Unguri

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Calitatea informaţiilor sau a exprimării din acest articol trebuie îmbunătăţită. Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2006

Ungurii (sau maghiarii) reprezintă populaţia de bază a Ungariei. Limba maghiară pe care aceştia o vorbesc face parte din familia de limbi fino-ugrice din familia limbilor uralice.

Istoria timpurie a ungurilor este puţin cunoscută. Trecutul îndepărtat al poporului ungar poate fi reconstituit, în linii generale, în funcţie de izvoare lingvistice şi doar pe un plan secundar de izvoare istorice.

Izvoarele arheologice referitoare la unguri anterioare secolului IX sunt disputate. Lingviştii şi istoricii consideră, de comun acord, că ungurii provin din teritoriul aflat la graniţa dintre zonele împădurite ale Munţilor Urali şi stepa euroasiatică. Acolo s-a consumat şi o primă etapă a etnogenezei ungurilor. Din simbioza a două elemente etnice de tip ugric a luat naştere o populaţie de limbă uralică. Denumirea maghiari este rezultanta contopirii denumirii celor două entităţi etnic-tribale.

Ungurii s-au autodenumit totdeuna maghiari ("magyar"), însă populaţiile vecine i-au denumit unguri din cauza componentei turcice care li s-a alăturat, îndeosebi după strămutarea din locurile ancestrale spre sud-vest, spre fluviile Volga şi Don. Teritoriul se cheamă în izvoarele istorice Magna Hungaria, zona din bazinul râului Kama fiind locuită până în secolul XIII de o populaţie ugrică înrudită. Pe aceste teritorii, ungurii intră în contact cu popoare de origine turcică. Dintre triburile turcofone, o influenţă majoră şi durabilă au exercitat-o protobulgarii, adică bulgarii de Volga, şi hazarii (vorbitori ai unui dialect turc apropiat celui vorbit de protobulgari; urmaşii direcţi ai acestor turcici, care trăiesc şi astăzi în acea regiune, sînt ciuvaşii şi başkirii). Aproximativ din secolul V, ungurii s-au strămutat în stepele din nordul Mării Negre. Astfel, ungurii au ajuns în sfera de influenţă a imperiului hazar, al cărui centru de putere se afla pe cursul inferior al Volgăi. Influenţa hazarilor nu a fost minoră, având în vedere şi faptul că în fruntea uniunii tribale care s-a strămutat din Ucraina în Pannonia s-au aflat trei triburi hazare (v. kabarii respectiv cowari din cronicile medievale).

Impunerea lui Árpád în calitate de conducător al uniunii de triburi maghiare revine, se pare, unui kagan hazar. Împinşi spre vest de pecenegi, ungurii se stabilesc temporar, pe la mijlocul secolului IX, în Atelkuzu (în maghiară Etelköz = "teritoriul dintre râuri"; atil, itil înseamnă fluviu în diverse dialecte turcice vechi), delimitat de Marea Neagră şi râurile Siret ("Seretos"), Nistru şi Prut ("Brutos") (vezi Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959), De administrando Imperii). Ungurii vor întreprinde de aici o serie de raiduri şi campanii militare. În 862, ungurii au trecut Carpaţii (din zona ucraineano-slovacă) şi au atacat părţile răsăritene ale Imperiului Carolingian şi Moravia, adică vremelnica formaţiune statală slavă "Moravie Magna", care cuprindea cea mai mare parte a Ungariei de azi şi Banatul.

Chemaţi în sprijin de împăratul bizantin Leon al VI-lea, ungurii au trecut în anul 895 Dunărea de Jos şi îl l-au atacat pe ţarul bulgar Simeon. Profitând de această împrejurare şi solicitaţi de bulgari, pecenegii au atacat în 895/896 aşezările ungureşti din Atelkuzu. Lipsiţi de apărare, ungurii şi grupuri de populaţii asociate, printre care şi trei triburi hazare, se deplasează în 896 spre vest, trec prin Vereţke, ajung pe Valea Tisei şi de aici în câmpia Pannoniei.

Istoria ungurilor în prima jumătate a secolului X este marcată de numeroase raiduri de jaf întreprinse în întreaga Europă. Hoardele maghiare, conduse frecvent de Bulciu şi Lehel (sau Lelu), au îngrozit creştinătatea. Aplicând o tactică de luptă specifică popoarelor de stepă, bazată pe atacuri şi retrageri surprinzătoare, inventivitate şi disciplină, războinicii unguri (în principal din păturile conducătoare turcofone) au reuşit să iasă învingători în numeroase confruntări militare, mai ales folosind cu abilitate arcul asiatic. În calitate de aliaţi ai ducelui de Bavaria Arnulf, ungurii pătrund în anul 899 în Italia. În continuare, ei atacă, pe rând, între anii 911-933, Spania, Franţa şi Italia. Seria victoriilor ungureşti este stopată temporar în anul 933 de ducele bavarez Heinrich I. Acelaşi Heinrich va întreprinde în anul 950 un raid în câmpia Pannoniei, incursiunea rămânând însă fără rezultate semnificative.

În anul 954, oşti ungureşti conduse de acelaşi Bulciu atacă Franţa şi Germania, susţinând opoziţia faţă de împăratul german Otto I. Raidurile maghiare încetează complet abia după victoria decisivă obţinută de Otto I în Lechfeld, de lângă Augsburg, la 10 august 955, ocazie cu care Bulciu însuşi a fost capturat, apoi executat. Această înfrângere catastrofală a determinat aristocraţia tribală maghiară să-şi reorienteze politica internă şi externă. Înţelegând situaţia în care se aflau ungurii, conducătorul uniunii tribale, principele Géza (971-997), a pregătit premisele creştinării ungurilor şi ale întemeierii statului maghiar. Fondarea Regatului Ungar şi începutul convertirii ungurilor au fost înfăptuite de fiul său, Ştefan I al Ungariei (997-1038).

[modifică] Răspândire

Numărul total al vorbitorilor limbii maghiare ca limbă maternă este estimat la cca. 16 milioane de oameni, dintre care 10 milioane trăiesc pe teritoriul Ungariei. O parte a populaţiei vorbitoare de limba maghiară este răspândită, începând din anul 1920, urmare a tratatului de pace de la Trianon, în afara Ungariei, în ţările vecine. Numărul le este de aproximativ 2,5-3 milioane. Minoritatea maghiară din România numără circa 1,5 milioane de locuitori. În Slovacia trăiesc circa 600.000, în Serbia (Voivodina) circa 293.000, în Ucraina aproximativ 200.000, în Slovenia şi Croaţia aproximativ 25.000-35.000 în total, în Cehia în jur de 50.000, în Austria numărul lor este estimat la câteva sute de mii (în jur de 200.000-250.000). Comunităţi maghiare importante există în Europa occidentală, Statele Unite, Canada, Australia şi Noua Zeelandă, precum şi America Latină (îndeosebi în Brazilia, cu 150.000-200.000, Argentina, Chile, Venezuela, Uruguay, Costa Rica).

v • d • m Ungaria — Maghiari — Limba maghiară
Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Drapel • Economie • Floră • Faună • Educaţie • Geografie • Hidrografie • Istorie • Împărţire administrativă • Oraşe • Politică • Sănătate • Sport • Stemă • Turism
Atlas • Cioturi • Formate • Imagini • Portal