Ceangăi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Unbalanced scales.svg
 Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat.
Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții.
Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei
Ceangăi
csángók
Csángó.png
Port popular ceangăn moldovean,
la un festival de folclor în Debrețin
Populație totală
Regiuni cu populație semnificativă
 România 1 266 (declarați drept ceangăi)[1];

5 866 (declarați drept maghiari în Moldova)[2]

În total: cca 260 000, din care cca 60 - 70 000 vorbitori de lb. maghiară (număr maxim, estimat de Consiliul Europei)[3]

Estimare științifică: 103 543 (număr minim) din care 62 265 vorbitori (și) de limba maghiară (nr. estimat de Catedra de Etnografie Maghiară din Cluj-Napoca, conform cercetărilor profesorului Dr. Tánczos Vilmos în 110 localități din Moldova între 1992-1996, despre identitatea ceangăilor moldoveni)[4]

Nr. total romano-catolici din Moldova: 239 938[5][6] ||style="padding-left:1em;"|
Ungaria Ungaria
Limbi vorbite
maghiară (graiul ceangăn), română
Religii
Biserica Romano-Catolică din România
Note
Vezi și: Moldova, Ținutul Secuiesc, Deva, Cristur, Hunedoara, Țara Bârsei, Ghimeș
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită.
Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor.
Acest articol a fost etichetat în iunie 2006

Ceangăi (maghiară: csángó) este denumirea etnografică și populară comună[7] a trei grupe de oameni:

Din anul 1977, la recensăminte ceangăii figurează ca naționalitate de sine-stătătoare. Potrivit recensământului din 2002, numărul ceangăilor este de 1.370. Nu trebuie confundați cu secuii din Bucovina, o populație maghiară[8] care a trăit în județul Suceava între 1777 și 1940, și dintre care o parte au ajuns în Deva, fiind numiți în mod eronat ceangăi.[9]

În ultima vreme[necesită citare], în terminologia românească prin ceangăi se înțelege doar ramura din Moldova a ceangăilor. Aceștia se disting prin particularități lingvistice și prin bogăția de tradiții și artă populară.

Analizele genetice au demonstrat însă că nu există înrudiri între ceangăii ardeleni și secui.[10]

Cuprins

Etimologia [modificare]

Primele atestări ale cuvântului csángó:

ca antroponim (nume de persoană): [modificare]

- 8 iunie 1443: actul de donație al lui Ștefan, fiu al lui Alexandru cel Bun: "această adevărată slugă a noastră, pan Iliiaș Sanga, a slujit noua drept și credincios" [1]

- anul 1560: la Moacșa, județul Covasna este amintit un anume Csángó András. [11]

ca etnonim: [modificare]

- anul 1556: la Moacșa, județul Covasna este amintit un anume Michael csángó (scris cu litere mici) [12]

- anul 1772: preotul Péter Zöld redactează o petiție în numele comunității ecleziastice din Nicorești, în care cei din Nicorești se plâng împotriva ungurilor din Lonka, numiți ceangăi ("csango dictis") [13]

"Péter Zöld nu a creat artificial un etnonim, cum afirmă Anton Coșa. Preotul secui a transpus în scris o realitate pe care a constatat-o personal. La fel cum a făcut peste șase decenii Incye Petrás, care era originar din mijlocul acelor comunități de ceangăi și a trăit toată viața între ei." (Marius Diaconescu, ibid.)

În unele dialecte maghiare (cel din Câmpia Transilvaniei și cel de la Tisa Superioară) "csángó", "cángó" înseamnă "hoinar". [14]

Dicționarul limbii maghiare din 1862 dă următoarea explicație: csangó, csángó = umblător, persoană care își schimbă locul. Aceeași explicație o dau și: Dicționarul etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978; Dicționarul explicativ al limbii maghiare, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1972; Noul dicționar de regionalisme, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1979.

Limba [modificare]

Graiul ceangăiesc din Moldova se încadrează în categoria bilingvismului dialectal. Ioan Dănilă Destinul unui idiom - Graiul ceangăiesc din Moldova [15] In 1880 ziarul românesc Amicul Familiei care apărea la Gherla, deci în Austro-Ungaria de atunci, scria astfel despre ceangăii din Moldova:

„În Moldova, în doue din cele mai mari și mai frumoase județie, mai cu semă Bacăulu și Romanulu, locuitorii țierani, cari suntu mai toți răzăși, moșneni și proprietari mici, vorbesc numai unguresce. Cându intri în satele loru, e mai reu decâtu în mijloculu Ungariei; trebue să mergi cu tălmaci: femeile și copii nu sciu se dea nici "bună demaneția" românesce. Culpa neiertată este a oameniloru noștri de statu că n-au îngrigitu nici odată de romanisarea acestui elementu și a lăsatu în inima Moldovei o populațiune de peste doue sute de mii, streină și de limbă și de religiune. Domnule Nicolae Crețiulescu, Ministru culteloru și instucțiunei publice, se vede că seculii ți-a păstratu d-tale resolvarea acestei cestiuni naționale. Fă ca poporulu ruralu, căruia i-au datu pământu la 2 maiu, se fie unulu și același și în limbă și în animă, căci în elu stă vieția țierei; româniseză pre acești Ciangăi, scapă-i de urâtulu nume, ce nu voru nici ei să-lu poarte, și vei ave eterna recunoscinția. Mesurile ce ar trebui să se ia suntu: mai întâiu îndesuirea scoleloru prin tote satele, cătunele și fundăturile unguresci; copii luați cu vătășielulu și duși la scola erna si vera, mai cu seama fetele, care devenindu mame și voru înveția copii românesce; și alu doilea, pe la tote bisericile loru, aduși preoți dintre Românii din Transilvania, ca să le vorbească și să le ceteasca românesce. Cându preotulu le va da binecuventarea în limba română, cându dascălu le va cânta românesce, și cându mama va legăna copilulu si-i va dice: haidi, nani, puiulu mamei, resultatulu va fi dobânditu".”

Grupul de grai al ceangăilor [modificare]

Grupurile de graiuri ale limbii maghiare, cele două grupuri dialectale ale ceangăilor (grupul de Nord şi grupul de Sud) semnate cu galben (9).

Limba cengăilor (bineînțeles celor care sunt vorbitori de limba maghiară și azi) se incadreazâ în grupul de grai ceangăn al limbii maghiare.[16][17] Deși sunt diferențe relativ mari între dialectele grupului de grai ceangăn (ceangăii de azi provenind din diferite grupuri ardelene[18]), acestea se incadrează în două grupuri mari: grupul de nord și grupul de sud al dialectelor.[19] Trăsătură comună al tot grupului de grai este că toate variantele acestuia sunt dialecte arhaice ale unei limbii maghiare medievale și nu includ cuvintele apărute în timpul reformei limbii maghiare (proces de înnoire al limbii maghiare, care a avut loc între 1790 și 1870 deteminat de intelectuali ca și György Bessenyei sau Ferenc Kazinczy) sau cele apărute în urma acesteia. Pe lângă un substrat lingvistic arhaic maghiar, toate dialectele conțin un număr relativ mare de cuvinte preluate din română (folosite însă conform gramaticii maghiare[20][21]), mai ales pe planul neologismelor. Lipsesc cu desăvârșire cuvintele maghiare inventate în secolul XX., acestea fiind înlocuite ori cu cuvinte preluate din română ori cu invenții proprii în limba maghiară.[22] De exemplu: război mondial în standardul maghiar este világháború, în graiurile geangăilor însă se folosește termenul nagy verekedés (marele bătaie) cu sensul: marele bătălie, fapt care demonstrează în același timp și influența puternică a limbii române (în care cuvintele "bătaie" și "bătălie" sunt asemănătoare).[23][24][25]

Caracteristici generale [modificare]

Dialectele ceangăilor moldoveni sunt răspândite mai ales în județele Bacău, Neamț, Iași și Vrancea, fiind vorbite de circa 62.000 de persoane[26].[27]

Fonetismul prezintă asemănări cu graiurile ardelene și secuiești, de exemplu tratarea vocalei o (înlocuită cu [ɒ]).

Lexicul se caracterizează prin lipsa cuvintelor intrate în limba maghiară în perioada „înnoirii limbii” (secolul al XIX-lea), prin prezența multor cuvinte formate pe teren propriu, și prin numeroase împrumuturi din limba română.

În structura gramaticală este de menționat păstrarea, ca în graiurile secuiești, a timpurilor trecute corespunzătoare perfectului simplu și mai-mult-ca-perfectului: mene ’merse’, kére ’ceru’, respectiv ment vala ’mersese’, kért vala ’ceruse’.

Se deosebesc două subgrupuri de graiuri:

  • Graiurile arhaice (sau de nord) sunt vorbite de circa 8000 de persoane. Din Evul Mediu s-au dezvoltat complet separat de restul limbii maghiare, putând fi considerate ca aparținând unei limbi regionale aparte. Păstrează elemente de limbă din Evul Mediu.

Fonetismul lor se caracterizează prin așa-numita „vorbire sâsâită”, adică s [ʃ] este apropiat de sz [s], distingându-se totuși de fonemul din urmă. Altă caracteristică de pronunțare este frecvența fonemului [ʤ]:

Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
[ʤɛrmɛk] gyermek copil
[ʤio:] dió nucă
[mɛʤ] megy merge

Lexicul ceangău arhaic este greu de înțeles de către ceilalți vorbitori de maghiară, chiar și de către cei care cunosc limba română, deoarece conține multe arhaisme ale limbii maghiare în general, dar și cuvinte dialectale specifice:

Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
bücsü becsület cinste
csúkmony tojás ou
eszüdni hozzáérteni a se pricepe
filjesz nyúl iepure
hét mikor când
jü ő el / ea
külpis / külbécs csiga melc

În domeniul lexico-gramatical este specifică folosirea foarte frecventă a sufixelor diminutive, aplicate nu numai substantivelor (nume de persoane, dar și de animale și de obiecte), ba chiar și adjectivelor și adverbelor. Sufixul -ka/-ke chiar a devenit marca femininului la numele de etnii:

Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
magyarka magyar nő unguroaică

Particularități sintactice:

Fenomen Graiurile arhaice Maghiara standard Traducere
omiterea predicatului (verbul „a fi”) Arra a kecke a heden. Arra van a kecske a hegyen. Capra e pe-acolo, pe deal.
omiterea articolului hotărât în unele cazuri Feredik a búza napba. Fürdik a búza a napban. Se scaldă grâul în soare.
indicativul în locul condiționalului Mintha úszik búzába. Mintha úszna a búzában. Parcă ar înota în grâu.

Lexicul ceangău arhaic este cel mai puternic influențat de limba română, prin termeni de specialitate din agricultură, creșterea vitelor, administrație, justiție, industrie, comerț, tehnici, dar și prin adverbe, conjuncții și interjecții. Multe împrumuturi au intrat în lexicul de bază și îmbogățesc mai departe vocabularul prin compunere și derivare.

  • Graiurile cu influență secuiască (sau de sud) sunt înrudite îndeaproape cu graiurile secuiești din Trei-Scaune și Ciuc, și prezintă mai puține împrumuturi românești decât graiurile de nord. Sunt vorbite de majoritatea ceangăilor, aproximativ 44.500. Mai sunt în jur de 9.500 de persoane care vorbesc graiuri intermediare între cele două subgrupuri.


Vechiul dialect ceangăn și ceangăii de Nord [modificare]

Ceangăii din România (harta: Dr. Rétvári László, Dr. Hajdú-Moharos József). Ceangăii de Sud ceangăii de Nord şi secuii din Bucovina sunt marcate cu albastru, ceangăii ghimeșeni cu galben, ceangăii din Țara Bârsei cu roșu. Harta arată prezența ceangăilor, indiferent de procentul lor din populația totală.

Ceangăii de nord alcătuiesc o comunitate relativ mică în apropierea municipiului Roman (în maghiară Románvásár, Târgul Românilor), în satele Săbăoani (Szabófalva), Pildești (Kelgyest), Tămășeni (Tamásfalva), Adjudeni (Dzsidafalva), Iugani, Traian (Újfalu) și în alte sate mai mici, unde astăzi abia de loc nu se mai vorbește limba maghiară.[28][29][30] Este cel mai mic și asimilat grup al geangăilor, iar dialectul lor constituie varianta cea mai arhaică a limbii maghiare dintre graiurile de azi: defapt o limă maghiară medievală cu preluări și neologisme românești. Nivelul de cunoștință a limbii maghiare aici este cea mai mică între comunitățile ceangăilor, conform cercetărilor etnografice. Etnograful Vilmos Tánczos a găsit doar 8 180 persoane care au mai cunoscut limba maghiară dintr-o populație totală de 21 094 de ceangăi (în 7 localități), majoritatea lor bătrâni.[31][32] Doar un singur sat mai există unde și copii vorbesc bine ungurește: satul Pildești (Kelgyest), unde procentul locuitorilor vorbitori (și) de limba maghiară era 82% în 1992. Câțiva familii s-au mai găsit în Bălușești (Balusest), Ploscuțeni (Ploszkucény) și Săbăoani (Szabófalva) unde și copii au cunoscut limba maghiară. În ultimele trei sate părinții încă cunoșteau limba, în restul satelor doar bunicii.

Dialectul vechi ceangăn (ősi moldvai csángó dialektus) se mai numește și dialectul ceangăn cu "s" (sz-elő csángó dialektus), dialectul cu șuierături (sziszegő dialektus) sau dialectul de Nord (északi csángó dialektus) în lingvistica maghiară, deși este vorbit și de un mic grup al ceangăilor de Sud. Termenul dialectul ceangăn cu "s" provine din faptul că dialectul vechi conține o consoană "s" care în limba maghiară nu mai există și se diferă de consoana "sz" (care se folosește și în acest dialect) și stă de obicei în locul unui "ș" (s) unguresc.[33]

Dialectul vechi ceangăn este cel mai greu de înțeles și pentru maghiarii vorbitori de limbă română (de exemplu pentru transilvăneni), deoarece, pe lângă pereluările și neologismele românești, conține un număr relativ mare de arhaisme și regionalisme specifice, inexistente (sau ne-mai-existente) în limba maghiară.

Arhaisme tipice vechiului dialect ceangăn

Cuvânt În vechiul dialect ceangăn În limba maghiară literară
iepure filjesz nyúl
când hét mikor
pe când ahét amikor
cinste bücsü becsület
ouă csúkmony tojás
a se pricepe eszüdni hozzáérteni
a face csánni csinálni

Cel mai apropiat dialect de vechiul dialect ceangăn este varianta câmpeană al graiului transilvănean (mezőségi).

Ceangăii de Sud și dialectele lor [modificare]

Imigrarea ceangăilor şi secuilor din Bucovina în evul mediu

Grupul mai mare și mai puternică a ceangăilor este cel de Sud. Majoritatea localităților ceangăilor de Sud se află în Județul Bacău.[34] Între ceangăii de Sud nivelul de cunoștință a limbii maghiare este mult mai mare decât în comunitățile de Nord, existând mulți familii unde și acasă se mai vorbește ungurește. Diferențele însă sunt relativ mari, chiar și în acele localități unde și copii vorbesc limba maghiară. În anumite sate copii nu folosesc maghiara decât în comunicarea cu părinții (copii între ei nu mai vorbesc ungurește) sau numai cu bunicii (în cazul dacă și generația părinților s-a asimilat). Din cauza relațiilor sociale tradiționale numărul bărbaților vorbitori de limba maghiară este mult mai mică decât cea a femeilor. Femeile rareori părăsesc satul și de obicei sunt mai puțin educați decât bărbații - ca urmare nu le influențează atât de grav de caracterul asimilator al educației.[35][36]
Ceangăii de Sud vorbesc două dialecte diferite:

Ceangăii de Sud, vorbitori de vechiul dialect [modificare]

Vechiul dialect ceangăn se vorbește în șase sate mai mari: Pădureni (Szeketura), Valea Seacă (Bogdánfalva), Nicolae Bălcescu (Újfalu), Galbeni (Trunk), Gioseni (Gyoszény) și Valea Mare (Nagypatak).[37][38][39] Se mai găsesc localități mai mici, unde doar bătrânii cunosc limba maghiară. În cele șase sate sus-menționate 9 520 persoane au mai vorbit limba maghiară în 1992, dintr-un număr total de 12 979 romano-catolici.[40][41] Dialectul acestor ceangăi este aproape identică cu cel al ceangăilor de Nord, cu diferența că se simte influența ceaangăilor vorbitori de dialectul ceangăn-secuiesc.

Dialectul ceangăn secuiesc [modificare]

Cea mai mare parte al ceangăilor de sud (cca 70% din numărul total al vorbitorilor de lb. maghiară) aparține la grupul secuiesc al ceangăilor (székelyes csángók).[42][43] Între variantele dialectului ceangăn-secuiesc se observă asemănările cu diferite dialecte secuiești și o accentuare specifică secuilor. În relațiile sociale și în cultura ceangăilor secuiești se simte o influență puternică secuiască. Acest grup a ajuns în Moldova mai târziu decât vorbitorii dialectului vechi, și este mai puțin asimilat și izolat lingvistic decât celălalt. Ceangăii secuiești trăiesc în valea râurilor Siret (Szeret), Tazlău (Tázló) și Trotuș (Tatros, Tatáros).

În timpul cercetărilor sale (între 1992 și 1996) etnograful Vilmos Tánczos a găsit în 72 sate 44 565 persoane care au mai vorbit ungurește dintr-un număr total de 69 470 romano-catolici.[44][45] Între comunitățile cercetate a găsit 8 sate în care toată populația romano-catolică știe ungurește (și vorbește această limbă și acasă) și încă 17 sate unde mulți copii știu și limba maghiară.[46][47]
Deși sunt mai puțin asimilați lingvistic, nici ceangăii secuiești nu au sentimente puternice naționale, comunitățile lor izolate nefiind influențați în trecut de curentele naționalismului european, iar identitatea lor este mai degrabă o identitate așa-zis locală, bazată pe apartenența la cultul romano-catolic și pe dialectul comun. În ciuda faptului că în marea majoritate nu se declar maghiari, de aici provin cele mai multe cereri pentru introducerea limbii maghiare (ca subiect facultativ) în educație și pentru slujbă maghiară în biserici. Cea mai numeroasă comunitate al ceangăilor secuiești trăiește la Luizi-Călugăra (Lujzakalagor), unde în 1992 s-au găsit 4 700 vorbitori de limba maghiară (90% dintre romano-catolici, respectiv 89% din populația totală).[48][49] Cea mai puternică comunitate însă este considerat cea din Pustiana (Pusztina), unde există și o casă comunitară ("casa maghiară")[50] și unul dintre cele două sedii al Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM).[51] Aici funcționează și Asociația Sfântul Ștefan al Ungariei (patronul bisericii din sat fiind Sfântul Ștefan).[52] În multe localități există învățământ în limba maghiară (extrașcolar sau facultativ în școală). Majoritatea celor peste 1500 de elevi care învață maghiară în școală sau în grupur extrașcolar sunt ceangăi secuiești.[53]

Ceangăii ghimeșeni [modificare]

Biserica Sfânta Elisabeta a Ungariei și Liceul Teologic Romano-Catolic Sfânta Elisabeta a Ungariei la Lunca de Sus

Ceangăii ghimeșeni (gyimesi csángók)[54] trăiesc în Munții Ciucului și în valea Trotușului în 3 comune (alcătuite din 21 localități), dintre care 2 (respectiv 15 sate) se află în Județul Harghita și 1 (alcătuit din 6 sate) se află în Județul Bacău. Cele trei comune ale ceangăilor ghimeșeni sunt: Ghimeș-Făget (Gyimesbükk), Lunca de Sus (Gyimesfelsőlok) și Lunca de Jos (Gyimesközéplok). Dialectul ceangăn ghimeșean este o variantă al dialectului secuiesc din Ciuc. Ghimeș-Făget este singura comună din Județul Bacău unde există școli cu limba de predare maghiară.[55][56] Deși în regimul comunist predarea în limba maghiară era interzisă și aici[57], după 1990 pedagogii maghiari au reușit să reînființează clasele maghiare, iar mai târziu și școala maghiară - totuși, în ciuda faptului că 60% dintre localnici se declar maghiari, doar 20% dintre copii învață în clasele cu limbă de predare maghiară.[58]

Comuna Ghimeș-Făget este singura comună din Bacău (și în toată Moldova) unde în bisericile romano-catolice se celebrează (și) slujbă maghiară, deoarece comunitatea aparține la Arhidieceza de Alba Iulia în cadrul căreia fiecare naționalitate are posibilitatea să participă la slujbă celebrată în limba maternă.[59]

Ceangăii din Țara Bârsei [modificare]

Ceangăii din Țara Bârsei (în maghiară: hétfalusi csángók) trăiesc în Județul Brașov și sunt descendenții diferitor grupuri secuiești. Ca urmare, dialectul lor aparține graiului secuiesc. Ceangăii din Țara Bârsei au posibilitatea de a învăța în limba maternă (de la grădiniță până la universitate) și să participe la slujbe maghiare (fiind luterani sinodo-presbiterieni), deși astăzi sunt deja în minoritate pe lan local.

Cultura [modificare]

La Roma, în cetatea Sfântului Petru, Vaticanul publică revista Culturi și credință (Culture e fede). Cultura populară și limba veche a catolicilor din Moldova au o valoare mare pentru Europa - acesta este mesajul unui articol din revistă.

Activități culturale [modificare]

Porturi populare maghiare la un festival de folclor în Debrețin, portul ceangăn moldovean fiind ultima la stânga

Printre obiectivele primordiale ale Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova păstrarea tradițiilor se situează în fruntea activităților principale. Pentru atingerea acestui scop, încă de la înființarea sa, AMCM a organizat întâlniri în localitățile ceangăiești unde s-au pus bazle unor grupuri folclorice și de păstrare a tradițiilor. Aceste grupuri au participat la diferite manifestații culturale atât în țară, cât și peste hotare, prezentând publicului larg cîntece, balade, dansuri, obiceiuri, povești și jocuri ale ceangăilor.

Cele mai populare festivaluri la care grupurile sunt invitate :

  • Balul Ceangăiesc de la Budapesta, în 2005 fiind la ediția a IX-a
  • Tabăra Internațională de Dans și Cântece Populare de la Jászberény, aflată la ediția a XXIV-a
  • Zilele Sf. Gheorghe
  • Festivalul și Săptămâna Satului Fundu-Răcăciuni
  • Săptămâna Satului Somușca
  • Zilele Pustiana
  • Tabăra de Folclor de la Lunca de Jos
  • Ziua Ceangăilor - organizată anual în orașele din Ardeal

După implementarea programului educațional grupurile de folclor au fost completate și de copii, în majoritatea locațiilor de învățământ aceștia formând grupe folclorice de tineri. Acești copii sunt îndrumați de nume consacrate în folclorul ceangăiesc.

Istoric [modificare]

Primele surse menționează prezența unei comunități etnice maghiare în Moldova încă din anii 1227 și 1234, ultima deja vorbește despre asimilarea lor de către români[2]. În secolele XV-XVI numeroși sași și maghiari din Transilvania au continuat să se stabilească în spațiul extracarpatic. După încercarea generalului Nikolaus von Buccow să-i încorporeze pe secui în nou-createle regimente de grăniceri, soldată cu opoziția unor săteni și represiuni din partea autorităților, care au culminat cu Masacrul de la Siculeni din anul 1764, zeci de mii de secui au trecut munții și s-au stabilit în Moldova. În secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Moldova în Regatul Maghiar, deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă.

Conform unui punct de vedere îmbrățișat de o parte a istoriografiei române antebelice, catolicii moldoveni de astăzi ar fi urmașii ardelenilor români, în cea mai mare parte țărani iobagi, care plecați în pribegie s-au așezat în Moldova și în Muntenia. Creșterea neobișnuită a populației catolice din Moldova a dus la apariția a zeci de sate situate în bazinul mijlociu al Siretului cu accent pe Bacău, Neamț și lași. Această plecare în pribegie apare abia după ce în câteva rânduri românii din Ardeal, scoși în afara celor trei națiuni medievale (unguri, sași și secui), s-au ridicat cerându-și drepturile, la Bobâlna (1437), în 1514 sub Gheorghe Doja și în 1784 cu Horea, Cloșca și Crișan. Adânciți în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “surghiuniți de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii și părăsite,... fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri ... gonindu-l pe acesta (românul) în munți cu toată familia sa, unde nu găsește decât stânci, sau chiar silindu-l să iasă din țară”. Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocși îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici și veneau din Țara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor și creșterii obligațiilor, dar mai ales a lipsei recunoașterii naționale.

Demografie [modificare]

Numărul exact al ceangăilor e greu de stabilit, și depinde de sensul în care folosim termenul "ceangăn". Evaluarea exactă a ceangăilor este grea fiindcă mulți dintre ei refuză să declare etnicitatea lor actuală (după rromi în cazul ceangăilor este cea mai mare diferență între numărul evaluat la recensăminte și numărul estimărilor științifice).

Din anul 1977, la recensăminte ceangăii figurează ca naționalitate de sine-stătătoare. Potrivit recensământului din 2002, numărul persoanelor care au ales să se declare ceangăi este de 1 370.[60]

Ceangăii (în sensul științific al cuvântului) reprezint totodată un grup etnografic maghiar. În acest sens al cuvântului putem vorbi despre un mumăr total de cel puțin 7 132 persoane, numărul persoanelor declarați drept maghiari fiind 5 866 în Moldova (la care se adaucă numărul persoanelor care și-au declarat drept ceangăi).[61]

În sensul etnolingvistic al cuvântului ceangăii reprezint un număr mult mai mare decât cel evaluat la recensămintele oficiale: azi existând cca. 60-70000 de vorbitori de limba maghiară în Moldova[62] (indiferent de naționalitatea lor declarată). Cea mai precisă estimare minimă este cea din 1996 al etnografului Vilmos Tánczos, care în timpul cercetărilor sale (între 1992 și 1996) în 110 localități moldovene a găsit 62 265 vorbitori de limba maghiară dintr-un număr total de 103 543 de romano-catolici.[63] Menționând că poate să mai există câteva sute de vorbitori a limbii maghiare și în alte localități, acest număr minim estimat este cel mai acceptat în literatura de specialitate.

În sensul larg al cuvântului numărul ceangăilor este 300-350000. Aceste estimări se refer la numărul total al catolicilor (și al ortodocșilor cu rigine catolică) și sunt mai puțin precise, deoarece le consideră pe toți catolicii moldoveni ca fiind ceangăi, sau - cel puțin - de origine geangăiască. În mod sigur, majoritatea romano-catolicilor moldoveni sunt de origine ceangăiască (respectiv maghiară), însă trebuie să menționăm, că există între ei o minoritate relativ largă de altă origine: Dr. Vilmos Tánczos citează surse istorice conform cărora numărul maghiarilor ar fi fost 20-25000 dintr-un număr total de 25-30000 romano-catolici la începutul secolului XVI.[64] Ca urmare putem afirma că un număr de cca 5000 de catolici erau de altă naționalitate și în aceste timpuri (români, polonezi, eventual rromi), deși naționalitatea lor exactă nu este menționată.[65]

Populația istorică [modificare]

În ceea ce privește evoluția demografică a ceangăilor moldoveni, nu cunoaștem decât numărul ceangăilor neasimilați, deoarece înainte de 1977 nu exista posibilitatea de a se declara drept ceangăn. Deși cunoaștem destul de bine evoluția numărului romano-catolicilor, nu avem surse despre ortodocșii de origine ceangăiască (de exemplu: căsătorii mixte), și nici despre acei ceangăi care aveau o identitate oarecum ceangăiască, deși nu și-au declarat maghiari, înainte de 1977. Numărul persoanelor declarați maghiari a fost însă bine evaluat la mai multe recensăminte (1859, 1899, 1930, etc.).

Evoluția populației maghiare la recensămintele oficiale[66] [modificare]

Anul evaluării Populația totală Numărul catolicilor Procentul catolicilor Numărul maghiarilor Procentul maghiarilor în populația totală Procentul maghiarilor în populația de confesiune catolică Sursa datelor
1859 1 325 406 52 881 4,0% 37 825 2,9% 71,6% SZABADOS 1989. pag. 91., recensământ oficial
1899 1 848 122 88 803 4,8% 24 276 1,3% 27,3% SZABADOS 1989. pag. 94., recensământ oficial
1912 2 139 154 97 771 4,6% - - - recensământ oficial
1930 2 433 596 109 953 4,5% 23 894 1,0% 21,7% recensământ oficial
1941 2 769 380 - - 9 352 0,3% - recensământ oficial
1948 2 598 259 - - 6 618 0,3% - recensământ oficial
1956 2 991 281 - - 8 829 0,3% - recensământ oficial
1966 3 391 400 - - 4 748 0,14% - recensământ oficial
1977 3 763 221 - - 3 276 0,09% - recensământ oficial
1992 4 079 046 240 038 5,9% 3 098 0,08% 0,8% recensământ oficial
2002 3 993 120 243 708 6,1% 5 866 0,14% 2% recensământ oficial

Recensământul din 1890 [modificare]

"După recensământul din 1890, județul Bacău numără 172.496 de locuitori.

După naționalitate, populațiunea urbană se împarte în 9.665 Români, 1.199 Unguri, 7.369 Evrei, 530 Armeni, 45 Greci, 629 Germani, 20 Ruși, 5 Sârbi, 18 Francezi, 55 Italieni, 12 Elvețieni, 2 Turci, 36 Bulgari, în total 19.200 suflete.

Populațiunea rurală se compune din 123.132 Români, 24.715 Unguri, 5.197 Evrei, 47 Greci, 111 Germani, 5 Ruși, 5 Francezi, 58 Italieni, 1 Englez, 35 Bulgari, în total 152.296 suflete.

Locuitori pământeni sub protecțiune română, de care, afară de Români, țin și Armenii, Ungurii și Evreii: 170.883.

Cultul catolic numără în acest județ 32.463 credincioși, mai mult ca în orice alt județ din țară.

Episcopul catolic are sub autoritatea sa, în județul Bacău, doi vicari: unul se chiamă al Trotușului cu reședința în Târgul-Trotușul. De acest vicariat depind 4 parohii: cea din Târgul-Trotușul și cele din satele cu Săcui: Dărmănești, Pustiana și Grozești. Al doilea vicariat este al Bacăului, cu reședința în Bacău. De acest vicariat depind parohii de prin locurile locuite de Ciangăi și anume: Prăjești, Bacău, Liuzi-Călugăra, Valea Seacă, Valea-Mare, Cleja și Faraoani. Bisericile catolice sunt 62 active, 2 în construcție, deservite de 12 preoți, 54 cântăreți și eclesiarhi. De acest rit țin Ungurii, în număr de 25.914, din cari 24.715 prin mai mult de 80 sate."[67]

Răspândire [modificare]

Ceangăii moldoveni locuiesc în județele Bacău și Neamț, ceangăii ghimeșeni în județele Harghita și Bacău, iar ceangăii din Țara Bârsei în Județul Brașov.

Învățământul în limba maghiară [modificare]

În Transilvania ceangăii de limbă maghiară învață în școli maghiare. În Moldova, în 13 localități au fost organizate cursuri extrașcolare, iar în 11 localități limba maghiară e înclusă în programul școlar. În anul școlar 2005-2006, 725 de elevi au învățat maghiara în grupuri școlare, iar 369 în grupuri extrașcolare (în total: 1094), iar în anul școlar 2010-2011 în total 1500 de elevi. [68] Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM) și Asociația Pedagogilor Maghiari din România[69] sunt cele două asociații care se îngrijesc de bunul mers al programului. Cca 7500 de copii vorbitori de limba maghiară (din cele 9000)[70] însă nu au posibilitatea nici azi de a învăța limba străbunilor în instituții de specialitate (școli sau instituții private), acestea vorbind limba lor maternă doar în familie. Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova îi poate ajuta în fiecare an școlar 75 elevi ceangăi în continuarea studiilor în licee maghiare.

În momentul de față învățământul în limba maghiară este organizată în 25 sate moldovene (în afară de Comuna Ghimeș-Făget), în majoritatea lor în grupuri extrașcolare:[71]

Pentru cei care doresc să continuă studiile în licee cu limba de predare maghiară, Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova le asigură această posibilitate în Miercurea Ciuc. Aici s-a înființat și un cămin pentru elevii și studenții ceangăi (Căminul Ceangăn din Miercurea Ciuc), în care acestea sunt ajutați în studiile lor în limba maghiară de provesori de specialitate (lecții particulare) și de călugării piariști al orașului.[72][73][74]

Personalități [modificare]

Toponimia maghiară în Moldova [modificare]

 Relevanța unor informații din acest articol sau din această secțiune este disputată.
Vă rugăm să vă spuneți părerea pe pagina discuție articol.
Merge-arrow.svg
 Această pagină sau secțiune ar putea fi mutată.
Conținutul integral sau parțial al acestei pagini ar trebui mutat la pagina „Toponimia maghiară în Moldova”

Drept mărturie a prezenței ceangăilor de limbă maghiară în Moldova stau unele toponime românești păstrate până în prezent (listă incompletă) [necesită citare]:

Toponime simple (denumiri de așezări) [modificare]

Județul Bacău [modificare]

  • Agăș (comună) (magh. "Ágas", în trad. "Ramuri") [3]
  • Apa Asău (sat, comuna Asău) (1. din magh. "apát", în trad. "abate", "stareț" /vezi de ex. Apa/hida, la origine Apát/hida sau 2. "apa", în trad. "principal", "tată", + "aszó", de la pârâul Asăul, în trad. "pârâul care seacă")
  • Asău (comună) (din magh. "aszó", de la pârâul Asău, în trad. "pârâul care seacă") [4]
  • Bacău (rom. "Bâc" - după N. Iorga ori magh. "Bákó", în trad. "loc de execuție" sau de la antroponimul Bakó "Călău")
  • Barați (sat, comuna Mărgineni) (magh. "Barát", în trad. "Călugări", [5], vezi și articolul bărăție)
  • Bartășești (sat, comuna Ungureni) (de la antroponimul Bartos)
  • Bartea, Barta (sat, comuna Asău) (de la antroponimul Barta)
  • Boboș (sat, comuna Dealul Morii) (din antroponimul "Babos", în trad. "Pistruiatu" sau din "babos", în trad. "locul cu fasole")
  • Borzești (aparține de municipiul Onești) (din magh. "borz", în trad. "locul cu viezuri", "locul cu bursuci", "Bursuceni")
  • Cădărești (sat, comuna Palanca) (din magh. "kádár", în trad. "dogar")
  • Captalan (sat, comuna Motoșeni) (din magh. "káptalan", în trad. 1. "plantă erbacee cu frunze mari și late, întrebuintate ca acoperiș la stupii primitivi de albine", 2. "organizația canonicilor")
  • Ciucani (sat, comuna Răcăciuni) (magh. "Csík", de la toponimul Csík - Ciuc - sufixul -eni arată că întemeietorii erau din Ciuc)
  • Ciugheș (sat, comuna Palanca) (magh. "Csügés", în trad. "tufăriș") Rosetti, p. 5.
  • Cuchiniș (parte a satului Brusturoasa) (magh. "Kökényes", în trad. "Porumbari)
  • Faraoani (comună) (magh. "Forrófalva", în trad. "Satul Forró" - nume de familie, "Satul lui Fierbinte") [6]
  • Fărcașa (sat, comuna Oncești) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
  • Fichitești, (sat, comuna Podu Turcului) (din magh. "fekete", în trad. "negru", sau de la antroponimul Fekete)
  • Gherăiești, Birăiești (azi încorporat în municipiul Bacău) (magh. "Birófalva", în trad. "satul judelui, birăului", sau de la antroponimul Biró) Rosetti, p. 7.
  • Ghimeș (magh. "Gyimes", de la "gém/szarvas", în trad. "locul cu cerbi")
  • Gioseni (sat, comuna Tamași) (din magh. "diós", în trad. "loc cu nuci") (numele maghiar actual al satului: "Gyoszény" arată că fondatorii erau maghiari, apoi majoritari au devenit românii, iar secuii veniți după 1764 au preluat toponimul - teorie întărită și de faptul că în dialectul local se arată o puternică influență secuiească, în ciuda faptului că satul este în zona "ceangăilor de sud") [7]
  • Lapoș (sat, orașul Dărmănești) (magh. Lápos, în trad. "mlăștinos")
  • Lucăcești (sat, orașul Moinești) (magh. "Lukácsfalva", de la antroponimul Lukács "Luca")
  • Ludași (sat, comuna Balcani) (din magh. "ludas", în trad. "gășteni")
  • Nadișa (sat, comuna Strugari) (din magh. "nádas", în trad. "loc cu stuf)
  • Orășa (sat, comuna Livezi) (din magh. "váras", în trad. "loc cu cetate")
  • Orășa Avram (sat, comuna Sănduleni) (din magh. "váras", în trad. "loc cu cetate")
  • Orbic (mai demult sat, azi cartier în orașul Buhuși) din magh. "várbükk", "várbikk", în trad. "pădurea de fagi a cetății" - de la pârâul Orbic. Pt. conformitate vezi numeroasele toponime "várbükk", "várbikk" din întreg Bazinul Carpatic (observație: pentru va>o vezi város>oraș, Vaskút> Oșcut, udvarhely>odorhei etc - Emil Petrovici: Problema sunetului bilabial v din limba maghiară, Budapesta, Editura Academică, 1956)
  • Palanca (comună) (magh. "Palánka", în trad. "fortificație din trunchiuri de copac")
  • Perchiu (sat, comuna Huruiești) (de la muntele Perchiu, magh. "Perkő", în trad. "muntele unde se ține judecata") Rosetti, p. 5.
  • Răcătău de Jos (sat, comuna Horgești) de la arhaismul maghiar conservat în Moldova "ráktató", "rágtató", în trad. "meliță", vezi Halász Péter [8]. Kiss Lajos, în Dicț. Etim. al Numelor Geogr. derivă denumirea în mod eronat din "rakató" cu sensul "loc de încărcare"
  • Șanta (sat, comuna Asău) (de la antroponimul Sánta "șchiop")
  • Sascut (comună) (magh. "Szászkút", în trad. "Fântâna Sasului") [9]
  • Secuieni (comună) ("satul celor din Secuime") Rosetti, p. 5.
  • Șendrești (sat, comuna Motoseni) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
  • Șomușca (sat, comuna Cleja) (magh. "Somoska", în trad. "locul unde cresc coarne")
  • Tamași (comună) (magh. "Tamás", de la antroponimul Tamás)...mai sigur Tamași vine din cuvinte ale dacilor de la cetatatea Tamașidava care se găsește pe teritoriul satului Răcătău, comuna Horgești, jud. Bacău, în vecinătatea comunei Tamași, cetate ce exista cu mult înainte devenirea ungurilor în Europa. Prin urmare proveniența maghiară a denumirii este exclusă.
  • Tarhăuși (sat, comuna Ghimeș) magh. "Tarhavas", în trad. "muntele gol")
  • Teiuș (sat, comuna Parava) din magh. "tövis", în trad. "loc cu ghimpi"(pentru comparație vezi orașul Teiuș din județul Alba)
  • Trotuș (magh. "Tatáros", "Tatros", în trad. "Tătărăști") [www.revistatribuna.ro/pdf/tribuna25.pdf]
  • Uifalău (vechiul nume al comunei Nicolae Bălcescu /în perioada interbelică Ferdinand/) (magh. Újfalu, în traducere Satul Nou)
  • Uifalău (vechiul nume al comunei Traian) (magh. Újfalu, în traducere Satul Nou)
  • Unguri (sat, comuna Găiceana) (fostul nume al satului Arini /până în 1967/) (magh. "Magyarfalu", în trad. "Satul Unguresc")
  • Vermești (sat, orașul Comănești) din magh. "vermes", în trad. "loc cu capcane (pentru animale)" (pentru comparație vezi satul Vermiș din județul Bistrița)
  • Verșești (sat, comuna Sănduleni) din antroponimul magh. "Veres", în trad. "roșcovan"
  • Valea Șoșii (sat, comuna Poduri) din antroponimul magh. "Sós, Soós", în trad. "șalgău"
  • Zemeș (comună) din vechiul antroponim maghiar Szemes ("cu ochi", adică "vede-tot"). Pt. comparație vezi Balatonszemes (menționat în anul 1429 ca Balaton Zemes) și Pusztaszemes (menționat în anul 1332 ca Zemes) (Kiss Lajos: Dicț. Etim. al Numelor Geogr.)

Județul Neamț [modificare]

  • Adjudeni (sat, comuna Tămășeni) (magh. Dsidafalva; din antroponimul Egyed – locuitorii provin din Adjud, jud. Bacău) [10]
  • Almaș (sat, comuna Garcina) ("Ctitorii acestui asezamant monahal sunt familia Vasile si Maria Almas, ciobani din Tara Hategului, ajunsi aici datorita asupririi conducatorilor maghiari din Transilvania, care doreau parasirea credintei stramosesti ortodoxe si convertirea la calvinism.") [11]
  • Baratca (sat, comuna Bărgăuani) (din magh. "barát", în trad. "călugăr") (vezi și articolul bărăție)
  • Bașta (sat, comuna Secuieni) (din magh. "básta", "bástya", în trad. "bastion") (observație: consoana "ș" arată că denumirea nu vine de la ceangăii "sâsâiți", nici de la românescul "bastă", ci cel mai probabil de la secui) Alexandru Ciorănescu: DET, 722.
  • Bereșești (sat dispărut, comuna Gherăești, Birăești) (din magh. "béres", în trad. "argat") [12]
  • Bicaz (comună) (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") Alexandru Ciorănescu: DET, 829. (observație: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
  • Bicaz Chei (comună) (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") Alexandru Ciorănescu: DET, 829. (observație: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
  • Ceahlău (comună) de la muntele Ceahlău, care vine din magh. "Csaholó", "Csagoló", varietate de vultur (Gypaetus barbatus) Alexandru Ciorănescu: DET, 1602.
  • Cuejdiu (sat, comuna Garcina) (din magh. "kövesd", în trad. "pietrosu") (vezi numeroasele toponime din Transilvania "Cuieșd" "Cuiejd")
  • Cut (sat, comuna Dumbrava Roșie) (din magh. "kút", în trad. "fântână, izvor")
  • Fărcașa (comună) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni") [13]
  • Făurei (comună) (din antroponimul Forró "Faur", "Făur" + magh. "hely", în traducere "loc" = "locul lui Făur")
  • Gherăești, Birăești (comună) (26 noiembrie 1499. În acest hrisov, voievodul precizează schimbul a trei sate cu mănăstirea Dobrovăț, menționând că domeniul aparține mănăstirii Bistrița, după care trecuse în proprietatea Margaretei Mușat, soția lui Ștefan I Mușat și bunica lui Alexandru cel Bun. Unul dintre satele amintite se numea Birăvicești cu precizarea unde a fost Birai, pe apa Moldovei, din ținutul Sucevei și este cel mai vechi document care face cunoscută existența satului) [14]
  • Grințieș (comună) (din magh. "gerinces", în trad. "creastă")
  • Hangu (comună) din magh. hang (sunet, ecou)[15], mai precis forma "hangony", în trad. "loc zgomotos" sau "loc cu ecou" (pt. comparație vezi satul Hangony din Ungaria, în anul 1214 sub forma Hongun - Kiss Lajos: Dicț. etimologic al numelor geogr.)
  • Holm (sat, comuna Pâncești) (din magh. "halom" /în maghiara veche "holm"/, în trad. "colină", "movilă") – posibil din ucraineană sau rusă "holm", în trad. "colină", "movilă")
  • Leucușeni (azi încorporat în Săbăoani) (magh. "Lőkösfalva", "Lököszfalva", de la vechiul antroponim maghiar Lőkös – vezi toponime maghiare ca Lőkösháza /Ungaria/, Lőkös/Levkuška[16] /Slovacia/ [17]
  • Oșlobeni (sat, comuna Bodești) (1. din magh. "vas" - în dialectul secuiesc "vos" - , în trad. "fier" + "láb", în trad. "parcelă" sau "poale" = "parcela fieroasă" sau "poalele (muntelui) fieros") (2. de la antroponimul Vas "puternic" + "láb", în trad. "parcelă" = "parcela lui Vas") (observație: pentru va>o vezi város>oraș, udvarhely>odorhei)
  • Ozana „Este discutată, de asemenea, situația coexistenței pentru o perioadă îndelungată de timp a două nume pentru același curs de apă, Ozana și Neamțul. Numele Ozana, de origine maghiară, mai vechi decât Neamțul, s-a menținut doar la nivel popular, în timp ce celălalt hidronim, dat de administrație în virtutea faptului că râul trece chiar prin târgul cu acest nume, a rămas aproape exclusiv la nivel cult, neintersectându-se în uz cu denumirea populară.” [18]
  • Săbăoani (comună) (magh. "Szabófalva", "Satul Croitorului", "Satul Sabăului")
  • Săcălușești (sat, comuna Agapia) (din magh. "szakálas", în trad. "bărbos")
  • Secuieni (comună) ("satul celor din Secuime")
  • Secuienii Noi (sat, comuna Secuieni) (în trad. "satul celor din Secuime")
  • Tarcău (comună) (de la muntele Tarcău, din magh. "Tarkő", în trad. "piatră goală, munte gol") – alternativ (din punct de vedere fonetic aproape imposibil): de la "tărcat", “pestriț” ( N. Iordan: Nume de locuri românești din R.P.R., Ed. Academiei R.P.R. 1952) . “Tărcat” la rândul lui vine din magh. “tarka”=”pestriț”
  • Tămășeni (comună) (de la antroponimul Tamás "Toma") [19]
  • Târpești (sat, comuna Petricani) de la antroponimul Törpe/Târpea, în trad. Piticu, vezi Târpești
  • Telec (sat, comuna Bicaz) (din magh. "telek", în trad. "parcelă, lot de case")
  • Ticoș (sat, comuna Bicaz) (din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")
  • Ticoș Floarea (sat, comuna Tașca) (din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")
  • Verșești (sat, comuna Girov) din antroponimul magh. "Veres", în trad. "roșcovan"

Județul Iași [modificare]

  • Boroșești (sat, comuna Scânteia) (din magh. "boros", în trad. "locul cu vin" eventual din antroponimul Boros)
  • Căuești (sat, comuna Scheia) (din magh. "kő", "köves", în trad. "piatră", "pietros")
  • Copou (cartier din Iași) din magh. "kopó", în trad. "căine de vînătoare", "prepelicar", reg. "copoi". Forma primitivă în rom. a subst. copoi este chiar "copou", vezi Alexandru Ciorănescu: DER, 2387
  • Fărcășeni (sat, comuna Strunga) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
  • Fedeleșeni (sat, comuna Strunga) (din magh. "fedeles", în trad. "butoi cu capac") (observație: nu e posibil ca numele să vină direct din limba română, din regionalismul "fedeleș" "butoi cu capac", pt. că și regionalismul provine din maghiara)
  • Feredeni (sat, comuna Deleni) (din magh. "feredő", în trad. "băi") (observație: nu e posibil ca numele să provină direct din regionalismul "feredeu", pt. că și regionalismul provine din maghiara)
  • Forăști (sat, comuna Gropnița) (din antroponimul Forró – vezi Fărăoani)
  • Gârbești (sat, comuna Tibana) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
  • Heleșteni (comună) (din magh. "halastó", literal lacu cu pesti, în trad. "heleșteu"), reședința comunei cu același nume
  • Hălăucești (comună) (magh. "Halasfalva", în trad. "Satul cu Pești"), reședința comunei cu același nume
  • Holm (sat, comuna Podu Iloaiei) (din magh. "halom", în trad. "colină", "movilă")
  • Miclăușeni (sat, comuna Butea) (magh. "Miklósfalva", de la antroponimul Miklós "Nicolae")
  • Mogoșești (comună) (din magh. "magas", în trad. "înalt"), reședința comunei cu același nume
  • Podu Iloaiei (oraș) (magh. "Lónyahíd", "luna" în slavă "vânători", transmis în română prin filieră maghiară: Lónya> Loaia /vezi Bánya>Baia, iar prin etimologie populară a fost adăugat i-ul din față – pentru preluare concomitentă din slavă vezi localitatea Luna /în maghiară Lónya/ din jud. Cluj)
  • Șendreni (sat, comuna Victoria) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
  • Țicău (cartier din Iași) din antroponimul maghiar Cikó, vezi satul Cikó din Ungaria și Țicău (Kiss Lajos: Dicț. etimologic al numelor geogr., Budapesta, 1997)

Județul Suceava [modificare]

  • Baia (comună) (magh. "Bánya", în trad. "mină") [www.revistatribuna.ro/pdf/tribuna25.pdf], reședința comunei cu același nume
  • Botuș (sat, comuna Fundu Moldovei) (de la jitnicerul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloșește baston", adică este șchiop.) [20]
  • Botuș, Botoș (sat, comuna Iacobeni /până în 2002/, iar apoi comuna Ciocănești) (de la antroponimul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloșește baston", adică este șchiop.)
  • Cărăuș de Jos (cătun, comuna Dorna Cândrenilor, la granița dintre județele Bistrița și Suceava) (din magh. "karós" "locul cu pari") (observație: dacă numele era legat de cărăuși, atunci forma ar trebui să fie "Cărăușii de Jos")
  • Cărăuș de Sus (cătun, comuna Dorna Cândrenilor) (din magh. "karós" "locul cu pari") (observație: dacă numele era legat de cărăuși, atunci forma ar trebui să fie "Cărăușii de Sus")
  • Falcău (sat, comuna Brodina) (din magh. "fal", în trad. "zid" + magh. "kő", în traducere "piatră" = "fal/nak való/ kő" "piatră pentru zid", eventual "zid de piatră")
  • Forăști (comună) (din antroponimul Forró – vezi Fărăoani)
  • Leucușești (sat, comuna Preutești) (de la vechiul antroponim maghiar Lőkös – vezi toponime maghiare ca Lőkösháza /Ungaria/, Lőkös/Levkuška[21] /Slovacia/)[22]
  • Lucăcești (comună) (de la antroponimul Lukács "Luca")
  • Suceava (municipiu) (din magh. "szűcs", în trad. "cojocar", "suciu" + sufixul slavo-român -eavă = cojocărie)( vezi la Suceava

Județul Vaslui [modificare]

  • Bărtăluș-Răzeși (Bărtăluș: din antoponimul maghiar Bartalus)
  • Bărtăluș-Mocani (Bărtăluș: din antoponimul maghiar Bartalus)
  • Ghergheleu (sat, comuna Codăești) (din antoponimul maghiar Gergely "Grigore")
  • Gherghești (comună) (din antoponimul maghiar Gergely "Grigore")
  • Huși (oras) (magh. "Husz" de la husiți - aceasta e numai una din etimologiile posibile)
  • Pogana (comună) (studiul fonetic arată că Pogana vine din forma maghiară “pogány”)
  • Pogănești (sat, comuna Stănilești) (studiul fonetic arată că Pogănești vine din forma maghiară “pogány”)
  • Secuia (sat, comuna Muntenii de Jos)

Județul Botoșani [modificare]

  • Balinți (sat, comuna Havârna) (de la antroponimul Bálint "Valentin")
  • Borzești (sat, comuna Ungureni) (din magh. "borz", în trad. "locul cu viezuri", "locul cu bursuci", "Bursuceni")
  • Botoșani (municipiu) (de la fondatorul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloșește baston", adică este șchiop.) [23]
  • Gherghel (cătun, comuna Șendriceni) (din antroponimul Gergely "Grigore")
  • Gârbeni (sat, comuna Havârna) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
  • Gârbești (sat, comuna Todireni) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
  • Hilișeu (comună, Hilișeu Horia, Hilișeu Cloșca, Hilișeu Crișan) (din magh. "halastó", în trad. lac cu pesti, "heleșteu") (observație: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din "heleșteu". Termenul romanesc Heleșteu este tot o preluare din maghiara) [24]
  • Șendreni (sat, comuna Frumușica) (de la Sendre, nume propriu dar o posibila origine ar fi de la antroponimul Sándor "Alexandru")
  • Șendriceni (comună) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
  • Unguroiaia (sat, comuna Cristești)

Județul Vrancea [modificare]

  • Adjud (magh. "Egyedhalma", de la antroponimul Egyed) [25]
  • Bichești (sat, comuna Boghești) (din magh. "bikk", "bükk", în trad. "fag")
  • Chiojdeni (comună) (din magh. "köves", în trad. "pietros") (vezi Chiojdu din jud. Buzău)
  • Farcaș (sat, comuna reghiu) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
  • Făurei (sat, comuna Garoafa) (din antroponimul Forró "Faur", "Făur" + "hely", în magh. "loc")
  • Feldioara (sat, comuna Tănăsoaia) (din magh. "földvár", în trad. "cetate din pământ")
  • Palanca (sat, comuna Urechești) (din magh. "palánka", în trad. "fortificație din trunchiuri de copac")

Județul Galați [modificare]

  • Balintești (sat, comuna Berești Meria) de la antroponimul Bálint "Valentin" [26]
  • Căuiești (sat, comuna Drăgușeni) din magh. "kő" "köves", în trad. "piatră", "pietros"
  • Corod (comuna) din magh. "Kóród", în trad. "loc cu cocean, tuleu", pentru comparație vezi nemumăratele denumiri maghiare "Kóród", "Kórógy" din Bazinul Carpatic
  • Ghidigeni (comună) (din magh. “hideg”, în trad. „rece, geros”, folosit și ca antroponim)
  • Ghinghești (sat, comuna Drăgușeni) 1.) din magh. "gyöngyös", în trad. "loc cu vâsc", pentru comparație vezi nemumăratele denumiri maghiare "Gyöngyös"din Bazinul Carpatic, 2.) din antroponimul Gyöngyös, în trad. "cel care se ocupă de perle"
  • Ionășești (sat, comuna Nicorești) de la antroponimul Jónás "Iona"
  • Pechea (comună) de la antroponimul Beke. În anul 1521 amintit sub denumirea Bechea, pt. comparație vezi numeroasele denumiri Beke, Béke, Bekecs, Bekeny din Bazinul Carpatic, toate având la rădăcină antroponimul Beke (Kiss Lajos: Dicț. Etim. al Numelor Geogr.), reședința comunei cu același nume
  • Șendreni (comună) de la antroponimul Sándor "Alexandru", reședința comunei cu același nume
  • Taplău (sat, comuna Ghidigeni din magh. "tapló", în trad. "iască"
  • Ungureni (sat, comuna Munteni)

Oronime (denumiri ale formelor de relief) [modificare]

  • Aldămaș (magh. "Áldomás", în trad. "loc de cinstire") Rosetti, p. 4.
  • Apahaoș (magh. "Apahavas", din magh. "apát", în trad. "abate" + "havas", în trad. "munte /înalt/") Rosetti, p. 4. (ex. Apáthida> Apahida, Apátnagyfalu> Apanagyfalu)
  • Bicaz (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") (Alexandru Ciorănescu: DET, 829.) (observație: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
  • Ceahlău din magh. "Csaholó", "Csagoló", varietate de vultur (Gypaetus barbatus) Alexandru Ciorănescu: DET, 1602.
  • Cerebic (magh. "Cserebükk", în trad. "stejar, fag") Rosetti, p. 3.
  • Cherebic (magh. "Kerekbükk", în trad. "pădure rotundă de fag") Rosetti, p. 4.
  • Cheșchieșul (magh. "Kecskés", în trad. "loc cu capre") Rosetti, p. 4.
  • Dealul Poșorcanilor (în trad. "dealul vrăjitoarelor") Rosetti, p. 5.
  • Farcu-Mare (magh. "Nagyfarok", în trad. "coada mare") Rosetti, p. 5.
  • Farcu-Mic (magh. "Kisfarok", în trad. "coada mică") Rosetti, p. 5.
  • Haloș (magh. "Halas", în trad. "loc cu pești") Rosetti, p. 4.
  • Haloșul Mare (din magh. "halas", în trad. "loc cu pești") Rosetti, p. 5.
  • Haloșul Mic (din magh. "halas", în trad. "loc cu pești") Rosetti, p. 5.
  • Lapoșul (magh. "Lápos", în trad. "mlăștinos") Rosetti, p. 5.
  • Micheș (magh. "Mikes", de la antroponimul Mikes) Rosetti, p. 4.
  • Muieruș (magh. "Magyarós", în trad. "aluniș") Rosetti, p. 4.
  • Obcinele Feredeului (jud. Suceava, din maghiarul "feredő", în trad. "loc de scăldat", "băi") (observație: nu e posibil ca numele să vină direct din limba română, din regionalismul "feredeu" "băi", pt că regionalismul este preluat tot din maghiară)
  • Perchiul (magh. "Perkő", în trad. "muntele unde se ține judecata") Rosetti, p. 5.
  • Pilișca (magh. "Piliske", în trad. "muntele mic cu cenușă") Rosetti, p. 5.
  • Pogănești-Suceveni (pădure, jud. Galați) (studiul fonetic arată că Pogănești vine din forma maghiară “pogány”)
  • Rarău (munte, jud. Suceava, magh. Ráró, de la o specie de vulturi migratori, un fel de uliu, șoim - de asemenea nume dat cailor [27])
  • Șandru-Mare (magh. "Nagysándor", de la antroponimul Sándor - Alexandru) Rosetti, p. 4.
  • Șandru-Mic (magh. "Kissándor", de la antroponimul Sándor - Alexandru) Rosetti, p. 4.
  • Șaroșa (magh. "Sáros", în trad. "noroios") Rosetti, p. 5.
  • Tarcău (magh. "Tarkő", în trad. "piatră goală, munte gol")
  • Tarhaoș, Tarhăuși (magh. "Tarhavas", în trad. "muntele gol") Rosetti, p. 4.

Hidronime (denumiri de ape) [modificare]

Județul Bacău [modificare]

  • Râul Agăș (magh. "Ágas", în trad. "Ramuri", "Rămuroasa")
  • Râul Aldămaș (magh. "Áldomás", în trad. "loc de cinstire") Rosetti, p. 4.
  • Râul Aprieș (magh. "Epres", în trad. "cu căpșuni")
  • Râul Asău, Trotuș (magh. "Aszó", în trad. "pârâul care seacă") Rosetti, p. 5.
  • Râul Asăul Mare (magh. "Aszó", în trad. "pârâul care seacă") Rosetti, p. 5.
  • Râul Asăul Mic (magh. "Aszó", în trad. "pârâul care seacă") Rosetti, p. 5.
  • Râul Căiuțul Mare (din magh. "köves", "kövecs", în trad. "pietros") Rosetti, p. 5.
  • Râul Căiuțul Mic (din magh. "köves", "kövecs", în trad. "pietros") Rosetti, p. 5.
  • Râul Cuchiniș (magh. "Kökényes", în trad. "Porumbari")
  • Râul Ciugheș (magh. "Csügés", în trad. "tufăriș") Rosetti, p. 5.
  • Râul Haloșul Mare (din magh. "halas", în trad. "loc cu pești") Rosetti, p. 5.
  • Râul Haloșul Mic (din magh. "halas", în trad. "loc cu pești") Rosetti, p. 5.
  • Râul Orbic din magh. "várbükk pataka", "várbikk pataka", în trad. "pârâul pădurii de fagi a cetății". Izvorește lângă cartierul Orbic din Buhuși. Pt. conformitate vezi numeroasele toponime "várbükk", "várbikk" din întreg Bazinul Carpatic (observație: pentru va>o vezi város>oraș, Vaskút> Oșcut, udvarhely>odorhei etc – Emil Petrovici: Problema sunetului bilabial v din limba maghiară, Budapesta, Editura Academică, 1956)
  • Răcătău de la arhaismul maghiar conservat în Moldova "ráktató", "rágtató", în trad. "meliță", vezi Halász Péter [28]. Kiss Lajos, în Dicț. Etim. al Numelor Geogr. derivă denumirea în mod eronat din "rakató" cu sensul "loc de încărcare"
  • Râurile Tărhăuș și Tărhăuș (magh. Tarhavas, în trad. "muntele gol")
  • Râul Trotuș (magh. "Tatáros", "Tatros", în trad. "Tătărăști" – prin filieră maghiară) [29]

Județul Neamț [modificare]

  • Râul Asău, Bicaz (magh. "Aszó", în trad. "pârâul care seacă") Rosetti, p. 5.
  • Râul Bicaz (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") (Alexandru Ciorănescu: DET, 829.) (observație: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
  • Râul Borvizu, Bicaz (magh. "Borvíz", în trad. "apă minerală")
  • Râul Cerebuc (magh. "Cserebükk", în trad. "stejar, fag") Rosetti, p. 3.
  • Râul Chișirig (magh. "Köszörűkőpatak", în trad. "pârâul pietrei de tocit")
  • Râul Cuejdiu (din magh. "kövesd", "küvesd" în trad. "pietrosu") (vezi numeroasele toponime din Transilvania "Cuieșd" "Cuiejd")
  • Râul Cupaș (magh. "Kupás", în trad. "în formă de cupă" – de la muntele Cupas)
  • Râul Fărcașa (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni") [30]
  • Râul Filioara din vechiul antroponimul maghiar Füle, File, Files, Füles – sec. X–XIII – , în trad. „urechios”, „care aude bine” vezi localitățile Filia, Covasna, Füle (Ungaria), Fülesd (Ungaria) + vára, în trad. „cetatea lui” = Cetatea lui File
  • Râul Grințieșu Mare (din magh. "gerinces", în trad. "creastă")
  • Râul Grințieșu Mic (din magh. "gerinces", în trad. "creastă")
  • Râul Hangu din magh. hang (sunet, ecou), mai precis forma "hangony", în trad. "loc zgomotos" sau "loc cu ecou" (pt. comparație vezi satul Hangony din Ungaria, în anul 1214 sub forma Hongun – Kiss Lajos: Dicț. etimologic al numelor geogr.)
  • Râul Lapoș (magh. Lápos, în trad. "mlăștinos")
  • Râul Potoci (Potoci) (magh. Patak, în trad. "pârâu")
  • Râul Potoci (Tarcău) (magh. Patak, în trad. "pârâu")
  • Râul Tarcău (de la muntele Tarcău, din magh. Tarkő, în trad. "piatră goală, munte gol") – alternativ (din punct de vedere fonetic aproape imposibil): de la "tărcat", “pestriț” ( I. Iordan: Nume de locuri românești din R.P.R., Ed. Academiei R.P.R. 1952) . “Tărcat” la rândul lui vine din magh. “tarka”=”pestriț”
  • Râul Tămășeni (de la antroponimul Tamás "Toma")
  • Râul Telec (magh. Telec, în trad. "lot de case" – de la numele satului Telec)
  • Râul Ticoș (de la satul Ticoș, din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")

Județul Galați [modificare]

Județul Suceava [modificare]

  • Râul Borcutul (din magh. "borkút", în trad. "fântână de apă minerală", la diminutiv)
  • Râul Ciurgău (din magh. "csorgó", "csurgó", în trad. "pârâu mic, izvor")
  • Râul Gârbele (din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat") [31]

Județul Iași [modificare]

  • Râul Ruja (din magh. „rózsa”, „rúzsa”, în trad. "trandafir", folosit și ca antroponim)

Citate [modificare]

Savantul român Mircea Eliade este considerat unul din cei mai mari istorici ai religiilor. Analizând raportul amănunțit al episcopului Bandinus despre Moldova secolului XVII, Mircea Eliade s-a ocupat de ritualurile și credințele pre-creștine ale locuitorilor din Moldova:

„Acei incantatores întâlniți de Bandinus în Moldova nu erau români ci ciangăi (populație maghiară din Carpații moldovenești). Ungurii au adus din Asia șamanismul în teritoriul pe care-l ocupă astăzi. (...) Este posibil ca ritualul de apărare împotriva ciumei, așa cum era atestat la slavi și la fino-ugrienii orientali, să fi fost, de asemenea, practicat în secolul XVII în regiunea Moldovei vizitată de Bandinus. Totuși, este mai probabil că, tot ca în cazul acelor incantatores, informațiile nu-i privesc pe români ci pe ciangăi. (...) Nu este singura analogie între informațiile transmise de Bandinus și ritualurile fino-ugriene și siberiene." ”
—Mircea Eliade, „De la Zalmoxis la Genghis-Han”
„Secuii au trecut și dincolo de Carpați, formând în Moldova populația numită a ceangăilor.”
—Petre P. Panaitescu, „Istoria românilor pentru clasa a VIII-a secundară”, București 1990
„Rușii și ungurii au fost totdeauna în Moldova țărani. Aceia care au fost aduși din Țara Leșească (Polonia) în mijlocul Moldovei și-au uitat, cu scurgerea vremii, limba lor și și-au însușit-o pe cea moldovenească; iar aceia care locuiesc la hotarul Podoliei vorbesc și astăzi leșește sau rusește. Fiindcă ungurii au rămas neclintiți în legea lor papistășească, și-au păstrat și limba țării lor: dar ei înțeleg cu toții și limba moldovenească.”
—Dimitrie Cantemir, „Descriptio Moldaviae”, 1716
„Un sat bine ținut, cu coșare împletite, cu case care se pot asămăna uneori cu casele-model din partea muntelui. Locuitorii au alt trai și altă față decât ale țăranilor noștri. Ploscuțenii, întemeiați cândva de românul Ploscuță, sunt în adevăr un sat de unguri (...). Ungurii păstrează până astăzi îmbrăcămintea lor, care nu se deosebește întru nimic de aceea a sătenilor de prin Bacău și Roman: bărbații poartă pălăria cu margeni mici și panglică roșie, femeile sunt îmbrobodite cu ștergarul ca un văl aruncat peste cozile făcute conci, sus (birjarul nostru, un băietan român, numește cu despreț "coarne" podoaba albă, învoaltă a frunții); fetele au panglici întrețesute cu părul lor bălan și flori de târg prinse în ele; cămașa largă, cu arnici roșii pe mâneci și la sân, fota neagră, dintr-o singură bucată, strânsă pe șolduri, mântuie îmbrăcămintea.
Satul e catolic, deși parohul trebuie să vie tocmai din Focșani, așa încât toată slujba o face dascălul, sau n-o face nici el. După îndemnul învățătorului și notarului, locuitorii au cerut un preot statornic, amenințând altfel cu trecerea la ortodoxie.
Legea singură și aici îi ține așa de deosebiți de români. Ea a păstrat desigur și limba. Sunt copii care n-o știu mai deloc pe a noastră; femeile spun că învață românește numai pentru nevoia de a se înțelege când ies din cuprinsul satului. Ei se socotesc toți unguri.”
—Nicolae Iorga Fragment din „România cum era până la 1918”
„Populația catolică ce locuiește în satele din Moldova și este cunoscută sub numele de ceangăi nu este omogenă. Ea este dispersată în masa populației moldovenești. Cea mai mare parte a ceangăilor este concentrată în regiunea orașelor Roman (grupul de nord) și Bacău (grupul de sud). Ei poartă costumul național românesc și cea mai mare parte a lor vorbește o limbă română specifică Transilvaniei. Ținând cont de limbă, tradițiile și moștenirea etnografică, este vorba de o populație provenită din românii din Transilvania. Chiar și unii istorici unguri, precum Laszlo Mikecs, sunt de acord că nu sunt secui.
Pe valea Trotușului și a afluentului său Tazlău - plus o mică comunitate pe valea Siretului - există un alt grup de ceangăi, a caror limbă este foarte apropiată de cea a secuilor, ceea ce îndrumă către o origine secuiască a acestora. Limba le este însă amestecată cu cuvinte românești. Au aceleași costume și un mod de viață asemănător cu cel al secuilor. În prezent, sunt bilingvi, vorbind și dialectul lor și limba română. Trăiesc în aproximativ 30 sate, amestecați cu românii.
Unii cercetători unguri au considerat că ceangăii, adică toți catolicii din Moldova, sunt o enclavă de origine maghiară. Deși mărturiile misionarilor italieni pledau pentru originea românească a ceangăilor, Péter Zöld, preot catolic din parohia Delnița din Transilvania, îi consideră maghiari, de fapt, secui. Trebuie să ținem cont și de mentalitatea epocii, când religia dădea naționalitatea. Astfel, o persoană convertită la catolicism devenea pentru maghiarii catolici tot un maghiar. Adesea, chiar și misionarii catolici veniți din Italia erau denumiti în documente unguri. Nicolae Iorga a publicat un astfel de document, în care se vorbește despre "preotul ungur Felicsi Antonio Zaulu", de fapt Felix Antonio Zauli, autorul unui catehism și al unei culegeri de predici în limba română. La rândul lor, misionarii catolici nu făceau diferență între ungur și ungurean (transilvănean).
Cea mai mare parte a acestor cercetători [maghiari] are tendința să considere că ceangăii sunt în exclusivitate maghiarofoni și că aceia care vorbesc românește au fost victimele unei asimilări recente. O asemenea atitudine deliberată nu poate decât să îndrume cercetarea pe o cale greșită, mai ales în condițiile în care există atât de puține informații despre originea ceangăilor. În același timp, trebuie să spunem că unii istorici români (A.D. Xenopol, Radu Rosetti) au acceptat afirmația că ceangăii sunt de origine maghiară.”
—Jean Nouzille, autorul unui studiu elaborat pentru Comisia de cultură și învățământ a Consiliului Europei

Cine e Jean Nouzille?

„Ceangău (< magh.) Denumire dată populației (de grai românesc și maghiar) din Moldova (mai ales jud. Bacău) de religie catolică, emigrată aici, de-a lungul timpului, din SE Transilvaniei. Trăiesc și în alte regiuni ale țării.”
—Enciclopedia României, București 1993
„CIANGĂI (provine din cuvântul maghiar Csángó): Locuitori de origine maghiară (secui) din Moldova, în ținutul Bacău și Roman. Stabiliți acolo, începând din secolul al XIII-lea, colonizați la marginea regatului maghiar sau ca lucrători la minele de sare (valea Trotuș-Ocna). Până azi au păstrat limba, religia catolică, obiceiurile și satele lor.”
—Dicționar de istoria românilor, București, 1997
„Primăria Ferdinand [azi Nicolae Bălcescu, popular Újfalu/Ujfalău]
Plasa Bistrița
Județul Bacău
No. 685
1938. Luna Maiu. Ziua 6
Publicațiune

Noi primarul comunei Ferdinand I. Jud. Bacău. În baza ordinului prefecturei Jud. Bacău No. 7621 din 3 Mai 1938. Se aduce la cunoștință populațiunei din această comună că nu este permis de a se vorbii în altă limbă decât românește în localurile publice, în Primărie sau în alte locurii. În bisericele catolice slujba religioasă se va face în limba Latină și Românește. Preoții și cântăreți bisericești nu au voie de a face cântări religioase decât în limba latină și românește. Preoții și cântăreții au ordine în această privință. Toți acei care vor contraveni vor fii aspru pedepsiți conform Legei. Făcut azi, 5 Mai 1938.”
—Ordinul prefecturei jud. Bacău 1938
„Teoria originii românești a ceangăilor a fost lansată prima dată în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, în 1942: cartea preotului Iosif Petru Pal a fost o reacție de apărare față de politica regimului antonescian.
În acei ani, persoanele aparținând minorităților naționale erau amenințate cu deportarea, drepturile lor cetățenești elementare erau încălcate. Nu aveau voie să cumpere pământ dacă nu prezentau autorităților locale un certificat care să ateste originea lor românească. După apariția cărții lui Mărtinaș în 1985 a urmat interzicerea cuvântului ceangău în cărți și reviste, astfel încât numai după 1989 s-a mai putut scrie despre ceangăi în România”
—Extras din cartea lui Gabriel Andreescu: Extremismul de dreapta în România, Cluj-Napoca, 2003.
„De sute de ani cultura ceangăilor s-a păstrat în România. Situația ceangăilor a fost studiată de organizațiile internaționale, mai ales de Consiliul Europei. Reprezentanții Adunării Parlamentare a Consiliului Europei au mers de mai multe ori în România.
Ceangăii sunt un grup de catolici care cuprinde mai multe ramuri. Acest grup etnic a supraviețuit timp de secole încă din Evul Mediu și trăiește în Moldova, la răsărit de Carpații României. Ceangăii vorbesc o formă timpurie a limbii maghiare și se deosebesc prin tradiții foarte vechi, o cultură și o artă populară foarte bogată, care au o valoare foarte mare pentru Europa.
Timp de veacuri, identitatea ceangăilor s-a bazat pe religia romano-catolică și pe limba lor proprie, vorbită în familie și în sat. Acest lucru poate să lămurească, pe lângă modul de viață arhaic și felul cum înțeleg ei lumea, și faptul că legăturile cu religia catolică au fost foarte strânse iar graiul lor încă mai trăiește.
Persoanele care mai vorbesc încă dialectul ceangău sau cei care-l consideră limba maternă sunt o parte din ce în ce mai mică din populație.
Deși această cifră nu este acceptată de toată lumea, se apreciază că din cel mult 260.000 de catolici, numai vreo 60.000 - 70.000 vorbesc dialectul ceangău. Această cultură este astăzi în pericol de dispariție. Este nevoie de ajutorul Europei pentru salvarea acestei culturi.
Ceangăii nu au vreo revendicare politică, dar vor numai să fie recunoscuți ca o cultură deosebită.
Diversitatea de culturi și limbi ar trebui considerată ca un izvor prețios care îmbogățește patrimoniul nostru european și întărește identitatea fiecărei națiuni și a fiecărei persoane.
Ajutorul european și mai ales al Consiliului Europei se justifică pentru a salva orice cultură și se dovedește a fi necesar în cazul ceangăilor. Scopul principal al tuturor acțiunilor trebuie să fie păstrarea și dezvoltarea identității culturale, de limbă și de religie a acestei comunități și această problemă trebuie tratată în afara oricărui interes politic.”
—extras din Culture e fede, nr.2/2001, Vatican

Referințe [modificare]

  1. ^ http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg=8
  2. ^ http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg=9&id=17
  3. ^ http://assembly.coe.int/Documents/WorkingDocs/doc01/EDOC9078.htm
  4. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  5. ^ http://assembly.coe.int/Documents/AdoptedText/TA01/EREC1521.htm
  6. ^ http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg=8
  7. ^ http://mek.niif.hu/02100/02115/html/1-1203.html
  8. ^ http://mek.niif.hu/02100/02115/html/1-1022.html
  9. ^ http://mek.niif.hu/02100/02115/html/1-1571.html
  10. ^ Migration Rates and Genetic Structure of two Hungarian Ethnic Groups in Transylvania, Romania
  11. ^ Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár - Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978, vol. II
  12. ^ Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár, vol. II.
  13. ^ Marius Diaconescu: Péter Zöld și "descoperirea" ceangăilor din Moldova în a doua jumătate a secolului XVIII, in: Anuarul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol", XXXIX-xL, 2002-2003, p. 263.
  14. ^ Új Magyar Tájszótár - Noul Dicționar de Regionalisme -, articolul "csángó"
  15. ^ http://www.upm.ro/facultati_departamente/stiinte_litere/conferinte/situl_integrare_europeana/Lucrari/Danila.pdf
  16. ^ http://mek.niif.hu/02100/02115/html/3-1865.html
  17. ^ http://www.csango.hu/index_kika6.html
  18. ^ http://lexikon.katolikus.hu/C/cs%C3%A1ng%C3%B3%20nyelvj%C3%A1r%C3%A1s.html
  19. ^ http://www.csango.hu/index_kika6.html
  20. ^ http://erdelyitarsadalom.adatbank.transindex.ro/pdfdok/et5_2k5_1_tanulmany_1_1.pdf
  21. ^ http://mkdsz1.freeweb.hu/csangomagyar/csangonyelvjaras.htm
  22. ^ http://www.csango.hu/index_kika6.html
  23. ^ http://adatbank.transindex.ro/html/cim_pdf431.pdf
  24. ^ http://erdely.ma/hatranyban.php?id=28845&cim=latogatas_a_legkeletibb_magyar_faluban
  25. ^ http://keresztszulok.hu/wp-content/uploads/A-moldvai-cs%C3%A1ng%C3%B3k-magyar-nyelv%C5%B1-hit%C3%A9let%C3%A9nek-t%C3%B6rt%C3%A9net%C3%A9r%C5%91l.pdf
  26. ^ Estimare a lui Vilmos Táncos (accesat la 16 octombrie 2009).
  27. ^ http://noborders.interfree.it/hung.htm
  28. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  29. ^ http://www.csangok.ro/moldvai%20csangok.htm
  30. ^ http://noborders.interfree.it/hung.htm
  31. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  32. ^ http://noborders.interfree.it/hung.htm
  33. ^ http://www.csango.hu/index_kika.html
  34. ^ http://www.csangok.ro/moldvai%20csangok.htm
  35. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  36. ^ http://noborders.interfree.it/hung.htm
  37. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  38. ^ http://www.csangok.ro/moldvai%20csangok.htm
  39. ^ http://noborders.interfree.it/hung.htm
  40. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  41. ^ http://noborders.interfree.it/hung.htm
  42. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  43. ^ http://noborders.interfree.it/hung.htm
  44. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  45. ^ http://noborders.interfree.it/hung.htm
  46. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  47. ^ http://noborders.interfree.it/hung.htm
  48. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  49. ^ http://noborders.interfree.it/hung.htm
  50. ^ http://www.pustiana.ro/index.php?page=pu_proeuropa&hl=rom
  51. ^ http://www.csango.ro/
  52. ^ http://www.erdely-szep.hu/Pusztina%202/index.html
  53. ^ http://www.csango.ro/
  54. ^ http://mek.niif.hu/02100/02115/html/2-827.html
  55. ^ http://danigergelyiskola.hupont.hu/
  56. ^ http://gyimesiplebania.hupont.hu/46/gyimesbukk-iskolai
  57. ^ http://danigergelyiskola.hupont.hu/1/iskolank
  58. ^ http://gyimesiplebania.hupont.hu/46/gyimesbukk-iskolai
  59. ^ http://gyimesiplebania.hupont.hu/46/gyimesbukk-iskolai
  60. ^ http://recensamant.referinte.transindex.ro/
  61. ^ http://recensamant.referinte.transindex.ro/
  62. ^ http://assembly.coe.int/Documents/WorkingDocs/doc01/EDOC9078.htm
  63. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm#visz67
  64. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm#visz67
  65. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm#visz67
  66. ^ http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/moldva.htm
  67. ^ Marele dicționar geografic al României întocmit de George Ioan Lahovari și editat de Societatea Geografică Română, București 1898
  68. ^ http://www.csango.ro/index.php?page=oktatas
  69. ^ http://itthon.transindex.ro/?hir=28154
  70. ^ http://www.csango.ro/index.php?page=oktatas
  71. ^ http://www.csango.ro/index.php?page=oktatas
  72. ^ http://www.csango.ro/index.php?page=tovabbtanulok-2
  73. ^ http://csikszereda.piarista.hu/?oldal=csango
  74. ^ http://csikszereda.piarista.hu/?oldal=csangok
  75. ^ http://www.devaigyerekek.hu/news/news_155_hushagyo.html
  76. ^ http://erdely.ma/hatranyban.php?id=9962

Legături externe [modificare]

Bibliografie [modificare]

Video [modificare]

Despre ceangăii din Moldova [modificare]

Filme documentare [modificare]
Interviuri [modificare]
Dansuri și cântece [modificare]

Despre ceangăii ghimeșeni [modificare]

v • d • m
Grupuri etnice din România
Conform recensământului din 2002, structura etnică.
Etnie majoritară
Români (19.409.400 sau 89,45% din totalul populației din România)
Etniile conform recensământului din anul 2011
Minorități naționale mari (1-10%)
Maghiari (1.434.377 sau 6,61% din totalul populației) · Țigani (Rromi) (535.250 sau 2,46% din totalul populației)
Minorități naționale mici (0,1-1%)
Ucraineni (61.091) · Germani (60.088) · Ruși-lipoveni (36.397) · Turci (32.596) · Aromâni (26.500) · Tătari (24.137) · Sârbi (22.518) · Slovaci (17.199)
Minorități naționale foarte mici (sub 0,1%)
Bulgari (8.092) · Croați (6.786) · Greci (6.513) · Evrei (5.870) · Cehi (3.938) · Polonezi (3.671) · Italieni (3.331) · Armeni (1.780) · Ceangăi (1.370)  · Meglenoromâni (820 familii în 1996) · Albanezi (520) · Ruteni (262)  · Carașoveni (207)  · Sloveni (175)  · Secui (150) · Găgăuzi (45)
Grupuri etnice dispărute
Cerchezi (aprox. 10.000 în sec. XIX) · Arabi dobrogeni (câteva sute în sec. XIX)
Grupuri etnice imigrate recent
(în special după 1990)
Arabi (4.911) · Chinezi (2.243) · Iranieni (610)
Istoria demografică a României
v • d • m
Ungaria — Maghiari — Limba maghiară
Ungaria
Maghiarii din lume
Grupuri etnice maghiare și maghiarofone
Teritorii cu populație
semnificativă maghiară
Limba și cultura
Atlas Cioturi • Formate • Imagini • Portal
Adus de la http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ceangăi&oldid=7776245