Coreea de Sud

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
대한민국
Daehan Minguk
Coreea de Sud
Drapelul Coreei de Sud
Stema Coreei de Sud
Drapel Stemă
Deviză: 없음
Imn naţionalAegukga (애국가)

Localizarea Coreei de Sud

Capitală Seul
37°35′N, 127°0′E
Oraş principal Seul
Limba oficială Coreană
Sistem politic Republică prezidenţială
 - Preşedinte Roh Moo-Hyun
 - Prim-ministru Han Duck-soo
Independenţă 1 martie 1919 
Suprafaţă  
 - Total 99.646 km² (locul 108)
 - Apa (%) 0,3
Populaţie  
 - {{{an}}} 49.024.737 loc. (locul 25)
 - Densitate 480 loc./km² ({{{Densitate-loc}}})
PIB {{{PIB_PPC_an}}}
 - Total $1 196 miliarde (locul 11º)
 - Per capita $24.500 (locul 34)
Monedă Won
Fus orar UTC+9
Zi naţională {{{Zi-naţională}}}
Domeniu Internet .kr
Prefix telefonic +82

Coreea de Sud este o ţară din Asia de sud-est, cu capitala la Seul. Imnul naţional este Aegukga.

Cuprins

[modifică] Istorie

Teritoriul peninsulei a fost populat încă din cele mai vechi timpuri. În anul 918 ia fiinţă regatul Gorguyeo, condus de dinastia Guryeo, care a continuat să existe până la invazia mongolilor din anul 1258. În secolul al XVII-lea statul este stăpânit de de dinastia chineză a manciurienilor care l-a izolat de lumea externă.

În anul 1895 se instaureză protectoratul Japoniei, iar în 1910 Coreea este anexată de aceasta. După cel de-Al Doilea Război Mondial dominaţia Japoniei este înlăturată, iar nordul Coreei este eliberat de armata rusă în august 1945, în timp ce sudul este controlat de americani. Prin Constituţia de la 17 iulie 1948 se proclamă Republica Coreea, iar la 15 august, acelaşi an, este alcătuit primul guvern de către preşedintele Li Sân Man. Independenţa ţării a fost recunoscută de ONU la 12 decembrie 1948. Pe data de 25 iunie 1948 Coreea de Nord invadează Coreea de Sud, astfel izbucnind Războiul Coreean care încetează în urma armistiţiului de la Paunmunjon din 27 iulie 1953.

Kim Dae
Kim Dae

În ciuda acestor conflicte dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud, ţara a devenit tot mai activă pe plan internaţional. În 1990 se stabilesc relaţii diplomatice cu URSS şi, doi ani mai târziu, Republica Coreea devine membru al ONU. În decembrie 2000, preşedintele Kim Dae Jung primeşte Premiul Nobel pentru Pace.

[modifică] Statul

Conform Constituţiei adoptate la 25 februarie 1988, Coreea de Sud este republică prezidenţială, unde preşedintele şi Cabinteul (Consiuliul de Stat) exercită puterea executivă, iar cea legislativă de un Parlament Unicameral (Adunarea Naţională). Mandatul preşedintelui este de 5 ani, acesta fiind ales prin vot direct. Cele mai importante partide politice sunt: Partidul Democrat-Milenium, Partidul Liberal Democrat Unit, Partidul Oamenilor Uniţi, Marele Partid liberal.

[modifică] Organizare administrativă

Teritoriul ţării este împărţit în 9 provincii şi 6 oraşe. Cel mai mare oraş este Seul care are o populaţie de 10.356.000 locuitori (23 milioane locuitori cu împrejurimi).

Principalele provoncii
Principalele provoncii
Nume Hangul
Capitală
1 Seoul 서울특별시
Oraşe speciale
2 Busan 부산광역시
3 Daegu 대구광역시
4 Incheon 인천광역시
5 Gwangju 광주광역시
6 Daejeon 대전광역시
7 Ulsan 울산광역시
Provincii
8 Gyeonggi-do 경기도
9 Gangwon-do 강원도
10 Chungcheongbuk-do 충청북도
11 Chungcheongnam-do 충청남도
12 Jeollabuk-do 전라북도
13 Jeollanam-do 전라남도
14 Gyeongsangbuk-do 경상북도
15 Gyeongsangnam-do 경상남도
Provincii autonome
16 Jeju 제주특별자치도

[modifică] Economie

Coreea de Sud este o putere economică la nivel mondial şi face parte din categoria ţărilor dezvoltate. Are a douăsprezecea economie la nivel mondial şi a treia în Asia, după Japonia şi China. Cel mai mare partener comercial şi de export al Coreei de Sud este, astăzi, China. Ţara a avut o creştere economică rapidă datorită exporturilor de produse finite, fiind una din cei Patru Tigri Asiatici. Cele mai importante ramuri ale industriei sunt construcţia de automobile, de semiconductoare, de electronice (Samsung şi LG Electronics), de nave şi industria siderurgică.

Petrolul extras din Insula Jeju este prelucrat în rafinăriile de la Yosu şi Ulsan. În industria siderurgică sunt folosite minereuri de fier extrase de la Chongju şi Yangyang, cărbuni cocsificabili extraşi, în special, de la Samchock şi lemn. Cele mai mari centre siderurgice sunt Inchon şi Insula Jeju. Principalele produse chimice sunt acidul sulfuric, soda caustică şi soda calcinată, îngrăşămintele azotoase şi chimice, concentratele complexe şi produsele petrochimice (cauciuc, mase plastice, etc) care se produc, în special, la cel mai mare centru petrochimic, cel de la Ulsan. În domeniul construcţiei de automobile, ţara se află pe locul al cincilea pe glob, cei mai mari producători fiind Hyundai şi Kia Motors. Agricultura polarizează 12% din populaţia activă, dar, deşi este foarte productivă, nu asigură necesarul intern. Pe jumătate din suprafaţa agricolă se cultivă orezul, pe 11% din terenuri orz, iar pe restul se mai cultivă batate, tutun şi soia. Pescuitul reprezintă, la rândul său, o altă ramură importantă, plasând Coreea de Sud pe locul 9 în lume.

[modifică] Geografie

Imagine satelitară a Peninsulei Coreea
Imagine satelitară a Peninsulei Coreea

Coreea de Sud ocupă teritoriul sudic al Peninsulei Coreea care pătrunde în mare aproximativ 1 100 km. Această peninsulă muntoasă este înconjurată la vest de Marea Galbenă, la est de Marea Japoniei şi în sud de Strâmtoarea Coreea şi Marea Chinei de Est. Suprafaţa totală a ţării este de 99 617,39 km².

Coreea de Sud poate fi împărţită în patru mari regiuni:

  • partea estică cu munţi înalţi şi câmpii litorale înguste;
  • partea vestică cu vaste câmpii litorale, râuri şi dealuri domoale
  • partea sud-vestică cu munţi şi văi
  • partea sud-estică dominată de întinsul bazin al Râului Nakdong.

Teritoriul ţării este predominant muntos şi este, în mare parte, neutilizabil în agricultură. Zonele de şes constituie doar 30% din suprafaţa totală.

Aprope 3 000 de insule, majoritatea nelocuite, aflate pe coasta vestică şi estică, intră în componenţa teritoriului Coreei de Sud. Insula Jeju se află la aproximativ 100 kilometrei sud în largul Mării Chinei de Est. Este cea mai mare insulă, cu o suprafaţă de 1 845 km². Aici se atinge cea mai ridicată altitudine, de 1 950 metri pe vulcanul stins Halla-san. Alte insule mai sunt Ulleungdo şi Liancourt Rocks, care este situată la cea mai mare distanţă în largul mării dintre toate insulele, şi Insula Marado, care este cel mai sudic punct. Liancourt Rocks este una din multele insule disputate cu Japonia, iar Ulleungdo este nelocuită.

Clima este temperată cu precipitaţii bogate în timpul verii şi ierni care pot fi foarte friguroase. În Seul, temperatura medie a lunii ianuarie variază între -7 °C şi 1 °C, iar temperatura medie a lunii iulie variază între 22 °C şi 29 °C. În partea de sud, temperaturile sunt mai ridicate iarna şi mult mai scăzute în depresiunile intramontane. Cantitatea de precipitaţii este concentrată între lunile de vară, din iunie până în septembrie. Coasta de sud este locul unde se produc taifunurile târzii, cu vânturi puternice şi precipitaţii abundente. Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 1 370 mm/m2 an în Seul şi 1 470 mm/m2 an în Busan.

[modifică] Bibliografie

  • Marius Lungu, Statele Lumii - Antologie, Editura Steaua Nordului, Constanţa, 2004

[modifică] Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de South Korea


Subiecte Coreea de Sud --- Sud Coreeni --- Limba coreeană

Apărare  •  Aşezări  •  Capitala  •  Climă  •  Conducători  •  Cultură  •  Demografie  • 
 •  Economie  •  Educaţie  •  Faună  •  Floră  •  Geografie  •  Hidrografie  •  Istorie  •  Oraşe  •  Politică  • 
 •  Sănătate  •  Sport  •  Steag  •  Stemă  •  Subdiviziuni  •  Turism  •  •  Cioturi  •  •  Formate  •  •  Imagini  •  •  Portal  •  • 

Unelte personale
În alte limbi