Ceangăi
| Ceangăi csángók |
|||||
|---|---|---|---|---|---|
 |
|||||
| Muzeul Ceangăn din Cristur, Hunedoara, sat locuit în mare majoritate de coloniști ceangăi | |||||
| Populație totală | |||||
| Regiuni cu populație semnificativă | |||||
|
|||||
| Limbi vorbite | |||||
| maghiară (graiul ceangăn), română | |||||
| Religii | |||||
| Biserica Romano-Catolică din România | |||||
| Note | |||||
| Vezi și: Moldova, Ținutul Secuiesc, Deva, Cristur, Hunedoara |
 |
Punctul de vedere neutru al acestui articol sau al acestei secțiuni este disputat. Vă rugăm consultați părerile exprimate în pagina de discuții. Vă rugăm nu ștergeți eticheta până la rezolvarea disputei |
 |
Calitatea informațiilor sau a exprimării din acest articol sau secțiune trebuie îmbunătățită. Consultați manualul de stil și îndrumarul, apoi dați o mână de ajutor. Acest articol a fost etichetat în iunie 2006 |
Ceangăi (maghiară: csángó) este denumirea etnografică și populară comună a trei grupe de oameni:
- ceangăii din localitatea Ghimeș, județul Bacău, de confesiune romano-catolică și de naționalitate maghiară
- ceangăii din Țara Bârsei, județul Brașov, de confesiune evanghelică luterană și de naționalitate maghiară
- ceangăii din Moldova, de confesiune romano-catolică și de naționalitate română sau maghiară.
Din anul 1977, la recensăminte ceangăii figurează ca naționalitate de sine-stătătoare. Potrivit recensământului din 2002, numărul persoanelor care au ales să se declare ceangăi este de 1.370. Nu trebuie confundați cu secuii din Bucovina, o populație maghiară care a trăit în județul Suceava între 1777 și 1940, și dintre care o parte au ajuns în Deva, fiind numiți în mod eronat ceangăi.
În ultima vreme, în terminologia românească prin ceangăi se înțelege doar ramura din Moldova a ceangăilor. Aceștia se disting prin particularități lingvistice și prin bogăția de tradiții și artă populară. În decursul secolelor, identitatea ceangăilor din Moldova s-a bazat pe apartenența la Biserica Catolică de rit latin.
Analizele genetice au demonstrat însă că nu există înrudiri între ceangăii ardeleni și secui.[6]
[modificare] Etimologia
Primele atestări ale cuvântului csángó:
[modificare] ca antroponim (nume de persoană):
- 8 iunie 1443: actul de donație al lui Ștefan, fiu al lui Alexandru cel Bun: "această adevărată slugă a noastră, pan Iliiaș Sanga, a slujit noua drept și credincios" [1]
- anul 1560: la Moacșa, județul Covasna este amintit un anume Csángó András. [7]
[modificare] ca etnonim:
- anul 1556: la Moacșa, județul Covasna este amintit un anume Michael csángó (scris cu litere mici) [8]
- anul 1772: preotul Péter Zöld redactează o petiție în numele comunității ecleziastice din Nicorești, în care cei din Nicorești se plâng împotriva ungurilor din Lonka, numiți ceangăi ("csango dictis") [9]
"Péter Zöld nu a creat artificial un etnonim, cum afirmă Anton Coșa. Preotul secui a transpus în scris o realitate pe care a constatat-o personal. La fel cum a făcut peste șase decenii Incye Petrás, care era originar din mijlocul acelor comunități de ceangăi și a trăit toată viața între ei." (Marius Diaconescu, ibid.)
În unele dialecte maghiare (cel din Câmpia Transilvaniei și cel de la Tisa Superioară) "csángó", "cángó" înseamnă "hoinar". [10]
Dicționarul limbii maghiare din 1862 dă următoarea explicație: csangó, csángó = umblător, persoană care își schimbă locul. Aceeași explicație o dau și: Dicționarul etimologic al limbii maghiare, Budapesta 1967; Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978; Dicționarul explicativ al limbii maghiare, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1972; Noul dicționar de regionalisme, editat de Academia maghiară la Budapesta în 1979.
[modificare] Limba
Graiul ceangăiesc din Moldova se încadrează în categoria bilingvismului dialectal. Ioan Dănilă Destinul unui idiom - Graiul ceangăiesc din Moldova [11] In 1880 ziarul românesc Amicul Familiei care apărea la Gherla, deci în Austro-Ungaria de atunci, scria astfel despre ungurii din Moldova:
"În Moldova, în doue din cele mai mari și mai frumoase județie, mai cu semă Bacăulu și Romanulu, locuitorii țierani, cari suntu mai toți răzăși, moșneni și proprietari mici, vorbesc numai unguresce. Cându intri în satele loru, e mai reu decâtu în mijloculu Ungariei; trebue să mergi cu tălmaci: femeile și copii nu sciu se dea nici "bună demaneția" românesce. Culpa neiertată este a oameniloru noștri de statu că n-au îngrigitu nici odată de romanisarea acestui elementu și a lăsatu în inima Moldovei o populațiune de peste doue sute de mii, streină și de limbă și de religiune. Domnule Nicolae Crețiulescu, Ministru culteloru și instucțiunei publice, se vede că seculii ți-a păstratu d-tale resolvarea acestei cestiuni naționale. Fă ca poporulu ruralu, căruia i-au datu pământu la 2 maiu, se fie unulu și același și în limbă și în animă, căci în elu stă vieția țierei; româniseză pre acești Ciangăi, scapă-i de urâtulu nume, ce nu voru nici ei să-lu poarte, și vei ave eterna recunoscinția. Mesurile ce ar trebui să se ia suntu: mai întâiu îndesuirea scoleloru prin tote satele, cătunele și fundăturile unguresci; copii luați cu vătășielulu și duși la scola erna si vera, mai cu seama fetele, care devenindu mame și voru înveția copii românesce; și alu doilea, pe la tote bisericile loru, aduși preoți dintre Românii din Transilvania, ca să le vorbească și să le ceteasca românesce. Cându preotulu le va da binecuventarea în limba română, cându dascălu le va cânta românesce, și cându mama va legăna copilulu si-i va dice: haidi, nani, puiulu mamei, resultatulu va fi dobânditu".
[modificare] Cultura
La Roma, în cetatea Sfântului Petru, Vaticanul publică revista Culturi și credință (Culture e fede). Cultura populară și limba veche a catolicilor din Moldova au o valoare mare pentru Europa - acesta este mesajul unui articol din revistă.
[modificare] Activități culturale
Printre obiectivele primordiale ale Asociației Maghiarilor Ceangăi din Moldova păstrarea tradițiilor se situează în fruntea activităților principale. Pentru atingerea acestui scop, încă de la înființarea sa, AMCM a organizat întâlniri în localitățile ceangăiești unde s-au pus bazle unor grupuri folclorice și de păstrare a tradițiilor. Aceste grupuri au participat la diferite manifestații culturale atât în țară, cât și peste hotare, prezentând publicului larg cîntece, balade, dansuri, obiceiuri, povești și jocuri ale ceangăilor.
Cele mai populare festivaluri la care grupurile sunt invitate :
- Balul Ceangăiesc de la Budapesta, în 2005 fiind la ediția a IX-a
- Tabăra Internațională de Dans și Cântece Populare de la Jászberény, aflată la ediția a XXIV-a
- Zilele Sf. Gheorghe
- Festivalul și Săptămâna Satului Fundu-Răcăciuni
- Săptămâna Satului Somușca
- Zilele Pustiana
- Tabăra de Folclor de la Lunca de Jos
- Ziua Ceangăilor - organizată anual în orașele din Ardeal
După implementarea programului educațional grupurile de folclor au fost completate și de copii, în majoritatea locațiilor de învățământ aceștia formând grupe folclorice de tineri. Acești copii sunt îndrumați de nume consacrate în folclorul ceangăiesc.
[modificare] Istoric
Primele surse menționează prezența unei comunități etnice maghiare în Moldova încă din anii 1227 și 1234, ultima deja vorbește despre asimilarea lor de către români[2]. În secolele XV-XVI numeroși sași și maghiari din Transilvania au continuat să se stabilească în spațiul extracarpatic. După încercarea generalului Nikolaus von Buccow să-i încorporeze pe secui în nou-createle regimente de grăniceri, soldată cu opoziția unor săteni și represiuni din partea autorităților, care au culminat cu Masacrul de la Siculeni din anul 1764, zeci de mii de secui au trecut munții și s-au stabilit în Moldova. În secolul al XIX-lea guvernul maghiar a decis colonizarea maghiarilor din Moldova în Regatul Maghiar, deoarece asimilarea maghiarilor era foarte intensă.
Conform unui punct de vedere îmbrățișat de o parte a istoriografiei române antebelice, catolicii moldoveni de astăzi ar fi urmașii ardelenilor români, în cea mai mare parte țărani iobagi, care plecați în pribegie s-au așezat în Moldova și în Muntenia. Creșterea neobișnuită a populației catolice din Moldova a dus la apariția a zeci de sate situate în bazinul mijlociu al Siretului cu accent pe Bacău, Neamț și lași. Această plecare în pribegie apare abia după ce în câteva rânduri românii din Ardeal, scoși în afara celor trei națiuni medievale (unguri, sași și secui), s-au ridicat cerându-și drepturile, la Bobâlna (1437), în 1514 sub Gheorghe Doja și în 1784 cu Horea, Cloșca și Crișan. Adânciți în grozăviile legilor Tripartitului Werboczi românii erau la 1764 potrivit geografului austriac Hacquet “surghiuniți de celelalte neamuri din Principat pe pământurile cele mai pustii și părăsite,... fiecare sas sau ungur putând lua în stăpânire aceste locuri ... gonindu-l pe acesta (românul) în munți cu toată familia sa, unde nu găsește decât stânci, sau chiar silindu-l să iasă din țară”. Referitor la denumirea de “unguri” cu care moldovenii ortodocși îi numeau pe românii transilvăneni, aceasta se datora, potrivit episcopului de Bacău, Stanislau Jezierski la 1763, faptului că erau catolici și veneau din Țara Ungurească (Transilvania), pe care o părăseau din cauza deposedărilor de pământ, restrângerii drepturilor și creșterii obligațiilor, dar mai ales a lipsei recunoașterii naționale.
[modificare] Recensământul din 1890
"După recensământul din 1890, județul Bacău numără 172.496 de locuitori.
După naționalitate, populațiunea urbană se împarte în 9.665 Români, 1.199 Unguri, 7.369 Evrei, 530 Armeni, 45 Greci, 629 Germani, 20 Ruși, 5 Sârbi, 18 Francezi, 55 Italieni, 12 Elvețieni, 2 Turci, 36 Bulgari, în total 19.200 suflete.
Populațiunea rurală se compune din 123.132 Români, 24.715 Unguri, 5.197 Evrei, 47 Greci, 111 Germani, 5 Ruși, 5 Francezi, 58 Italieni, 1 Englez, 35 Bulgari, în total 152.296 suflete.
Locuitori pământeni sub protecțiune română, de care, afară de Români, țin și Armenii, Ungurii și Evreii: 170.883.
Cultul catolic numără în acest județ 32.463 credincioși, mai mult ca în orice alt județ din țară.
Episcopul catolic are sub autoritatea sa, în județul Bacău, doi vicari: unul se chiamă al Trotușului cu reședința în Târgul-Trotușul. De acest vicariat depind 4 parohii: cea din Târgul-Trotușul și cele din satele cu Săcui: Dărmănești, Pustiana și Grozești. Al doilea vicariat este al Bacăului, cu reședința în Bacău. De acest vicariat depind parohii de prin locurile locuite de Ciangăi și anume: Prăjești, Bacău, Liuzi-Călugăra, Valea Seacă, Valea-Mare, Cleja și Faraoani. Bisericile catolice sunt 62 active, 2 în construcție, deservite de 12 preoți, 54 cântăreți și eclesiarhi. De acest rit țin Ungurii, în număr de 25.914, din cari 24.715 prin mai mult de 80 sate."[12]
[modificare] Răspândire
Ceangăii locuiesc în județele Bacău, Neamț. Conform recensământului din 2002, trăiau în România 1.266 de ceangăi. Din 265.000 de catolici din Moldova, 95% se consideră și se declară români. Ei resping catalogarea ca minoritate etnică și atribuirea numelui impropriu de ceangăi, afirmând că sunt o parte a poporului român, o comunitate de confesiune catolică din sânul acestuia. Ei nu doresc nimic altceva decât să fie lăsați să trăiască alături de românii ortodocși în bună înțelegere, așa cum o fac de altfel de mai multe secole.
[modificare] Învățământul în limba maghiară
În Transilvania ceangăii de limbă maghiară învață în școli maghiare. În Moldova, în 13 localități au fost organizate cursuri extrașcolare, iar în 11 localități limba maghiară e înclusă în programul școlar. În anul școlar 2005-2006, 725 de elevi au învățat maghiara în grupuri școlare, iar 369 în grupuri extrașcolare. Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova (AMCM) este asociația care se îngrijește de bunul mers al programului.
[modificare] Toponimia maghiară în Moldova
Drept mărturie a prezenței ceangăilor de limbă maghiară în Moldova stau unele toponime românești păstrate până în prezent (listă incompletă) [necesită citare]:
[modificare] Toponime simple (denumiri de așezări)
[modificare] Județul Bacău
- Agăș (comună) (magh. "Ágas", în trad. "Ramuri") [3]
- Apa Asău (sat, comuna Asău) (1. din magh. "apát", în trad. "abate", "stareț" /vezi de ex. Apa/hida, la origine Apát/hida sau 2. "apa", în trad. "principal", "tată", + "aszó", de la pârâul Asăul, în trad. "pârâul care seacă")
- Asău (comună) (din magh. "aszó", de la pârâul Asău, în trad. "pârâul care seacă") [4]
- Bacău (rom. "Bâc" - după N. Iorga ori magh. "Bákó", în trad. "loc de execuție" sau de la antroponimul Bakó "Călău")
- Barați (sat, comuna Mărgineni) (magh. "Barát", în trad. "Călugări", [5], vezi și articolul bărăție)
- Bartășești (sat, comuna Ungureni) (de la antroponimul Bartos)
- Bartea, Barta (sat, comuna Asău) (de la antroponimul Barta)
- Boboș (sat, comuna Dealul Morii) (din antroponimul "Babos", în trad. "Pistruiatu" sau din "babos", în trad. "locul cu fasole")
- Borzești (aparține de municipiul Onești) (din magh. "borz", în trad. "locul cu viezuri", "locul cu bursuci", "Bursuceni")
- Cădărești (sat, comuna Palanca) (din magh. "kádár", în trad. "dogar")
- Captalan (sat, comuna Motoșeni) (din magh. "káptalan", în trad. 1.) "plantă erbacee cu frunze mari și late, întrebuintate ca acoperiș la stupii primitivi de albine", 2.) "organizația canonicilor")
- Ciucani (sat, comuna Răcăciuni) (magh. "Csík", de la toponimul Csík - Ciuc - sufixul -eni arată că întemeietorii erau din Ciuc)
- Ciugheș (sat, comuna Palanca) (magh. "Csügés", în trad. "tufăriș") Rosetti, p. 5.
- Cuchiniș (parte a satului Brusturoasa) (magh. "Kökényes", în trad. "Porumbari)
- Faraoani (comună) (magh. "Forrófalva", în trad. "Satul Forró" - nume de familie, "Satul lui Fierbinte") [6]
- Fărcașa (sat, comuna Oncești) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
- Fichitești, (sat, comuna Podu Turcului) (din magh. "fekete", în trad. "negru", sau de la antroponimul Fekete)
- Gherăiești, Birăiești (azi încorporat în municipiul Bacău) (magh. "Birófalva", în trad. "satul judelui, birăului", sau de la antroponimul Biró) Rosetti, p. 7.
- Ghimeș (magh. "Gyimes", de la "gém/szarvas", în trad. "locul cu cerbi")
- Gioseni (sat, comuna Tamași) (din magh. "diós", în trad. "loc cu nuci") (numele maghiar actual al satului: "Gyoszény" arată că fondatorii erau maghiari, apoi majoritari au devenit românii, iar secuii veniți după 1764 au preluat toponimul - teorie întărită și de faptul că în dialectul local se arată o puternică influență secuiească, în ciuda faptului că satul este în zona "ceangăilor de sud") [7]
- Lapoș (sat, orașul Dărmănești) (magh. Lápos, în trad. "mlăștinos")
- Lucăcești (sat, orașul Moinești) (magh. "Lukácsfalva", de la antroponimul Lukács "Luca")
- Ludași (sat, comuna Balcani) (din magh. "ludas", în trad. "gășteni")
- Nadișa (sat, comuna Strugari) (din magh. "nádas", în trad. "loc cu stuf)
- Orășa (sat, comuna Livezi) (din magh. "váras", în trad. "loc cu cetate")
- Orășa Avram (sat, comuna Sănduleni) (din magh. "váras", în trad. "loc cu cetate")
- Orbic (mai demult sat, azi cartier în orașul Buhuși) din magh. "várbükk", "várbikk", în trad. "pădurea de fagi a cetății" - de la pârâul Orbic. Pt. conformitate vezi numeroasele toponime "várbükk", "várbikk" din întreg Bazinul Carpatic (observație: pentru va>o vezi város>oraș, Vaskút> Oșcut, udvarhely>odorhei etc - Emil Petrovici: Problema sunetului bilabial v din limba maghiară, Budapesta, Editura Academică, 1956)
- Palanca (comună) (magh. "Palánka", în trad. "fortificație din trunchiuri de copac")
- Perchiu (sat, comuna Huruiești) (de la muntele Perchiu, magh. "Perkő", în trad. "muntele unde se ține judecata") Rosetti, p. 5.
- Răcătău de Jos (sat, comuna Horgești) de la arhaismul maghiar conservat în Moldova "ráktató", "rágtató", în trad. "meliță", vezi Halász Péter [8]. Kiss Lajos, în Dicț. Etim. al Numelor Geogr. derivă denumirea în mod eronat din "rakató" cu sensul "loc de încărcare"
- Șanta (sat, comuna Asău) (de la antroponimul Sánta "șchiop")
- Sascut (comună) (magh. "Szászkút", în trad. "Fântâna Sasului") [9]
- Secuieni (comună) ("satul celor din Secuime") Rosetti, p. 5.
- Șendrești (sat, comuna Motoseni) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
- Șomușca (sat, comuna Cleja) (magh. "Somoska", în trad. "locul unde cresc coarne")
- Tamași (comună) (magh. "Tamás", de la antroponimul Tamás)...mai sigur Tamași vine din cuvinte ale dacilor de la cetatatea Tamașidava care se găsește pe teritoriul satului Răcătău, comuna Horgești, jud. Bacău, în vecinătatea comunei Tamași, cetate ce exista cu mult înainte devenirea ungurilor în Europa. Prin urmare proveniența maghiară a denumirii este exclusă.
- Tarhăuși (sat, comuna Ghimeș) magh. "Tarhavas", în trad. "muntele gol")
- Teiuș (sat, comuna Parava) din magh. "tövis", în trad. "loc cu ghimpi"(pentru comparație vezi orașul Teiuș din județul Alba)
- Trotuș (magh. "Tatáros", "Tatros", în trad. "Tătărăști") [www.revistatribuna.ro/pdf/tribuna25.pdf]
- Uifalău (vechiul nume al comunei Nicolae Bălcescu /în perioada interbelică Ferdinand/) (magh. Újfalu, în traducere Satul Nou)
- Uifalău (vechiul nume al comunei Traian) (magh. Újfalu, în traducere Satul Nou)
- Unguri (sat, comuna Găiceana) (fostul nume al satului Arini /până în 1967/) (magh. "Magyarfalu", în trad. "Satul Unguresc")
- Vermești (sat, orașul Comănești) din magh. "vermes", în trad. "loc cu capcane (pentru animale)" (pentru comparație vezi satul Vermiș din județul Bistrița)
- Verșești (sat, comuna Sănduleni) din antroponimul magh. "Veres", în trad. "roșcovan"
- Valea Șoșii (sat, comuna Poduri) din antroponimul magh. "Sós, Soós", în trad. "șalgău"
- Zemeș (comună) din vechiul antroponim maghiar Szemes ("cu ochi", adică "vede-tot"). Pt. comparație vezi Balatonszemes (menționat în anul 1429 ca Balaton Zemes) și Pusztaszemes (menționat în anul 1332 ca Zemes) (Kiss Lajos: Dicț. Etim. al Numelor Geogr.)
[modificare] Județul Neamț
- Adjudeni (sat, comuna Tămășeni) (magh. Dsidafalva; din antroponimul Egyed – locuitorii provin din Adjud, jud. Bacău) [10]
- Almaș (sat, comuna Garcina) (din magh. "almás", în trad. "locul cu meri, mereni")
- Baratca (sat, comuna Bărgăuani) (din magh. "barát", în trad. "călugăr") (vezi și articolul bărăție)
- Bașta (sat, comuna Secuieni) (din magh. "básta", "bástya", în trad. "bastion") (observație: consoana "ș" arată că denumirea nu vine de la ceangăii "sâsâiți", nici de la românescul "bastă", ci cel mai probabil de la secui) Alexandru Ciorănescu: DET, 722.
- Bereșești (sat dispărut, comuna Gherăești, Birăești) (din magh. "béres", în trad. "argat") [11]
- Bicaz (comună) (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") Alexandru Ciorănescu: DET, 829. (observație: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
- Bicaz Chei (comună) (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") Alexandru Ciorănescu: DET, 829. (observație: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
- Ceahlău (comună) de la muntele Ceahlău, care vine din magh. "Csaholó", "Csagoló", varietate de vultur (Gypaetus barbatus) Alexandru Ciorănescu: DET, 1602.
- Cuejdiu (sat, comuna Garcina) (din magh. "kövesd", în trad. "pietrosu") (vezi numeroasele toponime din Transilvania "Cuieșd" "Cuiejd")
- Cut (sat, comuna Dumbrava Roșie) (din magh. "kút", în trad. "fântână, izvor")
- Fărcașa (comună) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni") [12]
- Făurei (comună) (din antroponimul Forró "Faur", "Făur" + magh. "hely", în traducere "loc" = "locul lui Făur")
- Gherăești, Birăești (comună) (magh. "Birófalva", în trad. "satul judelui, birăului", sau de la antroponimul Biró) [13]
- Grințieș (comună) (din magh. "gerinces", în trad. "creastă")
- Hangu (comună) din magh. hang (sunet, ecou)[14], mai precis forma "hangony", în trad. "loc zgomotos" sau "loc cu ecou" (pt. comparație vezi satul Hangony din Ungaria, în anul 1214 sub forma Hongun - Kiss Lajos: Dicț. etimologic al numelor geogr.)
- Holm (sat, comuna Pâncești) (din magh. "halom" /în maghiara veche "holm"/, în trad. "colină", "movilă") – posibil din ucraineană sau rusă "holm", în trad. "colină", "movilă")
- Leucușeni (azi încorporat în Săbăoani) (magh. "Lőkösfalva", "Lököszfalva", de la vechiul antroponim maghiar Lőkös – vezi toponime maghiare ca Lőkösháza /Ungaria/, Lőkös/Levkuška[15] /Slovacia/ [16]
- Oșlobeni (sat, comuna Bodești) (1. din magh. "vas" - în dialectul secuiesc "vos" - , în trad. "fier" + "láb", în trad. "parcelă" sau "poale" = "parcela fieroasă" sau "poalele (muntelui) fieros") (2. de la antroponimul Vas "puternic" + "láb", în trad. "parcelă" = "parcela lui Vas") (observație: pentru va>o vezi város>oraș, udvarhely>odorhei)
- Ozana „Este discutată, de asemenea, situația coexistenței pentru o perioadă îndelungată de timp a două nume pentru același curs de apă, Ozana și Neamțul. Numele Ozana, de origine maghiară, mai vechi decât Neamțul, s-a menținut doar la nivel popular, în timp ce celălalt hidronim, dat de administrație în virtutea faptului că râul trece chiar prin târgul cu acest nume, a rămas aproape exclusiv la nivel cult, neintersectându-se în uz cu denumirea populară.” [17]
- Săbăoani (comună) (magh. "Szabófalva", "Satul Croitorului", "Satul Sabăului")
- Săcălușești (sat, comuna Agapia) (din magh. "szakálas", în trad. "bărbos")
- Secuieni (comună) ("satul celor din Secuime")
- Secuienii Noi (sat, comuna Secuieni) (în trad. "satul celor din Secuime")
- Tarcău (comună) (de la muntele Tarcău, din magh. "Tarkő", în trad. "piatră goală, munte gol") – alternativ (din punct de vedere fonetic aproape imposibil): de la "tărcat", “pestriț” ( N. Iordan: Nume de locuri românești din R.P.R., Ed. Academiei R.P.R. 1952) . “Tărcat” la rândul lui vine din magh. “tarka”=”pestriț”
- Tămășeni (comună) (de la antroponimul Tamás "Toma") [18]
- Târpești (sat, comuna Petricani) de la antroponimul Törpe/Târpea, în trad. Piticu, vezi Târpești
- Telec (sat, comuna Bicaz) (din magh. "telek", în trad. "parcelă, lot de case")
- Ticoș (sat, comuna Bicaz) (din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")
- Ticoș Floarea (sat, comuna Tașca) (din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")
- Verșești (sat, comuna Girov) din antroponimul magh. "Veres", în trad. "roșcovan"
[modificare] Județul Iași
- Boroșești (sat, comuna Scânteia) (din magh. "boros", în trad. "locul cu vin" eventual din antroponimul Boros)
- Căuești (sat, comuna Scheia) (din magh. "kő", "köves", în trad. "piatră", "pietros")
- Copou (cartier din Iași) din magh. "kopó", în trad. "căine de vînătoare", "prepelicar", reg. "copoi". Forma primitivă în rom. a subst. copoi este chiar "copou", vezi Alexandru Ciorănescu: DER, 2387
- Fărcășeni (sat, comuna Strunga) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
- Fedeleșeni (sat, comuna Strunga) (din magh. "fedeles", în trad. "butoi cu capac") (observație: nu e posibil ca numele să vină direct din limba română, din regionalismul "fedeleș" "butoi cu capac", pt. că și regionalismul provine din maghiara)
- Feredeni (sat, comuna Deleni) (din magh. "feredő", în trad. "băi") (observație: nu e posibil ca numele să provină direct din regionalismul "feredeu", pt. că și regionalismul provine din maghiara)
- Forăști (sat, comuna Gropnița) (din antroponimul Forró – vezi Fărăoani)
- Gârbești (sat, comuna Tibana) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
- Heleșteni (comună) (din magh. "halastó", literal lacu cu pesti, în trad. "heleșteu"), reședința comunei cu același nume
- Hălăucești (comună) (magh. "Halasfalva", în trad. "Satul cu Pești"), reședința comunei cu același nume
- Holm (sat, comuna Podu Iloaiei) (din magh. "halom", în trad. "colină", "movilă")
- Miclăușeni (sat, comuna Butea) (magh. "Miklósfalva", de la antroponimul Miklós "Nicolae")
- Mogoșești (comună) (din magh. "magas", în trad. "înalt"), reședința comunei cu același nume
- Podu Iloaiei (oraș) (magh. "Lónyahíd", "luna" în slavă "vânători", transmis în română prin filieră maghiară: Lónya> Loaia /vezi Bánya>Baia, iar prin etimologie populară a fost adăugat i-ul din față – pentru preluare concomitentă din slavă vezi localitatea Luna /în maghiară Lónya/ din jud. Cluj)
- Șendreni (sat, comuna Victoria) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
- Țicău (cartier din Iași) din antroponimul maghiar Cikó, vezi satul Cikó din Ungaria și Țicău (Kiss Lajos: Dicț. etimologic al numelor geogr., Budapesta, 1997)
[modificare] Județul Suceava
- Baia (comună) (magh. "Bánya", în trad. "mină") [www.revistatribuna.ro/pdf/tribuna25.pdf], reședința comunei cu același nume
- Botuș (sat, comuna Fundu Moldovei) (de la jitnicerul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloșește baston", adică este șchiop.) [19]
- Botuș, Botoș (sat, comuna Iacobeni /până în 2002/, iar apoi comuna Ciocănești) (de la antroponimul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloșește baston", adică este șchiop.)
- Cărăuș de Jos (cătun, comuna Dorna Cândrenilor, la granița dintre județele Bistrița și Suceava) (din magh. "karós" "locul cu pari") (observație: dacă numele era legat de cărăuși, atunci forma ar trebui să fie "Cărăușii de Jos")
- Cărăuș de Sus (cătun, comuna Dorna Cândrenilor) (din magh. "karós" "locul cu pari") (observație: dacă numele era legat de cărăuși, atunci forma ar trebui să fie "Cărăușii de Sus")
- Falcău (sat, comuna Brodina) (din magh. "fal", în trad. "zid" + magh. "kő", în traducere "piatră" = "fal/nak való/ kő" "piatră pentru zid", eventual "zid de piatră")
- Forăști (comună) (din antroponimul Forró – vezi Fărăoani)
- Leucușești (sat, comuna Preutești) (de la vechiul antroponim maghiar Lőkös – vezi toponime maghiare ca Lőkösháza /Ungaria/, Lőkös/Levkuška[20] /Slovacia/)[21]
- Lucăcești (comună) (de la antroponimul Lukács "Luca")
- Suceava (municipiu) (din magh. "szűcs", în trad. "cojocar", "suciu" + sufixul slavo-român -eavă = cojocărie)( vezi la Suceava
[modificare] Județul Vaslui
- Bărtăluș-Răzeși (Bărtăluș: din antoponimul maghiar Bartalus)
- Bărtăluș-Mocani (Bărtăluș: din antoponimul maghiar Bartalus)
- Ghergheleu (sat, comuna Codăești) (din antoponimul maghiar Gergely "Grigore")
- Gherghești (comună) (din antoponimul maghiar Gergely "Grigore")
- Huși (oras) (magh. "Husz" de la husiți - aceasta e numai una din etimologiile posibile)
- Pogana (comună) (studiul fonetic arată că Pogana vine din forma maghiară “pogány”)
- Pogănești (sat, comuna Stănilești) (studiul fonetic arată că Pogănești vine din forma maghiară “pogány”)
- Secuia (sat, comuna Muntenii de Jos)
[modificare] Județul Botoșani
- Balinți (sat, comuna Havârna) (de la antroponimul Bálint "Valentin")
- Borzești (sat, comuna Ungureni) (din magh. "borz", în trad. "locul cu viezuri", "locul cu bursuci", "Bursuceni")
- Botoșani (municipiu) (de la fondatorul Botos, al cărui nume vine din magh. "bot", în trad. "baston". "Botos" este "cel care foloșește baston", adică este șchiop.) [22]
- Gherghel (cătun, comuna Șendriceni) (din antroponimul Gergely "Grigore")
- Gârbeni (sat, comuna Havârna) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
- Gârbești (sat, comuna Todireni) (din antroponimul Görbe sau din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat")
- Hilișeu (comună, Hilișeu Horia, Hilișeu Cloșca, Hilișeu Crișan) (din magh. "halastó", în trad. lac cu pesti, "heleșteu") (observație: e posibil ca numele să vină direct din limba română, din "heleșteu". Termenul romanesc Heleșteu este tot o preluare din maghiara) [23]
- Șendreni (sat, comuna Frumușica) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
- Șendriceni (comună) (de la antroponimul Sándor "Alexandru")
- Unguroiaia (sat, comuna Cristești)
[modificare] Județul Vrancea
- Adjud (magh. "Egyedhalma", de la antroponimul Egyed) [24]
- Bichești (sat, comuna Boghești) (din magh. "bikk", "bükk", în trad. "fag")
- Chiojdeni (comună) (din magh. "köves", în trad. "pietros") (vezi Chiojdu din jud. Buzău)
- Farcaș (sat, comuna reghiu) (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni")
- Făurei (sat, comuna Garoafa) (din antroponimul Forró "Faur", "Făur" + "hely", în magh. "loc")
- Feldioara (sat, comuna Tănăsoaia) (din magh. "földvár", în trad. "cetate din pământ")
- Palanca (sat, comuna Urechești) (din magh. "palánka", în trad. "fortificație din trunchiuri de copac")
[modificare] Județul Galați
- Balintești (sat, comuna Berești Meria) de la antroponimul Bálint "Valentin" [25]
- Căuiești (sat, comuna Drăgușeni) din magh. "kő" "köves", în trad. "piatră", "pietros"
- Corod (comuna) din magh. "Kóród", în trad. "loc cu cocean, tuleu", pentru comparație vezi nemumăratele denumiri maghiare "Kóród", "Kórógy" din Bazinul Carpatic
- Ghidigeni (comună) (din magh. “hideg”, în trad. „rece, geros”, folosit și ca antroponim)
- Ghinghești (sat, comuna Drăgușeni) 1.) din magh. "gyöngyös", în trad. "loc cu vâsc", pentru comparație vezi nemumăratele denumiri maghiare "Gyöngyös"din Bazinul Carpatic, 2.) din antroponimul Gyöngyös, în trad. "cel care se ocupă de perle"
- Ionășești (sat, comuna Nicorești) de la antroponimul Jónás "Iona"
- Pechea (comună) de la antroponimul Beke. În anul 1521 amintit sub denumirea Bechea, pt. comparație vezi numeroasele denumiri Beke, Béke, Bekecs, Bekeny din Bazinul Carpatic, toate având la rădăcină antroponimul Beke (Kiss Lajos: Dicț. Etim. al Numelor Geogr.), reședința comunei cu același nume
- Șendreni (comună) de la antroponimul Sándor "Alexandru", reședința comunei cu același nume
- Taplău (sat, comuna Ghidigeni din magh. "tapló", în trad. "iască"
- Ungureni (sat, comuna Munteni)
[modificare] Oronime (denumiri ale formelor de relief)
- Aldămaș (magh. "Áldomás", în trad. "loc de cinstire") Rosetti, p. 4.
- Apahaoș (magh. "Apahavas", din magh. "apát", în trad. "abate" + "havas", în trad. "munte /înalt/") Rosetti, p. 4. (ex. Apáthida> Apahida, Apátnagyfalu> Apanagyfalu)
- Bicaz (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") (Alexandru Ciorănescu: DET, 829.) (observație: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
- Ceahlău din magh. "Csaholó", "Csagoló", varietate de vultur (Gypaetus barbatus) Alexandru Ciorănescu: DET, 1602.
- Cerebic (magh. "Cserebükk", în trad. "stejar, fag") Rosetti, p. 3.
- Cherebic (magh. "Kerekbükk", în trad. "pădure rotundă de fag") Rosetti, p. 4.
- Cheșchieșul (magh. "Kecskés", în trad. "loc cu capre") Rosetti, p. 4.
- Dealul Poșorcanilor (în trad. "dealul vrăjitoarelor") Rosetti, p. 5.
- Farcu-Mare (magh. "Nagyfarok", în trad. "coada mare") Rosetti, p. 5.
- Farcu-Mic (magh. "Kisfarok", în trad. "coada mică") Rosetti, p. 5.
- Haloș (magh. "Halas", în trad. "loc cu pești") Rosetti, p. 4.
- Haloșul Mare (din magh. "halas", în trad. "loc cu pești") Rosetti, p. 5.
- Haloșul Mic (din magh. "halas", în trad. "loc cu pești") Rosetti, p. 5.
- Lapoșul (magh. "Lápos", în trad. "mlăștinos") Rosetti, p. 5.
- Micheș (magh. "Mikes", de la antroponimul Mikes) Rosetti, p. 4.
- Muieruș (magh. "Magyarós", în trad. "aluniș") Rosetti, p. 4.
- Obcinele Feredeului (jud. Suceava, din maghiarul "feredő", în trad. "loc de scăldat", "băi") (observație: nu e posibil ca numele să vină direct din limba română, din regionalismul "feredeu" "băi", pt că regionalismul este preluat tot din maghiară)
- Perchiul (magh. "Perkő", în trad. "muntele unde se ține judecata") Rosetti, p. 5.
- Pilișca (magh. "Piliske", în trad. "muntele mic cu cenușă") Rosetti, p. 5.
- Pogănești-Suceveni (pădure, jud. Galați) (studiul fonetic arată că Pogănești vine din forma maghiară “pogány”)
- Rarău (munte, jud. Suceava, magh. Ráró, de la o specie de vulturi migratori, un fel de uliu, șoim - de asemenea nume dat cailor [26])
- Șandru-Mare (magh. "Nagysándor", de la antroponimul Sándor - Alexandru) Rosetti, p. 4.
- Șandru-Mic (magh. "Kissándor", de la antroponimul Sándor - Alexandru) Rosetti, p. 4.
- Șaroșa (magh. "Sáros", în trad. "noroios") Rosetti, p. 5.
- Tarcău (magh. "Tarkő", în trad. "piatră goală, munte gol")
- Tarhaoș, Tarhăuși (magh. "Tarhavas", în trad. "muntele gol") Rosetti, p. 4.
[modificare] Hidronime (denumiri de ape)
[modificare] Județul Bacău
- Râul Agăș (magh. "Ágas", în trad. "Ramuri", "Rămuroasa")
- Râul Aldămaș (magh. "Áldomás", în trad. "loc de cinstire") Rosetti, p. 4.
- Râul Aprieș (magh. "Epres", în trad. "cu căpșuni")
- Râul Asău, Trotuș (magh. "Aszó", în trad. "pârâul care seacă") Rosetti, p. 5.
- Râul Asăul Mare (magh. "Aszó", în trad. "pârâul care seacă") Rosetti, p. 5.
- Râul Asăul Mic (magh. "Aszó", în trad. "pârâul care seacă") Rosetti, p. 5.
- Râul Căiuțul Mare (din magh. "köves", "kövecs", în trad. "pietros") Rosetti, p. 5.
- Râul Căiuțul Mic (din magh. "köves", "kövecs", în trad. "pietros") Rosetti, p. 5.
- Râul Cuchiniș (magh. "Kökényes", în trad. "Porumbari")
- Râul Ciugheș (magh. "Csügés", în trad. "tufăriș") Rosetti, p. 5.
- Râul Haloșul Mare (din magh. "halas", în trad. "loc cu pești") Rosetti, p. 5.
- Râul Haloșul Mic (din magh. "halas", în trad. "loc cu pești") Rosetti, p. 5.
- Râul Orbic din magh. "várbükk pataka", "várbikk pataka", în trad. "pârâul pădurii de fagi a cetății". Izvorește lângă cartierul Orbic din Buhuși. Pt. conformitate vezi numeroasele toponime "várbükk", "várbikk" din întreg Bazinul Carpatic (observație: pentru va>o vezi város>oraș, Vaskút> Oșcut, udvarhely>odorhei etc – Emil Petrovici: Problema sunetului bilabial v din limba maghiară, Budapesta, Editura Academică, 1956)
- Răcătău de la arhaismul maghiar conservat în Moldova "ráktató", "rágtató", în trad. "meliță", vezi Halász Péter [27]. Kiss Lajos, în Dicț. Etim. al Numelor Geogr. derivă denumirea în mod eronat din "rakató" cu sensul "loc de încărcare"
- Râurile Tărhăuș și Tărhăuș (magh. Tarhavas, în trad. "muntele gol")
- Râul Trotuș (magh. "Tatáros", "Tatros", în trad. "Tătărăști" – prin filieră maghiară) [28]
[modificare] Județul Neamț
- Râul Asău, Bicaz (magh. "Aszó", în trad. "pârâul care seacă") Rosetti, p. 5.
- Râul Bicaz (magh. "Békás", din magh. "békasó", în trad. "cremene") (Alexandru Ciorănescu: DET, 829.) (observație: din forma arhaică /prezervată până astăzi în dialectul ceangăieasc "sâsâit"/ "bíkaszú")
- Râul Borvizu, Bicaz (magh. "Borvíz", în trad. "apă minerală")
- Râul Cerebuc (magh. "Cserebükk", în trad. "stejar, fag") Rosetti, p. 3.
- Râul Chișirig (magh. "Köszörűkőpatak", în trad. "pârâul pietrei de tocit")
- Râul Cuejdiu (din magh. "kövesd", "küvesd" în trad. "pietrosu") (vezi numeroasele toponime din Transilvania "Cuieșd" "Cuiejd")
- Râul Cupaș (magh. "Kupás", în trad. "în formă de cupă" – de la muntele Cupas)
- Râul Fărcașa (din magh. "farkas", în trad. "lup, lupeni") [29]
- Râul Filioara din vechiul antroponimul maghiar Füle, File, Files, Füles – sec. X–XIII – , în trad. „urechios”, „care aude bine” vezi localitățile Filia, Covasna, Füle (Ungaria), Fülesd (Ungaria) + vára, în trad. „cetatea lui” = Cetatea lui File
- Râul Grințieșu Mare (din magh. "gerinces", în trad. "creastă")
- Râul Grințieșu Mic (din magh. "gerinces", în trad. "creastă")
- Râul Hangu din magh. hang (sunet, ecou), mai precis forma "hangony", în trad. "loc zgomotos" sau "loc cu ecou" (pt. comparație vezi satul Hangony din Ungaria, în anul 1214 sub forma Hongun – Kiss Lajos: Dicț. etimologic al numelor geogr.)
- Râul Lapoș (magh. Lápos, în trad. "mlăștinos")
- Râul Potoci (Potoci) (magh. Patak, în trad. "pârâu")
- Râul Potoci (Tarcău) (magh. Patak, în trad. "pârâu")
- Râul Tarcău (de la muntele Tarcău, din magh. Tarkő, în trad. "piatră goală, munte gol") – alternativ (din punct de vedere fonetic aproape imposibil): de la "tărcat", “pestriț” ( I. Iordan: Nume de locuri românești din R.P.R., Ed. Academiei R.P.R. 1952) . “Tărcat” la rândul lui vine din magh. “tarka”=”pestriț”
- Râul Tămășeni (de la antroponimul Tamás "Toma")
- Râul Telec (magh. Telec, în trad. "lot de case" – de la numele satului Telec)
- Râul Ticoș (de la satul Ticoș, din magh. "tikos, tyúkos", în trad. "locul cu găini")
[modificare] Județul Galați
- Râul Brateș (din magh. "barátos", în trad. "unde trăiesc barații")
[modificare] Județul Suceava
- Râul Borcutul (din magh. "borkút", în trad. "fântână de apă minerală", la diminutiv)
- Râul Ciurgău (din magh. "csorgó", "csurgó", în trad. "pârâu mic, izvor")
- Râul Gârbele (din magh. "görbe", "gürbe" în trad. "curbat, încovoiat") [30]
[modificare] Județul Iași
- Râul Ruja (din magh. „rózsa”, „rúzsa”, în trad. "trandafir", folosit și ca antroponim)
[modificare] Citate
Savantul român Mircea Eliade este considerat unul din cei mai mari istorici ai religiilor. Analizând raportul amănunțit al episcopului Bandinus despre Moldova secolului XVII, Mircea Eliade s-a ocupat de ritualurile și credințele pre-creștine ale locuitorilor din Moldova:
Satul e catolic, deși parohul trebuie să vie tocmai din Focșani, așa încât toată slujba o face dascălul, sau n-o face nici el. După îndemnul învățătorului și notarului, locuitorii au cerut un preot statornic, amenințând altfel cu trecerea la ortodoxie.
Legea singură și aici îi ține așa de deosebiți de români. Ea a păstrat desigur și limba. Sunt copii care n-o știu mai deloc pe a noastră; femeile spun că învață românește numai pentru nevoia de a se înțelege când ies din cuprinsul satului. Ei se socotesc toți unguri.”
Pe valea Trotușului și a afluentului său Tazlău - plus o mică comunitate pe valea Siretului - există un alt grup de ceangăi, a caror limbă este foarte apropiată de cea a secuilor, ceea ce îndrumă către o origine secuiască a acestora. Limba le este însă amestecată cu cuvinte românești. Au aceleași costume și un mod de viață asemănător cu cel al secuilor. În prezent, sunt bilingvi, vorbind și dialectul lor și limba română. Trăiesc în aproximativ 30 sate, amestecați cu românii.
Unii cercetători unguri au considerat că ceangăii, adică toți catolicii din Moldova, sunt o enclavă de origine maghiară. Deși mărturiile misionarilor italieni pledau pentru originea românească a ceangăilor, Péter Zöld, preot catolic din parohia Delnița din Transilvania, îi consideră maghiari, de fapt, secui. Trebuie să ținem cont și de mentalitatea epocii, când religia dădea naționalitatea. Astfel, o persoană convertită la catolicism devenea pentru maghiarii catolici tot un maghiar. Adesea, chiar și misionarii catolici veniți din Italia erau denumiti în documente unguri. Nicolae Iorga a publicat un astfel de document, în care se vorbește despre "preotul ungur Felicsi Antonio Zaulu", de fapt Felix Antonio Zauli, autorul unui catehism și al unei culegeri de predici în limba română. La rândul lor, misionarii catolici nu făceau diferență între ungur și ungurean (transilvănean).
Cea mai mare parte a acestor cercetători [maghiari] are tendința să considere că ceangăii sunt în exclusivitate maghiarofoni și că aceia care vorbesc românește au fost victimele unei asimilări recente. O asemenea atitudine deliberată nu poate decât să îndrume cercetarea pe o cale greșită, mai ales în condițiile în care există atât de puține informații despre originea ceangăilor. În același timp, trebuie să spunem că unii istorici români (A.D. Xenopol, Radu Rosetti) au acceptat afirmația că ceangăii sunt de origine maghiară.”
Cine e Jean Nouzille?
Plasa Bistrița
Județul Bacău
No. 685
1938. Luna Maiu. Ziua 6
Publicațiune
Noi primarul comunei Ferdinand I. Jud. Bacău. În baza ordinului prefecturei Jud. Bacău No. 7621 din 3 Mai 1938. Se aduce la cunoștință populațiunei din această comună că nu este permis de a se vorbii în altă limbă decât românește în localurile publice, în Primărie sau în alte locurii. În bisericele catolice slujba religioasă se va face în limba Latină și Românește. Preoții și cântăreți bisericești nu au voie de a face cântări religioase decât în limba latină și românește. Preoții și cântăreții au ordine în această privință. Toți acei care vor contraveni vor fii aspru pedepsiți conform Legei. Făcut azi, 5 Mai 1938.”
În acei ani, persoanele aparținând minorităților naționale erau amenințate cu deportarea, drepturile lor cetățenești elementare erau încălcate. Nu aveau voie să cumpere pământ dacă nu prezentau autorităților locale un certificat care să ateste originea lor românească. După apariția cărții lui Mărtinaș în 1985 a urmat interzicerea cuvântului ceangău în cărți și reviste, astfel încât numai după 1989 s-a mai putut scrie despre ceangăi în România”
Ceangăii sunt un grup de catolici care cuprinde mai multe ramuri. Acest grup etnic a supraviețuit timp de secole încă din Evul Mediu și trăiește în Moldova, la răsărit de Carpații României. Ceangăii vorbesc o formă timpurie a limbii maghiare și se deosebesc prin tradiții foarte vechi, o cultură și o artă populară foarte bogată, care au o valoare foarte mare pentru Europa.
Timp de veacuri, identitatea ceangăilor s-a bazat pe religia romano-catolică și pe limba lor proprie, vorbită în familie și în sat. Acest lucru poate să lămurească, pe lângă modul de viață arhaic și felul cum înțeleg ei lumea, și faptul că legăturile cu religia catolică au fost foarte strânse iar graiul lor încă mai trăiește.
Persoanele care mai vorbesc încă dialectul ceangău sau cei care-l consideră limba maternă sunt o parte din ce în ce mai mică din populație.
Deși această cifră nu este acceptată de toată lumea, se apreciază că din cel mult 260.000 de catolici, numai vreo 60.000 - 70.000 vorbesc dialectul ceangău. Această cultură este astăzi în pericol de dispariție. Este nevoie de ajutorul Europei pentru salvarea acestei culturi.
Ceangăii nu au vreo revendicare politică, dar vor numai să fie recunoscuți ca o cultură deosebită.
Diversitatea de culturi și limbi ar trebui considerată ca un izvor prețios care îmbogățește patrimoniul nostru european și întărește identitatea fiecărei națiuni și a fiecărei persoane.
Ajutorul european și mai ales al Consiliului Europei se justifică pentru a salva orice cultură și se dovedește a fi necesar în cazul ceangăilor. Scopul principal al tuturor acțiunilor trebuie să fie păstrarea și dezvoltarea identității culturale, de limbă și de religie a acestei comunități și această problemă trebuie tratată în afara oricărui interes politic.”
[modificare] Referințe
- ^ http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg=8
- ^ http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg=9&id=17
- ^ http://assembly.coe.int/Documents/WorkingDocs/doc01/EDOC9078.htm
- ^ http://assembly.coe.int/Documents/AdoptedText/TA01/EREC1521.htm
- ^ http://recensamant.referinte.transindex.ro/?pg=8
- ^ Migration Rates and Genetic Structure of two Hungarian Ethnic Groups in Transylvania, Romania
- ^ Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár - Dicționarul istoric al lexicului maghiar din Transilvania, București 1978, vol. II
- ^ Erdélyi Magyar Szótörténeti Tár, vol. II.
- ^ Marius Diaconescu: Péter Zöld și "descoperirea" ceangăilor din Moldova în a doua jumătate a secolului XVIII, in: Anuarul Institutului de Istorie "A.D. Xenopol", XXXIX-xL, 2002-2003, p. 263.
- ^ Új Magyar Tájszótár - Noul Dicționar de Regionalisme -, articolul "csángó"
- ^ http://www.upm.ro/facultati_departamente/stiinte_litere/conferinte/situl_integrare_europeana/Lucrari/Danila.pdf
- ^ Marele dicționar geografic al României întocmit de George Ioan Lahovari și editat de Societatea Geografică Română, București 1898
[modificare] Legături externe
- A moldvai csángók lélekszámáról
- Asociația Maghiarilor Ceangăi din Moldova
- Fundația Culturală Siret
- Asociatia Romano-Catolicilor "Dumitru Martinas - reprezentanta Romano-Catolicilor din Moldova (așa-ziși "ceangăi")
- Jean Nouzille, articol despre ceangăi
- Muzeul Romano-Catolicilor (Ceangăilor)
- Council of Europe Recommendation 1521 (2001) on the Csango minority culture in Romania
- Document - Publicațiune
- NATIONAL GEOGRAPHIC In the shadow of Attila For centuries geography and politics isolated Romania's Csángó people—the professed heirs of Attila.
- Asociatia Maghiarilor Ceangai din Moldova
- Comunitatea ceangăilor din Săbăoani
- Bacau - Date statistice
- Documentul emis de Consiliul Europei, prin care se contstata ca 98,5 % din catolicii moldoveni se declara români, nu ceangai)
- Solomon Marcus, „Cât de românesc este graiul ceangăilor din Moldova?”, România literară, nr. 38, 2007
- Ceangăii, comunitatea fără trecut și prezent, 23 mai 2011, Olimpia Filip, Mihai Mincan, Adevărul
[modificare] Bibliografie
- Radu Rosetti: Despre unguri și episcopiile catolice din Moldova - extras din Analele Academiei Române, București, 1905
- Ce limbi se vorbesc pe glob Editura Științifică, București, 1968 Elena Slave și Lucia Wald [31]
|
||||||||||||||||||||||||||||||
![[31]](http://img136.imageshack.us/my.php?image=sursajl9.jpg){kind=link}