Tulcea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Pentru un județ vedeți județul Tulcea.
Tulcea
—  Municipiu  —
Clădirea Administrației Pescăriei Statului
Clădirea Administrației Pescăriei Statului
Stema Tulcea
Stemă
Poreclă: „Orașul de la porțile Deltei Dunării”
Tulcea se află în Romania
{{{alt}}}
Tulcea
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 45°11′24″N 28°48′0″E / 45.19000°N 28.80000°E / 45.19000; 28.8000045°11′24″N 28°48′0″E / 45.19000°N 28.80000°E / 45.19000; 28.80000

Țară  România
Județ Tulcea

SIRUTA 159614
Atestare documentară 1506

Localități componente Tudor Vladimirescu

Guvernare
 - Primar Constantin Hogea (PD-L, ales 2012)

Suprafață
 - Total 115  km²
Altitudine 30 m.d.m.

Populație (2011)[1][2]
 - Total 73.707 locuitori
 - Densitate 596 loc./km² 
 - Recensământul anterior, 2002 91.875 locuitori

Site: Primăria Tulcea

Poziția localității Tulcea

Tulcea este municipiul de reședință a și cel mai mare oraș al județului Tulcea, Dobrogea, România. Este situat pe 7 coline din Dealurile Tulcei, pe o vatră populată continuu începând din perioada culturii Gumelnița (2900 - 2200 î.C.), continuând cu așezarea greacă Aegyssus (secolul VIII î.C.), cu portul și orașul roman din secolele I - II d.C., cu orașul numit Tulcea din vremea lui Mircea cel Bătrân. Sub stăpânirea otomană orașul decade, un reviriment înregistrându-se odată cu deschiderea canalului Sulina. Orașul a fost atestat documentar în anul 1506. S-a aflat sub stăpânire otomană între anii 1420 și 1877.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În perioada 1840-1859, localitatea a fost populată cu coloniști de origine germană, cunoscuți ca germani dobrogeni. Majoritatea acestora a părăsit localitatea în 1940, fiind strămutați cu forța în Germania nazistă, sub lozinca Heim ins Reich (Acasă în Reich).

Până la reforma admnistrativă din anul 1950, Tulcea a fost reședința județului Tulcea (interbelic). După instaurarea regimului comunist în România, Tulcea a devenit reședința unui raion din Regiunea Dobrogea.

După cel de-al doilea război mondial, orașul se extinde și se modernizează. În prezent vatra orașului atinge o suprafață de 115 kmp și o populație de 68.608 locuitori (în anul 2011). Tulcea este un oraș industrial, modern, port pentru navele de pasageri, precum și pentru cele care transportă produse industriale, mai ales materii prime. Județul Tulcea este situat în așa natură, încât este accesibil atât de pe mare cât și pe Dunăre de către navele maritime, având un mare avantaj comercial.

Tulcea în 1896

Geografie[modificare | modificare sursă]

Orașul Tulcea se află la 30 de metri altitudine și la 292 kilometri față de București.

Clima[modificare | modificare sursă]

Clima municipiului Tulcea este temperat-continentală cu influențe sub-mediteraneene. Iarna se face simțit aerul arctic, din nord, care provoacă scăderea temperaturii. Temperatura maximă înregistrată a fost de 46,3 grade, iar minima a fost de -26,8 grade în anul 1942.

Temperatura medie anuală din Tulcea este una dintre cele mai ridicate din țară, fiind de 10,8 grade. Precipitațiile medii anuale sunt de 350–500 mm. Debitele Dunării sunt în medie, la Tulcea, de aproximativ 5000-6000 mc/s, minimele fiind de 2000 mc/s, iar maximele de 15.000-16.000 mc/s.

Demografie[modificare | modificare sursă]


Circle frame.svg

Componența etnică a municipiului Tulcea

     Români (83.37%)

     Romi (1.29%)

     Turci (1.11%)

     Ruși lipoveni (2.35%)

     Necunoscută (10.53%)

     Altă etnie (1.33%)



Circle frame.svg

Componența confesională a municipiului Tulcea

     Ortodocși (85.91%)

     Musulmani (1.32%)

     Ortodocși de rit vechi (1.29%)

     Necunoscută (10.57%)

     Altă religie (0.89%)

Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Tulcea se ridică la 73.707 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 91.875 de locuitori.[1] Majoritatea locuitorilor sunt români (83,37%). Principalele minorități sunt cele de ruși lipoveni (2,36%), romi (1,29%) și turci (1,11%). Pentru 10,53% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.[2] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (85,92%), dar există și minorități de musulmani (1,32%) și ortodocși de rit vechi (1,3%). Pentru 10,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.[3]

Evoluția demografică la recensăminte:


Peisaj urban[modificare | modificare sursă]

Fostul Palat Administrativ, în prezent Muzeul de Artă din Tulcea.

Muzee

  • Institutul de Cercetări Eco-Muzeale (ICEM)
  • Muzeul de Științe Naturale "Delta Dunării"
  • Muzeul de Artă
  • Muzeul de Etnografie și Artă Populară (MEAP)
  • Muzeul de Istorie și Arheologie

Lăcașuri de cult

  • Catedrala Episcopală Sfântul Ierarh Nicolae
  • Moscheea Azizie
  • Sinagoga
  • Biserica Sfântul Gheorghe „Cu Ceas”
  • Cimitirul evreiesc
  • Catedrala Buna Vestire

Alte clădiri și locuri

  • Teatrul " Jean Bart "
  • Delta Dunării
  • Piața Civică
  • Winmarkt (aflat în centrul orașului, fostul magazin „Diana”)
  • Monumentul Independenței
  • Coral Plaza Mall
  • Complexul Delta Dunării (acvariu)

Parcuri

  • Parcul Personalităților
  • Parcul Albatros
  • Orașelul Copiilor

Economie[modificare | modificare sursă]

Tulcea este un important centru industrial. Aici se realizează construcții și reparații de nave. Un aeroport se află în apropiere de oraș. Centru de exploatare a stufului. Tot aici se află și unicul producător de alumină calcinată din țară precum și un important șantier de construcții navale. Fiind supranumit și Orașul de la Porțile Deltei Dunării, o parte din economie s-a dezvoltat in jurul turismului, fapt atestat prin construcțiile si investițiile ce s-au făcut pentru construirea de noi hoteluri. Aici funcționează mai multe centre comerciale: Penny Market, Hipermarket Dunărea, Coral Plaza Mall, Billa, Winmarkt, Lidl, Kaufland, Dedeman,Profi.

Istoria viticulturii în zona Tulcei[modificare | modificare sursă]

Așa cum spune legenda, zeul vinului s-a născut în Tracia, pe teritoriul României de astăzi.[necesită citare] În această zonă, producerea vinului este o ocupație ce datează din secolul 7 î.e.n.[necesită citare] Abundența și calitatea vinurilor produse de către daci (locuitorii acestei părți a Traciei) era atât de vestită, încât marele rege dac Burebista, în dorința de a pune capăt incursiunilor popoarelor migratoare, a ordonat distrugerea tuturor viilor. Bineînțeles, nu toate viile au fost dezrădăcinate și, în scurt timp, alte vii au fost plantate.

După ce Dacia a fost cucerită de către romani (în anul 106 e.n), pe monedele bătute în noua provincie era reprezentată o femeie căreia doi copii îi ofereau struguri, ca simbol al principalei bogății a țării.[necesită citare]

În timpuri mai recente, evoluția industriei vinului din România a fost influențată de către patru momente importante din istoria țării: strânsele legături cu Franța de-a lungul secolului 19, strânsele legături cu Germania și Austria din perioada interbelică, instaurarea comunismului în 1948 și liberalizarea economică de după 1989.

România a întreținut strânse legături cu Franța de-a lungul secolului 19: cultura franceză, educația și ingineria erau foarte apreciate, iar franceza era limba uzuală pentru cei educați. În momentul în care filoxera a lovit podgoriile românești, era normal ca viticultorii de aici să ceară asistență tehnică și ajutor practic colegilor lor francezi. [necesită citare] Ca rezultat, marea majoritate a viilor plantate post-filoxera au fost de proveniență franceză, cum ar fi: Pinot Noir, Cabernet Sauvignon, Merlot, Chardonnay ori Sauvignon Blanc. De aceea varietățile respective sunt cultivate în România de mult mai mult timp ca în restul țărilor din estul Europei.

O altă consecință a schimbării de orientare, în favoarea Germaniei și Austriei, în perioada dintre cele două războaie, a fost introducerea pe piața românească a șprițului[necesită citare]: vin ce se bea acompaniat de apă minerală. Și astăzi, în România, șprițul este un mod foarte popular de a bea vinul,[necesită citare] de aici rezultând și preferința consumatorilor (dar și a producătorilor) români pentru vinurile albe seci, din moment ce acestea dau cel mai bun șpriț.[necesită citare]

În timpul perioadei comuniste au fost dezvoltate trei genuri de societăți producătoare de vin: stațiunile de cercetări viticole, întreprinderi de stat pentru industrializarea vinului și cooperative agricole, legate într-un fel sau altul de întreprinderile de stat.[necesită citare]

Liberalizarea economiei românești, de după 1989, nu a afectat societățile de cercetare din domeniul viei și vinului; pe de altă parte, viile aflate în patrimoniul cooperativelor agricole au fost privatizate, iar întreprinderile și societățile vini-viticole de stat au fost deja sau sunt pe cale de a fi, și ele, privatizate.[necesită citare] În regiunile care astăzi formează spațiul românesc, vița de vie creștea sălbatică, în urmă cu mii de ani. Specia Vitis silvestris, autohtonă în pădurile de stejar subcarpatice, a fost baza celebrei vițe dacice. De altfel, cu 700 de ani înaintea erei creștine, documente antice informează că agatârșii, populație care trăia în ținuturile de sus ale Văii Mureșului era renumită prin vii întinse.

Istoricul Gustave Glotz (1862 - 1935) remarca, încă din anul 1925, în volumul "La civilisation égéenne": "Cu mult înainte de a fi consacrată era lui Dyonysos, vița de vie a format bucuria popoarelor preistorice". Chiar tradițiile mitologice ale Greciei antice atribuie tracilor și pelasgilor introducerea viței de vie în Hellada. "Războinicii greci s-au dus în Tracia să găsească vinul", se spune într-un vers din Iliada lui Homer.

Mai târziu, poetul latin Ovidiu descrie modul în care geto-dacii practicau viticultura și concentrarea vinului prin înghețare,[necesită citare] obținând ceea ce astăzi se numește coniac. Pe vremea celebrului rege dac Burebista, viile luaseră, cum se știe, o asemenea extindere, iar vinul producea stări inconforme cu morala geto-dacică, încât marele preot Deceneu l-a convins pe monarh să ordone stârpirea podgoriilor. Istoricul antic Strabon relatează acest fapt, în urma căruia s-a declanșat o uriașă răscoală, care a dus în final la asasinarea lui Burebista. Peste mai bine de un secol, când legiunile lui Traian au năvălit în Dacia, ele au găsit aici o viticultură înfloritoare. Faptul este ilustrat de medalia bătută de împăratul roman în onoarea victoriei asupra lui Decebal, în care Dacia este simbolizată printr-o femeie așezată pe o stâncă, în fața căreia doi copilași țin în mâini ciorchini de struguri și spice de grâu, semnul bogăției țării. Mai mult, în tradițiile mitologice chineze se considera că vița de vie a fost adusă în China din Dacia preistorică.

Vinurile românești au fost întotdeauna căutate in Europa, ca de altfel si tescovina (tighirul).[necesită citare] Dimitrie Cantemir noteaza ca din Moldova, vinurile românești ajungeau până în Tarigrad, Varșovia și Viena, iar cele din Muntenia, în Turcia și Egipt. Vinurile de Cotnari, Magura, Piatra si Nebuna erau cotate aidoma cu cele de Tokay, Sauternes, Sanatorin, Rhein si Bourgogne. Insusi Napoleon, imparatul Frantei, prefera vinul de Cotnari.[necesită citare]

În plină glorie, viticultura românească a fost atacată cu furie în anii 1882-1884 de epidemia ucigătoare a filoxerei.[necesită citare] În decurs de 12 ani, podgoriile au fost decimate. Urmarea acestui flagel a constat într-o luptă crâncenă pentru refacerea viilor cu vițe aduse mai ales din Franța, dar care s-au dovedit improprii climatului României. În cele din urmă, viticultorii au recurs la aclimatizări și la refacerea soiurilor autohtone. În 1913, suprafața viilor ajunsese la 72.600 de hectare, cu o producție de 1.520.000 hectolitri de vin anual.[necesită citare] Dar, după Primul Război Mondial, atribuindu-se țăranilor loturi de pământ din moșiile statului, aceștia au plantat pretutindeni vii. În scurt timp, suprafața viilor s-a dublat, dar nu cu vițe altoite, ci cu hibrizi, producători direcți, care nu dau totuși vinuri de calitate.[necesită citare]

Întinderea excesivă a viilor de hibrizi a devenit la un moment dat îngrijorătoare, deoarece vinurile obținute de țărani concurau pe cele nobile, scăzând prețul acestora. Drept urmare, marii podgoreni, precum Constantin Garoflid (1872-1943), de mai multe ori ministrul Agriculturii în perioada interbelică, au făcut ca Parlamentul să adopte o lege nepopulară privind îngrădirea plantării de vițe de vie hibride producătoare direct. În 1938, existau circa 170.000 de hectare cu vii de hibrizi producători direcți și 40.000 de hectare cu vii indigene nealtoite.[necesită citare] În schimb, suprafața viilor cu specii nobile se cifra la circa 500.000 de hectare.[necesită citare]

Este interesant de observat că prin confiscarea viilor în timpul regimului comunist, o serie de soiuri autohtone de vițe, precum Bășicata, Braghina, Crâmpoșia, Cabasma, Mustoasa, Galbena, Gordin și Samoveanca au dispărut sau au fost împuținate, devenind rarități.[necesită citare]

Educație[modificare | modificare sursă]

În municipiul Tulcea se află 4 universități, 11 licee, 13 școli generale și 24 de grădinițe.

Principalele licee din oraș sunt:

Centre de formare profesională:

  • Școala de Marină „Atlas”
  • Școala de arte și meserii

De asemenea, în Tulcea se află și un teatru construit recent, Teatrul "Jean Bart", ce a fost inaugurat în data de 18 februarie 2008, iar cel mai mare acvariu din Romania a fost inaugurat la 25 februarie 2009.

Transport[modificare | modificare sursă]

Orașul Tulcea are o rețea de transport în comun cu autobuze, exploatată de S.C. Transport Public S.A.. Principala linie de autobuz este linia 1, ce leagă Liceul A. Saligny de Cartierul Neptun (cu varianta 1b Liceul A. Saligny - ANL), însă există mai multe linii de autobuz ce acoperă aproape tot orașul. Intervalele de succedare sunt de aproximativ 20 de minute, însă zona centrală, cea mai solicitată, este străbătută de mai multe trasee (1, 1b, 2, 3, 4, 4b), graficele de circulație ale acestora făcând ca, pe această porțiune de traseu să circule un autobuz la 6 - 7 minute. De asemenea, operatorul de transport local efectuează și transport spre localitățile Babadag, Nalbant, Iazurile, Nufăru, Visterna și Zebil, dar și către Aeroportul Tulcea. Prețul unui bilet urban cu 2 călătorii este de 4 RON, fiind folosită autotaxarea.

În apropiere de Tulcea (în localitatea Mihail Kogălniceanu, Șoseaua Tulcea-Constanța, kilometrul 15) se află un aeroport de unde se efectuează curse către București.

În Tulcea există mai multe companii de Taxi: Taxi As, Taxi Prima, Taxi Athos, Taxi Oni

Din Tulcea se pot închiria mașini prin intermediul firmelor specializate.

Căi de acces în Tulcea[modificare | modificare sursă]

Cu mașina[modificare | modificare sursă]

Cu trenul[modificare | modificare sursă]

Gara Tulcea Oraș

În Tulcea există două gări: Tulcea Mărfuri și Tulcea Oraș. Aceasta din urmă este cea mai importantă și este capătul liniei 804, ce leagă Tulcea de Medgidia (144 km). Zilnic pleacă două perechi de trenuri personale spre Constanța și o pereche de trenuri accelerate spre București, acestea din urmă fiind deservite de automotoare Siemens Desiro (Săgeata albastră).

Cu autocarul[modificare | modificare sursă]

  • București – Tulcea (microbuze)
  • Constanța – Tulcea
  • Iași – Tulcea-Alba Iulia

Cu avionul[modificare | modificare sursă]

Aeroportul Mihail Kogălniceanu (~105 km de Tulcea) — la ~15 km de orașul Constanța

Cu vaporul[modificare | modificare sursă]

  • Tulcea – Sf. Gheorghe
  • Tulcea - Sulina
  • Tulcea - Chilia
  • Tulcea - Periprava

Drumeții, trasee[modificare | modificare sursă]

Pentru că este Rezervație a Bisferei, solicitați avizul Administrației Rezervației Biosferei Delta Dunării. Și porniti apoi la drum.

  • Traseul 1: Tulcea - Canalul Mila 35 - Gârla Sireasa - Gârla Șontea - Canalul Olguța - Dunărea Veche - Mila 23 - Crișan - Maliuc - Tulcea. Străbateți zone pitorești, accesibile numai cu bărcile, zone de o rară frumusețe, cu stufării, nuferi, sălcii ce adăpostesc numeroase păsări. În apropierea hotelului Lebăda se afla primul Centru de Informare și Educare deschis pe teritoriul RBDD, unde puteți primi o serie de informații despre RBDD, puteți viziona filme, diapozitive, consulta broșuri, pentru a înțelege mai bine importanța acestui minunat loc cu care natura ne-a înzestrat.
  • Traseul 2: Tulcea - Canalul Litcov - Canalul Crișan - Caraorman - Hotelul Lebăda - Maliuc - Tulcea: traversați canalul Litcov realizat, se spune, de un pescar pe nume Litcov, care ar fi săpat acest canal cu hârlețul, creând astfel un nou drum spre locuri bogate în pește.
  • Traseul 3: Tulcea - Maliuc - Hotel Lebăda - Canalul Crișan - Caraorman - sat Caraorman - lacul Puiu - popas Puiu - Roșu - lacul Roșu - lacul Roșuleț - canalul Roșu - Împuțita - canalul Busurca - Sulina - Tulcea: până la hotelul Lebăda, traseul este comun cu primele două;de aici, prin canalul Crișan se ajunge la localitatea Caraorman (in limba turcă înseamnă “pădure neagră”). Astfel că, Dunărea izvorăște din Munții Pădurea Neagră (Germania) și se varsă în Marea Neagră, în apropierea unei localități cu același nume cu locul de unde izvorăște. Urmând traseul, ajungeți în orașul Sulina, cel mai estic oraș din România, port la Dunăre și la Marea Neagră.
  • Traseul 4: Hotelul Lebăda - Dunărea Veche - canalul Magearu - Dunărea Veche - Hotelul Lebăda: reprezintă o altă variantă de traseu pentru cei aflați la Hotelul Lebăda, parcurgând al doilea lob al Marelui M pana în localitatea Letea. În apropiere, se află pădurea Letea, cu o mare diversitate de specii.
  • Traseul 5: Murighiol - canalul Dunavăț - canalul de legătură cu Dranov - canalul Dranov - golful Holbina - lacul Razim - Gura Portiței: traseul pornește din comuna Murighiol (situată la 42 km de Tulcea pe șosea și 53 km pe apă); denumirea localității vine de la cuvântul "murughiol", care în limba turcă înseamnă “lac violet”, explicând astfel nuanțele liliachi pe care le are apa lacului; urmând canalul Dunavăț, veche arteră de circulație, legătura între Brațul Sf. Gheorghe și lacul Razim, pătrundeți în complexul lagunar Razim-Sinoe, situat în extremitatea sudică a Deltei, cel mai mare complex lagunar din România.
  • Traseul 6: Jurilovca - Gura Portiței: în comuna Jurilovca, situată la 93 km de Constanța, puteti admira casele lipovenești, construite după o anumită tradiție de către pescarii lipoveni sosiți pe aceste meleaguri în secolul al XVIII- lea.
  • Traseul 7: Hotelul Lebăda - Dunărea Veche - canalul Eracle - gârla Lopatna -până la intersecția cu canalul de acces în lacul “Trei iezere”: un traseu deosebit de atrăgător, urmărind un spectaculos curs de apă ce duce la lacul Trei Iezere, pe canalul Eracle și gârla Lopatna.

Trasee turistice pentru drumeții pe zone înalte[modificare | modificare sursă]

  • Localitatea Letea - loc. C.A. Rosetti - Pădurea Letea - lac Nebunu.

Atracția principală este pădurea Letea (marginea acesteia aflată în afara zonei de protecție integrală).

  • Localitatea Caraorman - Pădurea Caraorman -lac Erenciuc.

Pădurea Caraorman, principala atracție turistică, este zona de protecție integrală care poate fi vizitată numai cu aviz special și cu însoțitor (agent ecologic). O altă atracție este lacul Erenciuc; în zona forestieră de o parte și de alta a lacului, se poate admira arinul negru, unde cuibărește vulturul codalb.

  • Localitatea Murighiol - lac Sărături.

Traseul se adresează în primul rând celor pasionați de observarea păsărilor, lacul Sărături constituind un habitat pentru diferite specii de păsări.

Locuri de campare în Rezervație[modificare | modificare sursă]

  • Dunărea maritimă, mal drept între Mm 54-57 și Mm 50-52;
  • Dunăre, bratul Tulcea, mal drept intre Mm 34-35 și Mm 41-42;
  • Malul gârlei Somova, lângă cherhanaua Somova;
  • Canal Mila 36, ambele maluri, până la intersecția cu canalul Sireasa;
  • Canalul Crișan, mal stâng, între brațul Sulina și canalul Iacub;
  • Malul opus al Dunării vechi, în dreptul localității Mila 23, între canalul Eracle și canalul Olguța;
  • Brațul Sf. Gheorghe - mal drept între km 49-102 și mal stâng între km 44 -47;
  • Canalul Dunavăț - între intersecția cu brațul Sf Gheorghe și canalul Lipoveni; plaja Portița;
  • Canalul Șontea - între canalul Păpădia și canalul Războinița;
  • Canal Litcov -mal stâng între km 0 și 9.

Orașe înfrățite[modificare | modificare sursă]

Personalități născute la Tulcea[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Tulcea

Instituții

Istorie

Economia