Slovacia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Slovacia (forma lungă: Republica Slovacă; slovacă: Slovensko, forma lungă Slovenská republika) este o ţară fără ieşire la mare din Europa Centrală, cu o populaţie de peste 5 milioane de locuitori, şi o suprafaţă de aproximativ 49.000 km². Ţările învecinate sunt Ucraina la est, Polonia la nord-est, Cehia la nord-vest, Austria în vest şi Ungaria la sud. Capitala şi cel mai mare oraş este Bratislava, în sud-vestul ţării. Slovacia este membru al Uniunii Europene, NATO, OCDE, OMC şi a altor organizaţii internaţionale.

Poporul de origine slavă a ajuns pe teritoriul actualei Slovacii între secolele V şi VI d.Hr., în timpul Epocii Migraţiilor. Mai multe regiuni ale Slovaciei au aparţinut Imperiului lui Samo, prima entitate politică a slavilor, apoi Moraviei Mari, Regatului Ungariei, Imperiului Habsburgic, Imperiului Austro-Ungar şi apoi Cehoslovaciei. Slovacia şi-a obţinut independenţa pe 1 ianuarie 1993, în urma Divorţului de Catifea.

Cuprins 1 Istorie 1.1 Înainte de secolul V d.Hr. 1.2 State slave 1.3 Regatul Ungariei 1.4 Secolul XX 2 Politică 3 Împărţire administrativă 4 Geografie 5 Demografie 6 Economie 7 Cultură 8 Patrimoniu mondial 9 Diverse 10 Vezi şi 11 Legături externe

[modifică] Istorie

[modifică] Înainte de secolul V d.Hr.

Începând cu aproximativ 450 î.Hr., pe teritoriul actual al Slovaciei s-au aşezat celţii, care au construit oppida puternice în Bratislava şi Havránok. Biatecii, monezile de argint cu numele regilor celţi, reprezintă cea mai veche formă de scriere cunoscută în Slovacia. Din anul 6 d.Hr., Imperiul Roman, aflat în plină expansiune, a construit şi menţinut un lanţ de avanposturi în jurul Dunării. Regatul Vannius, un regat barbar fondat de tribul germanic Quadi, a existat în Slovacia vestică şi centrală din 20 până în 50 d.Hr.

[modifică] State slave

Populaţia de origine slavă s-a aşezat în teritoriul actual al Slovaciei în secolul V d.Hr.. Slovacia de vest a fost centrul Imperiului lui Samo din secolul VII. Un stat slovac, cunoscut ca Principatul Nitra, a apărut în secolul VIII, şi conducătorul lui, Pribina, a consacrat prima biserică creştină de pe teritoriul Slovaciei în 828. Împreună cu Moravia învecinată, a constituit nucleul Moraviei Mari, începând cu anul 833. Apogeul acestui imperiu slavonic a fost găzduirea sfinţilor Chiril şi Metodiu în 863, în timpul domniei prinţului Rastislav, precum şi expansiunea teritorială din timpul regelui Svatopluk I.

[modifică] Regatul Ungariei

După dezintegrarea Moraviei Mari, la începutul secolului X, maghiarii au anexat treptat teritoriul actual al Slovaciei. La sfârşitul secolului X, Slovacia de sud-vest a fost încorporată în Principatul Ungar, aflat pe atunci în expansiune (după anul 1000 devine Regatul Ungariei). Mare parte din Slovacia a fost integrată în Regatul Ungariei până în c.1100, iar regiunile din nord-est până în c.1300. Datorită nivelului său de dezvoltare economică şi culturală ridicat, Slovacia şi-a menţinut o poziţie importantă în cadrul noului stat. Timp de aproximativ două secole, s-a bucurat de autonomie ca Principatul Nitra, în cadrul Regatului Ungariei. Aşezările slovace s-au extins până în zona nordică şi sudestică a Ungariei actuale, în timp ce maghiarii au început să se stabilească în sudul Slovaciei actuale. Compoziţia etnică s-a diversificat prin aşezarea germanilor carpatici (din secolul XIII), a valahilor (din secolul XIV), şi a evreilor.

Rezultatul invaziei mongole din 1241, şi al foametei derivate, a fost o pierdere masivă de populaţie. Cu toate acestea, Slovacia medievală a fost caracterizată mai degrabă de oraşe active, construcţia multor castele de piatră, şi dezvoltarea artelor. În 1467, regele Matei Corvin a fondat prima universitate în Bratislava, dar instituţia a fost desfiinţată după moartea acestuia.

După ce Imperiul Otoman şi-a început expansiunea pe teritoriul Regatului Ungariei, ocupând Buda la începutul secolului al XVI-lea, centrul Regatului s-a mutat către Slovacia, iar Bratislava (cunoscută ca Pressburg, Pozsony, Pressporek sau Posonium pe atunci) a devenit capitala „Ungariei Regale” în 1536. Dar războaiele otomane şi revoltele frecvente împotriva Monarhiei Habsburgice au cauzat distrugeri, în special în zonele rurale. Pe măsură ce turcii s-au retras din Ungaria în secolul al XVIII-lea, importanţa Slovaciei în cadrul regatului a scăzut, deşi Bratislava şi-a menţinut statutul de capitală a Ungariei până în 1848, când Budapesta a fost declarată noua capitală.

În timpul revoluţiei din 1848-49 slovacii au fost de partea împăratului austriac, deoarece scopul lor era separarea de partea ungară a monarhiei austriece, dar nu şi-au putut îndeplini obiectivul. În timpul Dualismului Austro-Ungar (1867-1918), slovacii au avut de suferit de pe urma politicii dure de maghiarizare a guvernului ungur.

[modifică] Secolul XX

Slovacia şi Republica Cehă au constituit din noiembrie 1918 până în decembrie 1992 Cehoslovacia (cu excepţia perioadei 1939 - 1945, când a existat Republica Slovacă (1939-1945)). Ţara a redevenit independentă în 1993, prin separarea de Cehia, la trei ani după Revoluţia din 1989, care a pus capăt regimului autoritar comunist impus de către sovietici după Primăvara de la Praga din august 1968. Semnificaţia expresiei Primăvara de la Praga se referea la "dezgheţul" pe care mişcarea democratică l-a produs în conştiinţa cehilor şi a slovacilor (respectiv, a ceho-slovacilor, cum erau denumiţi oficial pe vremea aceea) referitor la democratizarea ţării şi încercarea, pe atunci prematur de naivă, că se poate scăpa de influenţa sovietică.

Slovacia face parte din Uniunea Europeană de la 1 mai 2004, precum şi din NATO.

[modifică] Politică

Slovacia este o republică, condusă de un preşedinte, ales prin vot direct şi universal la fiecare cinci ani. Puterea executivă este exercitată de către prim-ministru, care este de obicei şeful partidului sau al coaliţiei majoritare din parlament, numit fiind de preşedinte. Restul guvernului este numit de către preşedinte la recomandarea primului ministru.

Puterea legislativă este constituită de Consiliul Naţional al Republicii Slovace (Národná Rada Slovenskej Republiky), parlament monocameral format din 150 de membri. Parlamentarii sunt delegaţi pentru un mandat de patru ani proporţional cu voturile obţinute.

Puterea judecătorească este reprezentată de către Curtea Constituţională (Ústavný súd), care decide chestiunile constituţionale. Cei 13 membri ai săi sunt numiţi de preşedinte, de pe o listă de candidaţi realizată de Parlament.

[modifică] Împărţire administrativă

Slovacia este împărţită în 8 regiuni (kraje, la singular kraj), denumite după capitala lor:

• Banská Bystrica
• Bratislava
• Košice
• Nitra
• Prešov
• Trenčín
• Trnava
• Žilina

De asemenea există 79 de districte (okres), ce nu au rol asministrativ, fiind utilizate doar pentru statistici.

[modifică] Geografie

Capitala sa este Bratislava (vechiul Presburg), cu o populaţie de 430.000 locuitori. Celălalte oraşe importante sunt Košice (Caşovia), Prešov, Nitra, Žilina, Banská Bystrica, Trnava şi Martin.

Peisajul slovac este foarte contrastant la nivelul reliefului. Carpaţii (la poalele cărora se află Bratislava) se întind pe cea mai mare parte a nordului ţării. Printre aceştia, se disting Munţii Tatra (Tatry), care sunt o destinaţie foarte populară pentru schi şi care de asemenea conţin numeroase lacuri şi văi, precum şi cele mai înalte puncte ale Slovaciei, Gerlachovský (2.655 m) şi Krivan, simbol al ţării.

Câmpiile se găsesc în sud-vest (de-a lungul Dunării) şi sud-est. Cele mai mari râuri slovace, altele decât Dunărea (Dunaj) sunt afluenţii acestuia, Váh şi Hron, precum şi Morava care formează frontiera cu Austria.

Clima slovacă este temperată, cu veri relativ răcoroase şi ierni friguroase, înnorate şi umede (precipitaţii abundente sub formă de ninsoare).

Vezi şi: Listă de oraşe din Slovacia

[modifică] Demografie

Majoritatea locuitorilor Slovaciei sunt de naţionalitate slovacă (86%). Ungurii sunt cea mai mare minoritate etnică (9,7%) şi sunt concentraţi în sudul şi estul ţării, la frontiera cu Ungaria. Celălalte grupuri etnice cuprind rromii, cehii, rutenii, ucrainenii, germanii şi polonezii.

[modifică] Economie

[modifică] Cultură

Sportul naţional este hocheiul pe gheaţă. Slovacii au câştigat campionatul mondial în 2002.

O curiozitate turistică rară şi interesantă din Slovacia orientală (lângă Kosice) este numărul mare de biserici rurale din lemn de pădure, care aduc la aşa-numitele stavkirke din Norvegia.

[modifică] Patrimoniu mondial

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Slovacia:

• Satul Vlkolinec (1993)
• Spišský Hrad şi monumentele culturale asociate (1993)
• Localitatea minieră Banská Štiavnica (1993)
• Peştera din Aggtelek şi Carstul Slovac (1995, 2000)
• Centrul vechi istoric din Bardejov (2000)
• Pădurile vechi de mesteacăn din Carpaţi (2007)

[modifică] Diverse

Slovaci faimoşi : Alexander Dubček, Milan Rastislav Štefánik, Richard Müller (cântăreţ), Daniela Hantuchová

[modifică] Vezi şi

• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

[modifică] Legături externe

• Slovensko.com - Portalul Slovaciei
• Government.gov.sk - Situl oficial al guvernului
• Prezident.sk - Sit oficial al Preşedenţiei
• Národná Rada - Sit oficial al Parlamentului
• en Slovakia Today
• en Slovakia.com
• en Travel Slovakia
• en Ski resorts in Slovakia

v • d • m Slovacia — Slovaci — Limba slovacă
Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Drapel • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Istorie • Împărţire administrativă • Oraşe • Politică • Sănătate • Sport • Stemă • Turism
Atlas • Cioturi • Formate • Imagini • Portal

v • d • m Ţări europene vorbitoare de limbi slave (Europa slavă)
Belarus • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Croaţia • Muntenegru • Polonia • Republica Cehă • Republica Macedonia • Rusia • Slovacia • Slovenia • Serbia • Ucraina

v • d • m Uniunea Europeană şi ţări candidate la extindere
Membri	Austria • Belgia • Bulgaria • Cipru • Danemarca • Estonia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Malta • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Ţările de Jos • Ungaria
State cu statutul de candidat	Croaţia • Republica Macedonia • Turcia

v • d • m Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO / OTAN)
Belgia • Bulgaria • Canada • Danemarca • Estonia • Franţa • Germania • Grecia • Islanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Norvegia • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Statele Unite • Turcia • Ţările de Jos • Ungaria

v • d • m Europa
State suverane	Albania • Andorra • Armenia² • Austria • Azerbaidjan¹ • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Cipru² • Croaţia • Danemarca¹ • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa¹ • Georgia¹ • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Italia • Kazahstan¹ • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Malta • Monaco • Muntenegru • Norvegia¹ • Polonia • Portugalia¹ • Regatul Unit • Republica Cehă • Republica Macedonia • Republica Moldova • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania¹ • Suedia • Turcia¹ • Ţările de Jos¹ • Ucraina • Ungaria • Vatican
Teritorii dependente şi autonome	Adjaria (Georgia) • Adîgheia (Rusia) • Akrotiri şi Dhekelia (Regatul Unit) • Åland (Finlanda) • Azore (Portugalia) • Başchiria (Rusia) • Cabardino-Balcaria (Rusia) • Calmîchia (Rusia) • Canare¹ (Spania) • Carelia (Rusia) • Catalonia (Spania) • Cecenia (Rusia) • Ceuta¹ (Spania) • Ciuvaşia (Rusia) • Corsica (Franţa) • Crimeea (Ucraina) • Daghestan (Rusia) • Feroe (Danemarca) • Friuli-Veneţia Giulia (Italia) • Găgăuzia (Republica Moldova) • Gibraltar (Regatul Unit) • Groenlanda¹ (Danemarca) • Guernsey (Regatul Unit) • Inguşetia (Rusia) • Jersey (Regatul Unit) • Karaciai-Cerkessia (Rusia) • Komi (Rusia) • Madeira¹ (Portugalia) • Man (Regatul Unit) • Mari El (Rusia) • Melilla¹ (Spania) • Mordovia (Rusia) • Muntele Athos (Grecia) • Nahicevan¹ (Azerbaidjan) • Neneţia (Rusia) • Osetia de Nord (Rusia) • Sardinia (Italia) • Sicilia (Italia) • Tatarstan (Rusia) • Trentino-Tirolul de Sud (Italia) • Ţara Bascilor (Spania) • Udmurtia (Rusia) • Valle d'Aosta
State nerecunoscute	Abhazia • Cipru de Nord¹ ³ • Kosovo³ • Nagorno-Karabah • Osetia de Sud • Transnistria
¹ O parte a teritoriului său sau teritorii dependente se află în afara Europei. ² O ţară se află în întregime în alt continent, dar are conecţiuni geopolitice mai puternice cu Europa. ³ Recunoscut parţial.