Norvegia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Kongeriket Norge
Kongeriket Noreg
Regatul Norvegiei
Drapelul Norvegiei Stema Norvegiei
Drapel Stemă
Deviză naţională

Regală: Alt for Norge (Totul pentru Norvegia)
Jurământul din Eidsvoll din 1814: Enige og tro til Dovre faller (Uniţi şi credincioşi până când munţii Dovre vor cădea)
Imn naţional
Ja, vi elsker dette landet
(Da, iubim aceasta ţară)
 
Amplasare a Norvegiei
 
Capitală
 • Populaţie
 • Coordonate		 Oslo
551.832 (2007)
59°56′00″N, 10°41′00″E
Limbi oficiale bokmål şi nynorsk
variante ale limbii norvegiane
Sistem politic monarhie constituţională
Harald V
Jens Stoltenberg
Fondare
– constituţie
– independenţă		 872
17 mai 1814
7 iunie 1905
Suprafaţă
 • Totală
 • % apa		 Loc 66
385.155 km²
7,0
Populaţie
 • Totală
 • Densitate		 Loc 114
4.695.134
12 loc./km²
PIB (nominal)
 • Total (2006)
 • PIB per capita		 Loc 25
$261,7 de miliarde
$56.280
PIB (PPC)
 • Total (2006)
 • PIB per capita		 Loc 42
$207,3 de miliarde
$47.800
IDU (2004) 0,965 (loc 1) – înalt
Monedă coroană norvegiană (NOK) = 100 øre
Fus orar
 • vară		 UTC+1
UTC+2
Domeniu internet .no
Prefix telefonic +47
Prefix radiofonic 3YA-3YZ
Siglă pentru maşini N
Cod ISO 578 / NOR / NO
Membru al: ONU, AELS, CSB, OTAN, Consiliul Nordic
Toate statele lumii

Norvegia (bokmål: Norge, nynorsk: Noreg) sau Regatul Norvegiei (Kongeriket Norge, Kongeriket Noreg) este un stat în Europa de Nord, situat în vestul Peninsulei Scandinave, între Oceanul Atlantic (Marea Nordului), Oceanul Arctic (Marea Barentes şi Marea Norvegiei), Federaţia Rusă, Finlanda şi Suedia. Este divizat in 19 districte (fylke). Oraşe principale ale Norvegiei sunt: Oslo (capitală statului), Bergen, Trondheim, Stavanger, Kristiansand, Drammen, Skien, Tromsø şi Molde.

Cuprins

[modifică] Geografie

Pentru detalii, vezi articolul  geografia Norvegieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Teritoriul ţării este străbătut de Alpii Scandinavici, munţi vechi, în mare parte erodaţi, cu aspect de platouri în zona centrală, puternic accidentate de văi adânci, dominate de culmi muntoase, cu piscuri înalte (alt. max. 2469 m - vf. Galdhøpiggen), în sud-vest, scăzând în înălţime spre nord-est şi coborând brusc spre vest, formând aici ţărmurile abrupte şi crestate de fiorduri. Pe litoral câmpiile ocupă suprafeţe foarte restrânse. Alte piscuri: Glittertind (2405 m), Snøhetta (2286 m), Rondane (2183 m), Gausta (1883 m), Borge (1703 m). Râuri: Glomma, Otra, Lagen, Klar, Tana. Numeroase lacuri, dintre care mai mari sunt Mjosa, Femunden, inclusiv cel mai adânc lac din Europa (Hornindalsvatnet - 515 m). Clima temperată oceanică influenţată de curentii de ape calde (Gulf Stream). Munţii sunt acoperiţi la mari înălţimi de gheţari şi zăpezi persistente, iar la altitudini mai joase de păduri de conifere. Fauna: lupi, vulpi, elani, hermeline, balene, peşti, păsări.

[modifică] Istorie

Pentru detalii, vezi articolul  Istoria Norvegieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Teritoriul Norvegiei este locuit din antichitate de triburi germanice. Micile regate feudale sunt unite in 872 de regele Harald I Hårfagar (860-933). In secolele 9-11 vikingii intreprind expeditii care-i poarta din Norvegia pe coastele Islandei, Groenlandei, Americii de Nord si Mediteranei. La inceputul secolului 11 este adoptat crestinismul, iar in prima jumatate a secolului 16 este introdusa reforma. In 1262 Norvegia isi extinde dominatia asupra Islandei. La stingerea dinastiei intemeiata de Harald I Hårfagar, regele Suediei, Magnus Eriksson, devine si suveran al Norvegiei (1319-1371), Norvegia si Suedia fiind legate printr-o uniune personala. In urma unei aliante dinastice, intre 1380 si 1814, Norvegia ramane legate de Danemarca printr-o uniune personala. Impreuna cu Islanda, Suedia si Finlanda, Norvegia face parte, intre 1397 si 1523, din Uniunea de la Kalmar al carei hegemon este Danemarca. Cedata de Danemarca Suediei prin pacea de la Kiel (1814), Norvegia obtine un statut autonom (20 10 1814), ramanand legata de Suedia numai prin acelasi monarh. La 7 6 1905 uniunea personala este denuntata, iar Norvegia se proclama stat independent. In primul razboi mondial Norvegia este neutra, iar in cursul celui de al II-lea este ocupata de trupele Germaniei naziste (1940-1945). Liga Naţiunilor acorda in 1920 Norvegiei insulele Spitzbergen. Norvegia este membru fondator NATO (refuzand insa amplasarea bazelor straine pe teritoriul sau), al AELS (1959). Poporul norvegian a respins prin referendumul din 26 9 1972 aderarea Norvegiei la CEE. Norvegia este membru fondator al ONU (1945).

[modifică] Politica

Pentru detalii, vezi articolul  Politica Norvegieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Norvegia este o monarhie constituţională cu un sistem de guvernare parlamentar.

Casa regală provine din familia princiară Glücksburg, din regiunea Schleswig-Holstein dinn Germania. Atribuţiile regelui Harald V sunt în mare ceremoniale, dar el este important ca simbol al unităţii naţionale. Deşi constituţia din 1814 acordă puteri executive importante regelui, acestea sunt aproape întotdeauna exercitate prin intermediul Consiliului de Stat în numele regelui. Puterea extraordinară investită în monarhie de constituţie este totuşi importantă, monarhia având un rol important în domeniul securităţii statului, ultima oară în timpul celui de-al doilea război mondial. Consiliul de stat este format din primul ministru şi miniştrii săi, numiţi formal de către rege. Guvernul trebuie să fie confirmat de Parlament iar numirea de către rege este o formalitate.

Stortinget, Oslo
Stortinget, Oslo

Parlamentul Norvegiei, Stortinget, are în prezent 169 de membri, aleşi din cele 19 comitate pentru un mandat de patru ani, în conformitate cu un sistem de reprezentare proporţională. Parlamentul e împărţit în două camere Odelsting şi Lagting când e votată legislaţia. Legile sunt propuse de guvern printr-un membru al Consiliului de Stat sau de un membru al Odelsting şi sunt apoi votate de Odelsting şi Lagting, în cazul neînţelegerii repetate în cadrul Parlamentului reunit. În prezent, totuşi, Lagting rareori se opune, şi în general doar aprobă deciziile luate în cadrul Odelsting.

Justiţia este compusă din Curtea Supremă, Høyesterett, curţi de apel, districtuale şi orăşeneşti.

Pentru a forma un guvern, mai mult de jumătate (10 din 19 membri) din Consiliului de Stat trebuie să aparţină de Biserica Norvegiei.

[modifică] Economie

Pentru detalii, vezi articolul  economia Norvegieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Ţară cu economie puternic dezvoltată, bazată pe industrie diversificată, pe servicii în transporturi şi comerţ. PIB (1992): 35% industrie, 62% servicii, 3% agricultură. Dispune de bogate resurse de subsol (petrol, gaze naturale, minereuri de fier, cupru, zinc, plumb, molibden, pirite) şi de un substanţial potenţial hidroenergetic, în baza cărora s-a dezvoltat intens electrometalurgia (feroaliaje, oţeluri, aluminiu, nichel, cupru). Ramuri industriale în ascensiune: construcţii de maşini (nave, echipamente şi utilaje electrotehnice, maşini unelte), prelucrarea lemnului, fabricarea hârtiei, industria chimică (îngrăşăminte azotoase, carbid), textilă şi de confecţii, alimentară (produse lactate, margarină, conserve de carne şi de peşte). În agricultură predomină creşterea animalelor (bovine, porcine, ovine), producţia de cereale (orz, ovăz, secară) şi de cartofi. Pescuit intens (se vâneaza balene). Exportă petrol, gaze naturale, echipamente industriale şi de transport, nave maritime, metale, produse textile şi alimentare (din peşte, carne). Importă mijloace de transport, produse metalice, fructe, legume. Comerţ cu Marea Britanie, Suedia, Germania, Danemarca. Căi ferate: 4026 km. Căi rutiere 90174 km. Căi navigabile interne. Flotă maritimă de mare capacitate.

[modifică] Organizare administrativă

Pentru detalii, vezi articolul  subdiviziunile Norvegieivezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Teritoriul Norvegiei este împărţit în 19 unităţi administrativ-teritoriale, numite fylker.

[modifică] Patrimoniu mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Norvegia:

  • Biserica "Stavkirke" din Urnes (1979)
  • Cartierul "Bryggen" din Bergen (1979)
  • Oraşul minier Røros (1980)
  • Picturile rupestre din Alta (1985)
  • Arhipelagul Vega (2004)
  • Fiordurile Geirangerfjord und Næerøyfjord din vestul ţării (2005)
  • Arcul geodezic Struve (pe teritoriul Norvegiei) (2005)

[modifică] Vezi şi

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Norvegia
Consiliul Nordic / Scandinavia Statele nordice
Danemarca Danemarca • Finlanda Finlanda • Islanda Islanda • Norvegia Norvegia • Suedia Suedia
Membri asociaţi: Insulele Åland Insulele Åland • Insulele Feroe Insulele Feroe • Groenlanda Groenlanda
Drapelul Norvegiei
v • d • m
Norvegia — Norvegieni — Limba norvegiană

Apărare  •  Aşezări  •  Capitala  •  Climă  •  Conducători  •  Cultură  •  Demografie  • 
 •  Economie  •  Educaţie  •  Floră  •  Faună  •  Geografie  •  Hidrografie  •  Istorie  •  Oraşe  •  Politică  • 
 •  Sănătate  •  Sport  •  Steag  •  Stemă  •  Subdiviziuni  •  Turism  •  •  Cioturi  •  •  Formate  •  •  Imagini  •  •  Portal  •  • 

 
v • d • m
Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO / OTAN)
Belgia • Bulgaria • Canada • Danemarca • Estonia • Franţa • Germania • Grecia • Islanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Norvegia • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Statele Unite • Turcia • Ţările de Jos • Ungaria Drapelul NATO/OTAN
v • d • m
Europa
State suverane Albania • Andorra • Armenia² • Austria • Azerbaidjan¹ • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Cipru² • Croaţia • Danemarca¹ • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa¹ • Georgia¹ • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Italia • Kazahstan¹ • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Malta • Monaco • Muntenegru • Norvegia¹ • Polonia • Portugalia¹ • Regatul Unit • Republica Cehă • Republica Macedonia • Republica Moldova • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania¹ • Suedia • Turcia¹ • Ţările de Jos¹ • Ucraina • Ungaria • Vatican
Teritorii dependente
şi autonome		 Adjaria (Georgia) • Adîgheia (Rusia) • Akrotiri şi Dhekelia (Regatul Unit) • Åland (Finlanda) • Azore (Portugalia) • Başchiria (Rusia) • Cabardino-Balcaria (Rusia) • Calmîchia (Rusia) • Canare¹ (Spania) • Carelia (Rusia) • Catalonia (Spania) • Cecenia (Rusia) • Ceuta¹ (Spania) • Ciuvaşia (Rusia) • Corsica (Franţa) • Crimeea (Ucraina) • Daghestan (Rusia) • Feroe (Danemarca) • Friuli-Veneţia Giulia (Italia) • Găgăuzia (Republica Moldova) • Gibraltar (Regatul Unit) • Groenlanda¹ (Danemarca) • Guernsey (Regatul Unit) • Inguşetia (Rusia) • Jersey (Regatul Unit) • Karaciai-Cerkessia (Rusia) • Komi (Rusia) • Madeira¹ (Portugalia) • Man (Regatul Unit) • Mari El (Rusia) • Melilla¹ (Spania) • Mordovia (Rusia) • Muntele Athos (Grecia) • Nahicevan¹ (Azerbaidjan) • Neneţia (Rusia) • Osetia de Nord (Rusia) • Sardinia (Italia) • Sicilia (Italia) • Tatarstan (Rusia) • Trentino-Tirolul de Sud (Italia) • Ţara Bascilor (Spania) • Udmurtia (Rusia) • Valle d'Aosta
State nerecunoscute Abhazia • Cipru de Nord¹ ³ • Kosovo³ • Nagorno-Karabah • Osetia de Sud • Transnistria
¹ O parte a teritoriului său sau teritorii dependente se află în afara Europei. ² O ţară se află în întregime în alt continent, dar are conecţiuni geopolitice mai puternice cu Europa. ³ Recunoscut parţial.

Adus de la "http://ro.wikipedia.org/wiki/Norvegia"
Unelte personale
În alte limbi