Maghiari

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Unguri)
Salt la: Navigare, căutare
Maghiari
Magyarok
Sfântul Ștefan I. Matia Corvin Gábor Bethlen Béla Bartók
Hng2 2.jpg
Tivadar Kosztka János Bolyai Loránd Eötvös József Eötvös
maghiari
Populație totală

14.500.000

Regiuni cu populație semnificativă
Ungaria Ungaria 9 416 015
Statele Unite ale Americii Statele Unite 1 563 081 [1]
 România (mai ales în Transilvania) 1 237 746 [2][3]
Slovacia Slovacia 520 528 [4]
Canada Canada 315 510 [5]
Serbia Serbia 293 300 [6]
Israel Israel 200 000-250 000 [7]
Ucraina Ucraina 156 600 [8][9]
Germania Germania 120 000 [10]
Austria Austria 40 583 [11]
border Croaţia Croația 16 600 [12]
Slovenia Slovenia 6 500 [12]
Alte teritorii cu populație maghiară semnificativă: (cca. 280 de mii)
Europa de Vest 75 000 – 85 000 [12]
Australia și Oceania cca. 65 000 [12]
America de Sud 40 000 – 50 000 [12]
Europa de Nord 40 000 – 50 000 [12]
Asia cca. 30 000 [12]
Africa cca. 10 000 [12]
Limbi vorbite
Maghiară
Religii
catolici (romano-catolici, greco-catolici, armeno-catolici), protestanți (reformați, unitarieni, lutherani, baptiști), mozaici (evrei maghiari, secui sâmbotași) etc.
Grupuri înrudite sau legate cultural
Finlandezi, Estoni, Laponi
din punct de vedere genetic (privind polulația de azi):
Polonezi, Croați[13], Maghiarabi[necesită citare], Madjari din Kazakhstan[14]
Maghiarii în secolul XXI

Maghiarii sau Ungurii sunt un popor rǎspândit în Europa centrală, vorbitor al limbii maghiare. Etnia maghiară alcătuiește majoritatea absolută a cetățenilor din Ungaria (în maghiară Magyarország, în trad. "Țara Maghiară"), cu o pondere de 92,3 % conform recensământului din 2006. Importante comunități maghiare trăiesc și în țările vecine Ungariei, respectiv în România, Slovacia, Serbia și Austria.

Maghiari și unguri[modificare | modificare sursă]

Până în sec. al XIX-lea denumirea de "ungur" (în germană Ungar) era folosită pentru a-i desemna pe toți locuitorii Regatului Ungariei, indiferent de etnie. Dieta de la Pojon edicta în anul 1791 privilegii pentru sârbii refugiați din Imperiul Otoman, cu argumentul că "și pe aceștia [pe sârbi] îi socotim unguri. Astfel îi declarăm și pe ei, ca și pe celelalte naționalități care locuiesc în Regatul Ungariei, drept unguri, drept compatrioții noștri."[15]

În limba română substantivul "ungur" respectiv "ungurean" îi desemna de asemenea pe toți locuitorii "Țării Ungurești", indiferent de etnie.[16]

Receptarea principiilor Revoluției Franceze a dus la ideea că toți locuitorii Ungariei ar forma "națiunea politică ungară", fapt formulat în preambulul la Legea Naționalităților, nr. XLIV/1868, în sensul că "toți cetățenii Ungariei formează conform principiilor constituționale o națiune în sens politic, anume națiunea unitară și indivizibilă ungară, între ai cărei membri se numără fiecare cetățean al patriei, indiferent cărei naționalități ar aparține."[17]

Industrializarea si modernizarea Regatului Ungariei începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea a însemnat înlocuirea treptată a elitelor urbane germane cu noua burghezie maghiară în formare. Acest fenomen a făcut opțiunea maghiarizării foarte atractivă în special pentru cei proveniți din grupuri etnice agrare (șvabi dunăreni, slovaci etc.) plecați în căutare de lucru industrial.[18] În ultimii ani ai sec. al XIX-lea și în primele decenii ale secolului XX maghiarizarea ca mijloc de integrare urbană s-a accelerat și a fost însoțită de măsuri politice menite să o faciliteze. Aceasta a dus la o reacție de opoziție vie din partea elitelor intelectuale ale naționalităților nemaghiare din Ungaria, al căror interes nu era integrarea urbană a grupurilor aflate sub influența lor (ca preoți, avocați etc.)[19]

Istoria[modificare | modificare sursă]

Istoria timpurie a maghiarilor este puțin cunoscută. Trecutul îndepărtat al poporului maghiar poate fi reconstituit, în linii generale, în funcție de izvoare lingvistice și doar pe un plan secundar de izvoare istorice.

Izvoarele arheologice referitoare la maghiari anterioare secolului IX sunt disputate. Lingviștii și istoricii consideră, de comun acord, că ungurii provin din teritoriul aflat la granița dintre zonele împădurite ale Munților Urali și stepa euroasiatică. Acolo s-a consumat și o primă etapă a etnogenezei ungurilor. Din simbioza a două elemente etnice de tip ugric a luat naștere o populație de limbă uralică. Denumirea maghiari este rezultanta contopirii denumirii celor două entități etnic-tribale.

Ungurii s-au autodenumit totdeauna maghiari ("magyar"), însă populațiile vecine i-au denumit unguri dupa numele țării lor, Ungaria (în latină - Hungaria). Maghiarii au asimilat în cursul timpului populatii turcice care li s-au alăturat, îndeosebi după strămutarea din locurile ancestrale spre sud-vest, spre fluviile Volga și Don. Teritoriul se cheamă în izvoarele istorice Magna Hungaria, zona din bazinul râului Kama fiind locuită până în secolul XIII de o populație ugrică înrudită. Pe aceste teritorii, ungurii au intrat în contact și cu popoare de origine turcică. Dintre triburile turcofone, o influență majoră și durabilă au exercitat-o protobulgarii, adică bulgarii de Volga, și hazarii (vorbitori ai unui dialect turc apropiat celui vorbit de protobulgari; urmașii direcți ai acestor turcici, care trăiesc și astăzi în acea regiune, sunt ciuvașii și bașkirii). Aproximativ din secolul V, ungurii s-au strămutat în stepele din nordul Mării Negre. Astfel, ungurii au ajuns în sfera de influență a imperiului hazar, al cărui centru de putere se afla pe cursul inferior al Volgăi. Influența hazarilor nu a fost minoră, având în vedere și faptul că în fruntea uniunii tribale care s-a strămutat din Ucraina în Pannonia s-au aflat trei triburi hazare (v. kabarii respectiv cowari din cronicile medievale).

Impunerea lui Árpád în calitate de conducător al uniunii de triburi unguresti revine, se pare, unui kaganhazar. Împinși spre vest de pecenegi, ungurii se stabilesc temporar, pe la mijlocul secolului IX, în Atelkuzu (în maghiară Etelköz = "teritoriul dintre râuri"; atil, itil înseamnă fluviu în diverse dialecte turcice vechi), delimitat de Marea Neagră și râurile Siret ("Seretos"), Nistru și Prut ("Brutos") (vezi Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959), De administrando Imperii). Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri și campanii militare. În 862, ungurii au trecut Carpații (din zona ucraineano-slovacă) și au atacat părțile răsăritene ale Imperiului Carolingian și Moravia, adică vremelnica formațiune statală slavă "Moravie Magna", care cuprindea o mare parte a Ungariei de azi.

850 Balcanii înainte de venirea maghiarilor

Chemați în sprijin de împăratul bizantin Leon al VI-lea, ungurii au trecut în anul 895 Dunărea de Jos și l-au atacat pe țarul bulgar Simeon. Profitând de această împrejurare și în alianță cu bulgarii, pecenegii au atacat împreună cu aceștia în 895/896 așezările ungurești din Atelkuzu (Etelköz). Lipsiți de apărare, ungurii și grupuri de populații asociate, printre care și trei triburi hazare, se refugiază din nordul Mării Negre în 896 spre vest pe valea Nistrului, și trec Carpații prin Pasul Verețki, ajungând pe Valea Tisei mijlocii. De aici au lansat timp de câțiva ani atacuri de pradă și jaf spre teritorii din Vest-Europa, printre care Germania, Italia, Franța și Spania. În anii 900/901 când triburile ungurești s-au reîntors, nu au mai revenit la vechiul loc pe Tisa, ci s-au așezat în centrul Bazinului Panonic, în vecinătatea lacului Balaton.

Istoria ungurilor în prima jumătate a secolului X este marcată de numeroase raiduri de jaf întreprinse în întreaga Europă. Oștile ungurești, conduse frecvent de Bulcsú (Bulciu) și Lél, (Lehel sau Lelu[necesită citare]), au îngrozit creștinătatea. Aplicând o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă, bazată pe atacuri și retrageri surprinzătoare, inventivitate și disciplină, războinicii unguri au reușit să iasă învingători în numeroase confruntări militare, mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic. În calitate de aliați ai ducelui de Bavaria Arnulf, maghiarii pătrund în anul 899 în Italia. În continuare, ei atacă, pe rând, între anii 911-933, Spania, Franța și Italia. Seria victoriilor ungurești este stopată temporar în anul 933 de ducele bavarez Heinrich I. Același Heinrich va întreprinde în anul 950 un raid în Câmpia Pannoniei, incursiunea rămânând însă fără rezultate semnificative.

În anul 954, oști ungurești conduse de același Bulciu atacă Franța și Germania, susținând opoziția față de împăratul german Otto I. Raidurile ungurești încetează complet abia după victoria decisivă obținută de Otto I în Lechfeld, de lângă Augsburg, la 10 august 955, ocazie cu care Bulciu însuși a fost capturat, apoi executat. Această înfrângere catastrofală a determinat aristocrația tribală să-și reorienteze politica internă și externă. Înțelegând situația în care se aflau ungurii, conducătorul uniunii tribale, principele Géza (971-997), a pregătit premisele creștinării ungurilor și ale întemeierii statului maghiar. Fondarea Regatului Ungar și începutul convertirii ungurilor la catolicism au fost înfăptuite de fiul său, Ștefan I al Ungariei (997-1038). Maghiarii și-au extins statul atacând și cucerind pe rând Moravia, Francia Răsăriteană. După stingerea dinastiei Arpadiene, Carol Robert de Anjou a luat tronul. Fiul său Ludovic a pus capăt anarhiei, a extins statul maghiar și a creat o uniune statală maghiaro-polonă. Statul maghiar va atinge o mare dezvoltare economică și militară, care îl va transforma în centru de rezistență anti-otoman. După bătălia de la Mohacs, partea centrală a Ungariei este supusă Imperiului Otoman. În partea nord vestică va guverna o dietă din vechea nobilime ungurească. Vechea cultură maghiară va conviețui în Principatul Transilvaniei.

Răspândire[modificare | modificare sursă]

Distribuţia Maghiarilor în România

Numărul total al vorbitorilor limbii maghiare ca limbă maternă este estimat la cca. 14,5 milioane de oameni, dintre care 10 milioane trăiesc pe teritoriul Ungariei. O parte a populației vorbitoare de limba maghiară este răspândită, începând din anul 1920, urmare a tratatului de pace de la Trianon, în afara Ungariei, în țările vecine. Numărul le este de aproximativ 2,5-3 milioane. Minoritatea maghiară din România numără circa 1,45 milioane de locuitori. În Slovacia trăiesc circa 500.000, în Serbia (Voivodina) circa 293.000, în Ucraina aproximativ 200.000, în Slovenia și Croația aproximativ 25.000-35.000 în total, în Cehia în jur de 50.000, în Austria numărul lor este estimat la câteva sute de mii (în jur de 200.000-250.000). Comunități maghiare importante există în Europa occidentală, Statele Unite, Canada, Australia și Noua Zeelandă, precum și America Latină (îndeosebi în Brazilia, cu 150.000-200.000, Argentina, Chile, Venezuela, Uruguay, Costa Rica). În afara maghiarilor etnici sau a ungurilor, mai există în Ungaria, Israel și în alte țări câteva zeci de mii de evrei vorbitori de maghiară ca limbă maternă. Romii din Ungaria și unii romi din România (Transilvania) și Slovacia sunt de asemenea vorbitori de maghiară sau bilingvi. În Ungaria și România (Transilvania) există și o mică comunitate armeană maghiarofonă.

Maghiarii din România[modificare | modificare sursă]

În urmă cu aproximativ 5 decenii, în anii instaurării regimului comunist, minoritatea maghiară era din România era constituită dintr-un număr de aproximativ 1,5 milioane de membri, număr ce reprezenta 7,5% din populația țării.

Numărul persoanelor de etnie maghiară, rezultat în urma recensământului din anul 2002, se ridica la 1.434.377, număr ce reprezenta 6,6% din populația țării, într-o oarecare scădere față de recensământul realizat în anul 1992, când minoritatea maghiară era mai numeroasă cu aproape 0,6% din întreaga populație a țării. Minoritatea maghiară din România, se găsește îndeosebi în spațiul intracarpatic în județele: Harghita, Mureș si Covasna.

Maghiarabi[modificare | modificare sursă]

Magyarab este o comunitate care trăiește lângă râul Nil, în sudul Egiptului și în partea nordică a Sudanului. Dar există câteva localități și la granița cu Etiopia. Magyarab au o istorie de 500 ani, au emigrat în Africa în două mari grupe. În secolul XVI au venit ca soldați maghiari, iar în secolul XVIII au venit maghiari care au fost alungați de către Maria Tereza, fiindcă ea n-a permis funcționarea comunităților maghiar-islamice pe teritoriul Imperiului Habsburgic. Astăzi în Africa trăiesc 7000 de magyarabi.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ http://factfinder.census.gov/servlet/DTTable?_bm=y&-state=dt&-context=dt&-reg=DEC_2000_SF4_U_PCT001:001%7C547;&-ds_name=ACS_2006_EST_G00_&-TABLE_NAMEX=&-ci_type=A&-mt_name=ACS_2006_EST_G2000_B04003&-CONTEXT=dt&-tree_id=4001&-all_geo_types=N&-redoLog=true&-geo_id=01000US&-search_results=01000US&-format=&-_lang=en
  2. ^ http://www.recensamant.ro/
  3. ^ http://www.clubafaceri.ro/info_articole/217_indici_statistici/1294/Recensamant+Romania+2002.html
  4. ^ recensământul din 2001
  5. ^ http://www12.statcan.ca/census-recensement/2006/dp-pd/tbt/Rp-eng.cfm?LANG=E&APATH=3&DETAIL=0&DIM=0&FL=A&FREE=0&GC=0&GID=837928&GK=0&GRP=1&PID=92333&PRID=0&PTYPE=88971,97154&S=0&SHOWALL=0&SUB=0&Temporal=2006&THEME=80&VID=0&VNAMEE=&VNAMEF=
  6. ^ Recensământul din 2002
  7. ^ http://www.hhrf.org/htmh/?menuid=060209
  8. ^ http://www.hhrf.org/htmh/?menuid=060207
  9. ^ http://www.ukrcensus.gov.ua/eng/results/general/nationality/
  10. ^ http://www.buod.de/D/kere-d.htm
  11. ^ http://www.statistik.at/gz/umgangssprache1.pdf
  12. ^ a b c d e f g h http://www.hhrf.org/htmh/?menuid=060203
  13. ^ http://www.historia.hu/
  14. ^ http://www.khazaria.com/genetics/hungarians.html
  15. ^ Adam Wandruszka (ed.), Die Habsburgermonarchie. 1848-1918, vol. III, Wien 1980, pag. 411.
  16. ^ Cf. NODEX, București 2002: "Ungur = Persoană care face parte din populația de bază a Ungariei sau este originară din Ungaria."
  17. ^ Landesgesetz-Sammlung für 1868, hrsg. vom k. ung. Justizministerium, Ofen 1868, citat după Wandruszka, loc. cit. Textul de lege se află publicat și în Eugen Brote, Die rumänische Frage in Siebenbürgen und Ungarn, Berlin 1875, pag. 236 și urm.
  18. ^ Wandruszka, op. cit.. pag. 1298.
  19. ^ Wandruszka, op. cit., pag. 1289.

Vezi și[modificare | modificare sursă]