Dimitrie Onciul
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dimitrie Onciul (n. 26 octombrie/7 noiembrie 1856, Straja - d. 20 martie 1923) a fost un istoric, membru titular al Academiei Române. A studiat la Universitatea din Cernăuţi şi la Universitatea din Viena. A fost profesor la Universitatea din Bucureşti şi director al Arhivelor Statului, a fost primul preşedinte al Comisiei consultative heraldice. A întemeiat şcoala critică în istoriografia românească. S-a ocupat de problema originii românilor, demostrând argumentat formarea poporului român pe o arie întinsă de ambele părţi ale Dunării şi respingând teoria migraţiunii medievale a românilor din Peninsula Balcanică. A demonstrat, pe bază de documente, că formarea statelor feudale româneşti a fost o firească urmare a dezvoltării vechilor formaţiuni politice locale, combatând teoria neştiinţifică a „descălecatului”.
[modifică] Opera principală
- Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţii românilor în Dacia Traiană, 1885
- Radu Negru şi originile Principatului Ţării Româneşti, 1890 - 1892
- Originile Principatelor Române, 1899
- Ideea latinităţii şi a unităţii naţionale, 1919
- Tradiţia istorică în chestiunea originilor române, 1906-1907
[modifică] Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
| Predecesor: Petru Poni |
Preşedintele Academiei Române 1920 – 1923 |
Succesor: Iacob C. Negruzzi |
