Japonia

Japonia (în japoneză 日本, se citește Nippon sau Nihon, sens literal: „originea soarelui”) este o țară insulară din Asia de Est, situată pe un lanț de insule aflate între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula Coreeană. Denumirea oficială este 日本国 Nipponkoku, textual „Țara de la originea soarelui.” Este cunoscută în românește și sub numele de Țara Soarelui Răsare. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale, precum și o multitudine de insule mici (peste 5000).

[modificare] Geografie

Pentru detalii, vezi: Geografia Japoniei.

Japonia este localizată în Asia de Est, în nordul Oceanului Pacific, fiind formată din 4 insule importante, ce reprezintă un procent de aproximativ 95% din teritoriul Japoniei: Honshu, Hokkaido, Kyushu și Shikoku, plus numeroase insule mici.

Insulele nipone sunt formate la îmbinarea plăcilor tectonice: placa Pacificului și placa Filipinelor se scufundă sub placa Euroasiatică din vest. Japonia este situată deasupra zonei de scufundare, pe placa Euroasiatică. La îmbinarea plăcilor tectonice crusta pământului este instabilă, ceea ce explică numărul mare de vulcani din Japonia (50 activi și circa 200 inactivi) precum și numărul mare de cutremure (circa 1500 pe an). Cu toate acestea, se susține că aceste lucruri contribuie la frumusețea peisajului din Japonia. Izvoarele termale sunt larg răspândite, atât în zonele de munte, cât și în apropierea zonelor de țărm. Totuși, lava și cenușa rezultate în urma erupțiilor vulcanilor au avut, de-a lungul timpului, efecte dezastruoase asupra populațiilor care trăiesc în zona apropiată vulcanilor activi.

La 11 martie 2011 în Pacific, nu departe de orașul Sendai de pe coasta de est a Japoniei, a avut loc un cutremur de magnitudinea 8,9, cel mai mare cutremur măsurat vreodată în Japonia. Seismul a fost urmat de un tsunami distrugător. V. Cutremurul din Sendai (2011).

[modificare] Istorie

Pentru detalii, vezi: Cronologia istoriei Japoniei.

Pentru detalii, vezi: Cronologia împăraților Japoniei.

Pentru detalii, vezi: Cronologia shogunilor.

Pentru detalii, vezi: Cronologia regenților.

Conform legendelor și documentelor japoneze, Țara Soarelui Răsare are o istorie de aproximativ două milenii și jumătate. Pe teritoriul actual al Japoniei au trăit oameni încă din paleolitic și neolitic. Există un consens aproape unanim că poporul ainu, de origine necunoscută (studii genetice recente sugerează legături cu populațiile tungusice, altaice și uralice din Siberia^[6]), a locuit din cele mai vechi timpuri în insulele arhipelagului nipon, iar japonezii sunt rezultatul amestecului dintre aceștia și diferite populații malaeziene, provenite din insulele Pacificului, din Sud, cât și a unor rase mongoloide venite de pe continentul asiatic, din Coreea, China sau Mongolia.

În secolul al V-lea î.e.n. s-au constituit mici unități statale în insula Kyushu și în regiunea Kinki (Kyoto-Osaka). Pe la mijlocul sec al VI-lea e.n. începe să se exercite influența chineză asupra Japoniei, atât în organizarea statului și a societății, cât și în domeniul artelor și modului de viață. Specialiștii japonezi susțin că istoria culturală propriu-zisă a Japoniei a început odată cu preluarea valorilor spirituale din China - filozofia budistă, diverse arte și motive artistice -, pe care japonezii le-au adaptat, impregnându-le cu spiritul local și dându-le strălucire de-a lungul secolelor.

Istoria modernă a Japoniei începe cu epoca Meiji (1867-1921), când are loc restaurarea puterii imperiale. Edo primește numele de Tokyo și devine capitala statului. Are loc o puternică dezvoltare a economiei, o perioadă de modernizare, depășind rapid structurile feudale. Devine un stat capitalist dezvoltat, care, pe plan extern, promovează o politică expansionistă, ce marchează trecerea la imperialism. Restaurația Meiji nu a fost o revoluție socială, ci a fost o revoluție de sus^[7]Ca urmare, Japonia nu a devenit o democrație ci era condusă de o elită politică. Împăratul nu mai era doar un simbol al statului ci lua parte activă la luarea hotărârilor cu ajutorul unui consiliu imperial, așa-numitul Genrōin. În 1902 Japonia semnează un tratat de alianță cu Marea Britanie, fapt care îi va fi de folos în iminentul Război Ruso-Japonez.

Câștigând războaiele cu China (1894-1895, obține insulele Formosa și Penghu) și cu Rusia țaristă (1904-1905, obține partea de sud a insulei Sahalin) Japonia devine încet cu încet o mare putere care nu mai putea fi ignorată de puterile occidentale. După instituirea protectoratului asupra Coreei (1905), Japonia o anexează în 1910.

În Primul Război Mondial (1914-1918) Japonia participă alături de puterile Antantei. Economia continuă să se dezvolte în ritm accelerat, concomitent cu pregătirile pentru război. În 1931 Japonia ocupă Manciuria, iar în 1937 declanșează războiul pentru cucerirea Chinei. Însă aventura militaristă a Japoniei, care a suferit pentru prima dată în lume efectele dezastruoase ale exploziilor atomice la Hiroshima și Nagasaki, a avut ca deznodământ capitularea necondiționată la 2 septembrie 1945.

Energiile concentrate spre refacerea întregii țări și dezvoltarea susținută a economiei au permis Japoniei să devină o putere economică de o importanță recunoscută, cu o intensă viață culturală.

[modificare] Sărbători naționale

Nume	Data	Comentarii
Anul Nou 元日 (Ganjitsu)	1 ianuarie	Din 1948. Majoritatea locurilor de muncă dau liber angajaților între 29 decembrie și 3 ianuarie.
Ziua Majoratului 成人の日 (Seijin no hi)	A doua zi de luni din ianuarie.	Din 1948, pentru a-i sărbători pe cei care împlinesc 20 de ani (vârsta majoratului în Japonia) în anul respectiv. Inițial a fost sărbătorită pe 15 ianuarie, dar din 2000 este a doua zi de luni a lunii ianuarie.
Ziua Fondării Națiunii 建国記念の日 (Kenkoku kinen no hi)	11 februarie	Din 1966 (sărbătorită prima dată în 1967). Între 1872 și 1948, a fost cunoscută ca Kigen-setsu (紀元節, Kigen-setsu^?), ziua în care cf. a holiday "Nihon-shoki"—Împăratul Jimmu a fost întronat în 660 î.H.
Echinoxul De Primăvară 春分の日 (Shunbun no hi)	Cam 20 martie^[8]	Din 1948. Înainte de 1948, la data echinoxului de primăvară avea loc festivalul Shunki kōrei-sai (春季皇霊祭, Shunki kōrei-sai^?).
Ziua Shōwa 昭和の日 (Shōwa no hi)	29 aprilie	Din 2007. Ziua de naștere a fostului împărat Shōwa. După decesul său în 1989, sărbătoarea a fost numită "Ziua Verdeții". În 2007, "Ziua Verdeții" a fost trecută pe data de 4 mai, iar 29 aprilie a fost numită "Ziua Shōwa". Ziua Shōwa este începutul așa-numitei "Golden Week" ("Săptămâna de aur").
Ziua Constituției 憲法記念日 (Kenpō kinenbi)	3 mai	Din 1948 pentru a comemora ziua în care constituția nouă a intrat în vigoare.
Ziua Verdeții みどりの日 (Midori no hi)	4 mai	Vezi comentariul la "Ziua Shōwa".
Ziua Copiilor こどもの日 (Kodomo no hi)	5 mai	Din 1948. Este ultima zi a "Săptămânii de aur" (vezi comentariul la "Ziua Shōwa").
Ziua Mării 海の日 (Umi no hi)	A treia zi de luni din iulie	Din 1995 (sărbătorită din 1996). Inițial sărbătorită pe data de 20 iulie, a fost schimbată în 2003 în a treia zi de luni din iulie.
Ziua Respectului Față De Cei În Vârstă 敬老の日 (Keirō no hi)	a treia zi de luni din septembrie	Din 1966. Inițial sărbătorită pe data de 15 septembrie ca Old Folks' Day (老人の日, Rōjin no hi^?). În 2003, a fost schimbată în a treia zi de luni din septembrie.
Echinoxul De Toamnă 秋分の日 (Shūbun no hi)	Cam 23 septembrie^[9]	Din 1948. Înainte de 1948, la data echinoxului de toamnă avea loc festivalul Shūki kōrei-sai (秋季皇霊祭, Shūki kōrei-sai^?).
Ziua Educației Fizice 体育の日 (Taiiku no hi)	a doua zi de luni din octombrie	Din 1966. Inițial sărbătorită pe data de 10 octobrie pentru a comemora deschiderea Jocurilor Olimpice de vară din 1964 din Tokio. În 2000 a fost schimbată pe a doua zi de luni a lunii octombrie.
Ziua Culturii 文化の日 (Bunka no hi)	3 noiembrie	Din 1948.Comemorează 3 noiembrie, 1946, când a fost anunțată noua Constituție. Înainte de 1948, a fost o sărbătoare numită Meiji-setsu (明治節, Meiji-setsu^?) care comemoora ziua de naștere a Împăratului Meiji.
Ziua Recunoștinței Muncii 勤労感謝の日 (Kinrō kansha no hi)	23 noiembrie	Din 1948.Înainte de 1948, a fost ziua festivalului Niiname-sai (新嘗祭, Niiname-sai^?).
Ziua de Naștere a Împăratului 天皇誕生日 (Tennō tanjōbi)	23 decembrie	Ziua de naștere a împăratului a fost sărbătoare națională începând cu 1868. Inițial cunoscută drept Tenchō-setsu (天長節, Tenchō-setsu^?), a fost redenumită Tennō tanjōbi (天皇誕生日, Tennō tanjōbi^?) în 1948. Ziua de naștere a împăratului Akihito, născut în 1933.

[modificare] Guvernul și politica

Pentru detalii, vezi: Politica Japoniei.

În studiile academice, Japonia este, în general, considerată o monarhie constituțională, bazată în mare parte pe sistemul britanic și având puternice influențe ale unor țări din Europa continentală legea civilă, cum ar fi Germania și Franța. De exemplu, guvernul japonez a stabilit Codul Civil, Minpo, făcând referință la Codul Civil francez din 1896. Împreună cu modificările din al 2-lea Razboi Mondial, codul rămâne valabil chiar și în ziua de azi în Japonia. [1]

[modificare] Parlamentul

Parlamentul în şedinţă comună.

Constituția Japoniei specifică faptul că "cel mai înalt organism de putere în stat" este parlamentul bicameral, Dieta Japoniei. Dieta constă din Camera Reprezentanților (Camera inferioară sau Shūgi-in) cu 480 de locuri, aleasă prin vot popular, la fiecare patru ani sau la dizolvare, și o Cameră a Consilierilor (Camera superioară sau Sangi-in) de 242 de locuri, ai cărei membri aleși popular au mandate de șase ani. Există vot universal pentru adulți (peste 20 de ani), cu vot secret pentru toate oficiile elective.

Cabinetul este compus dintr-un Prim Ministru și miniștri de stat, și răspunde direct Dietei. Primul Ministru trebuie să fie membru al Dietei și este desemnat de colegii săi. Primul Ministru are puterea de a numi sau demite miniștri, majoritatea acestora fiind, obligatoriu, membri ai Dietei, toți membrii cabinetului trebuind să fie civili. Partidul Liberal Democrat (PLD) a fost la putere între 1955- 2009, cu excepția unui guvern de coaliție, format de partidele de opoziție în 1993; Din septembrie 2009 Partidul Democrat din Japonia, de orientare liberal-socială este la guvern, în coaliție cu „Partidul Social-Democrat” și cu „Noul Partid al Poporului”.

[modificare] Familia Imperială

Palatul Imperial din Tokyo este principala reședință a împăratului

Casa Imperială a Japoniei este condusă de Împăratul Japoniei. Constituția Japoniei definește împăratul ca "simbol al statului și al unității poporului". El execută datorii ceremoniale și nu are putere reală, nici măcar în situații de urgență. Suveranitatea este pusă în mâinile poporului japonez prin constituție. Deși statutul său oficial este disputat, la ocazii diplomatice, împăratul tinde să se comporte (doar dacă are susținere publică) ca și cum ar fi șef de stat. În 2006, Japonia este singura țară din lume condusă de un împărat. Floarea familiei imperiale japoneze este crizantema. Între anii 794-1868, Kyoto a fost capitala imperială a Japoniei.

[modificare] Relațiile cu străinătatea

Japonia este stat membru ONU și un membru nepermanent al Consiliului de Securitate al ONU. De asemenea, și-a câștigat și statutul de membru permanent al "G8 Nations" (Grupul celor Opt Națiuni).

[modificare] Clima

Pentru detalii, vezi: Clima Japoniei.

Clima variază mult, de la temperată-rece în nord, cu ierni aspre, la subtropicală în sud.^[10]

[modificare] Vegetația

Pentru detalii, vezi: Flora Japoniei.

Vegetația se încadrează în subregiunea floristică chino-japoneză. Caracteristic pentru aceasta zonă sunt pădurile temperate umede și cele umede subtropicale. Cele temperate sunt reprezentate prin păduri de conifere, de foioase etc, iar cele subtropicale prin magnolii, bambuși, liane, etc. Aproximativ 66% din suprafața Japoniei este acoperită de păduri.

[modificare] Fauna

Pentru detalii, vezi: Fauna Japoniei.

Fauna aparține subregiunilor euro-siberiană și chino-manciuriană (ursul japonez, maimuța japoneză, cocoșul japonez). Diversitatea și unicitatea peisajului arhipeleagului japonez a determinat considerarea a numeroase regiuni drept parcuri naționale.

[modificare] Împărțire teritorială

Japonia este o țară insulară, fiind alcătuită din aproximativ 3000 de insule, dintre care cele mai mari (de la nord la sud) sunt: Hokkaido, Honshu, Shikoku și Kyushu. Japonia are un relief muntos, aproximativ 80% din suprafață este ocupată de munți cu vârfuri înalte, uneori depășind 3000 metri, fiind înconjurați de văi adânci, care formau în trecut bariere împotriva cotropitorilor.

Harta Japoniei, cu prefecturile numerotate conform ISO 3166-2:JP.

Administrativ, Japonia se împarte în următoarele 47 de prefecturi- 都道府県 (todōfuken, 都道府県^?):

1. Hokkaido
2. Aomori
3. Iwate
4. Miyagi
5. Akita
6. Yamagata
7. Fukushima
8. Ibaraki
9. Tochigi
10. Gunma
11. Saitama
12. Chiba
13. Tokio
14. Kanagawa
15. Niigata
16. Toyama

17. Ishikawa
18. Fukui
19. Yamanashi
20. Nagano
21. Gifu
22. Shizuoka
23. Aichi
24. Mie
25. Shiga
26. Kyoto
27. Osaka
28. Hyogo
29. Nara
30. Wakayama
31. Tottori
32. Shimane

33. Okayama
34. Hiroshima
35. Yamaguchi
36. Tokushima
37. Kagawa
38. Ehime
39. Kochi
40. Fukuoka
41. Saga
42. Nagasaki
43. Kumamoto
44. Oita
45. Miyazaki
46. Kagoshima
47. Okinawa

Prefecturile sunt, mai departe, împărțite în municipii- 市 (shi, 市^?), orașe- 町 (machi, 町^?) și sate- 村 (mura, 村^?). Municipiile mai mari sunt împărțite în sectoare- 区 (ku, 区^?), iar porțiunea centrală din Tokyo este divizată în 23 de sectoare. În zonele rurale mai există o diviziune administrativă, gun 郡 (gun, 郡^?).

[modificare] Economie

Aeroportul Internaţional Kansai, construit pe o insulă artificială

Pentru detalii, vezi: Economia Japoniei.

[modificare] Agricultură

Agricultura asigură ¾ din necesitățile populației în produse alimentare. Agricultura japoneză dispune de puține terenuri arabile, care însă sunt lucrate cu multă grijă. Ramura principală este cultura plantelor. Principala cultură este orezul, care se cultivă în micile cimpii litorale, irigate, precum și pe pantele munților. Datorită selecției, chimizării și muncii insistente a țăranului japonez, se obțin recolte bogate de orez la hectar. Dintre celelalte culturi, mai importante sunt: bumbacul, citricele, trestia de zahăr, tutunul, ceaiul, grîul, cartoful, sfecla de zahăr, soia și diverse legume. Este foarte răspîndit dudul, ale cărui frunze sunt folosite la creșterea viermilor de mătase. Japonia de rînd cu China, este principalul producător de mătase naturală.

În ultimii ani se înregistrează o creștere substanțială a suprafețelor plantate cu pomi fructiferi, caracteristici pentru zona temperată, și citruși.

În sectorul zootehnic preponderent se cresc bovine și porcine. O îndeletnicire a japonezilor este pescuitul organizat în baza uneia dintre cele mai dezvoltate flote de pescuit din lume, cu un număr impresionant de porturi specializate (peste 600). Japonia ocupă locul 3 în producția mondială de pește după China și Peru.

[modificare] Industrie

Industria construcții de mașini: autoturisme, nave maritime- Locul 1 pe glob^{[necesită citare]}

Industria siderurgică: Locul 1 pe glob^{[necesită citare]}

Industrie chimică: ciment, textilă

Agricultura: cultura plantelor: orez, trestie, ceai, legume, pomi fructiferi

Sericicultura: creșterea viermilor de mătase

Pescuitul: Locul 3 pe glob^{[necesită citare]}

Transporturile: foarte dezvoltate, rutiere, legatura dintre cele 4 insule se realizează prin tunele submarine (cel mai mare tunel are 54 km lungime), cele mai dezvoltate companii aeriene din Asia.

[modificare] Servicii

[modificare] Societate

În prezent (2007), în Japonia sunt 75 de închisori .

[modificare] Demografie

Pentru detalii, vezi: Populația Japoniei.

În Japonia se află cea mai mare zonă urbană din lume. Conform statisticilor publicate de ONU, aglomerarea metropolitană din jurul capitalei nipone se află pe primul loc în lume ca număr de locuitori, începând din anii 1950, și se preconizează că va ocupa acest loc și în deceniile următoare. În anul 2005 zona metropolitană Tokyo avea aproximativ 35 de milioane de locuitori, depășind zonele Ciudad de México și New York, amândouă cu aproximativ 19 milioane de locuitori.^[11]

În prezent (mai 2010) în Japonia există circa 1,7 milioane de imigranți^[12].

[modificare] Religie

Templul budist Toshodaiji, parte a unui loc din patrimoniul cultural mondial UNESCO, în Nara.

Principalele religii din Japonia sunt budismul și șintoismul. Totuși, majoritatea japonezilor nu sunt adepții unei singure religii, ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii, într-un proces numit sincretism. Învățăturile budiste și șintoiste sunt adânc încorporate în viața zilnică din Japonia, deși japonezii pot să nu își dea seama de acest lucru.^{[judecată de valoare]} În general, este dificil pentru cei necunoscători să separe religia „adevărată” japoneză de superstițiile și ritualurile de zi cu zi, iar majoritatea japonezilor nu își pun problema să le separe.

[modificare] Educație

Pentru detalii, vezi: Educația în Japonia.

Sistemul educației obligatorii a fost introdus în Japonia în anul 1872, ca rezultat al restaurării Meiji. Din 1947, educația obligatorie constă în școala primară și gimnaziul, care durează 9 ani, (de la vârsta de 6 la 15 ani). Aproape toți copiii își continuă educația la un liceu, care durează trei ani, iar 96% din absolvenții de liceu merg mai departe la universitate, post liceale, școli de meserii sau alte instituții de învățământ superior.

[modificare] Limbă

Pentru detalii, vezi: Limba japoneză.

Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante și reflectă structura ierahică a societății japoneze, cu forme verbale și cuvinte specializate în vocabule care indică statutul social al vorbitorului sau ascultătorului. Lingviștii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică, o rudă a limbii coreene sau o limbă izolată.

Japoneza încorporează multe elemente străine. Sistemul japonez de scriere folosește caracterele chinezești kanji și două seturi de silabare, pornind de la forme simplificate ale unor caractere chinezești. Deși unele cuvinte sunt native, altele au fost împrumutate sau derivate din chineză. În perioada modernă, limba japoneză a împrumutat masiv cuvinte din mai multe limbi europene, din limba engleză, în special .

[modificare] Cultura

O dansatoare tradiţională japoneză

Pentru detalii, vezi: Cultura japoneză.

Cultura japoneză a evoluat foarte mult de-a lungul secolelor de la forma ei originară, cultura Jomon la un hibrid contemporan, care combină influențe din țări din Asia, Europa și America.

Inițial, China și Coreea au avut o influență puternică asupra dezvoltării culturii Yayoi începând cu anul 300 Î.H. și culminând cu introducerea culturilor de orez, ceremonialului funerar, a olăritului, picturii, scrisului, poeziei, etichetei de curte, a limbii chineze scrise și a budismului Mahayana până în secolul VII A.D.

În lunga ei eră medievală, Japonia și-a dezvoltat o cultură unică, printr-o diversificare treptată a tuturor artelor (ikebana, origami, ukiyo-e), meșteșuguri (păpuși, articole lăcuite, oale), dans tradițional, teatrul (kabuki, Noh, bunraku, rakugo), tradiții diverse (onsen, sentō, ceremonia ceaiului, arhitectură, grădini, săbii), și bucătărie.

vezi și articolul Festivaluri tradiționale japoneze vezi și articolul Literatura japoneză

[modificare] Cultura modernă și contemporană

Odată cu mijlocul secolului al XIX-lea au început să prevaleze influențele vestice, cea americană devenind dominantă după cel de-al Doilea Război Mondial (1945). Aceste influențe sunt vizibile în cultura populară japoneză contemporană, care combină influențele asiatice, europene și, începând cu 1950, americane. Deopotrivă, în țară sau în străinătate, japonezii au cucerit recunoașterea internațională în domeniul modei, cinematografiei, literaturii, al programelor de televiziune, al jocurilor video sau pe computer, dar și al muzicii.

[modificare] Patrimoniu

Între 1993-2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 16 obiective culturale sau naturale din Japonia.

[modificare] Muzica

Muzica din Japonia a devenit in tineri cu trupe precum X Japan,An Cafe si D=Out in scena visual kei si trupe precum Tokio,Glay,Wands,Exile si AKB48 sunt in J-pop,Muzica din Japonia are Nagoya kei,J-pop,Japanese rock,Visual kei si Punk Rock,J-Rock are mai multe trupe precum Loudness,B'z si D=Out

[modificare] Vezi și

Locuri din Patrimoniul Mondial UNESCO

[modificare] Note

^ Conform legendei, Japonia a fost fondată la această dată de împăratul Jimmu, primul împărat al țării.
^ http://www.japantimes.co.jp/text/nn20111028a2.html
^ ^a ^b ^c ^d „Japan”. International Monetary Fund. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2010/02/weodata/weorept.aspx?sy=2010&ey=2010&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=158&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC&grp=0&a=&pr.x=48&pr.y=16. Accesat la 5 January 2011.
^ „World Factbook: Gini Index”. CIA. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2172.html. Accesat la 15 January 2011.
^ „Human Development Report 2010”. UN. 2010. http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Table1.pdf. Accesat la 5 November 2010.
^ Japan, An Illustrated Encyclopedia, Kodansha Ltd., Tokyo, 1993, p. 21
^ J. A. S. Grenville, A History of the World in the 20th Century, Harvard University Press, 1994, p. 85
^ Data exactă este anunțată în prima zi de lucru a lunii februarie a anului anterior.
^ Data exactă este anunțată în prima zi de lucru a lunii februarie a anului anterior.
^ Family Encyclopedia, Oxford University Press, N.Y., 1997, p. 358
^ en ONU The 30 largest urban agglomerations ranked by population size, 1950-2015
^ Cele mai dure legi împotriva imigrației, 3 Mai, 2010, adevarul.es, accesat la 22 august 2010

[modificare] Bibliografie

S. N. Eisenstadt, Japanese Civilization: A Comparative View, University of Chicago 1995. (ISBN 0-226-19558-9)
Japan a Profile of Nation, Kodansha International, 1999. (ISBN 4-7700-2384-7)
The Cambridge Encyclopaedia of Japan, Cambridge Univ. Press, 1993 (ISBN 0-521-40352-9)
De Mente, The Japanese Have a Word For It, McGraw-Hill, 1997 (ISBN 0-8442-8316-9)
Henshall, A History of Japan, Palgrave Macmillan, 2001 (ISBN 0-312-23370-1)
Jansen, The Making of Modern Japan, Belknap, 2000 (ISBN 0-674-00334-9)
Japan At A Glance, Kodansha, 1998 (ISBN 4-7700-2080-5)
Johnson, Japan: Who Governs?, W.W. Norton, 1996 (ISBN 0-393-31450-2)
Lionel Lambourne: Japonisme. Cultural Crossings between Japan and the West, Berlin: Phaidon Verlag 2005, (ISBN 0-7148-105-6), recenzie în limba germană de Hannelore Dreves online
Lonely Planet Japan, Lonely Planet Publications, 2003 (ISBN 1-74059-162-3)
Reischauer, Japan: The Story of a Nation, McGraw-Hill, 1989 (ISBN 0-07-557074-2)
Sugimoto et al., An Introduction to Japanese Society, Cambridge Univ. Press, 2003 (ISBN 0-521-52925-5)
Totman, A History of Modern Japan, 2d ed., Blackwell, 2005 (ISBN 1-4051-2359-1)
Van Wolferen, The Enigma of Japanese Power, Vintage, 1990 (ISBN 0-679-72802-3)

[modificare] Cărți în limba română

Octavian Simu, Dicționar de literatură japoneză, București, Editura Albatros, 1994
Florea Țuiu, Japonia, un miracol?, Editura Politică, 1975, reportaje de călătorie
Florea Țuiu, Niponism, Teorie și acțiune, București, Editura Politică, 1987, eseu economic
Mihnea Voicu Șimăndan, „Spiritul Japoniei medievale – The Spirit of Mediaeval Japan”, editie bilingvă (română-engleza), Editura Nipponica, București, 1999.
A.D., „Koto - muzică japoneză” „Studii nipone” (An II, nr.2, ianuarie - februarie 2001)
Constantin Bușe, Zorin Zamfir, Japonia un secol de istorie 1853-1945, Editura Humanitas, București, 1990.
Vadime și Danielle Elisseeff, Civilizația japoneză, Editura Meridiane, București, 1996.
Mihnea Voicu Șimăndan, Restauratia Meiji (1868-1912), in „Jurnal studențesc” (An V, nr. 5, septembrie 2000)
Mihnea Voicu Șimăndan, Incursiune in istoria Japoniei, in Cetatea culturala (Cluj, mai 2000)

[modificare] Legături externe

Asociatia Japan Culture Shop

[modificare] Situri oficiale

Courts.go.jp - Official site of the Japanese Supreme Court
Kantei.go.jp - Official prime ministerial and cabinet site
Kunaicho.go.jp - Official site of the Imperial family.
Links to Ministries and other Organizations
Ministry of Foreign Affairs - Detailed papers on Japan's foreign policy, education programs, culture and life.
Sangi-in.go.jp - Official site of the House of Councillors
Shugi-in.go.jp - Official site of the House of Representatives
Stat.go.jp - Statistics Bureau Home Page (English)

[modificare] Media

[modificare] Alte situri

La Wikitravel găsiți un ghid turistic despre Japonia.

[0] Conform legendei, Japonia a fost fondată la această dată de împăratul Jimmu, primul împărat al țării.

[1] ttp://www.japantimes.co.jp/text/nn20111028a2.html

[imf2-2] „Japan”. International Monetary Fund. http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2010/02/weodata/weorept.aspx?sy=2010&ey=2010&scsm=1&ssd=1&sort=country&ds=.&br=1&c=158&s=NGDPD%2CNGDPDPC%2CPPPGDP%2CPPPPC&grp=0&a=&pr.x=48&pr.y=16. Accesat la 5 January 2011.

[3] „World Factbook: Gini Index”. CIA. https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2172.html. Accesat la 15 January 2011.

[HDI-4] „Human Development Report 2010”. UN. 2010. http://hdr.undp.org/en/media/HDR_2010_EN_Table1.pdf. Accesat la 5 November 2010.

[5] Japan, An Illustrated Encyclopedia, Kodansha Ltd., Tokyo, 1993, p. 21

[6] J. A. S. Grenville, A History of the World in the 20th Century, Harvard University Press, 1994, p. 85

[7] Data exactă este anunțată în prima zi de lucru a lunii februarie a anului anterior.

[8] Data exactă este anunțată în prima zi de lucru a lunii februarie a anului anterior.

[9] Family Encyclopedia, Oxford University Press, N.Y., 1997, p. 358

[10] ONU The 30 largest urban agglomerations ranked by population size, 1950-2015

[a2010-08-22-11] Cele mai dure legi împotriva imigrației, 3 Mai, 2010, adevarul.es, accesat la 22 august 2010

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]