Limbi romanice

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Limbile romanice sau neolatine sunt toate limbile derivate din latina vulgară. Fac parte din subfamilia italică a limbilor indo-europene. Au mai mult ca 700 de milioane de vorbitori nativi răspândiţi în întreaga lume, mai ales în Europa, America de Sud şi Africa.

Limbile romanice şi-au rădăcinile în aşa-numita latină vulgară, sociolectul popular al limbii latine vorbit de legionişti, colonizatori şi comercianţi ai Imperiului Roman, deosebit de limba clasică folosită de clasele superioare ale societăţii. Între aniile 350 î.Hr şi 150, expanisunea Imperiului a cauzat că latina a devenit limba dominantă a Europei de Vest şi de Sud continentale, influenţând de asemenea dialectele folosite în Marea Britanie, Africa de Nord şi partea de nord a Balcanilor.

În timpul căderii Imperiului şi după împărţirea lui în secolul V, dialectele latine au început să se diferenţieze ducând la apariţia limbilor noi. Imperii de peste mări create de Portugalia, Spania şi Franţa au dus la răspândirea limbilor romanice în lume. Acum peste 70% de vorbitori ai limbilor neolatine trăiesc în afară Europei.

În ciuda influenţelor din limbile germanice şi cele preromane, iar în cazul limbii române – cele slave – fonologia, morfologia, lexica şi sintaxa tuturor limbii romanice au evoluat în cea mai mare parte din latina vulgară. Toate au pierdut sistemul de declinare al limbii latine (totuşi româna şi-a dezvoltat unul prin punerea pronumelor demonstrative latine la sfârşitul cuvintelor) şi prin urmare folosesc mai multe prepoziţii.

Cuprins

1 Evoluţia limbilor romanice comparativ cu limba latină
2 Clasificare
3 Limbi creole
4 Vezi şi
5 Legături externe

[modifică] Evoluţia limbilor romanice comparativ cu limba latină

Conform studiului efectuat de Mario Pei în 1949, care compară gradul de evoluţie al limbilor faţă de limba din care provin, iată aici coeficientul de evoluţie pentru limbile romanice în comparaţie cu limba latină:

Limba sardă: 8%;
Limba italiană: 12%;
Limba spaniolă: 20%;
Limba română: 23,5%;
Limba occitană (provensală): 25%;
Limba portugheză: 31%;
Limba franceză: 44%.

Teritoriul pe care se vorbesc astăzi limbi romanice nu coincide cu cel al Imperiului Roman. Au fost pierdute pentru romanitate mai multe zone (Panonia, Dalmaţia, Thracia, Grecia, Moesiile, Britania, Germania, Africa de nord). Acestea poartă numele de Romania Submersa („scufundată“) şi mai păstrează uneori forme ale romanităţii în toponimie şi vocabular.