Dacia romană
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol sau această secţiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteţi ajuta găsind susţinere bibliografică pentru conţinutul paginii. |
 din seria Istoria românilor |
|
| Preistoria pe teritoriul României | |
Dacia
|
|
| Originile românilor | |
| Perioada principatelor | |
| Renaşterea naţională | |
| Principatele Unite | |
| Regatul României | |
| Comunismul | |
| Republica Moldova | |
| România contemporană | |
Dacia romană a fost o provincie romană după cucerirea Daciei de către Imperiul Roman sub conducerea lui Traian în 106 şi a durat până în 271, deci un total de 165 de ani.
Cum Dacia nu fusese cucerită complet, deseori aveau loc incursiuni ale dacilor liberi cu scopul de a hărţui legiunile romane din această zonă. De asemenea, au existat şi multe revolte împotriva stăpânirii romane în interiorul provinciei, astfel că ocupaţia romană nu a fost deloc uşoară. În aproximativ 100 din cei 165 de ani au existat conflicte armate.
Cuprins |
[modifică] Procesul de colonizare
În perioada stăpânirii romane (106 - 271), în provincia cucerită au loc evenimente şi transformări importante:
- construirea a numeroase oraşe, cetăţi, castre şi monumente:
- Tropaeum Traiani
- În 108 - 110 se construieşte noua capitală a provinciei Dacia, Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica (în sud-vestul Depresiunii Haţegului)
- În jurul lui 210 este refăcut în piatră castrul de la Porolissum
- construirea unei bogate reţele de drumuri pietruite:
- În 107 - 109 romanii prelungesc drumul care lega Dunărea (la Dierna) cu interiorul Daciei până la Apulum (Alba-Iulia), Potaissa (Turda), Napoca (Cluj-Napoca) şi Porolissum (Moigrad). Acesta este unul dintre cele mai vechi drumuri de piatră de pe teritoriul României.
- exploatarea masivă a bogăţiilor subsolului (aur, argint, sare etc.)
Deşi a avut o perioadă relativ scurtă, colonizarea Daciei cu oameni proveniţi din toate provinciile imperiului a fost cea mai intensă, iar limba latină s-a impus ca lingua franca.
[modifică] Economia
Vestigiile arheologice dovedesc o continuitate a dezvoltării meşteşugurilor: prelucrarea metalelor, ceramica, tehnica sticlăriei. Mai mult, inscripţiile descoperite în zona Petroşani, atestate în jurul anului 205, indică existenţa unui collegium fabrum (corporaţia fierarilor), ceea ce dovedeşte preocupări pentru prelucrarea fierului în Dacia în timpul ocupaţiei romane. Centre metalurgice vechi sunt menţionate la Ghelari, Teliuc, Gilău, Grădiştea Muncelului.
În 246 împăratul roman Filip Arabul (Marcus Iulius Philippus) (244 - 249) acordă Daciei dreptul de a emite monedă de bronz proprie; emisiunile au durat până în anul 256.
[modifică] Declinul
În 271, după o incursiune a goţilor din nord-vest, Împăratul Aurelian hotărăşte să retragă graniţa imperiului la sud de Dunăre pentru o mai bună apărare, sfârşind dominaţia romană.
[modifică] Vezi şi
|
|||||||||
