Găgăuzia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Găgăuzia
Gagauz-Yeri
Гагаузия
Drapelul Găgăuziei Stema Găgăuziei
Imn
Tarafım

Amplasarea Găgăuziei
Găgăuzia pe harta Republicii Moldova
Capitală Comrat
Limbi oficiale Găgăuză, română și rusă
Lideri
 -  Guvernator Mihail Formuzal
Regiune autonomă a Republicii Moldova
 -  Înființare 23 aprilie 1994 
Suprafață
 -  Total 1.848 km² 
Populație
 -  Estimare 2014 161 900 locuitori 
 -  Densitate 87,6 loc/km² 
Monedă Leu moldovenesc
Prefix telefonic 373 294[1]

Găgăuzia (în găgăuză Gagauziya sau Gagauz-Yeri, cuvântul yeri înseamnă "pământ" sau "țară"; în rusă Гагаузия) este o regiune autonomă din sud-vestul Republicii Moldova, locuită preponderent de găgăuzi, un popor vorbitor al unei limbi turcice și apropiat cultural de turci, însă de confesiune creștină ortodoxă.

Ea mai este cunoscută sub numele de Unitatea Teritorială Autonomă Găgăuzia (sau UTA Găgăuzia)(în găgăuză Avtonom Territorial Bölümlüü Gagauz Yeri, Автономное территориальное образование Гагаузия / Avtonomnoe territorialnoe obrazovanie Gagauzia).

Denumirea sa provine de la etnonimul "găgăuz".

Istorie[modificare | modificare sursă]

Origini[modificare | modificare sursă]

Originea exactă a găgăuzilor nu se cunoaște. Există mai multe ipoteze. De exemplu, că ar fi la origine turci selgiucizi stabiliți în Dobrogea, împreună cu pecenegii, uzii (tot de la numele Oğuz) și cumanii (kıpçak, kîpceak), poporul care l-a urmat în Anatolia pe sultanul Izzeddin Keykavus II (1236-1276). Mai exact, un clan de turci oguzi emigrat în Balcani în timpul conflictelor intertribale cu alți turci. Acest clan turc oguz s-a convertit la creștinismul ortodox după ce s-a stabilit în Balcanii de Est (în Bulgaria), populația respectivă fiind denumită turci găgăuzi. Un grup mare de găgăuzi a părăsit mai târziu Bulgaria și s-a stabilit în sudul Basarabiei împreună cu un contingent de etnici bulgari.

Imperiul Rus[modificare | modificare sursă]

În 1812, Basarabia, care era jumătatea estica a Principatului Moldovei, a fost ocupată de Imperiul Rus și triburile de tătari nogai care locuiau în mai multe sate din Basarabia de Sud (sau Bugeac) au fost obligate să părăsească provincia.

Între 1812 și 1846, rușii au recolonizat cu găgăuzi aduși din estul Bulgariei (care a rămas sub Imperiul Otoman) într-o Basarabie ortodoxă, în principal în așezările părăsite de nogai. Găgăuzii s-au stabilit acolo în paralel cu bulgarii basarabeni în Avdarma, Comrat, Congaz, Tomai, Cișmichioi și alte sate locuite de nogai. Unii găgăuzi s-au stabilit în partea liberă a Principatului Moldovei, care nu intra sub controlul rusesc în 1812, dar aceștia s-au mutat în zona compactă care populează astăzi partea de sud a Basarabiei.

Cu excepția a cinci zile, când a fost de facto, independentă în iarna anului 1906, când o răscoală țărănească a proclamat "republica autonomă din Comrat", găgăuzii s-au aflat sub jurisdicția Rusiei (1812-1917), României (1918 - 1940 și 1941 - 1944), a Uniunii Sovietice (1940 -1941 și 1944 - 1991) și a Republicii Moldova (1991 până în prezent).

Welcome to Gagauzia.jpg

Uniunea Sovietică[modificare | modificare sursă]

Naționalismul găgăuz a început ca o mișcare intelectuală, în timpul anilor 1980. Mișcarea devine mai puternică la sfârșitul deceniului, când Uniunea Sovietică a început să îmbrățișeze idealurile democratice.

În 1988 activiști din intelectualitatea locală, uniți cu alte minorități etnice, creează o mișcare cunoscută sub numele de "Poporul Găgăuziei". Un an mai târziu a avut loc prima adunare a acestei mișcări, în care a fost adoptată o rezoluție care cerea crearea unui teritoriu autonom în sudul Moldovei, cu capitala la Comrat .

Mișcarea națională găgăuză s-a intensificat atunci când româna a fost acceptată ca limbă oficială a Republicii Moldova în august 1989, înlocuind rusa, limba oficială a URSS-ului. O parte din populație multietnică din sudul Moldovei considera, cu îngrijorare, această decizie ca fiind o precipitare și își manifesta lipsa de încredere în guvernul central de la Chișinău.

Găgăuzii au fost, de asemenea, îngrijorați în legătură cu implicațiile pentru ei în cazul când Moldova s-ar reuni cu România, unire ce părea foarte probabilă în acel moment.

În august 1990, Comrat s-a declarat ea însăși o republică autonomă, dar guvernul Republicii Moldova a anulat declarația ca fiind neconstituțională. În acel moment, Stepan Topal se impune ca lider al mișcării naționale de găgăuzi.

Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

Gagauzia republic.png

În decembrie 1990 mișcarea separatistă Gagauz Halkı („poporul găgăuz”), cu sprijinul tacit al autorităților centrale din Moscova, proclamă în raioanele Comrat, Ceadîr-Lunga și Vulcănești ale RSS Moldovenești așa-numita Republica Găgăuză. În decembrie 1994 Parlamentul de la Chișinău, dominat de agrarieni a recunoscut autonomia teritorială a găgăuzilor. În anul 1995 hotarele noii regiuni autonome au fost stabilite în urma unui referendum zonal.

La 2 februarie 2014, în regiunea autonomă Găgăuză a avut loc un referendum, prin care găgăuzii și-au exprimat opinia în privința politicii externe a regiunii. Participanții la referendum au răspuns într-o majoritate covârșitoare da la întrebările: „Doriți ca Găgăuzia să adere la Uniunea vamală Rusia-Bielorusia-Kazakhstan [și să nu încheie un accord de asociere cu Uniunea Europeană]?” și „Sunteți pentru autodeterminarea Găgăuziei în cazul în care Moldova și-ar pierde independența [și s-ar reuni cu România]?”. Rata de participare variază în funcție de surse, între 53% (Radio Europa Liberă) și 72% (Ziarul Timpul).[2] Plebiscitul nu a fost recunoscut de autoritățile de la Chișinău.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Harta Găgăuziei

Suprafața regiunii autonome este de 1.830 km². Regiunea este divizată în trei raioane administrative (dolay): Comrat, Ciadîr-Lunga și Vulcănești.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Conform recensămîntului din anul 2004, populația era de 155.587 locuitori. Centrul administrativ al regiunii este orașul Comrat (25 mii locuitori). Limbile oficiale sunt găgăuza, româna vorbită în graiul moldovenesc și rusa.

Numărul populației[modificare | modificare sursă]

2011 2012 2013
160 670 161 192 161 748

Statistici vitale[modificare | modificare sursă]

Principalii indicatori demografici, 2013[4][5]:

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Grup etnic Populație  % Procentaj*
Găgăuzi 127,835 82.13%
Bulgari 8,013 5.15%
Moldoveni
Români
7,481

38

4.81%
0.02%
Ruși 5,941 3.81%
Ucraineni 4,919 3.16%
Țigani 486 0.31%
Alții 933 0.60%

Aceste date sunt cele ale nomenclaturii etnice din Republica Moldova, conformă Constituției republicane care potrivit definiției sovietice, deosebește Moldovenii din fosta URSS de cei din România (Moldova românească) și de ceilalți români ; persoanele care totuși se declară români în Republica Moldova (cum au putut s-o facă la recesământul din 5-12 octombrie 2004[6]) sunt de fapt tot cetățeni ai Republicii, deoarece Românii de cetățenie română rezidând în Republică, nu sunt numărați în recensământ[7].

Economie[modificare | modificare sursă]

Economia Găgăuziei se bazează pe agricultură, viticultură și creșterea vitelor.

Principala ramură economică este agricultura, în special viticultura. Produsele principale de export sunt vinul, uleiul de floarea-soarelui, băuturile nealcoolice, lâna, pielea și textilele. Există douăsprezece întreprinderi vinicole care prelucrareză peste 400.000 de tone anual. Există și două fabrici de ulei, două fabrici de covoare, o fabrica de carne, precum și o fabrică de băuturi alcoolice.

Politică[modificare | modificare sursă]

Autonomia Găgăuziei este garantată de Constituția Republicii Moldova și reglementată de către Actul găgăuzilor de autonomie din 1994.

Cultură și educație[modificare | modificare sursă]

Găgăuzia are 55 de școli, Colegiul Pedagogic Comrat (liceu+încă doi ani peste liceu ), și Universitatea de Stat din Comrat [8]). Turcia a fondat un centru cultural (Türk İșbirliği Ve Kalkınma İdaresi Bașkanlığı) și o librărie (Atatürk Kütüphanesi). În comuna Beșalma este un muzeu istoric și etnografic fondat de Dmitrii Kara Coban.

Transport[modificare | modificare sursă]

Gagauzia are 451 kilometri de drum, din care 82% pavat. Turcia i-a împrumutat Republicii Moldova 35 de milioane de dolari pentru a îmbunătăți rețeaua de transport din Găgăuzia.

Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

UTA Găgăuzia are 32 localități dintre care: 1 municipiu, 2 orașe, 23 comune și 6 sate.

Nume oficial Nume găgăuz 1 % Găgăuzi
Comrat (municipiu) Komrat 72.8%
Ceadîr-Lunga (oraș) Çadır-Lunga 73.7%
Vulcănești (oraș)
Vulcănești (stație c.f.)
69.4%
22.5%
Avdarma 94.2%
Baurci Baurçi 97.9%
Beșalma 96.7%
Beșghioz Beșgöz 93.0%
Bugeac Bucak 61.8%
Carbalia Kırbaalı 70.2%
Nume oficial Nume găgăuz 1 % Găgăuzi
Cazaclia Kazayak 96.5%
Chioselia Rusă Köseli Rus 25.2%
Chiriet-Lunga Kiriyet-Lunga 92.6%
Chirsova Kirsova 45.6%
Cioc-Maidan Çokmeydan 93.1%
Cișmichioi Çeșmeköy 94.4%
Congaz Kongaz 96.1%
Congazcicul de Sus
Congazcicul de Jos
Dudulești
73.4%
87.2%
4.4%
Copceac Kıpçak 95.0%
Nume oficial Nume găgăuz 1 % Găgăuzi
Cotovscoe (Cârlanari) Kırlannar 95.4%
Dezghingea Dezgincä 94.5%
Etulia
Etulia Nouă
Etulia (stație c.f.)
92.7%
83.1%
94.5%
Ferapontievca 28.0%
Gaidar Haydar 96.5%
Joltai Coltay 96.0%
Svetlîi (Denevița)
Alexeevca
35.4%
33.5%
Tomai Tomay 95.1%
1 dacă diferă de numele oficial.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Wikiştiri
La Wikiștiri găsiți reportaje referitoare la Găgăuzia

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Shabashov A.V., 2002, Odessa, Astroprint. Găgăuzii: legături de rudenie și de origine ale poporului (Шабашов А.В., Гагаузы: система терминов родства и происхождение народа)
  • Steven D. Roper, 1998, „Autonomie teritoriala în Găgăuzia”, articol din jurnalul Nationalities Papers