Dimitrie Onciul
Dimitrie Onciul (n. 26 octombrie/7 noiembrie 1856, Straja - d. 20 martie 1923) a fost un istoric român, membru titular al Academiei Române.
A studiat la Universitatea din Cernăuți și la Universitatea din Viena. A fost profesor la Universitatea din București și director al Arhivelor Statului, a fost primul președinte al Comisiei consultative heraldice. A întemeiat școala critică în istoriografia românească. S-a ocupat de problema originii românilor, demonstrând argumentat formarea poporului român pe o arie întinsă de ambele părți ale Dunării și respingând teoria migrațiunii medievale a românilor din Peninsula Balcanică emisă de unii istorici austrieci ca Franz Josef Sulzer, Eduard Robert Rösler sau Johann Christian von Engel. A demonstrat, pe bază de documente, că formarea statelor feudale românești a fost o urmare firească a dezvoltării vechilor formațiuni politice locale, combătând teoria neștiințifică a „descălecatului”.
Opera principală [modificare]
- Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinții românilor în Dacia Traiană (1885)
- Radu Negru și originile Principatului Țării Românești (1890-1892)
- Originile Principatelor Române (1899)
- Ideea latinității și a unității naționale (1919)
- Tradiția istorică în chestiunea originilor române (1906-1907)
Bibliografie [modificare]
- Academia Republicii Populare Române - Dicționar Enciclopedic Român (Ed. Politică, București, 1962-1964)
| Predecesor: Petru Poni |
Președintele Academiei Române 1920 – 1923 |
Succesor: Iacob C. Negruzzi |