Ceangăi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ceangăi
csángók
Csángó.png
Port popular ceangăn moldovean,
la un festival de folclor în Debrețin
Populație totală
Regiuni cu populație semnificativă
 România 1 266 (declarați drept ceangăi)[1];

5 866 (declarați drept maghiari în Moldova)[2]

În total: cca 260 000, din care cca 60 - 70 000 vorbitori de lb. maghiară (număr maxim, estimat de Consiliul Europei)[3]

Estimare științifică: 103 543 (număr minim) din care 62 265 vorbitori (și) de limba maghiară (nr. estimat de Catedra de Etnografie Maghiară din Cluj-Napoca, conform cercetărilor profesorului Dr. Tánczos Vilmos în 110 localități din Moldova între 1992-1996, despre identitatea ceangăilor moldoveni)[4]

Nr. total romano-catolici din Moldova: 239 938[1][5] ||style="padding-left:1em;"|

Ungaria Ungaria
Limbi vorbite
maghiară (graiul ceangăn), română
Religii
Biserica Romano-Catolică din România
Note
Vezi și: Moldova, Ținutul Secuiesc, Deva, Cristur, Hunedoara, Țara Bârsei, Ghimeș

Ceangăi (maghiară: csángó) este denumirea etnografică și populară comună[6] a trei grupe de oameni:

Din anul 1977, la recensăminte ceangăii figurează ca naționalitate de sine-stătătoare. Potrivit recensământului din 2002, numărul ceangăilor a fost de 1.370. Nu trebuie confundați cu secuii din Bucovina, o populație maghiară[7] care a trăit în județul Suceava între 1777 și 1940, și dintre care o parte au ajuns în Deva, fiind numiți în mod eronat ceangăi.[8]

În ultima vreme[necesită citare], în terminologia românească prin ceangăi se înțelege doar ramura din Moldova a ceangăilor. Aceștia se disting prin particularități lingvistice și prin bogăția de tradiții și artă populară.

Analizele genetice au demonstrat însă că nu există înrudiri între ceangăii ardeleni și secui.[9]

Potrivit recensământului din 2011, numărul ceangăilor este de 1.536.[10]

Etimologia[modificare | modificare sursă]

Primele atestări ale cuvântului csángó:

ca antroponim (nume de persoană)[modificare | modificare sursă]

- 8 iunie 1443: actul de donație al lui Ștefan, fiu al lui Alexandru cel Bun: "această adevărată slugă a noastră, pan Iliiaș Sanga, a slujit noua drept și credincios" [1]

- anul 1560: la Moacșa, județul Covasna este amintit un anume Csángó András. [11]

ca etnonim[modificare | modificare sursă]

- anul 1556: la Moacșa, județul Covasna este amintit un anume Michael csángó (scris cu litere mici) [12]

- anul 1772: preotul Péter Zöld redactează o petiție în numele comunității ecleziastice din Nicorești, în care cei din Nicorești se plâng împotriva ungurilor din Lonka, numiți ceangăi ("csango dictis") [13]

"Péter Zöld nu a creat artificial un etnonim, cum afirmă Anton Coșa. Preotul secui a transpus în scris o realitate pe care a constatat-o personal. La fel cum a făcut peste șase decenii Incze Petrás, care era originar din mijlocul acelor comunități de ceangăi și a trăit toată viața între ei." (Marius Diaconescu, ibid.)

În unele dialecte maghiare (cel din Câmpia Transilvaniei și cel de la Tisa Superioară) "csángó", "cángó" înseamnă "hoinar". [14]

Dicționarul limbii maghiare din 1862 dă următoarea explicație: csangó, csángó = umblător, persoană care își schimbă locul. Aceeași explicație o dau și: Dicționarul etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978; Dicționarul explicativ al limbii maghiare, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1972; Noul dicționar de regionalisme, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1979.

Limba[modificare | modificare sursă]

Graiul ceangăiesc din Moldova se încadrează în categoria bilingvismului dialectal.[15]

În 1880 ziarul românesc Amicul Familiei care apărea la Gherla, deci în Austro-Ungaria de atunci, scria astfel despre ceangăii din Moldova:

„În Moldova, în doue din cele mai mari și mai frumoase județie, mai cu semă Bacăulu și Romanulu, locuitorii țierani, cari suntu mai toți răzăși, moșneni și proprietari mici, vorbesc numai unguresce. Cându intri în satele loru, e mai reu decâtu în mijloculu Ungariei; trebue să mergi cu tălmaci: femeile și copii nu sciu se dea nici "bună demaneția" românesce. Culpa neiertată este a oameniloru noștri de statu că n-au îngrigitu nici odată de romanisarea acestui elementu și a lăsatu în inima Moldovei o populațiune de peste doue sute de mii, streină și de limbă și de religiune. Domnule Nicolae Crețiulescu, Ministru culteloru și instucțiunei publice, se vede că seculii ți-a păstratu d-tale resolvarea acestei cestiuni naționale. Fă ca poporulu ruralu, căruia i-au datu pământu la 2 maiu, se fie unulu și același și în limbă și în animă, căci în elu stă vieția țierei; româniseză pre acești Ciangăi, scapă-i de urâtulu nume, ce nu voru nici ei să-lu poarte, și vei ave eterna recunoscinția. Mesurile ce ar trebui să se ia suntu: mai întâiu îndesuirea scoleloru prin tote satele, cătunele și fundăturile unguresci; copii luați cu vătășielulu și duși la scola erna si vera, mai cu seama fetele, care devenindu mame și voru înveția copii românesce; și alu doilea, pe la tote bisericile loru, aduși preoți dintre Românii din Transilvania, ca să le vorbească și să le ceteasca românesce. Cându preotulu le va da binecuventarea în limba română, cându dascălu le va cânta românesce, și cându mama va legăna copilulu si-i va dice: haidi, nani, puiulu mamei, resultatulu va fi dobânditu".”

Grupul de grai al ceangăilor[modificare | modificare sursă]

Grupurile de graiuri ale limbii maghiare, cele două grupuri dialectale ale ceangăilor (grupul de Nord şi grupul de Sud) semnate cu galben (9).

Limba cengăilor (bineînțeles, cei care sunt vorbitori de limba maghiară și azi) se incadreazâ în grupul de grai ceangău al limbii maghiare.[16][17] Deși sunt diferențe relativ mari între dialectele grupului de grai ceangău (ceangăii de azi provenind din diferite grupuri ardelene[18]), acestea se incadrează în două grupuri mari: grupul de nord și grupul de sud al dialectelor.[17] Trăsătură comună întregului grup de grai este că toate variantele acestuia sunt dialecte arhaice ale unei limbii maghiare medievale și nu includ cuvintele apărute în timpul reformei limbii maghiare (proces de înnoire a limbii maghiare, care a avut loc între 1790 și 1870, deteminat de intelectuali ca György Bessenyei și Ferenc Kazinczy) sau cele apărute în urma acesteia. Pe lângă un substrat lingvistic arhaic maghiar, toate dialectele conțin un număr relativ mare de cuvinte preluate din română (folosite, însă, conform gramaticii maghiare[19][20]), mai ales pe planul neologismelor. Lipsesc cu desăvârșire cuvintele maghiare inventate în secolul XX., acestea fiind înlocuite ori cu cuvinte preluate din română ori cu invenții proprii în limba maghiară.[17] De exemplu: război mondial în standardul maghiar este világháború, în graiurile ceangăilor însă se folosește termenul nagy verekedés (marea încăierare) cu sensul: marea bătălie, fapt care demonstrează în același timp și influența puternică a limbii române (în care cuvintele "bătaie" și "bătălie" sunt asemănătoare).[21][22][23]

Caracteristici generale[modificare | modificare sursă]

Dialectele ceangăilor moldoveni sunt răspândite mai ales în județele Bacău, Neamț, Iași și Vrancea, fiind vorbite de circa 62.000 de persoane[24].[25]

Fonetismul prezintă asemănări cu graiurile ardelene și secuiești, de exemplu tratarea vocalei o (înlocuită cu [ɒ]).

Lexicul se caracterizează prin lipsa cuvintelor intrate în limba maghiară în perioada „înnoirii limbii” (secolul al XIX-lea), prin prezența multor cuvinte formate pe teren propriu, și prin numeroase împrumuturi din limba română.

În structura gramaticală este de menționat păstrarea, ca în graiurile secuiești, a timpurilor trecute corespunzătoare perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului: mene ’merse’, kére ’ceru’, respectiv ment vala ’mersese’, kért vala ’ceruse’.

Se deosebesc două subgrupuri de graiuri:

  • Graiurile arhaice (sau de nord) sunt vorbite de circa 8000 de persoane. Din Evul Mediu s-au dezvoltat complet separat de restul limbii maghiare, putând fi considerate ca aparținând unei limbi regionale aparte. Păstrează elemente de limbă din Evul Mediu.

Fonetismul lor se caracterizează prin așa-numita „vorbire sâsâită”, adică s [ʃ] este apropiat de sz [s], distingându-se totuși de fonemul din urmă. Altă caracteristică de pronunțare este frecvența fonemului [ʤ]:

Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
[ʤɛrmɛk] gyermek copil
[ʤio:] dió nucă
[mɛʤ] megy merge

Lexicul ceangău arhaic este greu de înțeles de către ceilalți vorbitori de maghiară, chiar și de către cei care cunosc limba română, deoarece conține multe arhaisme ale limbii maghiare în general, dar și cuvinte dialectale specifice:

Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
bücsü becsület cinste
csúkmony tojás ou
eszüdni hozzáérteni a se pricepe
filjesz nyúl iepure
hét mikor când
ő el / ea
külpis / külbécs csiga melc

În domeniul lexico-gramatical este specifică folosirea foarte frecventă a sufixelor diminutive, aplicate nu numai substantivelor (nume de persoane, dar și de animale și de obiecte), ba chiar și adjectivelor și adverbelor. Sufixul -ka/-ke chiar a devenit marca femininului la numele de etnii:

Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
magyarka magyar nő unguroaică

Particularități sintactice:

Fenomen Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
omiterea predicatului (verbul „a fi”) Arra a kecke a heden. Arra van a kecske a hegyen. Capra e pe-acolo, pe deal.
omiterea articolului hotărât în unele cazuri Feredik a búza napba. Fürdik a búza a napban. Se scaldă grâul în soare.
indicativul în locul condiționalului Mintha úszik búzába. Mintha úszna a búzában. Parcă ar înota în grâu.

Lexicul ceangău arhaic este cel mai puternic influențat de limba română, prin termeni de specialitate din agricultură, creșterea vitelor, administrație, justiție, industrie, comerț, tehnici, dar și prin adverbe, conjuncții și interjecții. Multe împrumuturi au intrat în lexicul de bază și îmbogățesc mai departe vocabularul prin compunere și derivare.

  • Graiurile cu influență secuiască (sau de sud) sunt înrudite îndeaproape cu graiurile secuiești din Trei-Scaune și Ciuc, și prezintă mai puține împrumuturi românești decât graiurile de nord. Sunt vorbite de majoritatea ceangăilor, aproximativ 44.500. Mai sunt în jur de 9.500 de persoane care vorbesc graiuri intermediare între cele două subgrupuri.

Vechiul dialect ceangăn și ceangăii de Nord[modificare | modificare sursă]

Ceangăii din România (harta: Dr. Rétvári László, Dr. Hajdú-Moharos József). Ceangăii de Sud ceangăii de Nord şi secuii din Bucovina sunt marcate cu albastru, ceangăii ghimeșeni cu galben, ceangăii din Țara Bârsei cu roșu. Harta arată prezența ceangăilor, indiferent de procentul lor din populația totală.

Ceangăii de nord alcătuiesc o comunitate relativ mică în apropierea municipiului Roman (în maghiară Románvásár, Târgul Românilor), în satele Săbăoani (Szabófalva), Pildești (Kelgyest), Tămășeni (Tamásfalva), Adjudeni (Dzsidafalva), Iugani, Traian (Újfalu) și în alte sate mai mici, unde astăzi abia de loc nu se mai vorbește limba maghiară.[4][25][26] Este cel mai mic și asimilat grup al ceangăilor, iar dialectul lor constituie varianta cea mai arhaică a limbii maghiare dintre graiurile de azi: de fapt o limbă maghiară medievală cu preluări și neologisme românești. Nivelul de cunoștință a limbii maghiare aici este cea mai mică între comunitățile ceangăilor, conform cercetărilor etnografice. Etnograful Vilmos Tánczos a găsit doar 8 180 persoane care au mai cunoscut limba maghiară dintr-o populație totală de 21 094 de ceangăi (în 7 localități), majoritatea lor bătrâni.[4][25] Doar un singur sat mai există unde și copii vorbesc bine ungurește: satul Pildești (Kelgyest), unde procentul locuitorilor vorbitori (și) de limba maghiară era 82% în 1992. Câteva familii s-au mai găsit în Bălușești (Balusest), Ploscuțeni (Ploszkucény) și Săbăoani (Szabófalva) unde și copii au cunoscut limba maghiară. În ultimele trei sate părinții încă mai cunoșteau limba, în restul satelor doar bunicii.

Dialectul vechi ceangăn (ősi moldvai csángó dialektus) se mai numește și dialectul ceangăn cu "s" (sz-elő csángó dialektus), dialectul cu șuierături (sziszegő dialektus) sau dialectul de Nord (északi csángó dialektus) în lingvistica maghiară, deși este vorbit și de un mic grup al ceangăilor de Sud. Termenul dialectul ceangăn cu "s" provine din faptul că dialectul vechi conține o consoană "s" care în limba maghiară nu mai există și se diferă de consoana "sz" (care se folosește și în acest dialect) și stă de obicei în locul unui "ș" (s) unguresc.[27]

Dialectul vechi ceangăn este cel mai greu de înțeles și pentru maghiarii vorbitori de limbă română (de exemplu pentru transilvăneni), deoarece, pe lângă preluările și neologismele românești, conține un număr relativ mare de arhaisme și regionalisme specifice, inexistente (sau ne-mai-existente) în limba maghiară.

Arhaisme tipice vechiului dialect ceangăn
Cuvânt În vechiul dialect ceangăn În limba maghiară literară
iepure filjesz nyúl
când hét mikor
pe când ahét amikor
cinste bücsü becsület
ouă csúkmony tojás
a se pricepe eszüdni hozzáérteni
a face csánni csinálni

Cel mai apropiat dialect de vechiul dialect ceangăn este varianta câmpeană al graiului transilvănean (mezőségi).

Ceangăii de Sud și dialectele lor[modificare | modificare sursă]

Imigrarea ceangăilor şi secuilor din Bucovina în evul mediu

Grupul mai mare și mai puternic al ceangăilor este cel de Sud. Majoritatea localităților ceangăilor de Sud se află în Județul Bacău.[26] Între ceangăii de Sud nivelul de cunoștință a limbii maghiare este mult mai ridicată decât în comunitățile de Nord, existând multe familii unde și acasă se mai vorbește ungurește. Diferențele însă sunt relativ mari chiar și în localitățile unde și copii vorbesc încă limba maghiară. În anumite sate copiii nu folosesc maghiara decât în comunicarea cu părinții lor (copii între ei nu mai vorbesc ungurește) sau numai cu bunicii (în cazul în care și generația părinților s-a asimilat deja). Din cauza relațiilor sociale tradiționale nivelul de cunoștință a limbii maghiare este mult mai scăzută în cadrul bărbaților față de femei. Femeile rareori părăsesc satul și de obicei sunt mai puțin educate decât bărbații - ca urmare nu le influențează atât de grav de caracterul asimilator al educației române și nu sunt nevoiți să se incadreze în alte comunități decât cea de acasă (de exemplu: armată, loc de muncă la oraș, etc.).[4][25]
Ceangăii de Sud vorbesc două dialecte diferite:

Ceangăii de Sud, vorbitori de vechiul dialect[modificare | modificare sursă]

Vechiul dialect ceangăn se vorbește în șase sate mai mari: Pădureni (Szeketura), Valea Seacă (Bogdánfalva), Nicolae Bălcescu (Újfalu), Galbeni (Trunk), Gioseni (Gyoszény) și Valea Mare (Nagypatak).[4][25][26] Se mai găsesc localități mai mici, unde doar bătrânii cunosc limba maghiară. În cele șase sate sus-menționate 9 520 persoane au mai vorbit limba maghiară în 1992, dintr-un număr total de 12 979 romano-catolici.[4][25] Dialectul acestor ceangăi este aproape identic cu cel al ceangăilor de Nord, cu diferența că se simte influența ceangăilor vorbitori de dialectul ceangăn-secuiesc.

Dialectul ceangăn secuiesc[modificare | modificare sursă]

Cea mai mare parte a ceangăilor de sud (cca 70% din numărul total al vorbitorilor de lb. maghiară) aparține la grupul secuiesc al ceangăilor (székelyes csángók).[4][25] Între variantele dialectului ceangăn-secuiesc se observă asemănările cu diferite dialecte secuiești și o accentuare specifică secuilor. În relațiile sociale și în cultura ceangăilor secuiești se simte o influență puternică secuiască. Acest grup a ajuns în Moldova mai târziu decât vorbitorii dialectului vechi, și este mai puțin asimilat și izolat lingvistic decât celălalt. Ceangăii secuiești trăiesc în valea râurilor Siret (Szeret), Tazlău (Tázló) și Trotuș (Tatros, Tatáros).

În timpul cercetărilor sale (între 1992 și 1996) etnograful Vilmos Tánczos a găsit în 72 sate 44 565 persoane care au mai vorbit ungurește dintr-un număr total de 69 470 romano-catolici.[4][25] Între comunitățile cercetate a găsit 8 sate în care toată populația romano-catolică știe ungurește (și vorbește această limbă și acasă) și încă 17 sate unde mulți copii știu și limba maghiară.[4][25]
Deși sunt mai puțin asimilați lingvistic, nici ceangăii secuiești nu au sentimente puternice naționale, comunitățile lor izolate nefiind influențați în trecut de curentele naționalismului european, iar identitatea lor este mai degrabă o identitate așa-zis locală, bazată pe apartenența la cultul romano-catolic și pe dialectul comun. În ciuda faptului că în marea majoritate nu se declar maghiari, de aici provin cele mai multe cereri pentru introducerea limbii maghiare (ca subiect facultativ) în educație și pentru slujbă maghiară în biserici.

Cea mai numeroasă comunitate al ceangăilor secuiești trăiește la Luizi-Călugăra (Lujzakalagor), unde în 1992 s-au găsit 4 700 vorbitori de limba maghiară (90% dintre romano-catolici, respectiv 89% din populația totală).[4][25] Cea mai puternică comunitate însă este considerat cea din Pustiana (Pusztina), unde există și o casă comunitară ("casa maghiară")[28] și unul dintre cele două sedii al Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM).[29] Aici funcționează și Asociația Sfântul Ștefan al Ungariei (patronul bisericii din sat fiind Sfântul Ștefan).[30] În multe localități există învățământ în limba maghiară (extrașcolar sau facultativ în școală). Majoritatea celor peste 1500 de elevi care învață maghiară în școală sau în grupur extrașcolar sunt ceangăi secuiești.[29]

Pereche de ceangăi ghimeșeni

Ceangăii ghimeșeni[modificare | modificare sursă]

Ceangăii ghimeșeni (gyimesi csángók)[31] trăiesc în Munții Ciucului și în valea Trotușului în 3 comune (alcătuite din 21 localități), dintre care 2 (respectiv 15 sate) se află în Județul Harghita și 1 (alcătuit din 6 sate) se află în Județul Bacău. Cele trei comune ale ceangăilor ghimeșeni sunt: Ghimeș-Făget (Gyimesbükk), Lunca de Sus (Gyimesfelsőlok) și Lunca de Jos (Gyimesközéplok). Dialectul ceangăn ghimeșean este o variantă al dialectului secuiesc din Ciuc. Ghimeș-Făget este singura comună din Județul Bacău unde există școli cu limba de predare maghiară.[32][33] Deși în regimul comunist predarea în limba maghiară era interzisă și aici[34], după 1990 pedagogii maghiari au reușit să reînființează clasele maghiare, iar mai târziu și școala maghiară - totuși, în ciuda faptului că 60% dintre localnici se declar maghiari, doar 20% dintre copii învață în clasele cu limbă de predare maghiară.[33]

Comuna Ghimeș-Făget este singura comună din Bacău (și în toată Moldova) unde în bisericile romano-catolice se celebrează (și) slujbă maghiară, deoarece comunitatea aparține la Arhidieceza de Alba Iulia în cadrul căreia fiecare naționalitate are posibilitatea să participă la slujbă celebrată în limba maternă.[33]

Pereche de ceangăi din Țara Bârsei

Vorbesc un dialect al graiului de Ciuc al grupului de grai secuiesc.

Ceangăii din Țara Bârsei[modificare | modificare sursă]

Ceangăii din Țara Bârsei (în maghiară: hétfalusi csángók) trăiesc în Județul Brașov și sunt descendenții diferitor grupuri secuiești. Ca urmare, dialectul lor aparține graiului secuiesc. Ceangăii din Țara Bârsei au posibilitatea de a învăța în limba maternă (de la grădiniță până la universitate) și să participe la slujbe maghiare (fiind luterani sinodo-presbiterieni), deși astăzi sunt deja în minoritate pe plan local.

Vorbesc un dialect apropiat de graiul de Trei Scaune al grupului de grai secuiesc.

Cultura[modificare | modificare sursă]

La Roma, în cetatea Sfântului Petru, Vaticanul publică revista Culturi și credință (Culture e fede). Cultura populară și limba veche a catolicilor din Moldova au o valoare mare pentru Europa - acesta este mesajul unui articol din revistă.

Activități culturale[modificare | modificare sursă]

Porturi populare maghiare la un festival de folclor în Debrețin, portul ceangăn moldovean fiind ultima la stânga

Printre obiectivele primordiale ale Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova păstrarea tradițiilor se situează în fruntea activităților principale. Pentru atingerea acestui scop, încă de la înființarea sa, AMCM a organizat întâlniri în localitățile ceangăiești unde s-au pus bazle unor grupuri folclorice și de păstrare a tradițiilor. Aceste grupuri au participat la diferite manifestații culturale atât în țară, cât și peste hotare, prezentând publicului larg cîntece, balade, dansuri, obiceiuri, povești și jocuri ale ceangăilor.

Cele mai populare festivaluri la care grupurile sunt invitate :

  • Balul Ceangăiesc de la Budapesta, în 2005 fiind la ediția a IX-a
  • Tabăra Internațională de Dans și Cântece Populare de la Jászberény, aflată la ediția a XXIV-a
  • Zilele Sf. Gheorghe
  • Festivalul și Săptămâna Satului Fundu-Răcăciuni
  • Săptămâna Satului Somușca
  • Zilele Pustiana
  • Tabăra de Folclor de la Lunca de Jos
  • Ziua Ceangăilor - organizată anual în orașele din Ardeal

După implementarea programului educațional grupurile de folclor au fost completate și de copii, în majoritatea locațiilor de învățământ aceștia formând grupe folclorice de tineri. Acești copii sunt îndrumați de nume consacrate în folclorul ceangăiesc.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Primele surse menționează prezența unei comunități etnice maghiare în Moldova încă din anii 1227 și 1234, ultima deja vorbește despre asimilarea lor de către români [2]. În secolele XV-XVI numeroși sași și maghiari din Transilvania au continuat să se stabilească în spațiul extracarpatic. După încercarea generalului Nikolaus von Buccow să-i încorporeze pe secui în nou-createle regimente de grăniceri, soldată cu opoziția unor săteni și represiuni din partea autorităților, care au culminat cu Masacrul de la Siculeni din anul 1764, zeci de mii de secui au trecut munții și s-au stabilit în Moldova. În secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Moldova în Regatul Maghiar, deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă.

Conform unui punct de vedere îmbrățișat de o parte a istoriografiei române antebelice, catolicii moldoveni de astăzi ar fi urmașii ardelenilor români, în cea mai mare parte țărani iobagi, care plecați în pribegie s-au așezat în Moldova și în Muntenia. Creșterea neobișnuită a populației catolice din Moldova a dus la apariția a zeci de sate situate în bazinul mijlociu al Siretului cu accent pe Bacău, Neamț și lași. Această plecare în pribegie apare abia după ce în câteva rânduri românii din Ardeal, scoși în afara celor trei națiuni medievale (unguri, sași și secui), s-au ridicat cerându-și drepturile, la Bobâlna (1437), în 1514 sub Gheorghe Doja și în 1784 cu Horea, Cloșca și Crișan. Adânciți în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “surghiuniți de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii și părăsite,... fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri ... gonindu-l pe acesta (românul) în munți cu toată familia sa, unde nu găsește decât stânci, sau chiar silindu-l să iasă din țară”. Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocși îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici și veneau din Țara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor și creșterii obligațiilor, dar mai ales a lipsei recunoașterii naționale.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Numărul exact al ceangăilor e greu de stabilit, și depinde de sensul în care folosim termenul "ceangăn". Evaluarea exactă a ceangăilor este grea fiindcă mulți dintre ei refuză să declare etnicitatea lor actuală (după rromi și secui în cazul ceangăilor este cea mai mare diferență între numărul evaluat la recensăminte și numărul estimărilor științifice).

Din anul 1977, la recensăminte ceangăii figurează ca naționalitate de sine-stătătoare. Potrivit recensământului din 2002, numărul persoanelor care au ales să se declare ceangăi este de 1 370.[35]

Ceangăii (în sensul științific al cuvântului) reprezint totodată un grup etnografic maghiar. În acest sens al cuvântului putem vorbi despre un mumăr total de cel puțin 7 132 persoane, numărul persoanelor declarați drept maghiari fiind 5 866 în Moldova (la care se adaucă numărul persoanelor care și-au declarat drept ceangăi).[35]

În sensul etnolingvistic al cuvântului ceangăii reprezint un număr mult mai mare decât cel evaluat la recensămintele oficiale: azi existând cca. 60-70000 de vorbitori de limba maghiară în Moldova[3] (indiferent de naționalitatea lor declarată). Cea mai precisă estimare minimă este cea din 1996 al etnografului Dr. Vilmos Tánczos, care în timpul cercetărilor sale (între 1992 și 1996) în 110 localități moldovene a găsit 62 265 vorbitori de limba maghiară dintr-un număr total de 103 543 de romano-catolici.[36] Menționând că poate să mai există câteva sute de vorbitori a limbii maghiare și în alte localități, acest număr minim estimat este cel mai acceptat în literatura de specialitate.

Tánczos a repetat cercetarea sa între 2008-2010 și a dovedit existența unui proces de asimilație lingvistică extrem de rapidă în cadrul ceangăilor: pe când în 1996 a găsit peste 62.265 de vorbitori de limba maghiară în Moldova, în 2009 acest număr a fost cu 14.000 mai puțin (numărul vorbitorilor limbii maghiare scăzând la doar 48.752 de persoane în același grup de localități).[37]

În 2009 Tánczos a evaluat deja și nivelul de cunoștințe lingvistice și vârsta vorbitorilor. Asimilația lingvistică a ceangăilor s-a demonstrat în aproape toate localitățile cercetate: bătrânii (peste 60 de ani) în general cunosc foarte bine limba maghiară și o folosesc ca limba maternă (prima limbă vorbită). Între adulți sunt diferențe mari, în unele localități chiar și adulții mai tânări (30-44 ani) vorbeau limba maghiară ca limbă maternă, în localitățile mai asimilate, doar adulții mai în vârstă (45-59 ani). Tinerii și copii vorbesc limba maghiară doar în localitățile pur ceangăiești, dar și aici o folosesc limba doar ca a doua limbă, aproape exclusiv pentru comunicarea cu părinții și / sau bunicii (copii între ei vorbesc românește). Copii sub 10 ani în cele mai multe localități nici nu mai înțeleg limba maghiară. Tánczos a observat mari diferențe între mediul rural și cel urban: în mediul rural 26% dintre catolici au vorbit limba maghiară (14% ca limba maternă, 12% ca a doua limbă) și 33% au înțeles limba (7% fiind procentul celor care au un vocabular pasiv). În mediul urban nivelul de cunoaștere a limbii maghiare este mult mai scăzută: doar 8% dintre catolici vorbesc ungurește (din care doar 3% ca limba maternă și 5% ca a doua limbă) și 5% au un vocabular pasiv, procentul total celor care înțeleg limba maghiară fiind 13%. [37]

Tánczos a observat mari diferențe și între diferitele grupuri ceangăiești, cele mai asimilați fiind ceangăii de nord, pe când ceangăii secuiești sunt mai puțin asimilați. Ca urmare putem afirma, că cea mai arhaică variantă a limbii maghiare (dialectul vechi de nord) este pe cale de dispariție, deoarece nu mai există nici-o comunitate în care tinerii (15-29 ani) sau copii ar mai înțelege limba maghiară. În comunitățile ceangăilor de nord doar bătrânii peste 60 de ani vorbesc limba maghiară ca limbă maternă și doar adulții peste 45 ani o folosesc ca a doua limbă.

Ceangăii de sud sunt mai puțin asimilați, mai ales cei care vorbesc dialectul secuiesc. În unele sate locuite de ceangăi secuiești chiar și copii mai mari (peste 10 ani) vorbesc bine ungurește.[38]

În sensul larg al cuvântului numărul ceangăilor este 300-350000. Aceste estimări se refer la numărul total al catolicilor (și al ortodocșilor cu rigine catolică) și sunt mai puțin precise, deoarece le consideră pe toți catolicii moldoveni ca fiind ceangăi, sau - cel puțin - de origine ceangăiască. În mod sigur, majoritatea romano-catolicilor moldoveni sunt de origine ceangăiască (respectiv maghiară), însă trebuie să menționăm, că există între ei o minoritate relativ largă de altă origine: Dr. Vilmos Tánczos citează surse istorice conform cărora numărul maghiarilor ar fi fost 20-25000 dintr-un număr total de 25-30000 romano-catolici la începutul secolului XVI.[36] Ca urmare putem afirma că un număr de cca 5000 de catolici erau de altă naționalitate și în aceste timpuri (români, polonezi, eventual țigani), deși naționalitatea lor exactă nu este menționată.[36]

Populația istorică[modificare | modificare sursă]

În ceea ce privește evoluția demografică a ceangăilor moldoveni, nu cunoaștem decât numărul ceangăilor neasimilați, deoarece înainte de 1977 nu exista posibilitatea de a se declara drept ceangăn. Deși cunoaștem destul de bine evoluția numărului romano-catolicilor, nu avem surse despre ortodocșii de origine ceangăiască (de exemplu: căsătorii mixte), și nici despre acei ceangăi care aveau o identitate oarecum ceangăiască, deși nu și-au declarat maghiari, înainte de 1977. Numărul persoanelor declarați maghiari a fost însă bine evaluat la mai multe recensăminte (1859, 1899, 1930, etc.).

Evoluția populației maghiare la recensămintele oficiale[4][modificare | modificare sursă]

Anul evaluării Populația totală Numărul catolicilor Procentul catolicilor Numărul maghiarilor Procentul maghiarilor în populația totală Procentul maghiarilor în populația de confesiune catolică Sursa datelor
1859 1 325 406 52 881 4,0% 37 825 2,9% 71,6% SZABADOS 1989. pag. 91., recensământ oficial
1899 1 848 122 88 803 4,8% 24 276 1,3% 27,3% SZABADOS 1989. pag. 94., recensământ oficial
1912 2 139 154 97 771 4,6% - - - recensământ oficial
1930 2 433 596 109 953 4,5% 23 894 1,0% 21,7% recensământ oficial
1941 2 769 380 - - 9 352 0,3% - recensământ oficial
1948 2 598 259 - - 6 618 0,3% - recensământ oficial
1956 2 991 281 - - 8 829 0,3% - recensământ oficial
1966 3 391 400 - - 4 748 0,14% - recensământ oficial
1977 3 763 221 - - 3 276 0,09% - recensământ oficial
1992 4 079 046 240 038 5,9% 3 098 0,08% 0,8% recensământ oficial
2002 3 993 120 243 708 6,1% 5 866 0,14% 2% recensământ oficial
2011 4 178 694 195 738 4,7% 4 926 0,11% 2,5% recensământ oficial
(Moldova+Bucovina)

Recensământul din 1890[modificare | modificare sursă]

"După recensământul din 1890, județul Bacău numără 172.496 de locuitori.

După naționalitate, populațiunea urbană se împarte în 9.665 Români, 1.199 Unguri, 7.369 Evrei, 530 Armeni, 45 Greci, 629 Germani, 20 Ruși, 5 Sârbi, 18 Francezi, 55 Italieni, 12 Elvețieni, 2 Turci, 36 Bulgari, în total 19.200 suflete.

Populațiunea rurală se compune din 123.132 Români, 24.715 Unguri, 5.197 Evrei, 47 Greci, 111 Germani, 5 Ruși, 5 Francezi, 58 Italieni, 1 Englez, 35 Bulgari, în total 152.296 suflete.

Locuitori pământeni sub protecțiune română, de care, afară de Români, țin și Armenii, Ungurii și Evreii: 170.883.

Cultul catolic numără în acest județ 32.463 credincioși, mai mult ca în orice alt județ din țară.

Episcopul catolic are sub autoritatea sa, în județul Bacău, doi vicari: unul se chiamă al Trotușului cu reședința în Târgul-Trotușul. De acest vicariat depind 4 parohii: cea din Târgul-Trotușul și cele din satele cu Săcui: Dărmănești, Pustiana și Grozești. Al doilea vicariat este al Bacăului, cu reședința în Bacău. De acest vicariat depind parohii de prin locurile locuite de Ciangăi și anume: Prăjești, Bacău, Liuzi-Călugăra, Valea Seacă, Valea-Mare, Cleja și Faraoani. Bisericile catolice sunt 62 active, 2 în construcție, deservite de 12 preoți, 54 cântăreți și eclesiarhi. De acest rit țin Ungurii, în număr de 25.914, din cari 24.715 prin mai mult de 80 sate."[39]

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Ceangăii moldoveni locuiesc în județele Bacău și Neamț, ceangăii ghimeșeni în județele Harghita și Bacău, iar ceangăii din Țara Bârsei în Județul Brașov.

Învățământul în limba maghiară[modificare | modificare sursă]

În Transilvania ceangăii de limbă maghiară învață în școli maghiare. În Moldova, în 13 localități au fost organizate cursuri extrașcolare, iar în 11 localități limba maghiară e înclusă în programul școlar. În anul școlar 2005-2006, 725 de elevi au învățat maghiara în grupuri școlare, iar 369 în grupuri extrașcolare (în total: 1094), iar în anul școlar 2010-2011 în total 1500 de elevi.[40] Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM) și Asociația Pedagogilor Maghiari din România[41] sunt cele două asociații care se îngrijesc de bunul mers al programului. Cca 7500 de copii vorbitori de limba maghiară (din cele 9000)[40] însă nu au posibilitatea nici azi de a învăța limba străbunilor în instituții de specialitate (școli sau instituții private), acestea vorbind limba lor maternă doar în familie. Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova îi poate ajuta în fiecare an școlar 75 elevi ceangăi în continuarea studiilor în licee maghiare.

În momentul de față învățământul în limba maghiară este organizată în 25 sate moldovene (în afară de Comuna Ghimeș-Făget), în majoritatea lor în grupuri extrașcolare:[40]

Pentru cei care doresc să continuă studiile în licee cu limba de predare maghiară, Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova le asigură această posibilitate în Miercurea Ciuc. Aici s-a înființat și un cămin pentru elevii și studenții ceangăi (Căminul Ceangăn din Miercurea Ciuc), în care acestea sunt ajutați în studiile lor în limba maghiară de provesori de specialitate (lecții particulare) și de călugării piariști al orașului.[42][43][44]

Personalități[modificare | modificare sursă]

Petrás Ince János, preot, călugăr minorit, etnograf.

Toponimia maghiară în Moldova[modificare | modificare sursă]

Drept mărturie a prezenței ceangăilor de limbă maghiară în Moldova stau unele toponime românești păstrate până în prezent.

Nume de familii ungurești[modificare | modificare sursă]

Cele mai frecvente nume de familii ceangăi sunt: Andor, Ádám (Adam), Baka (Baca, Boca ~ 'soldat'), Balázs (Balazs, Blaj), Balog (Balogh, Bologh, Bolog, Bulug), Bartha (Barta), Bálint (Balint ~ 'Valentin'), Bilibók (Biliboc), Bodó, Budai (~ '(cel) de la Buda'), Budó (Budău), Bulai, Dani, Diós (~ '(cel) cu nuci'), Diósi, Duma, Demeter, Farcadi (Farczadi, Fartzadi, Fartadi, Farțadi), Farkas (Fărcaș, Forcoș, Forcos ~ 'Lup(u)'), Fekete (Fechete, Fecheta ~ 'Negru'), Ferenc (Ferencz, Ferentz, Ferenț ~ 'Francisc'), Gábor (Gabor ~ 'Gabriel'), Gáspár (Gașpar), Gergely (Gherghel ~ 'Grigore'), Gyurka (Ghiurca ~ 'Gheorghe'), Kelemen (Caliman, Căliman), Ignác (Ignácz, Ignátz, Ignaț), Kis (Kiss, Chiș, Châșu ~ 'Mic(u)'), Kovács (~ 'fierar'), Kós, Kósa (Coșa), László (Laszlo, Laslo, Laslău ~ 'Ladislau, Vasile'), Lukács (Lucaci ~ 'Luca'), Márton (Marton, Martin), Mihály, Miklós (~ 'Nicolaie'), Nagy (~ 'Mare'), Nyisztor, Pál, Petrás, Petres, Pógár (Pogár, Pogar), Puskás (Pușcaș, Pușcașu ~ '(cel) cu pușcă'), Rab (~ 'rob(u)'), Róka (Roca ~ 'vulpe'), Salamon, Simon, Sipos (Șipoș ~ '(cel) cu fluier'), Szabó (Szabo, Sabău ~ 'croitor'), Szarka, Tamás (Tamas, Tămaș, Tamaș), Zerkula, Zajzon, Zajzoni, etc.

Citate[modificare | modificare sursă]

Savantul român Mircea Eliade este considerat unul din cei mai mari istorici ai religiilor. Analizând raportul amănunțit al episcopului Bandinus despre Moldova secolului XVII, Mircea Eliade s-a ocupat de ritualurile și credințele pre-creștine ale locuitorilor din Moldova:

„Acei incantatores întâlniți de Bandinus în Moldova nu erau români ci ciangăi (populație maghiară din Carpații moldovenești). Ungurii au adus din Asia șamanismul în teritoriul pe care-l ocupă astăzi. (...) Este posibil ca ritualul de apărare împotriva ciumei, așa cum era atestat la slavi și la fino-ugrienii orientali, să fi fost, de asemenea, practicat în secolul XVII în regiunea Moldovei vizitată de Bandinus. Totuși, este mai probabil că, tot ca în cazul acelor incantatores, informațiile nu-i privesc pe români ci pe ciangăi. (...) Nu este singura analogie între informațiile transmise de Bandinus și ritualurile fino-ugriene și siberiene." ”
—Mircea Eliade, „De la Zalmoxis la Genghis-Han”
„Secuii au trecut și dincolo de Carpați, formând în Moldova populația numită a ceangăilor.”
—Petre P. Panaitescu, „Istoria românilor pentru clasa a VIII-a secundară”, București 1990
„Rușii și ungurii au fost totdeauna în Moldova țărani. Aceia care au fost aduși din Țara Leșească (Polonia) în mijlocul Moldovei și-au uitat, cu scurgerea vremii, limba lor și și-au însușit-o pe cea moldovenească; iar aceia care locuiesc la hotarul Podoliei vorbesc și astăzi leșește sau rusește. Fiindcă ungurii au rămas neclintiți în legea lor papistășească, și-au păstrat și limba țării lor: dar ei înțeleg cu toții și limba moldovenească.”
—Dimitrie Cantemir, „Descriptio Moldaviae”, 1716
„Un sat bine ținut, cu coșare împletite, cu case care se pot asămăna uneori cu casele-model din partea muntelui. Locuitorii au alt trai și altă față decât ale țăranilor noștri. Ploscuțenii, întemeiați cândva de românul Ploscuță, sunt în adevăr un sat de unguri (...). Ungurii păstrează până astăzi îmbrăcămintea lor, care nu se deosebește întru nimic de aceea a sătenilor de prin Bacău și Roman: bărbații poartă pălăria cu margeni mici și panglică roșie, femeile sunt îmbrobodite cu ștergarul ca un văl aruncat peste cozile făcute conci, sus (birjarul nostru, un băietan român, numește cu despreț "coarne" podoaba albă, învoaltă a frunții); fetele au panglici întrețesute cu părul lor bălan și flori de târg prinse în ele; cămașa largă, cu arnici roșii pe mâneci și la sân, fota neagră, dintr-o singură bucată, strânsă pe șolduri, mântuie îmbrăcămintea.
Satul e catolic, deși parohul trebuie să vie tocmai din Focșani, așa încât toată slujba o face dascălul, sau n-o face nici el. După îndemnul învățătorului și notarului, locuitorii au cerut un preot statornic, amenințând altfel cu trecerea la ortodoxie.
Legea singură și aici îi ține așa de deosebiți de români. Ea a păstrat desigur și limba. Sunt copii care n-o știu mai deloc pe a noastră; femeile spun că învață românește numai pentru nevoia de a se înțelege când ies din cuprinsul satului. Ei se socotesc toți unguri.”
Nicolae Iorga Fragment din „România cum era până la 1918”
„Populația catolică ce locuiește în satele din Moldova și este cunoscută sub numele de ceangăi nu este omogenă. Ea este dispersată în masa populației moldovenești. Cea mai mare parte a ceangăilor este concentrată în regiunea orașelor Roman (grupul de nord) și Bacău (grupul de sud). Ei poartă costumul național românesc și cea mai mare parte a lor vorbește o limbă română specifică Transilvaniei. Ținând cont de limbă, tradițiile și moștenirea etnografică, este vorba de o populație provenită din românii din Transilvania. Chiar și unii istorici unguri, precum Laszlo Mikecs, sunt de acord că nu sunt secui.
Pe valea Trotușului și a afluentului său Tazlău - plus o mică comunitate pe valea Siretului - există un alt grup de ceangăi, a caror limbă este foarte apropiată de cea a secuilor, ceea ce îndrumă către o origine secuiască a acestora. Limba le este însă amestecată cu cuvinte românești. Au aceleași costume și un mod de viață asemănător cu cel al secuilor. În prezent, sunt bilingvi, vorbind și dialectul lor și limba română. Trăiesc în aproximativ 30 sate, amestecați cu românii.
Unii cercetători unguri au considerat că ceangăii, adică toți catolicii din Moldova, sunt o enclavă de origine maghiară. Deși mărturiile misionarilor italieni pledau pentru originea românească a ceangăilor, Péter Zöld, preot catolic din parohia Delnița din Transilvania, îi consideră maghiari, de fapt, secui. Trebuie să ținem cont și de mentalitatea epocii, când religia dădea naționalitatea. Astfel, o persoană convertită la catolicism devenea pentru maghiarii catolici tot un maghiar. Adesea, chiar și misionarii catolici veniți din Italia erau denumiti în documente unguri. Nicolae Iorga a publicat un astfel de document, în care se vorbește despre "preotul ungur Felicsi Antonio Zaulu", de fapt Felix Antonio Zauli, autorul unui catehism și al unei culegeri de predici în limba română. La rândul lor, misionarii catolici nu făceau diferență între ungur și ungurean (transilvănean).
Cea mai mare parte a acestor cercetători [maghiari] are tendința să considere că ceangăii sunt în exclusivitate maghiarofoni și că aceia care vorbesc românește au fost victimele unei asimilări recente. O asemenea atitudine deliberată nu poate decât să îndrume cercetarea pe o cale greșită, mai ales în condițiile în care există atât de puține informații despre originea ceangăilor. În același timp, trebuie să spunem că unii istorici români (A.D. Xenopol, Radu Rosetti) au acceptat afirmația că ceangăii sunt de origine maghiară.”
—Jean Nouzille, autorul unui studiu elaborat pentru Comisia de cultură și învățământ a Consiliului Europei

Cine e Jean Nouzille?

„Ceangău (< magh.) Denumire dată populației (de grai românesc și maghiar) din Moldova (mai ales jud. Bacău) de religie catolică, emigrată aici, de-a lungul timpului, din SE Transilvaniei. Trăiesc și în alte regiuni ale țării.”
—Enciclopedia României, București 1993
„CIANGĂI (provine din cuvântul maghiar Csángó): Locuitori de origine maghiară (secui) din Moldova, în ținutul Bacău și Roman. Stabiliți acolo, începând din secolul al XIII-lea, colonizați la marginea regatului maghiar sau ca lucrători la minele de sare (valea Trotuș-Ocna). Până azi au păstrat limba, religia catolică, obiceiurile și satele lor.”
—Dicționar de istoria românilor, București, 1997
„Primăria Ferdinand [azi Nicolae Bălcescu, popular Újfalu/Ujfalău]
Plasa Bistrița
Județul Bacău
No. 685
1938. Luna Maiu. Ziua 6
Publicațiune

Noi primarul comunei Ferdinand I. Jud. Bacău. În baza ordinului prefecturei Jud. Bacău No. 7621 din 3 Mai 1938. Se aduce la cunoștință populațiunei din această comună că nu este permis de a se vorbii în altă limbă decât românește în localurile publice, în Primărie sau în alte locurii. În bisericele catolice slujba religioasă se va face în limba Latină și Românește. Preoții și cântăreți bisericești nu au voie de a face cântări religioase decât în limba latină și românește. Preoții și cântăreții au ordine în această privință. Toți acei care vor contraveni vor fii aspru pedepsiți conform Legei. Făcut azi, 5 Mai 1938.”
—Ordinul prefecturei jud. Bacău 1938
„Teoria originii românești a ceangăilor a fost lansată prima dată în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, în 1942: cartea preotului Iosif Petru Pal a fost o reacție de apărare față de politica regimului antonescian.
În acei ani, persoanele aparținând minorităților naționale erau amenințate cu deportarea, drepturile lor cetățenești elementare erau încălcate. Nu aveau voie să cumpere pământ dacă nu prezentau autorităților locale un certificat care să ateste originea lor românească. După apariția cărții lui Mărtinaș în 1985 a urmat interzicerea cuvântului ceangău în cărți și reviste, astfel încât numai după 1989 s-a mai putut scrie despre ceangăi în România”
—Extras din cartea lui Gabriel Andreescu: Extremismul de dreapta în România, Cluj-Napoca, 2003.
„De sute de ani cultura ceangăilor s-a păstrat în România. Situația ceangăilor a fost studiată de organizațiile internaționale, mai ales de Consiliul Europei. Reprezentanții Adunării Parlamentare a Consiliului Europei au mers de mai multe ori în România.
Ceangăii sunt un grup de catolici care cuprinde mai multe ramuri. Acest grup etnic a supraviețuit timp de secole încă din Evul Mediu și trăiește în Moldova, la răsărit de Carpații României. Ceangăii vorbesc o formă timpurie a limbii maghiare și se deosebesc prin tradiții foarte vechi, o cultură și o artă populară foarte bogată, care au o valoare foarte mare pentru Europa.
Timp de veacuri, identitatea ceangăilor s-a bazat pe religia romano-catolică și pe limba lor proprie, vorbită în familie și în sat. Acest lucru poate să lămurească, pe lângă modul de viață arhaic și felul cum înțeleg ei lumea, și faptul că legăturile cu religia catolică au fost foarte strânse iar graiul lor încă mai trăiește.
Persoanele care mai vorbesc încă dialectul ceangău sau cei care-l consideră limba maternă sunt o parte din ce în ce mai mică din populație.
Deși această cifră nu este acceptată de toată lumea, se apreciază că din cel mult 260.000 de catolici, numai vreo 60.000 - 70.000 vorbesc dialectul ceangău. Această cultură este astăzi în pericol de dispariție. Este nevoie de ajutorul Europei pentru salvarea acestei culturi.
Ceangăii nu au vreo revendicare politică, dar vor numai să fie recunoscuți ca o cultură deosebită.
Diversitatea de culturi și limbi ar trebui considerată ca un izvor prețios care îmbogățește patrimoniul nostru european și întărește identitatea fiecărei națiuni și a fiecărei persoane.
Ajutorul european și mai ales al Consiliului Europei se justifică pentru a salva orice cultură și se dovedește a fi necesar în cazul ceangăilor. Scopul principal al tuturor acțiunilor trebuie să fie păstrarea și dezvoltarea identității culturale, de limbă și de religie a acestei comunități și această problemă trebuie tratată în afara oricărui interes politic.”
—extras din Culture e fede, nr.2/2001, Vatican

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg=8
  2. ^ http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg=9&id=17
  3. ^ a b https://archive.is/20120605044639/assembly.coe.int/Documents/WorkingDocs/doc01/EDOC9078.htm
  4. ^ a b c d e f g h i j k http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  5. ^ http://assembly.coe.int/Documents/AdoptedText/TA01/EREC1521.htm
  6. ^ http://mek.niif.hu/02100/02115/html/1-1203.html
  7. ^ http://mek.niif.hu/02100/02115/html/1-1022.html
  8. ^ http://mek.niif.hu/02100/02115/html/1-1571.html
  9. ^ Migration Rates and Genetic Structure of two Hungarian Ethnic Groups in Transylvania, Romania
  10. ^ Recensământul populației și al locuințelor, 2011, constanta.insse.ro
  11. ^ Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár - Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978, vol. II
  12. ^ Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár, vol. II.
  13. ^ Marius Diaconescu: Péter Zöld și "descoperirea" ceangăilor din Moldova în a doua jumătate a secolului XVIII, in: Anuarul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol", XXXIX-xL, 2002-2003, p. 263.
  14. ^ Új Magyar Tájszótár - Noul Dicționar de Regionalisme -, articolul "csángó"
  15. ^ Ioan Dănilă: Destinul unui idiom - Graiul ceangăiesc din Moldova
  16. ^ http://mek.niif.hu/02100/02115/html/3-1865.html
  17. ^ a b c http://www.csango.hu/index_kika6.html
  18. ^ http://lexikon.katolikus.hu/C/cs%C3%A1ng%C3%B3%20nyelvj%C3%A1r%C3%A1s.html
  19. ^ http://erdelyitarsadalom.adatbank.transindex.ro/pdfdok/et5_2k5_1_tanulmany_1_1.pdf
  20. ^ http://mkdsz1.freeweb.hu/csangomagyar/csangonyelvjaras.htm
  21. ^ http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf431.pdf
  22. ^ http://erdely.ma/hatranyban.php?id=28845&cim=latogatas_a_legkeletibb_magyar_faluban
  23. ^ http://keresztszulok.hu/wp-content/uploads/A-moldvai-cs%C3%A1ng%C3%B3k-magyar-nyelv%C5%B1-hit%C3%A9let%C3%A9nek-t%C3%B6rt%C3%A9net%C3%A9r%C5%91l.pdf
  24. ^ Estimare a lui Vilmos Táncos (accesat la 16 octombrie 2009).
  25. ^ a b c d e f g h i j http://noborders.interfree.it/hung.htm
  26. ^ a b c http://www.csangok.ro/moldvai%20csangok.htm
  27. ^ http://www.csango.hu/index_kika.html
  28. ^ http://www.pustiana.ro/index.php?page=pu_proeuropa&hl=rom
  29. ^ a b http://www.csango.ro/
  30. ^ http://www.erdely-szep.hu/Pusztina%202/index.html
  31. ^ http://mek.niif.hu/02100/02115/html/2-827.html
  32. ^ http://danigergelyiskola.hupont.hu/
  33. ^ a b c http://gyimesiplebania.hupont.hu/46/gyimesbukk-iskolai
  34. ^ http://danigergelyiskola.hupont.hu/1/iskolank
  35. ^ a b http://recensamant.referinte.transindex.ro/
  36. ^ a b c http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm#visz67
  37. ^ a b http://www.jakabffy.ro/magyarkisebbseg/pdf/005Forum.Tanczos.pdf
  38. ^ http://www.jakabffy.ro/magyarkisebbseg/pdf/005Forum.Tanczos.pdf
  39. ^ Marele dicționar geografic al României întocmit de George Ioan Lahovari și editat de Societatea Geografică Română, București 1898
  40. ^ a b c http://www.csango.ro/index.php?page=oktatas
  41. ^ http://itthon.transindex.ro/?hir=28154
  42. ^ http://www.csango.ro/index.php?page=tovabbtanulok-2
  43. ^ http://csikszereda.piarista.hu/?oldal=csango
  44. ^ http://csikszereda.piarista.hu/?oldal=csangok
  45. ^ http://www.devaigyerekek.hu/news/news_155_hushagyo.html
  46. ^ http://erdely.ma/hatranyban.php?id=9962

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Originea Ceangǎilor din Moldova, Dumitru Mărtinaș, Ion Coja, V. M. Ungureanu, Editura Științifică și Enciclopedică, 1985

Video[modificare | modificare sursă]

Despre ceangăii din Moldova[modificare | modificare sursă]

Filme documentare[modificare | modificare sursă]
Interviuri[modificare | modificare sursă]
Dansuri și cântece[modificare | modificare sursă]

Despre ceangăii ghimeșeni[modificare | modificare sursă]