Chișinău

Chișinău
—  Capitala Republicii Moldova  —
Municipiul Chișinău
Chișinău. Ansamblul catedralei
Drapel Stemă
Poreclă: Orașul din piatră albă
Chișinău Poziția geografică
Coordonate: 47°0′0″N 28°55′0″E
Țară	Republica Moldova
Prima atestare	17 iulie 1436
Subdiviziuni	5 sectoare Botanica Buiucani Centru Ciocana Rîșcani
Guvernare
- Primar	Dorin Chirtoacă (PL, ales 2007)
Suprafață
- Capitala Republicii Moldova	123  km²
- Metropolitană	563.3 km²
Populație (2013)
- Capitala Republicii Moldova	▲ 671,800 locuitori
- Densitate	5 461,8 loc./km²
- Metropolitană	▲ 800,600 locuitori
Site: Chișinău.Md

Municipiul Chișinău, arhaic Chișineŭ, popular Chișînău(în rusă Кишинёв, Kișiniov, în ucraineană Кишинів, Kișiniv) este centrul administrativ, teritorial, economic, științific și cultural al Republicii Moldova. Este așezat la o margine a pantei de sud-est a Podișului Central al Moldovei, în zona de silvostepă. Este străbătut de râul Bâc (afluent de dreapta al Nistrului), cu afluenții Durlești și Bulbocica. Este unul dintre cele mai mari orașe din Europa Centrală și de Sud. La 1 ianuarie 1984, aici locuiau 604 500 persoane, conform recensământului din 1989 – 661 400, în 1996 – 662 000 persoane, iar în 2004, la ultimul recensământ, 589 445 persoane. În prezent (2013), Chișinăul găzduiește 671 800 de locuitori.

Chișinăul este legat prin căi ferate și drumuri cu toate municipiile, orașele și centrele raionale și multe sate din republică, de asemenea cu centre urbane din România, Ucraina, Bulgaria, Turcia, Belarus, Rusia și alte state. Din punct de vedere administrativ, este divizat în cinci sectoare: Centru, Botanica, Buiucani, Râșcani și Ciocana. Organul local al puterii de stat este Primăria municipiului (Consiliul municipal).

Localitatea este supranumită „orașul din piatră albă”. Respectivul supranume provine din abundența clădirilor deschise la culoare, fiind construite din piatra albă de calcar. O celebră carieră de piatră exploatată în acest sens este cea situată la Cosăuți. Printre altele, primul vers din forma actuală a imnului orașului Chișinău, intitulat Orașul meu (muzica: Eugen Doga, versurile: Gheorghe Vodă), este: Orașul meu din albe flori de piatră. Forma anterioară a primului vers din imn era: Orașul meu cu umeri albi de piatră

Istorie

Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt

Etimologie

Există două ipoteze despre etimologia numelui. Prima, emisă de Iorgu Iordan, este că numele orașului ar veni din turcă sau maghiară Kis + Jenö (micul + izvor) pronunțat Chișienă, trăgîndu-se de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabiliseră aici în drumul tătarilor, care stăpîniseră ținutul între 1224 și 1359. Această ipoteză a fost susținută și de cercetătorii Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Al. Boldur, Al. Graur, Anatol Eremia și alții. A doua ipoteză, emisă de cercetătorii sovietici și adoptată de autoritatea sovietică, este că numele orașului ar veni din suprapunerea cuvîntului român Nouă peste cuvîntul tătar Kîșla (iernut): Chișinăul ar fi așadar o Cîșla-Nouă.

Tîrgul moldovenesc

Prima mențiune a tîrgului datează din anul 1436, iar mențiunile ulterioare descriu un tîrg rural prevăzut cu o hală de piatră, grupat în jurul parohiilor Nașterea Fecioarei (Măzărache) și Sfinții împărați Constantin și Elena (Râșcani). În timpul domniei lui Alexandru cel Bun, documentele atestă existența unui sat pe malul drept al Bâcului care avea hotar comun cu mosia Chișinăului. În alte documente de mai târziu găsim și denumirea acestui sat : Visterniceni.

Muzeul de Istorie din Chişinău, având în faţă statuia Lupoaicei Capitoline

În 1772 unul din reprezentanții familiei Râșcanu și anume spătarul Constantin Râșcanu a devenit posesorul parții de sud-est a moșiei Visterniceni. Constantin Râșcanu este ctitorul Bisericii Sfinților Impărați Constantin si Elena pe pereții căreia în rand cu alte inscripții se poate citi: „ ... această Sfântă biserică a fost înălțată din temelii pe mijloacele robului lui Dumnezeu Constantin Râșcanu mare spătar, in anul 1777".

Pînă în 1812, tîrgul moldovenesc se ridica pe malul Bîcului, în jurul Pieței Vechi, numărând 7 parohii și aproximativ 5.000 de locuitori.

Orașul rusesc

Gimnaziul bărbătesc din Chişinău (1837)

Dezvoltarea tîrgului ca oraș începe odată cu stăpînirea rusească (1812) care alege Chișinăul, rebotezat Кишинёв (Kișiniov), drept capitală a noii gubernii botezată cu acest prilej Basarabia, după numele purtat pînă atunci de ținutul moldovenesc anexat de turci între 1484 și 1538 și denumit de ei Bucak (Bugeac).

În 1834 începe construirea orașului rusesc, cu străzile care se întretaie în unghiuri drepte, deasupra tîrgului moldovenesc de pe malul Bîcului. Unul dintre cei mai de seamă arhitecți ai orașului din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost A. Bernardazzi. În cadrul dezvoltării economice din secolul XIX, Basarabia este menită să producă îndeosebi cereale, exportate pe calea ferată (terminată în 1871) spre portul Odesa. Numeroși ruși, ucraineni, germani și evrei se stabilesc atunci în provincie, cu precădere la orașe. Spre 1898 românii moldoveni nu reprezentau decât 14 % din populația orașului.

Pogromul de la Chișinău

Înmormântare după pogromul de la Chişinău

În aprilie 1903, folosind ca pretext o crimă săvîrștă la Dubăsari, la circa 40 de km. de Chișinău, anume uciderea unui adolescent ucrainean și creștin de 14 ani : Mihail Rîbacenko, publicistul rus de origine basarabeană Pаvel Alexаndrovici Krușevan ([Pavel (Păvălache) Crușeveanu|Crușeveanu]) a atribuit această crimă evreilor. Krușevan era pe atunci redactor la ziarul „Znamia” din Sankt-Petersburg și colabora cu ziarul „Bessarabeț”, primul cotidian din Chișinău, înființat de asemenea la inițiativa sa, în limba rusă.

Conform convingerilor sale antisemite, destul de răspîndite în acea vreme printre creștini, asasinatul adolescentului ucrainean din Dubăsari, Mihail Rîbacenko, cică ar fi rezultatul practicării de către evrei a ritualului de sacrificii umane, în special ale creștinilor. Faptul în cauză a condus la o dezlănțuire de acte huliganice și crime ale căror victime au fost minoritarii evrei. Atrocitățile antievreiești din zilele de 6-7 aprilie 1903 săvârșite de persoane declasate din Imperiul Rus, susținute de ohranca (poliția secretă) țaristă și soldate cu aproape 50 de evrei uciși, 600 răniți (dintre care 92 răniți grav), zeci de case și magazine jefuite și devastate - au intrat în istorie sub numele de „Pogromul de la Chișinău”.

Pogromul a trezit proteste în lumea largă; au fost organizate mitinguri la Londra, Paris și New York, iar Theodore Roosevelt, președintele SUA, a adresat lui Nicolae al II-lea o petiție „în numele poporului american”, pe care țarul a refuzat să o accepte. Și în cadrul Imperiului Țarist, o serie de intelectuali au luat atitudine, printre aceștia și scriitorul Lev Tolstoi. Intelectualii au condamnat autoritățile țariste ca vinovate de pogrom, exprimându-și simpatia față de victime. Scriitorul Vladimir Korolenko a descris evenimentele în nuvela „Casa nr. 13”, iar poetul Haim Nahman Bialik a scris poemul „În Orașul Morții” (în ebraică "Be-Ir ha-Haregah")[2].

Sub presiunea opiniei publice, au fost deferiți justiției câțiva dintre criminali pogromiști, care însă au scăpat cu sentințe destul de ușoare.

Ca urmare a campaniei sale de incitare antisemită, lui Krușevan i s-au intentat mai multe procese de instigare la crimă, de calomnie, de ofense și de atacuri personale, procese care au fost anulate prin intervenția personală a guvernatorului provinciei. Studentul P.S. Dașevschi l-a acuzat a fi unul din principalii instigatori ai pogromului și a încercat să-l înjunghie, rana fiind însă superficială. Krușevan a refuzat să primească asistența medicală pe care i-a oferit-o un medic evreu. Timorat în urma atentatului, Krușevan a început să meargă înarmat și însoțit de un bucătar personal, ca să nu fie otrăvit

Chișinău după 1918

Fișier:Chisinau (067).jpg

Monument sovietic în centrul urbei

În 1918, după ce Sfatul Țării votează unirea cu România, Chișinăul devine centrul de reședință județeană Lăpușna și, pentru prima oară în epoca modernă, începe să se dezvolte în mediul său firesc românesc. La recensământul din 1930 au fost atestați 117.016 locuitori, dintre care 57.981 bărbați și 59.035 femei. (Vezi: http://romaniainterbelica.memoria.ro/judete/lapusna/index.html) Chisinaul are statut de municipiu și devine cea mai mare aglomerare umana a tarii dupa Bucuresti.

Gara ferată Chișinău devine una dintre principalele în România. Itinerarii principale: acceleratele Bucuresti- Iasi – Chisinau (Kiev, Moscova).

În 1927 s-a realizat prima rută aeriană pe distanța Chișinău-București. (Această rută a fost repetată în mod simbolic în 1991 de către coimpania de turism a deputatului municipal Chișinău de atunci, Alexandru Savițki, în calitate de pasageri figurând o serie de persoane marcante ale municipiului, scriitori, jurnaliști etc.) Astfel, în anii următori acelei rute aeriene din 1927, la Chișinău a fost construit aeroportul de păasageri. Pe aici trecea linia de navigatie aeriana L.A.R.E.S. cu plecare si sosire pe aerodromul municipiului Chisinau. Itinerarii: Bucuresti- Galati- Chisinau si Cernauti - Iasi – Chisinau – Cetatea-Alba.

După 1918, în municipiul Chisinau, au fost deschise și au activat mai multe școli și facultăți superioare și preuniversitare: Facultatea de Agronomie si Facultatea de Teologie (de pe lânga Universitatea din Iasi), Conservatorul National de Muzica si Arta Dramatica, 2 conservatorii particulare. De asemenea, tot la Chișinău, activează 4 licee de baieti, 1 liceu militar, 3 licee de fete,1 seminar teologic, 1 liceu comercial de baieti, 1 liceu industrial de fete, 1 scoala de menaj, 1 scoala normala de baieti, 2 scoli normale de fete, 1 scoala de cântareti, 2 gimnazii de baieti, 1 gimnaziu industrial de baieti, 3 gimnazii industriale de fete, 1 liceu particular de baieti, 3 licee particulare de fete si 1 gimnaziu particular de fete.

De asemenea, după 1918, Chișinăul a devenit un centru notabil de cultură românească. Iată institutiile culturale ce activau la acea vreme: Casa Scoalelor si a Culturii Poporului, care întretine în judet 179 de camine culturale, 5 societati muzicale si 15 biblioteci, adica în total 199 de organizatii culturale dintre care 130 au personalitate juridica. Alte institutii culturale în Chisinau: Universitate Populara, Muzeul National al Basarabiei, Muzeul istorico- arheologic bisericesc, Cercul Militar, Biblioteca Municipala (peste 100.000 de volume), Biblioteca Universitatii Populare, Biblioteca Centrala, Biblioteca Jokey Clubului, 8 biblioteci particulare, Teatrul National, 4 cinematografe, 8 societati sportive, 8 societati de vânatoare, Automobil Clubul Regal Chisinau etc.

În 1927, la Chișinău au răsunat primele semnale și emisiuni ale postului de radio "Basarabia", în scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940.

Iată și organizarea de Sănătate a Chișinăului după 1918. Spitale de stat: Spitalul Central, Spitalul Regina Maria, Spitalul de contagiosi, Spitalul Militar, Spitalul Militar de ochi, Spitalul de ochi „D. Manoilescu”, Spitalul Maternitatea, Maternitatea Municipiului si, Ospiciul de alienati „Costiugeni”. Spitale si sanatorii particulare (în Chisinau ): Spitalul de orbi, Spitalul evreesc, Spitalul de copii al Societatii de Binefacere, Maternitatea „Dr. Kurtz”, Sanatoriul „Sanatatea”, Sanatoriul „Dr. Steinberg”, Sanatoriul „Dr. Tumarhin”, Sanatoriul „Solarium” (Dr. Sepf).

Odată revenit la sânul Patriei-Mamă, la Chișinău au fost schimbate denumirile de străzi. Astfel Țarski Prospekt devine Bd. Alexandru cel Bun (azi Ștefan cel Mare), fiind renominalizate și majoritatea celorlalte străzi. Acestea însă vor fi schimbate din nou de regimul sovietic (Alexandru cel Bun devenind Stalin), care reclădește orașul, acum capitală unională, în stilul blockhaus specific comunismului (vizibil, bunăoară, în palatul guvernului sau la Ciocana), dar construind și monumente de stil tradițional rusesc.

Sub regimul sovietic Chișinăul ajunge la 700.000 de locuitori (în majoritate sosiți din alte republici unionale) și devine un important centru administrativ și industrial.

În 1988 mai multe personalități de la Cenaclul "Grai Matern", printre care poeta Renata Verejanu, istoricul Vasile Ciubuc sau academicianul Mihai Cimpoi au venit cu ideea de a schimba numirea străzilor din capitală, numiri care la acel moment „lăsau impresia unei localități siberiene”. Schimbarea a început cu redenumirea sectoarelor capitalei, apoi și schimbarea numelui străzilor, într-un specific mai local, moldovenesc.

După independență

Protestele de la Chişinău din 2009

După independență, capitala republicii a fost centrul vieții economice și politice, unde apărură numeroase întreprinderi și magazine, ziare și reviste, consulate și ambasade străine, sedii ale partidelor. Ca atare, în Chișinău avură loc mitingurile și protestele cele mai importante, ale pensionarilor săraci, ale foștilor luptători din armata română sau din forțele moldovenești, ale diferiților meseriași sau funcționari puțin plătiți, ale profesorilor moldoveni cărora li s-a interzis să „se refere la limba și istoria poporului român, în timp ce rușii sau ucrainenii au voie să se refere nestingherit la limbile și istoria popoarelor rus sau ucrainean”, ale studenților care nu găseau locuri în cămine sau contestau modalitățile de examen, sau, mai recent (pe 7 aprilie 2009) ale opoziției politice, care au întrunit peste 30 de mii de persoane contestînd victoria comuniștilor la alegeri, scandând „Vrem alegeri repetate” și „Jos comuniștii”. La acest mare protest, liderii PLDM, PL și AMN susțineau că alegerile au fost fraudate, cerând organizarea unui nou scrutin. Unii manifestanți au pătruns în clădirea Parlamentului și în cea a Președinției și au incendiat documente în fața lor. La Parlament, forțele ordinii, numeric inferioare au lăsat manifestanții să pătrundă în clădire unde au forțat ușile cabinetelor de lucru, accedînd la documente importante de stat pe care le-au aruncat afară pe ferestre, și care au fost mai tîrziu arse în fața clădirii. Căutînd dovezi de manipulări ale alegerilor, manifestanții au deteriorat o parte din mobila și calculatoarele Cabinetului Președintelui. La 8 aprilie s-a constituit un Consiliu al Salvării Naționale similar FSN-ului românesc și condus de scriitorul Nicolae Dabija. Din CSN fac parte reprezentanți ai studenților moldoveni, membri ai societății civile și niciun politician. În urma protestelor s-au înregistrat 3 victime: Valeriu Boboc, Eugen Țapu si Ion Țâbuleac iar numeroase persoane au fost maltratate în arestul poliției.

Condiții naturale

Structura geologică

Orașul se află în partea centrală a unei structuri geologice din sud-estul Europei, a cărei bază este formată din plăci de granit și gnaisuri din epoca arhaică, dispuse la o adâncime de cca. 1150 m sub nivelul mării. Partea superioară a secțiunii geologice a acestei structuri este reprezentată de roci sedimentare din erele siluriană, devoniană, paleogenului și neogenului. În secțiunea erozică apar numai argile, nisipuri și piatră calcaroasă din Cenozoicul superior. De la nord la sud orașul este intersectat de un strat de recife mediosarmatice. Straturile argilo-nisipoase, prezente pe întreg teritoriul orașului, au o adâncime de la 2 până la 30 m. Pe pantele văii râului Bâc se găsesc terase aluviale cu lățimea de până la 1,3 m. Perturbări tectonice neînsemnate au fost înregistrate în partea de nord-vest a orașului.

Bogății minerale

Biserica Naşterea Maicii Domnului (numită şi biserica Măzărachi). Cea mai veche clădire din Chișinău. Imagine de la sfârsitul sec. XIX.

Pe teritoriul Chișinăului și în împrejurimile sale se află numeroase zăcăminte de materiale de construcție: var, calcar, piatră brută de construcție, argilă, nisip, pietriș. Sunt exploatate cinci zăcăminte de piatră și var stins: la Cricova, Mileștii Mici, Chișinău, Făurești, Goian, Cărămida. Țigla se produce din materia primă extrasă la carierele din Bubuieci și Mileștii Mici, iar nisipul, prundișul și pietrișul se extrag la Cobusca și Vadul lui Vodă.

De asemeni în aria municipală sunt exploatate resursele de mică, utilizate în producția semiconductorilor, în industria microelectronică. Mina ce exploatează aceste zăcăminte este operată de SA Mezon.

Rezervele de ape subterane ale Chișinăului permit aprovizionarea parțială a municipiului cu apă potabilă. Din cantitatea totală de apă folosită de chișinăueni, 20 % revine apelor subterane. În straturile acvatice sarmatice sunt și ape minerale. Acestea sunt utilizate pentru tratarea maladiilor gastro-intestinale.

Geografia și divizarea administrativă

Nr.	Sector	Populație (2004)	Populație (2012)	Din pop. totală	Densitate loc/ha
1	Botanica	156,633	171,900	27.1%	172
2	Buiucani	107,744	111,500	17.6%	148
3	Centru	90,494	94,200	14.8%	110
4	Ciocana	101,834	118,200	18.6%	168
5	Rîșcani	132,740	138,400	21.8%	223

Teritoriul municipiului și al periferiilor lui este împărțit în două zone: de vest și de sud, care țin de zona Colinei Codrilor, reprezentate de cumpene înguste ale apelor și de pante de teren alunecător și, de asemenea, de sectoarele de est și de nord ce se mărginesc cu Câmpia Nistrului. O componentă importantă a reliefului chișinăuean o constituie valea Bâcului și pantele ei dezmembrate. Partea cea mai mare, de pe malul drept al Bâcului, ocupă trei terase străbătute de câteva vâlcele. Zona de nord-vest și parțial cea de vest sunt despărțite la centru de valea îngustă a râulețului Durlești. Nu departe de str. Grenoble își începe cursul un râuleț ce curge prin vâlceaua de la Mălina Mică. Paralel se află vâlceaua Mălina Mare. În partea de sud a orașului se găsește vâlceaua întinsă Muncești. Partea stângă a orașului ocupă două terase: prima coboară spre râu, cea de-a doua are o altitudine de 60–90 m. Aici a fost construit cartierul (sectorul) Râșcani. Partea din stânga a văii Bâcului, pe alocuri pietroasă, este întretăiată de mai multe văi și vâlcele, orientate mai ales de la nord spre sud.

Climă

Articol principal: Clima municipiului Chișinău.

Porţile Oraşului, o emblemă arhitectonică a Chișinăului

Clima Chișinăului este temperat continentală. Iarna este blândă și scurtă, iar vara călduroasă și de lungă durată. Observațiile meteorologice se fac regulat (din 3 în 3 ore) la Centrul Hidrometeorologic Chișinău. Anual sunt înregistrate 71 zile fără soare, dintre care 40 iarna. Predomină vânturile din direcțiile de nord și nord-est, iarna acestea pot bate și din direcție sud-estică. Viteza medie anuală a vântului oscilează între 2,5 și 4,5 m/s, cele mai puternice înregistrându-se în lunile februarie–martie, iar cele mai slabe în septembrie–octombrie.

Iarna durează în jur de 78 zile, cu temperaturi instabile: în medie, -2,3 °C. Temperatura minimă absolută a fost de -32 °C, în februarie. Primăvara durează cca 70 zile, timp în care temperatura medie o este de 9,3 °C. Vara începe la mijlocul lui mai și se termină în jurul datei de 20 septembrie.

Biserica Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron (Biserica Ciuflea) - simbol al rezistenței prin credință. În epoca sovietică, o bună perioadă de timp (începutul anilor '60 - sfârșitul anilor '80 ai sec. XX) biserica Ciuflea a fost singura biserică ortodoxă din Chișinău în care s-au oficiat slujbele.

Temperatura medie este de 20,5 °C, iar cea maximă absolută 43 °C, în iulie și august. Sfârșitul toamnei este determinat de coborârea temperaturii sub 0 °C, ceea ce durează aprox. 2 luni, și precipitații atmosferice de lungă durată. Temperatura medie este toamna aproape 10 °C (9,9(6)°C).

Temperatura mai ridicată a aerului în anumite regiuni ale municipiului este cauzată de activitatea întreprinderilor industriale, a transportului, de încălzirea asfaltului cauzată de radiația solară etc. Astfel, temperatura din interiorul orașului este cu 0,7 °C mai ridicată decât cea din exteriorul său.

Pescăruşi și lișițe în parcul central iarna

Umiditatea relativă medie anuală a aerului este de 71%, maxima înregistrându-se în decembrie, iar minima în mai. Cantitatea precipitațiilor atmosferice nu este echilibrată pe tot parcursul anului: cea mai mare parte (77%) cade în sezonul cald. Iarna precipitațiile cad atât sub formă de lapoviță, cât și de zăpadă, mai rar de ploaie. Precipitațiile din perioada de vară cad mai ales sub formă de averse. Cantitatea anuală de precipitații în oraș este cu 20–40 mm mai mare decât în afara lui: 480 mm. Cea mai mare cantitate de precipitații a fost înregistrată anul 1998 - 890 mm.

Ape curgătoare

Valea Trandafirilor, Sectorul Botanica

Apele curgătoare din Chișinău fac parte din bazinul Nistrului. Prin Chișinău curge râul Bâc, iar la periferia sa de sud-vest râul Ișnovăț, afluent de dreapta al Bâcului. În zona suburbană a municipiului au fost amenajate rezervoarele de apă de la Ghidighici și de la Ialoveni ca locuri de recreere și agrement. La începutul anilor '50 în partea de sud-vest a orașului a fost amenajat Lacul Comsomolului (astăzi Valea Morilor). În parcurile din cartierele Râșcani și Botanica, la Bariera Sculeni au fost construite cascade mici cu lacuri naturale.

Faună

Lacul Valea Morilor în Chișinău

Pe teritoriul Chișinăului au fost înregistrate 27 specii de mamifere, 75 specii de păsări și 14 specii de reptile și amfibii. Dintre mamifere se întâlnesc mai des cârtițele, aricii, șoarecii-de-câmp, liliecii, diferite rozătoare, veverițele ș.a.. Dintre animalele răpitoare pot fi enumerate nevăstuicile, dihorii, jderii. Își fac cuib 53 specii de păsări, altele sunt migratoare, celelalte obișnuiesc să rămână numai în timpul iernii. În ultimii ani a sporit considerabil numărul porumbeilor de pădure, lăstunilor, graurilor, vrăbiilor, iar numărul mare de păsări a dus la formarea coloniilor de grauri și ciorilor-de-câmp, care, de la începutul anilor '60, iernează an de an la Chișinău. Componența reptilelor și amfibienilor nu este prea bogată. Cel mai des sunt întâlnite șopârlele, șerpii, broaștele, broaștele de râu, broaștele țestoase, broaștele râioasă. În lacul Valea Morilor (fostul lac al Comsomolului) și în cel de la Ghidighici au fost numărate cca 20 specii de pești. În rezervoarele de apă din oraș viețuiesc: băbușca, plătica, soreanul, carasul, răspărul, bibanul, crapul, roșioara ș.a. Se întâlnesc diferiți fluturi și gândaci, inclusiv vătămători ai faunei (păduchi de plantă, căpușe, viermi de mătase etc.). în anumiți ani apar în masă buburuze și fluturi albi americani.

Demografie

Articol principal: Demografia municipiului Chișinău.

Chişinău noaptea

Rezultatul recensământului din 2004 legat de naționalitatea populației municipiului Chișinău este:

Compoziție etnică

Grup etnic	Populație	% din total*
Moldoveni	481,626	67.62%
Ruși	99,149	13.94%
Ucraineni	58,945	8.29%
Români	31,894	4.49%
Bulgari	8,866	1.25%
Găgăuzi	6,448	0.91%
Evrei	2,649	0.37%
Polonezi	834	0.12%
Alții	25,200	3.54%
Sursă: Rezultatul recensământului din 2004

Diviziuni administrative

Chișinău are în componența sa 35 localități: 1 municipiu (cu 5 sectoare), 6 orașe (care includ 2 sate), 12 comune care includ 14 sate. Pentru mai multe informații, a se vedea diviziunile administrative ale Chișinăului.

Panorama Chișinăului nocturn

Transport

Gara de Nord a Chişinăului

Transport public

Transportul public urban este asigurat de două companii de stat, aflate în subordinea Primăriei municipiului Chișinău, și mai multe firme private. Companiile de stat sunt organizate în regii autonome de transport, una având în gestiune transportul electric al orașului - RTEC și cealaltă transportul cu autobuze. Companiile private au în gestiunea lor rutele de microbuze, numite generic, în Chișinău, rutiere.

Din 1949 în municipiu circulă troleibuzele, cel mai ieftin mijloc de transport din oraș. Astăzi pe străzile Chișinăului circulă 328 de unități, existând 3 parcuri și 25 de rute.

Cultură

Festivaluri

Iarna în Grădina publică ,,Ştefan cel Mare"

Chișinăul găzduiește anual festivalul de operă și balet „Invită Maria Bieșu”. Prima ediție a fost organizată în 1990 sub auspiciile cântereței de opere moldovene Maria Bieșu. În fiecare an cei mai buni cântăreți de operă și soliști de balet din România, Rusia, Ucraina, Bulgaria, Italia, Franța, Austria, SUA și alte țări vin la Chișinău pentru a lua parte la acest festival.

Copiii capitalei și poeta Renata Verejanu lansează în 1993 Festivalul-Concurs Internațional al Talentelor Lumii "Micul Prinț", care va sta apoi la temelia fondării Organizației Mondiale a Copiilor Talentați (primul ONG internațional cu cartierul general la Chișinău și statut participativ la Consiliul Europei). Devenit o tradiție, concursul se desfășoară anual, descoperind și lansând la nivel local, național și internațional zeci de mii de tinere talente din toate țările din Europa, dar și din țări de pe alte continente.

Din 2001 la Chișinău se desfășoară festivalul international de film documentar „Cronograf”. În cadrul festivalului se proiectează și premiază filme documentare realizate de regizori din diverse părți ale lumii. Festivalul este unicul festival de film documentar din Moldova, organizat de OWH Studio și ssustinut de canalul „TV5 Monde”, Alianța Franceza, Uniunea Cineaștilor. Statul nu ofera nici un fel de suport, desi la fiecare editie sunt prezenti unii idili cu discursuri pompoase si declaratii de drag.

Totodată, începând cu anul 2000, „TV 5 monde” și ambasada Frantei organizează „Festivalul Filmului Francez”, în cadrul zilelor culturii franceze în Moldova.

În fiecare an, în septembrie, are loc festivalul „Ethno-Jazz”, la care participă trupe de jazz din Moldova, Rusia, Israel, Polonia, Germania, India ș.a.

“Orașul improvizat al etniilor își deschide larg ușile” A fost la 19 septembrie 2010, Biroul Relații Interetnice în colaborare cu Ministerul Culturii și Primăria municipiului Chișinău a organizat tradiționalul Festival al etniilor, cu genericul „Unitate prin diversitate”, ediția a X-a jubiliară. În acest an, circa 48 etnii conlocuitoare în Republica Moldova au transforma Grădina Publică „Ștefan cel Mare” din capitală, într-o citadelă multinațională doldora de cîntec și dans, expoziții de arte plastice și cărți, lucrări de artizanat și altele.

Televiziune

Shopping Malldova primul mall din Chișinău

Articol principal: Mass media în Republica Moldova.

La 30 aprilie 1958 este fondată la Chișinău compania publică de televiziune din Moldova, acum „Teleradio Moldova”. În martie 1988 s-a dat în exploatare releul de la Strășeni, de unde se face și astăzi retransmiterea programelor pentru Chișinău și zonele adiacente capitalei. În prezent programele TV pot fi recepționate pe o rază de 100 - 120 de km de la amplasamentul acestuia.

În octombrie 1990 începe transmiterea în Chișinău a primului canal românesc de televiziune, „TVR 1”. La 1 ianuarie 1992 se întrerupe transmiterea programelor televiziune ruse (fostul canal secund al televiziunii pan-sovietice). Pe 1 februarie același an, „TVR 1” înlocuiește canalul „Ostankino 1”, în vreme ce programului „Оstankino 1” îi este atribuit spațiul rezervat anterior fostului canal doi al televziunii pan-sovietice. În martie 1993, începe la Chișinău transmiterea canalului francez „TV5 Europe”.

La 10 iunie 1994 în Chișinău a fost fondată întreprinderea moldo-română „Eurocablu” cu capital străin, primul operator de televiziune prin cablu din republică. De la sfârșitul anului 1995 la Chișinău există un sistem TV multicanal MMDS în bandă S (2,5-2,7 GHz) al întreprinderii moldo-americane „SUN TV”. În decembrie 1996, întreprinderea „Eurocablu” a fost achiziționată de firma „SUN TV”. La ora actuală Sun TV oferă pachete de programe de 21, 24, 42, 63 și 68 canale de televiziune, în cea mai mare parte a lor românești sau rusești.

Din mai 1995, la Chișinău se înființează studioul de televiziune „VTV”, care în septembrie același an începe retransmiterea programului „TV6 Moscova”. La 14 octombrie 1997 începe producția programelor proprii sub marca „NIT” („Noile Idei Televizate”).

În iunie 1998, la Chișinău, a fost lansat Radio Contact Chișinău, primul post de radio din România reluat în spațiul basarabean, având peste 50% de emisiuni proprii. Ulterior, acest post de radio a devenit KISS FM.

În 1999, trustul român MEDIAPRO înființează la Chișinău o stație locală a canalului său de televiziune, lider de piață în România, sub denumirea Pro TV Chișinău, care va transmite programul de la București, cu buletine de știri locale zilnice în limbile română și rusă.

În august 1999 din transmițătorul amplasat pe cea mai înaltă clădire din Botanica începe transmiterea canalului de limbă rusă „TV 26”. La sfârșitul anului 2000 în Chișinău, și alte trei orașe moldovenești începe retransmiterea canalului rusesc de muzică Muz TV.

În prezent în Chișinău se recepționează terestru canalele de televiziune „M1”, „Jurnal TV”, „Publika TV”, „TV-5 Europe” „TVR 1” „PRO TV” „NIT” „TV N4” „MUZ TV” „EU TV”. Sunt prezente 2 multiplexuri digitale (DVB-T) 6 canale fiecare: NIT, PRIME, MUZ-TV, TVM1, PROTV, N4 TV; TV7, TVR1, TVC21, VDT, Noroc TV, Alt TV;

Radio

Articol principal: Mass media în Republica Moldova.

Radio Basarabia în 1940, înainte de ocupația sovietică

Primul post de radio din Chișinău, Radio Basarabia, a fost inaugurat oficial pe 8 octombrie 1939, prin transmiterea liturghiei de la Catedrala Mitropolitană din Chișinău.

După alte surse bazate pe publicațiile de presă ale vremii, primele semnale și emisiuni ale postului de radio "Basarabia" la Chișinău au răsunat în 1927, în scurt timp în municipiu apărând încă trei stații de radio, incl. în limbile rusă și idiș, toate fiind reprimate însă după invazia sovietică din 1940.

În anii "90 ai sec. 20, la Chișinău au apărut mai multe posturi de radio retransmise de la Moscova, care au denaturat și continuă până astăzi să denatureze spațiul mediatic radio din acest municipiu. Recent, Consiliul Coordonator al Audiovizualului din R. Moldova a decis ca aceste posturi să transmită nu mai puțin de 30% de emisiuni de producție autohtonă.

În iunie 1998, la Chișinău, a fost lansat Radio Contact Chișinău, primul post de radio din România reluat în spațiul basarabean, având peste 50% de emisiuni proprii. Ulterior, acest post de radio a devenit KISS FM.

Presă

Articol principal: Mass media în Republica Moldova.

Chișinăul ca marcă

Chișinăul a ajuns să fie utilizat și ca marcă de produse comerciale. Astfel, în Republica Moldova este foarte populară berea Chișinău, produsă de Efes Beverage Group. Mai mult, unul dintre sortimentele de bomboane ale celebrei fabrici moldovenești Bucuria se numește Chișinăul de seară.

Locuri în Chișinău

Vedere spre strada Alexei Mateevici

• Porțile Chișinăului
• Catedrala Nașterii Domnului, construită în 1836
• Catedrala Catolică din Chișinău, sfințită în anul 1843
• Muzeul Național de Arheologie și Etnografie din Chișinău
• Statuia "Lupa Capitolina". Donată în anul 1921 de către statul italian, cu ocazia Unirii Basarabiei și Bucovinei cu Țările Românești. Statuia a fost distrusă în 1940 de trupele de ocupație sovietice, iar în 1991 înlocuită cu o copie dăruită de statul român. Ea este instalată în curtea „Muzeului Național de Istorie a Moldovei”.
• Statuia lui Grigore Kotovski din Chișinău

Personalități născute în Chișinău

Catedrala Mitropolitană din Chişinău

• Alecu Russo, scriitor si folclorist, cel care a descoperit balada Miorița
• Alexei Șciusev, arhitect
• Lewis Milestone (Lev Milștein), regizor, laureat al Premiului Oscar
• Lia Manoliu, sportiva, campioană olimpică
• Doina Aldea Teodorovici, cântăreață
• Nicolae Donici, astronom
• Vladimir Albitzky, astronom
• Alexandru Naum Frumkin, fizician-chimist
• Dimitrie Mangeron, matematician și mecanic
• Tatiana Nicolescu, critic și istoric al literaturii, traducător
• Paul Gore, istoric și heraldist
• Alexandru Kociubinski, filolog și istoric

Clădirea Academiei de Ştiinţe a Moldovei în Chișinău

• Lev Pisarjevskii, chimist și fizician-chimist
• Ion C. Suruceanu, arheolog
• Victor Nadolschi, astronom
• Naum Krupnik, matematician
• Dan Mândrilă, saxofonist, conducător de formație și compozitor
• Zwi Milshtein, pictor franco-israelian
• Vitalie Cliuc, scriitor
• Alexei Rudeanu, prozator
• Petre Luscalov, scriitor
• Raimonda Șeinfeld, pianist
• Andrei Andrieș, fizician
• Leonid Cijik, pianist de jazz
• George Karađorđe, descendentul Conducătorului Serbiei Karađorđe Petrović
• Dan Verejanu, autorul proiectului "Cluburile Consiliului Europei", fondatorul Revistei "Micul Prinț"

Personalități care au locuit în Chișinău

Palatul Național

• Carol Schmidt, primar al Chișinăului
• Alexandru Bernardazzi, arhitect
• Bogdan Petriceicu Hasdeu, scriitor, filolog, istoric și enciclopedist
• Constantin Negruzzi, scriitor
• Alexandru Hâjdeu, scriitor
• Grigore Vieru, poet
• Alexei Mateevici, poet si patriot roman
• Ion Aldea Teodorovici, cântăreț și compozitor

Castelul de apă din Chişinău

• Constantin Stere, scriitor, jurist și om politic
• Alexandru Donici, fabulist
• Aleksandr Pușkin, scriitor rus
• Lev Tolstoi, scriitor rus
• Alexandru Ipsilanti Eteristul, conducătorul Eteriei grecești
• Karagheorghe Petrovic, erou sârb, conducătorul primei răscoale anti-otomane sârbești, fondatorul dinastiei Karagheorghevic
• Alexei Karagheorghevic- descendentul lui Karagheorghe Petrovic
• Gala Galaction, scriitor și teolog, traducător al Bibliei în limba română
• Natalia Obrenovic (născută Keșcu), regina Serbiei
• Leonid Brejnev, Secretar General al PCUS
• Serghei Witte, președintele Consiliului de Miniștri (prim-ministru) al Imperiului Rus

Orașe înfrățite

Articol principal: Lista localităților înfrățite din Republica Moldova.

Sediul central al Centrului Resurselor Informaţionale de Stat "Registru"

•  București, România din 4 noiembrie 1999
•  Iași, România din 24 ianuarie 2008
•  Piatra Neamț, România din 6 martie 2010
•  Alba Iulia, România din 1 decembrie 2011
•  Odesa, Ucraina din 23 decembrie 1994
•  Kiev, Ucraina din 21 decembrie 1999
•  Grenoble, Franța din ianuarie 1977
•  Reggio nell'Emilia, Italia din 20 aprilie 1989
•  Mannheim, Germania din 2 noiembrie 1989
•  Erevan, Armenia din 24 martie 2000
•  Cracovia, Polonia
•  Ankara, Turcia din 12 februarie 2004
•  Sacramento, Statele Unite din 29 iunie 1990
•  Greensboro, North Carolina, Statele Unite
•  Patras, Grecia
•  Tel Aviv, Israel din 17 iulie 2000
•  Tbilisi, Georgia din 14 octombrie 2011

Galerie de imagini

• 

  Teatrul (înc. sec. XX)

• 

  Chișinău
  (înc. sec. XX)

• 

  Porțile orașului

• 

  Centrul orașului

• 

  Parcul din centrul orașului

• 

  Sala cu orgă

• 

  Gara feroviară

• 

  Aeroportul internațional

Legături externe

• ro Primaria Municipiului Chișinău
• ro ru en webcam.md: Chișinău în direct
• ro en Orașul Chișinău
• ro Centrul Istoric al Chișinăului
• ru oldchisinau.com: Chișinău istoric în fotografii, amintiri, hărți, etc.