți erau în 2001, s-a ajuns în 2006 la 16000, iar în 2009 la 11000. Investițiile în tehnologie modernă au acelerat transformarea combinatului. Ținta administrației este cresterea eficienței de la nivelul de 280 tone de oțel anual pe angajat la 600 tone de oțel anual pe angajat cât reprezintă media europeană. Din anul 2009 combinatul siderurgic Arcelor Mittal Galați a devenit centrul Diviziei Produse Plate Europa de Sud-Est, care va încorpora activitatea altor doua unități, din Macedonia și din Turcia.[14] Zece companii din Galați sunt prezente în top 30 al Regiunii de SE în funcție de cifra de afaceri: Arcelor Mittal SA, Arabesque SRL, Electrocentrale SA, Damen SA, Mairon SA, Vega 93 SRL, Euro-P.E.C SA, Mairon Holding Ltd. SRL, Navrom SA, Prutul SA. Indicii producției industriale au fost în anul 2007 realizați în procent de 102,1% , comparat cu aceeași perioadă a anului 2006. Creșteri semnificative ale producției s-au înregistrat în: industria construcțiilor metalice și a produselor din metal (120,4) ; producția de mobilier ( 111,5) ; industria metalurgică (102,7%) ; captarea, tratarea și distribuția apei (101,1%). Scăderi ale producției s-au remarcat în : industria de mașini și echipamente (72,9%) ; edituri , poligrafie și reproducerea înregistrărilor pe suporți (92,6%) ; industria alimentară și a băuturilor (98,4%).[15]

Firmele și forța de muncă[modificare | modificare sursă]

Din totalul de 23.715 de operatori economici activi înregistrați la Registrul Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură din Galați la sfârșitul anului 2008, 150 de mari companii asigură locuri de muncă pentru majoritatea salariaților din județ. Firmele private reprezintă 97,5% din numărul total al întreprinderilor. Structura firmelor după forma de proprietate: dintre cei 23.715 agenți economici, 5678 sunt asociații familiale și persoane fizice și 18.037 sunt societăți comerciale. Totalul operatorilor economici activi din Galați reprezintă 2.1% din totalul operatorilor economici activi din întreaga țară.[16]

Centre Comerciale[modificare | modificare sursă]

În Galați se găsesc următoarele centre comerciale și lanțuri de magazine:

  • Galați Shopping City
  • Metro (în cartierul Traian Nord)
  • Auchan (în Micro 21 - operează până în iarnă cu numele de Real)
  • Penny Market (3 magazine) (în Țiglina 4, pe Francezi și Mazeppa 2 lângă Centrul de Transfuzii Galați)
  • C.E. Market
  • Carrefour Market Express(4 magazine) (Pe Strada Brăilei vis-a-vis de Neacșu, Strada 1 Decembrie, în Mazeppa 1 și în Micro 19)
  • Practiker (Pe Strada Domnească, vis-a-vis de Colegiul Elena Doamna)
  • Altex Megastore (în Micro 21)
  • Kaufland (3 magazine) (în Micro 21, în Micro 39 și în Țiglina 4, lângă Piața Siderurgiștilor )
  • Billa (3 magazine) (în Micro 13, Țiglina 3 și în incinta Winmarkt )
  • Winmarkt (în Centru)
  • Dunărea Mall (în Micro 19)
  • Selgros (langa Micro 21, la iesire din Galati)
  • Lidl (3 magazine) (în I.C. Frimu, Țiglina 4 si Micro 13)
  • Profi (2 magazine) (în Țiglina 3 și în Mazeppa 1)
  • Dedeman (în Țiglina 4)
  • XXL (în Micro 21)

Mai sunt și reprezentanțe ale unor magazine de electronice și electrocasnice. Se află în construcție sau sunt planificate următoarele:

  • Penny Market (în Țiglina 2, pe Str. Constructorilor)
  • Euromall (în Gară)
  • Metex Mall(în Țiglina 1)

Spitale[modificare | modificare sursă]

În municipiul Galați funcționează următoarele spitale :

  • Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Apostol Andrei".
  • Spitalul "C.F.R."
  • Spitalul de Pneumoftiziologie
  • Spitalul Clinic de Urgență Pediatrică "Sfântul Ioan".
  • Spitalul de Boli Infecțioase "Sfânta Parascheva".
  • Spitalul Militar "Aristide Serfioti".
  • Spitalul de Obstetrică și Ginecologie "Buna Vestire".
  • Spitalul "TBC".
  • Spitalul de Psihiatrie "Elisabeta Doamna".
  • Spitalul "Arcada".

De asemeni este în proiect un spital regional.

Mass-Media[modificare | modificare sursă]

Televiziuni regionale Posturi Radio Ziare și reviste Bloguri, site-uri și forumuri
  • Digi 24 Galați
  • RTV Galați-Brăila (închis temporar)
  • TV Galați
  • Antena 1 Galați-Brăila
  • VOX TV Galați
  • Express TV Galați
  • Mega TV Galați
  • ProTV Galati-Braila
  • Pro FM - 92,0 FM
  • Lider FM Galați - 92,4 FM
  • România Cultural - 101,6 FM
  • Antena Satelor - 153 KHz
  • România Actualități - 106,4 FM
  • Radio 1 - 100,1 FM
  • Radio Trinitas - 96,5 FM
  • Europa FM - 103,4 FM
  • Radio ZU - 94,8 FM
  • Magic FM - 99,1 FM
  • Kiss FM - 92,8 FM
  • Rock FM - 104,8 FM
  • Sport Total FM - 87,7 FM

Transport[modificare | modificare sursă]

Transportul intern[modificare | modificare sursă]

Transportul în comun este asigurat de compania "TransUrb" iar microbuzele aparțin unor operatori privați. "Atlas, un alt operator are traseele convenție în combinat. Linia preorășenească 14 care are traseul Biserica Sfântu Mina - Piața Energiei - Combinat - Smârdan - Cișmele este deservită de autobuzele lui Lucian Bute. Galațiul este unul dintre puținele orașe ale țării noastre în care se mai găsesc toate cele 3 mijloace de transport în comun, clasice: troleibuz, autobuz și tramvai (excepție face Bucureștiul care are și metrou). În prezent rețeaua de tramvaie este în refacere. S-au refăcut total tronsoanele Piața Energiei - Cimitirul Eternitatea și Bd. Siderurgiștilor - Micro 19. Următoarea etapă a reconstrucției are în vedere rețeaua de pe Bd. Traian.

  • Tramvaie: 1, 3, 5, 6, 6b, 7, 8, 39, 40, 42, 44 și 46.
  • Troleibuze: 101, 102, 103, 104.
  • Autobuze: 8b, 9, 10, 11, 12, 14, 15, 16, 17, 19, 20, 22, 25, 26, 29, 31, 34, 35, 36, 105.
  • Microbuze: 60, 61, 62, 63, 64, 68, 75, 76, 77, 79, 80, 82, 84.

Parcul auto de care dispune Transurb Galați este format din:

  • 20 autobuze Isuzu
  • 20 autobuze Mitsubishi Prestij
  • 15 autobuze Cobra
  • 20 autobuze DAB 15-1200C
  • 30 autobuze MAZ 203
  • 30 autobuze Den Oudsten B96
  • 2 autobuze Rocar de Simon U 412
  • 3 troleibuze Ikarus 415T
  • 10 troleibuze MAZ T203
  • 31 tramvaie Tatra KT4D
  • 12 tramvaie Tatra T4
  • 4 tramvaie Duewag tip L
  • 15 tramvaie Duewag/Holec ZGT6
  • 1 autobuz de intervenție Rocar 112
  • 2 tramvaie-plug pentru degajarea liniilor

În septembrie 2014, Primăria Municipiului Galați a dat publicității și dezbaterii publice noul plan de transport în comun, plan ce are în vedere comasarea traseelor iar companiile private sunt obligate să achiziționeze autobuze. Planul a fost și este aspru criticat pentru omisiunile și comasarea total aiurea a unor trasee + eliminarea altora. Conform noului plan în Galați, din mai 2015 ar trebui să circule următoarele trasee:

Tramvaie: 5, 7, 8, 39, 42, 44

Autobuze: A1, A2, 9, 11, 22, 25, 26, 29, 31, 34, 35, 105. (A-urile sunt traseele efectuate pentru Centrul Comercial Auchan)

Troleibuze: 101, 102, 103, 104

Autobuze private: 5 trasee cărora nu li s-a oferit un număr momentan.

Cele mai mari companii de taximetrie din Galați sunt: Taxi 949, Taxi Samatax, Taxi AS, etc.

Transportul extern[modificare | modificare sursă]

Transportul Feroviar[modificare | modificare sursă]

Gara Galați Nord

Gările Galațiului se află pe magistrala 700 și aparțin de Regionala T.C.F. Galați:

1. De călători:

  1. Galați (Capat de linie)
  2. Barboși (opresc doar trenurile accelerat și personale)
  3. Filești (opresc doar trenurile personale și acceleratul sezonier Galați - Mangalia - Galați)

2. De marfă și triere

  1. Galați Larga (Liniile au ecartament 1520mm. Aici este și zona de transbordare)
  2. Barboși Triaj - cel mai mare triaj din țară având 32 de linii de triere
  3. Galați Cătușa
  4. Galați Mălina
  5. P.O. Brateș
  6. Galați Mărfuri, se numea Gara 8.
  7. Galați Triaj [17]

Clădirea principală a gării de călători din Galați oferă facilități diverse publicului călător: restaurante, farmacii, bar, dar și bibliotecă publică. Din anul 2011, C.F.R. a concesionat linia Galați-Berești-Bârlad pentru o perioadă de 2 ani operatorului privat din Cluj, Transferoviar Grup care efectuează curse regulate pe această rută cu automotoare de tip Carravele. Sunt 7 perechi de trenuri pe zi. C.F.R.-ul are acum garnituri care pleacă către București Nord (1 IC, 2 R, 2 Acc și 1 P cu ordin special), Brașov (1 Acc.), Iași (2 Acc.), Târgu Mureș (1 Acc.) și numeroase trenuri de persoane cu destinația Buzău, Râmnicu Sărat, Mărășești, Adjud, Ghimeș, Tecuci și Constanța. Galațiul este orașul cu cele mai multe căi ferate din țară, având și cele mai mari 3 triaje de vagoane. Rețeaua feroviară din orașul Galați este cu mult mai dezvoltată chiar și decât cea din București datorită triajelor de vagoane, cel mai mare din țară fiind Barboși Triaj cu 32 de linii.

Transportul aerian[modificare | modificare sursă]

La Galați a existat până în anul 1948 un aeroport. Prima cursă aeriană din țara noastră a fost efectuată de la București la Galați. Puțini oameni știu că în perioada interbelică, în orașul port la Dunăre, aveai ocazia să întâlnești mai mulți piloți decât marinari. Forțele de ocupație rusești l-au închis și au dezmembrat toate aeronavele de la Galați. Momentan sunt planuri pentru construcția Aeroportului Internațional Dunărea de Jos ce va deservi județele Galați, Brăila, Vaslui, Vrancea și Buzău.

Transportul rutier[modificare | modificare sursă]

Municipiul Galați are 6 intrări dinspre: Tulcea, Brăila, Tecuci, Smârdan, Bârlad și Rep. Moldova/Ucraina. Sunt 3 autogări dispuse în zone diferite: Autogara Dumitru lângă gara mare, Autogara Dunărea la ieșirea spre Tecuci și Autogara Traian în Bariera Traian, la ieșirea spre Bârlad.

Educație[modificare | modificare sursă]

Unități de învățământ[modificare | modificare sursă]

O rețea densă de unități de învățământ de toate gradele, începând cu creșe, grădinițe și terminând cu universități asigură infrastructura instruirii și educării tinerei generații. Cele două Universități din Galați includ 11 facultăți și 3 colegii. În cadrul Universității "Dunărea de Jos" există două facultăți cu profil unic în România: "Facultatea de Nave" și "Facultatea de Știința și Ingineria Alimentelor". Universitatea Danubius pregătește specialiști, cercetători și lideri în domeniile juridic, economic și social. În afară de centrele de cercetare care funcționează în cadrul Universităților, în Galați există mai multe institute de cercetare specializate, patru dintre ele având profil unic în România: ICEPRONAV (Institutul de Cercetare și Proiectare pentru Construcții Navale), UZINSIDER Engineering (Institutul de Cercetare și Proiectare pentru produse plate metalice), Institutul de Cercetări Piscicole și Stațiunea de Cercetări Viticole Târgu Bujor. Baza materială pentru manifestări culturale și artistice este oferită de 330 biblioteci publice, 21 săli de cinema, 3 teatre, 10 muzee, 94 cluburi culturale, 5 case de cultură, etc. Școala Nr. 24 (Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil) este cea mai veche școală din județ. A fost fondată în anul 1832, până în anul 1896 aflându-se în interiorul Mănăstirii Mitoc. Pe data de 26 octombrie 1896 a fost inaugurată clădirea actuală a școlii. Cele mai prestigioase unități de învățământ preuniversitar sunt Colegiul Național Vasile Alecsandri, Colegiul Național Alexandru Ioan Cuza, Colegiul Național Mihail Kogălniceanu, Colegiul Național Costache Negri, Liceul Teoretic Emil Racoviță, Școala Generală Mihai Eminescu nr. 28, Școala Generală nr. 26 și Școala Generală nr. 29.

  • Lista liceelor din Galați
Instituția Clase
  • Colegiul Național "Vasile Alecsandri" Galati
  • Colegiul Național "Alexandru Ioan Cuza" Galati
  • Colegiul Național "Mihail Kogălniceanu" Galati
  • Colegiul Național "Costache Negri" Galati
  • Liceul Teoretic "Emil Racoviță" Galati
  • Liceul Teoretic "Dunărea" Galati
  • Liceul de Arta "Dimitrie Cuclin" Galati
  • Liceul cu Program Sportiv Galati
  • Seminarul Teologic Ortodox "Sfantul Andrei" Galati
  • Colegiul Economic "Virgil Madgearu" Galati
  • Liceul Teoretic "Mircea Eliade" Galati
  • Liceul Teoretic "Sfânta Maria" Galați
  • Colegiul de Industrie Alimentara "Elena Doamna" Galati
  • Colegiul Tehnic de Alimentatie si Turism "Dumitru Motoc" Galati
  • Colegiul Tehnic "Aurel Vlaicu" Galati
  • Colegiul Tehnic "Radu Negru" Galati
  • Colegiul Tehnic "Paul Dimo" Galati
  • Colegiul Tehnic "Traian Vuia" Galati
  • Grup Scolar Industrial Transporturi Cai Ferate Galati
  • Grupul Scolar "Anghel Saligny" Galati
  • Grupul Scolar "Simion Mehedinti" Galati
  • Liceul Particular "Marin Coman" Galati
  • Liceul Particular "Dimitrie Cantemir" Galati
  • 5-12
  • 1-12
  • 9-12
  • 1-12 + grădiniță
  • 5-12
  • 1-12
  • 5-12
  • 5-12
  • 9-12
  • 9-12
  • 1-12
  • 9-12/13
  • 9-12/13
  • 9-12/13
  • 9-12/13
  • 9-12/13
  • 9-12/13
  • 9-12/13
  • 9-12/13
  • 9-12/13
  • 9-12/13
  • 9-12/13

Biblioteci[modificare | modificare sursă]

Biblioteca V.A. Urechia
Bibilioteca V. A. Urechia

În Galați cea mai mare bibliotecă este Biblioteca "V. A. Urechia", înființată în anul 1889, având ca prim fond de carte donația academicianului Vasile Alexandrescu Urechia. Biblioteca "V. A. Urechia" dispune de peste 600000 de titluri și are peste 150 de abonamente la ziare și reviste. În privința serviciilor, biblioteca și-a organizat și dispunde de secții de împrumut pentru adulți și copii, sală cu lucrări enciclopedice de referință, săli de lectură specializate cu 190 de locuri, sală de audiții și video, cataloage alfabetice și sistematice, pe fișe, pentru colecțiile proprii, cataloage tipărite pentru cărți românești și străine, catalog on-line al publicațiilor monografice, servicii specializate de informare biografică, o bibliografie a județului Galați. Din anul 1991, instituția a trecut la un program complex de automatizare și prelucrare a informațiilor, bazele de date bibliografice fiind accesibile publicului, din 1994, prin terminale de interogare directă sau cu asistența personalului de specialitate. Biblioteca dispune de 30 de stații de lucru și de pachetul integrat de programe TINLIB produs de IME (Marea Britanie). Biblioteca, prestigios centru de documentare și informare, organizează la sediu și în alte instituții din oraș activități specifice. De asemenea biblioteca a elaborat lucrări proprii (Buletinul Fundației "V. A. Urechia", Anuarul bibliografic al Județului Galați, monografii etc.). Biblioteca "V. A. Urechia" dispune de un fond de carte veche și rară deosebit de valoros. Are și filiale în municipiu. Filiala Grigore Vieru din gara principală a orașului și filiala găzduită de Casa de Cultură a Sindicatelor.

Casa Corpului Didactic

Înființată în anul 1939 reprezintă o valoroasă bibliotecă de specialitate. Instituția editează revista de informație și opinie pedagogică "Școala gălățeană", cu apariție lunară, dispune de o editură cu aceeași denumire, sub egida căreia sunt publicate lucrări de specialitate sau pe teme de educație. Tot aici activează Cenaclul literar "Anton Holban".

Sport[modificare | modificare sursă]

Orașul de la Dunăre are o tradiție veche în domeniul sportului. Dealungul vremii în Galați și-au făcut apariția multe cluburi sportive, deservind multe ramuri sportive.

  • Fotbal
    Stadionul cu capacitatea cea mai mare din orașul Galați este Dunărea cu 23.000 de locuri, dintre care 7000 pe scaune. Stadionul Oțelul are 13.500 de locuri, iar din luna martie a anului 2011 are nocturnă, pentru ca echipa să poată evolua în cupele europene. În prezent clubul de fotbal fanion al orașului este FC Oțelul Galați. Cea mai bună performanță a echipei este câștigarea primului titlu din istoria clubului în sezonul 2010-2011 și Super Cupa României, sub comanda lui Dorinel Munteanu.[18] Clubul a fost fondat în 1964. Și stadionul Oțelul 2 are nocturnă. Alte stadioane de fotbal mai importante din Galați sunt: Ancora, Metalurgistul, Siderurgistul, Dunărea 2, Portu Roșu. Alte echipe mai importante din Galați sunt: Dunărea, Dunărea 2, Oțelul 2, Frontiera, Metalosport, etc.
  • Rugby
    Echipa de Rugby din Galați se numește Rugby Club Municipal. Îi are ca antrenori pe: Secuianu Viorel, Secuianu Marius și Secuianu Dorian. Echipa de seniori activează în Divizia A, al 3-lea eșalon rugbystic din țară. Echipele de juniori activează în Divizia Națională, clasându-se pe locurile 5-9 de obicei, dar cu prezențe și prin primele 4 echipe. Cea mai bună performanță la juniori pe plan intern a fost locul 2 în anul 2005, iar pe plan extern locul 2 în Suedia la turneul Trelleborg Rugby Festival. Toate meciurile de acasă ale clubului se dispută pe Stadionul Municipal Gloria de lângă Autogara Dumitru. Rugbyul gălățean a dat țării și echipei naționale câțiva jucători de valoare dintre care amintim pe: Ciuntu Ștefan (joacă la Baia Mare), Florea Ionuț (joacă la Steaua București), Trandafir Mitică (joacă la Olimpia București), Maftei Adrian (joacă la Farul Constanța) și Estoica Florin (joacă la R.C.M. Galați). Educatoarea Viorica Secuianu se ocupă tot cu sportul balonului oval, dar la grădiniță. Are sub comandă cei mai mici rugbyști ai țării care fac demonstrații la meciurile de seniori, pentru deliciul publicului. Echipa de prichindei se înoiește la fiecare 3-4 ani.
  • Volei
    Echipa de volei feminin CSU Metal Galati care în acest moment este desființată, a fost câștigătoarea a 3 ediții ale Campionatului Național și Cupei României, 2006-2007, 2007-2008, 2008-2009 neavând practic adversar la acea oră în România, cum și adversarii lor recunoșteau după fiecare meci. Se poate menționa că s-a instaurat hegemonia CSU Metal în voleiul feminin românesc din primăvara anului 2007 acest lucru fiind o consecință directă a pasiunii și susținerii financiare din partea președintelui clubului Corneliu Mangalea și a priceperii de pe banca tehnică a reputatului tehnician Zoran Terzici, antrenor și al reprezentativei de volei feminin a Serbiei. În sezonul 2008-2009 a fost în premieră pentru România participanta în Liga Campionilor, însă, în sezonul 2009-2010 Metal a ridicat ștacheta. S-a calificat în Play-off-ul de 12 echipe, prin urmare, fetele "de la Dunăre" se numărau printre primele 12 echipe ale acestui continent.
  • Kyokushin budokai
    În Galați există și un club de Kyokushin budokai, numit Mixed Martial Arts, care a luat ființă în 2008, la inițiativa luptătorului Anatoly Danilov, multiplu campion la diferite stiluri de arte marțiale. Clubul dorește promovarea artelor marțiale pe plan local, regional, național dar și internațional. Clubul este la început de drum. Antrenamentele se desfășoară în sala Complexului Sportiv Dunărea de lângă Bazinul Olimpic.
  • Karate tradițional
    În Galați sunt 3 cluburi importante de karate care își desfășoară activitatea. Este vorba de cluburile: Kodo Galați, Meikyo Galați și Karate Club Galați. Toate cele 3 cluburi au antrenori (sensei) care sunt nume grele în lumea artelor marțiale: Gabriela Ionete-Ciubucciu, Marius Ciubucciu și Nicolae Mărăndici care în prezent este vice-președintele Federației Române de Karate Tradițional. Karate Club Galați își are sala de antrenamente (dojo-ul) în incinta Complexului Continental din Țiglina 3, deasupra magazinului Billa 3. Celelalte cluburi fac antrenamentele la Liceul Auto. Clubul a luat ființă în anul 1990 și a devenit rapid unul dintre cele mai importante cluburi din România. Cluburile au dat țării mulți campioni mondiali, europeni, regionali, naționali, județeni.
  • Judo
    Judo-ul este practicat și în orașul de la malul Dunării. Unul din cluburi își are dojo-ul în curtea Palatului Copiilor Galați. Practicanții se află sub îndrumarea senseiului Ion Mircea Ene.
  • Aikido
    În Galați există și un club de Aikido, care își desfășoară activitatea într-o sală de pe Strada Saturn din Țiglina 1.
  • Hochei
    Echipa de hochei a Galațiului se numește CSM Dunărea Galați. Joacă meciurile pe Patinuarul Artificial Galați care este cel mai mare din țară și singurul 100% funcțional. Clubul are echipe la majoritatea categoriilor de vârstă. Tot Patinuarul Galați găzduiește și festivalul Patina de Aur.
  • Popice
    Clubul I.C.M.R.S.G. are "îndeletnicirea" popicelor.
  • Tenis
    În Galați sunt 5 cluburi de tenis de câmp: I.C.M.R.S.G.,C.S. Dacia, C.S. Dunărea , C.S. Voința si TC Atlas.
  • Baschet
    Echipa de baschet din Galați se numeste Phoenix. Are multe titluri de campioană a României la juniori.
  • Badminton
    Clubul Siderurgistul isi desfasoara activitatea in sala "Siderurgistul"
  • Alte sporturi
    La Galați se mai practică șah, box, kaiac-canoe, ping-pong, karting, gimnastică, lupte libere, taekwondo, handbal, înot, dansuri, patinaj, etc.

Personalități gălățene[modificare | modificare sursă]

Victor Vâlcovici
Ana Porgras
Prinţul operetei Nicolae Leonard
  • Alexandru Ioan Cuza, fost pârcălab al Galațiului, primul domn al României ales în 1859
  • Anghel Saligny (n. 19 aprilie 1854, Șerbănești, județul Galați - d. 17 iunie 1925, București), academician, inginer constructor, ministru și pedagog român, este considerat unul dintre pionierii tehnicii mondiale în proiectarea și construcția podurilor și silozurilor cu structură metalică, respectiv de beton armat, unul dintre întemeietorii ingineriei românești.
  • Alexandru Cernat, generalul care a condus armatele române la Plevna
  • Constantin Levaditi (1874-1954), savant. Este unul dintre fondatorii inframicrobiologiei moderne
  • Eugen Bogdan Aburel (1899-1975), medic, obstretician și chirurg renumit, inovator în unele tehnici chirurgicale ginecologice
  • Paul Bujor (1852-1952), creator de școală în fiziologia animală românească
  • Costache Negri, fost pârcălab al Galațiului
  • Vasile Alexandrescu Urechia (1834 – 1901), istoric și scriitor român, fondatorul bibliotecii care-i poartă numele
  • Jean Bart, scriitor
  • Hortensia Papadat Bengescu (1876 – 1955), romancieră
  • Iordan Chimet (1924-2006), scriitor
  • Nicolae Dunareanu, scriitor, prietenul și tovarășul de vânătoare al lui Mihail Sadoveanu
  • Fani Tardini, actriță. Teatrul Dramatic Galați îi poartă numele în prezent
  • Nicolae Leonard (1886 – 1928), supranumit "prințul operetei românești". Teatrul Muzical din Galați îi poartă numele în prezent
  • Virgil Madgearu (1887-1940), economist, sociolog și om politic, fost ministru de finanțe.
  • Tudor Pamfile (1883 – 1921), folclorist.
  • Pompiliu Comșa, profesor universitar și ziarist de renume.
  • Iosif Ivanovici, comandantul fanfarei din Galați, autorul valsului „Valurile Dunării”
  • Nicolae Mantu, pictor
  • Paul și Ecaterina Pasa, fondatorii primei colecții muzeistice din Galați
  • Ion și Alexandru Vladicescu, actori
  • Victor Vâlcovici, matematician. Prin cercetările sale asupra teoremelor universale ale mecanicii numele lui se asociază lui Bernoulli „suprafețele lui Bernoulli-Vâlcovici”
  • Dan Hulubei, matematician. Se impune prin studii privind mecanica rațională, geometrie diferențială și proiectivă
  • Mihai Mihail, actor
  • Octavian O. Miclescu (n. 1978), poet, dramaturg și inginer.
  • Ion Dongorizzi, scriitor.
  • Grigore Hagiu, poet
  • Dimitrie Cuclin, muzicolog. A compus peste 600 de lucrări simfonice de operă, muzică corală și studii teoretice.
  • Ludovic Feldman, compozitor.
  • Valentin Gheorghiu (n. 1928), pianist și compozitor
  • Ileana Cotrubaș (n. 1939), soprană.
  • Temistocle Popa, compozitor de muzică ușoară
  • Adrian Enache, cântăreț de muzică pop
  • Marcela Rusu (1926-2002), artistă
  • Camil Ressu (1880-1962) , pictor
  • Samuel Pineles - președintele Congresului Sionist de la Focșani, 1881
  • Paul Păltânea (1924-2008), istoric, membru al Academiei Internationale de Genealogie
  • Ioan Brezeanu (1916-2010), scriitor, filolog, culegător de folclor, academician român
  • Ioan Nenițescu (1854-1901), poet, academician român
  • Nicolae Spirescu (1921-2009), pictor
  • Tudor Caranfil (n. 1931), este un critic de film, realizator de emisiuni TV cu subiecte cinefile și istoric de film român. Este tatăl regizorului Nae Caranfil.
  • Alexandru Jula (n. 1934), solist de muzică ușoară la Teatrul Nae Leonard, cetățean de onoare al mun. Galați din 2002.
  • Costel Constantin (n.1942), este un apreciat actor român.
  • Radu Lupu (n. 1945), pianist.
  • Laurențiu Darie (n. 1977), artist
  • Ana Porgras, gimnastă, campioană mondială la bârnă, în 2010 la Rotterdam
  • Angela Baciu Moise (n. 1970, Brăila), poet, publicist, autor poezie pentru copii, jurnalist, promotor cultural, membru U.S.R.
  • Eugen Trancu-Iași, avocat, muzicolog
  • Max Auschnitt (n. 1888, Galați, d. 1959, Statele Unite ale Americii), industriaș român, administrator delegat al Uzinelor de Fier și Domeniile Reșița (U.D.R.), cea mai mare societate pe acțiuni care a existat în România înainte de instaurarea regimului comunist.[necesită citare] A absolvit Academia de Înalte Studii Comerciale și de Export din Viena, a fost președinte al Asociației generale de Industrie din Banat, vicepreședinte Uniunii Generale a Industriașilor din România și senator al Camerei de Comerț și Industrie din Galați.
  • Paul Sânpetru (n. 1936 Galați), scriitor, sculptor, muzician, medic. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1978 și membru al Societății Scriitorilor Medici și Publiciști din Bucuresti.
  • Joseph Brociner, istoric și publicist, conducătorul comunități evreiești din Galați, unul din primii membri ai organizației sioniste Hovevei Țion din România,
  • Lucian Bute multiplu campion mondial la box profesionist.
  • Lora (n. 23 iulie 1982, Vaslui, România), cântăreață, și-a petrecut toată copilăria și adolescența în Galați
  • Shift, pe numele său, Gabriel Mihai Istrate, cântăreț. A dedicat o piesă, cartierului său natal, Țiglina 1.
  • Heinrich Fischer-Galați (1879-1960), traducător, redactor și industriaș evreu. A fost și fondator și președinte al Societății Esperantiste din Galați (prima societate esperantistă din România, anul 1904)[19], al Federației Societăților Esperantiste din România și al Centrului Esperantist Român. În 1910 a fost decorat cu ordinul "Steaua României".[20]

Galațiul în povești, filme și clipuri[modificare | modificare sursă]

  • "Explozia", film comunist realizat în întregime la Galați având ca subiect incidentul navei panameze încărcată cu azotat de amoniu, care era în pericol de a exploda și a distruge Galațiul și Brăila.
  • Clipul piesei Țiglina 1, dedicat cartierului Țiglina 1. Piesa este interpretată de Shift și Adda.
  • Unul dintre filmele Dracula, în care se spunea că sicriul domnitorului, devenit vampir, urmărit de niște englezi cu trenul, pentru a-l ucide prin înfigerea unui țăruș în inimă, din Anglia a plecat la Varna apoi a ajuns la Galați pe mare, iar de acolo a plecat înapoi în Transilvania cu o căruță țigănească.
  • Din cartier în cartier, clipul trupei S.M.M.O.G., care descrie Galațiul.
  • Documentarul despre Galați, realizat la cererea Consiliului Județean Galați.
  • "Meta Tempesta", s-a filmat la Galați, mai precis la ruinele de la Tirighina un film în care se preciza eronat că acele tunele au fost construite de germani pentru a proteja populația în Al Doilea Război Mondial, iar drumul ce intra în Galați, în film juca rolul drumului spre Constanța.
  • "Valurile Dunării" - realizat de Studioul cinematografic "București", în "Centrul de Producție Cinematografică" Buftea, în regia lui Liviu Ciulei, după un scenariu de Dumitru Carabăț și Francisc Munteanu. Îi are ca protagoniști pe Irina Petrescu, ca debutantă, în rolul soției timonierului șlepului, pe Lazăr Vrabie în rolul ofițerului sub acoperire și pe regizorul însuși ca timonierul șlepului. Este de remarcat că viitorul regizor Lucian Pintilie a jucat de asemenea în film în rolul episodic al unui soldat german.
  • Diverse documentare despre Al Doilea Război Mondial, în care Galațiul era prezentat de comentatorii germani drept punct de forță al armatelor române.
  • Clipuri ale cântăreților de muzică lăutărească și manele.
  • Romanul "Dracula" al lui Bram Stoker.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Paul Păltânea, Istoria orașului Galați, Editura Porto-Franco, Galați, 1994
  • Federația Română de Rugby - Cluburi, jucători, loturi naționale, competiții rugbyistice
  • Site-ul oficial al Mixed Martial Arts
  • Neagu Djuvara, Între occident și orient - Țările române la începutul epocii moderne, Editura Humanitas, București, 2007
  • Ioan Mărculeț (coord.): Superlativele României - mică enciclopedie, Editura Meronia, 2010.
  • Ioan Mărculeț (coord.): Dicționarul așezărilor urbane din România, Col. Naț. ”I. L. Caragiale”, București, 2013.
  • Site-ul oficial al Karate Club Galați
  • Ștefan Zeletin, Burghezia română, București, 1991
  • Albumul de prezentare al Galațiului: Galați - Ambient Citadin facut la comanda Primăriei Municipiului Galați
  • Albumul de prezentare al Galațiului: Galați, orașul de la Dunăre - Comandat de Consiliul Local Galați
  • Ilie Zamfir, Pompiliu Comșa, Galați: Ghid istoric și turistic, Editura Axis Libri 2010
  • Albumul de prezentare al Galațiului: Galați - Orașul Teilor
  • Corneliu Stoica, Muzee și monumente gălățene, Editura Comitetului de Cultură și Educație Socialistă Galați, 1974
  • Primăria Municipiului Galați, despre geografia și istoria orașului
  • Prefectura județului Galați, site-ul oficial
  • Manual de Romania, 2008, NeswIn & The Money Channel, nr.1
  • Radio România Site oficial - Radiouri din Galați

Relații externe[modificare | modificare sursă]

Consulate[modificare | modificare sursă]

Consulatul onorific al Kazahstanului

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/etnii2002.zip. Accesat la 6 august 2013. 
  2. ^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. http://www.recensamantromania.ro/wp-content/uploads/2013/07/sR_Tab_8.xls. Accesat la 5 august 2013. 
  3. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite INSSER
  4. ^ http://www.afdj.ro/cote/bhcote.pdf
  5. ^ Home
  6. ^ Revista Akademia - Articole
  7. ^ Revista Akademia - Articole
  8. ^ Stelian Brezeanu, Toponimie și realități etnice la Dunărea de jos în secolul al X-lea"
  9. ^ Catedrala « edj
  10. ^ Biserica "Adormirea Maicii Domnului"- Mavramol - Direcția județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Galați
  11. ^ APDM
  12. ^ APDM
  13. ^ Primaria Galati
  14. ^ Stiri de business, analize, comentarii, banci, companii - portalul de business MONEY.ro
  15. ^ [1]
  16. ^ 2008.pdf
  17. ^ sursa: Indicatorul kilometric CFR Marfă
  18. ^ Oțelul primește primul trofeu din istorie! "Dacă-l vor sparge, nu avem unul de rezervă", prosport.ro
  19. ^ Evenimente culturale recomandate de www.CIMEC.ro
  20. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite cum
  21. ^ Coventry - Twin towns and cities”. Coventry City Council.. Arhivat din original la 14 aprilie 2013. http://web.archive.org/web/20130412062545/http://www.coventry.gov.uk/directory/25/twin_towns_and_cities. Accesat la 6 august 2013. 
  22. ^ Griffin, Mary (2 august 2011). „Coventry's twin towns”. Coventry Telegraph. http://www.coventrytelegraph.net/news/local-news/what-point-coventrys-twin-towns-3038605. Accesat la 6 august 2013. 

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Galați
  • Istoria orașului Galați: de la origini până la 1918, Paul Păltănea, Editura Porto-Franco, 1995

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Galați

Portaluri

Istorie

Cultură

Locații

Hărți

Organizații