Kosovo

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Acest articol se referă la provincia Kosovo. Pentru informaţii despre republica nerecunoscută în 1990, vezi Republica Kosova.

Pentru informaţii despre entitatea R.S.F. Iugoslavia din 1946 - 1974, vezi Provincia Autonomă Kosovo şi Metohia (1946-1974). Pentru informaţii despre perioada după căderea regimului comunist din Iugoslavia, vezi Provincia Autonomă Kosovo şi Metohia (1990-1999).

Kosovo Localizarea regiunii Kosovo (verde închis) - Serbia (gri mai închis) pe continentul Europei (verde + gri închis) Cel mai mare oraş Priştina Suprafaţă  -  Total 10,908 km²   -  Apă (%) n/a Populaţie  -  Estimare 2007 2,100,000   -  Recensământ 1991 1,956,196 ¹ [1]   -  Densitate 220/km²  PIB (PPC) estimări   -  Total $5 billion[2]  PIB (nominal) estimări 2008  -  Total €3.804 miliarde[3]   -  Pe cap de locuitor €1.759[3]  Monedă Euro (EUR) Fus orar Central European Time (CET) (UTC+2) Domeniu Internet nu are Prefix telefonic +381 ¹ Recensământul este în reconstrucţie; cei mai mulţi albanezi au boicotat.

Republika e Kosovës Република Косово, Republika Kosovo Republica Kosovo Imn naţional: Europa[4] Harta Republicii Kosovo Capitală (şi cel mai mare oraş) Priştina (Prishtina, Priština) Limbi oficiale albaneză, sârbă Limbi regionale recunoscutes turcă, romani, bosniacă Etnonim Kosovar Sistem politic Republică parlamentară  -  Preşedinte Fatmir Sejdiu (LDK)  -  Prim-ministru Hashim Thaçi (LDK) Independenţă 1 faţă de Serbia   -  Declarată 17 februarie 2008  La nivel internaţional, independenţa a fost recunoscută parţial.

Kosovo, administraţia ONU Kosovo conform Rezoluţiei 1244 a ONU Capitală Priştina Sistem politic  -  Reprezentant Special Lamberto Zannier (ONU)  -  Preşedinte Fatmir Sejdiu (LDK)  -  Prim-ministru Hashim Thaçi (PDK) Administraţie ONU Administraţie ONU în Kosovo   -  UNSCR 1244 10 iunie 1999   -  EULEX 16 februarie 2008

Istoria provinciei Kosovo Început de istorie Preistoria Balcanilor Imperiul Roman Imperiul Bizantin Evul Mediu Ţaratul bulgar Serbia Medievală Bătălia de la Kosovo Paşalâcul Kosovo Paşalâcul Rumelia Vilaietul Kosovo Naţionalismul albanez Secolul XX Primul război balcanic Regatul Serbiei Regatul Iugoslaviei P.A. Kosovo şi Metohia P.S.A. Kosovo P.A. Kosovo şi Metohia Războiul din Kosovo Administraţia ONU Actualul Kosovo  v • d • m

Kosovo (albaneză Kosova, Kosovë; sârbă Косово sau Косово и Метохија, Kosovo sau Kosovo i Metohija) este o regiune disputată din Balcani. Majoritate regiunii este guvernată de parţiala-recunoscută Republica Kosovo (albaneză Republika e Kosovës). Serbia nu recunoaşte succesiunea Kosovo, şi o consideră o entitate condusă de ONU în cadrul suveranităţii statului, ca Provincia Autonomă Kosovo şi Metohia (sârbă Аутономна Покрајина Косово и Метохија, Autonomna Pokrajina Kosovo i Metohija), fiind recreată de Slobodan Miloşevici, după reformele constituţionale sârbe la sfârşitul anilor 1980.

Kosovo nu are ieşire spre mare şi se învecinează cu Serbia Centrală în NE, Republica Macedonia în sud, Albania în vest, şi Muntenegru în NV. Priştina, este capitala provinciei şi cel mai mare oraş din Kosovo (albaneză Prishtinë sau Prishtina; sârbă Приштина, Priština), printre care se numără şi Peć (Peja), Prizren şi Kosovska Mitrovica.

Kosovo a fost o parte din terenurile triburilor Traco-Ilirice, apoi a Imperiului Roman, Bizantin, ţarului Bulgar, Imperiul Serbiei, şi Imperiului Otoman. În secolul XX a fost partajat în Regatul Serbiei şi Regatul Muntenegrului, iar în cele din urmă statului succesor, Regatul Iugoslaviei. După sfârşitul Războiului din Kosovo şi încetarea bombardamentului Iugoslaviei de NATO, teritoriul a intrat sub administraţie interimară a Organizaţiei Naţiunilor Unite (UNMIK). În februarie 2008 Adunarea din Kosovo a declarat că provincia Kosovo este independentă şi cunoscută ca Republica Kosovo. Din 9 martie 2009, independenţa este recunoscută de 60 de state membre ONU şi Republica Chineză (Taiwan). Pe 8 octombrie 2008, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluţie care solicită Curţii Internaţionale de Justiţie, un aviz consultativ cu privire la problema declaraţiei independenţei provinciei Kosovo.^[5] Cele două mari grupuri etnice din Kosovo, albanezii şi sârbii au avut ostilitate unii faţă de ceilalţi de-a lungul istoriei până în prezent, fiecare grup susţinând că regiunea le aparţine.^[6]

Cuprins 1 Numele 2 Istorie 2.1 Epoca preistorică şi medievală 2.2 Istoria paşalâcului Kosovo 2.3 Secolul XX 2.3.1 Războaiele balcanice 1912-1913, Regatul Iugoslaviei, Al Doilea Război Mondial 2.3.2 Kosovo în Iugoslavia comunistă 3 Referinţe

[modifică] Numele

O teorie despre numele Kosovo afirmă că provine de la adjectivul posesiv neutru sârb al cuvântului kos (кос), care înseamnă "mierlă". ^[7][8] Kosovo Polje înseamnă "câmpul mierlelor", locul unde s-a desfăşurat cunoscuta Bătălie de la Kosovo Polje.

Regiunea cunoscută în prezent sub numele "Kosovo", a devenit o regiune administrativă în 1946 ca Provincia Autonomă Kosovo şi Metohia. În 1974, compoziţia "Kosovo şi Metohia" a fost schimbată în "Kosovo" la Provincia Socialistă Autonomă Kosovo, însă în 1990, a fost redenumită după numele anterior ca Provincia Autonomă Kosovo şi Metohia.

Întreaga regiune este cunoscută sub numele Kosovo în limba română, iar în limba albaneză cu numele Kosova sau Kosovë. În limba sârbă este făcută o distincţie între partea estică şi cea vestică; termenul Kosovo (Косово) este folosită pentru partea estică în timp ce partea vestică este denumită "Metohia" (Метохија).

[modifică] Istorie

Formarea republicii Kosovo este rezultatul destrămării Iugoslaviei, în special Războiului din Kosovo din 1996-1999, renaşterii naţionaliste din Balcani sub dominaţia Imperiului Otoman din secolul al XIX-lea, în special al conflictului dintre naţionalităţile albaneză şi sârbă.

[modifică] Epoca preistorică şi medievală

În timpul epocii neolitice, regiunea Kosovo se afla în cadrul extinderii culturii Vinča. Între secolul IV - I î.H., dardanii populau regiunea actualului Kosovo. Regiunea a fost mai târziu cucerită de romani în ani 160 î.H., şi integrată în provincia romană Illyricum în 59 î.H. Ulterior, a devenit parte din Moesia Superior în 87 d.H. Migraţiile slave au ajuns în Balcani în secolul VI-VII, prin care popoarele autohtone s-au amestecat cu noii sosiţi din nord.^[9]. Kosovo a intrat în cadrul Bulgariei în ani 850, în care Creştinismul şi o cultură slavic-bizantină au fost implementate în regiune. A fost recucerită de către bizantini în 1018. Pe măsura ce rezistenţa slavă reuşea împiedicare veniri Imperiului Bizantin în regiune, de cele mai multe ori aceasta trecea pe de-o parte ori în suveranitatea sârbilor ori în cea a bulgarilor, iar pe de cealaltă parte a bizantinilor, până când Principatul sârb Rascia a cucerit-o în secolul XI. Astfel de preluări, au avut prea puţin impact asupra populaţiei locale, din moment ce a reprezentat o schimbare minoră în dinastia creştină balcanică. Aflată sub suveranitatea completă a Regatului Serbiei până la sfârşitul secolului XII, a devenit un centru laic şi secular a statului medieval sârb în dinastia Nemanjić în secolul al XIII-lea, cu Patriarhia Bisericii Ortodoxe sârbe instalată la Peć, în timp ce Prizrenn a fost un centru secular. Apogeul a fost atins cu formarea unui imperiu sârb în 1346, care după 1371 sa transformat dintr-o monarhie medievală într-un regat feudal. Kosovo a devenit terenul moştenire al Casei de Branković şi Vučitrn, iar Priştina a prosperat.

Bătălia de la Kosovo Polje (1389) a fost câştigată de forţele otomane, învingând coaliţia sârbilor, albanezilor şi bosniacilor [2] condusă de prinţul Lazăr Hrebeljanović. Ulterior, unele părţi din Serbia au acceptat vasalitatea turcilor, iar fiica lui Lazăr s-a căsătorit cu sultanul pentru a pecetlui pacea. În 1402, un despot sârbesc a fost creat, iar Kosovo a devenit cel mai bogat teritoriu, cunoscut pentru minerit. Până în 1455, regiunea a fost complet cucerită de Imperiul Otoman.

[modifică] Istoria paşalâcului Kosovo

Kosovo a fost parte a Imperiului Otoman (1455-1912), prima dată ca parte a paşalâcului Rumelia, şi din 1864 ca o provincie separată.

Kosovo, ca şi Serbia, a fost ocupată de forţele austriece în timpul Marelui Război (1683–1699).^[10]

Ca urmare a invitaţiei lui Leopold I, Împărat Roman^[11] în 1690, Patriarhul Serbiei de la Peć, Arsenie al III-lea susţine că a dus 37.000 de familii cele mai multe de origine [sârbi|[sârbă]] din Kosovo şi alte zone în Austria.^[12] Mai multe migraţii de creştini ortodocşi din zona Kosovo au urmat şi pe parcursul secolului al XVIII-lea în timpul Marii migraţii sârbe, în plus faţă de forţa îndepărtarea Christian subiecţii de turci ca robi şi prada de război, datorită expulzării creştinilor de către turci.^[13] În 1766, turcii au desfiinţat Patriarhia de la Peć şi poziţia creştinilor în Kosovo s-a deteriorat, precum şi impunerea de jizya (impozitare a non-musulmanilor). În contrast, mulţi şefi albanezi s-au convertit la islam şi au câştigat poziţii proeminente în regimul turcesc.^[14] Pe ansamblu, "albanezii au avut puţine cauze de nelinişte" iar "în caz de nimic au crescut important în afacerile otomane interne"^[14], iar uneori persecutau aspru creştinii în numele stăpânilor lor turci [3]. Rezultatul final al celor patru secole şi jumătate de dominaţie islamică, a fost marcat de un declin în structura demografică anterioară a creştinilor slavi din Kosovo. Cauza acestei schimbări demografice a fost numeroasă. Deplasarea externă a creştinilor a fost însoţită de migraţia internă a albanezilor ^[15] şi a altor popoare islamice, cum ar fi circasianii (cu sentimente notabile anti-creştine), care au servit deseori ca trupe auxiliare pentru turci [4]. În plus, în timpul dominaţiei otomane, distincţia între etnia sârbă şi albaneză nu a fost întotdeauna clară. Pe măsură ce islamul a devenit religia cea mai răspândită, unii sârbi creştini s-au convertit la islam, pierzându-şi identitatea de sârbi, şi erau cunoscuţi ca fiind "turci" sau "albanezi". ^[16] În secolul al XIX-lea a existat o renaştere a naţiunilor în toată Europa de sud-est. Mişcarea naţionalismului albanez a fost centrată în Kosovo. Acest lucru, din păcate, a dus tensiunile etnice într-o mai luptă lungă a sârbilor creştini împotriva albanezilor musulmani. [5]

În 1871, o întâlnire sârbă a avut loc în Prizren, unde s-a discutat posibilitatea recuceririi şi reintegrării provinciei Kosovo, şi restul "vechii Serbia", în timp ce Principatul Serbiei făcea deja planuri pentru expansiunea teritoriul otoman. În 1878, un Acord de Pace a fost stabilit care prevedea părăsirea oraşelor din Priştina şi Kosovska Mitrovica sub controlul sârbilor, şi în afara jurisdicţiei otomane, în timp ce restul provinciei Kosovo a rămas sub control otoman. În acelaşi an etnicii albanezi au format Liga de la Prizren, care urmărea o aspiraţie politică de unificare a albanezilor şi urmărind dobândirea autonomiei în Imperiul Otoman^[17]. Liga de la Prizren a condus Kosovo până în 1881, când a fost a anulată de trupele otomane.

[modifică] Secolul XX

[modifică] Războaiele balcanice 1912-1913, Regatul Iugoslaviei, Al Doilea Război Mondial

Mişcarea turcilor tineri a sprijinit guvernarea centralizată şi s-au opus oricărui fel de autonomie dorită de kosovari, în special de albanezi. În 1910, o revolta albaneză s-a răspândit de la Priştina şi a durat până la vizita sultanului otoman în Kosovo în iunie 1911. În 1912, în timpul războaielor balcanice, cea mai mare parte din Kosovo a fost capturată de către Regatul Serbiei, în timp ce regiunea de Metohia a fost cucerită de către Regatul Muntenegrului. Mai târziu a avut loc un exod al populaţiei albaneze. Autorităţile sârbe au promovat crearea noilor aşezări sârbeşti din Kosovo, precum şi asimilarea albanezilor în societatea sârbă.^[18] Numeroase familii sârbe s-au mutat în Kosovo, egalizând echilibru demografic între albanezi şi sârbi.

Statutul provinciei Kosovo în Serbia a fost finalizat în anul următor, la Tratatul de la Londra. ^[19]

În iarna dintre 1915-1916, în timpul primului război mondial, armata sârbă a fost retrasă din Kosovo, astfel provincia a fost ocupată de Bulgaria şi Austro-Ungaria. În 1918, armata sârbă a alungat Puterile Centrale din Kosovo. După primul război mondial, monarhia a fost transformată în Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor la 1 decembrie 1918. Kosovo a fost împărţit în patru judeţe, trei fiind o parte din Serbia (Zvečan, Kosovo şi sudul Metohiei) şi unul Muntenegrului (nordul Metohiei). Cu toate acestea, noul sistem de administrare de la 26 aprilie 1922 a împărţit Kosovo între cele trei regiuni ale Regatului: Kosovo, Rascia şi Zeta. În 1929, Regatul a fost transformat în Regatul Iugoslavia şi teritoriul din Kosovo, a fost reorganizat.

Pentru a schimba compoziţia etnică din Kosovo, între 1912 şi 1941 o mare amploare de re-colonizare a sârbilor provinciei Kosovo a fost întreprinsă de către guvernul de la Belgrad. Pe de altă parte drepturile albanezilor de a beneficia educaţie în limba lor a fost neacceptată, alături de alte naţiuni non-slave sau slave nerecunoscute din Iugoslavia, deoarece ca regat era recunoscută numai naţiunile croată, sârbă, slovenă, în timp ce alte naţiuni slave trebuiau să se identifice ca una din cele trei naţiuni slave oficiale în timp ce naţiunile non-slave au fost considerate minorităţi ^[20]. Albanezii şi alte naţiuni musulmane au fost obligaţi să emigreze, în principal cu teren reformat, care a lovit proprietari albanezi în 1919, cu măsuri direct violente.^[21][22] În 1935 şi 1938 două acorduri între Regatul Iugoslavia şi Turcia au fost semnate pentru expatrierea a 240.000 de albanezi în Turcia, dar care nu a fost finalizat din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial.^[23]

În 1941, Kosovo şi Iugoslavia s-au implicat în al doilea război mondial după ce puterile Axei au invadat Iugoslavia în 1941. O mare parte din Kosovo a devenit o parte din Albania controlată de italieni, alte părţi au fost date Bulgariei şi Serbiei aflate sub administraţia militară a Germaniei naziste. Regimul fascist italian a lui Benito Mussolini a fost exploatat de sentimentele naţionaliste ale albanezilor, pentru a-l încuraja la crearea Albaniei Mari care prevedea includerea provinciei Kosovo, fiind obţinută în cel de-al doilea război mondial^[24]. Zeci de mii de sârbi au fost alungaţi din Kosovo în timpul celui de-al doilea război mondial.^[25] În timpul războiului din 1944, la conferinţa de la Bujan liderii comunişti ai rezistenţei kosovare a adoptat o rezoluţie cu privire la repartizarea postbelică a provinciei Kosovo la Albania, dar opinia lor a fost mai târziu neacceptată.^[22] După numeroase răscoalele ale partizanilor, conduse de Fadil Hoxha, Kosovo a fost eliberat în 1944, cu ajutorul partizanilor albanezi din Comintern şi a devenit o provincie a Serbiei în cadrul Federaţiei Democratice Iugoslavia.

[modifică] Kosovo în Iugoslavia comunistă

Provincia a luat prima forma cu frontierele sale actuale, în 1945, ca Regiunea Autonomă Kosovo şi Metohia. Înainte de al doilea război mondial, nici o entitate cu numele Kosovo a existat în timpul dominaţiei Imperiului Otoman (care anterior controla teritoriul), acesta a fost un vilaiet, iar graniţele fiind revizuite în diferite ocazii. Ultima oară când provincia otoman a existat, cuprindea zone actuale care fie au fost cedate Albaniei sau fie s-au găsit în cadrul noii republici iugoslave din Muntenegru, Macedonia (inclusiv capitala acesteia Skopje) cu o parte din regiunea Sandžak din Serbia Centrală.

Opresiunile violente şi expatrierea albanezilor au fost reluate, în special după 1953, când Josip Broz Tito a ajuns la un acord cu Ministrul de Externe turc, Mehmet Fuat Köprülü, pentru a convinge albanezii iugoslavi să se declare de etnie turcă.

[modifică] Referinţe