Austro-Ungaria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Austro-Ungaria
Österreich-Ungarn (de)
Osztrák–Magyar Monarchia (hu)

Flag of the Habsburg Monarchy.svg

1867 – 1918
Drapel Stemă
Steag Stemă
Imn național
Volkshymne (Imnul Poporului)
Localizarea Austro-Ungariei
Imperiul Austro-Ungar în 1913
Capitală Viena și Budapesta
Limbă/limbi germană și numeroase limbi regionale (ex: cehă, slovenă) în Cisleithania,
maghiară în Ungaria
Religie Creștini catolici, ortodocși sau protestanți, Evrei așkenazi, Musulmani bosniaci
Formă de guvernare Monarhie
Împărat al Austriei și Rege al Ungariei
 - 1848 -1916 Franz Josef I
 - 1916 -1918 Carol I
Istorie
 - Ausgleich 29 mai 1867
 - Desființare 31 octombrie 1918
 - Tratatele de Dizolvare
Suprafață
 - 1910 676.615 km²
Populație
 - 1910 est. 51.390.223 
     Densitate 76 loc./km²  (196,7 loc./milă²)
Monedă Gulden
Coroană (din 1892)
Precedat de
Succedat de
Flag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Austriac
Austria Germană
Republica Ungară (1918 - 1919)
Prima Republică Cehoslovacă
A doua Republică Poloneză
Republica Populară a Ucrainei Occidentale
Regatul României
Statul Slovenilor, Croaților și Sârbilor
Regatul Serbiei
Republica Bănățeană
Istoria Ungariei

Acest articol este parte a unei serii
Panonia, formarea Ungariei
Panonia
Preistoria maghiarilor
Cucerirea Bazinului Panonic
Anii incursiunilor militare
Evul Mediu
Principatul Ungariei
Regatul Ungariei
Regatul Ungariei la începutul Epocii Moderne
Ocupația otomană
Regatul Ungariei Răsăritene
Principatul Transilvaniei
Războiul de independență condus de Rákóczi II. (1703-1711)
Ungaria Regală
Istoria maghiară în secolul al XIX-lea
Anii de reformă
Revoluția de la 1848
Ausgleich
Imperiul Austro-Ungar
Istoria maghiară în secolul al XX-lea
Revoluția Mîja-de-toamnă
Republica Ungară (1918 - 1919)
Republica Ungară a Sfaturilor
Tratatul de la Trianon
Regatul Ungariei (1920–1944)
Ungaria în Al Doilea Război Mondial
Statul Maghiar (1944-1945)
Republica Populară Ungară
Revoluția din Ungaria, 1956
Ungaria contemporană
Republica Ungară

Portal Ungaria
 v  d  m 

Austro-Ungaria, cunoscută și ca Monarhia Dunăreană (în germană: Donaumonarchie), nu s-a numit niciodată oficial „Imperiul Austro-Ungar”, ci Kaiserreich und Königreich Österreich-Ungarn în germană și Osztrák Birodalom és Magyar Királyság în maghiară, adică "Imperiul austriac și regatul maghiar". Austro-Ungaria a fost un stat dualist alcătuit, pe de o parte, din Cisleithania, adică statele (regate, ducate etc.) din administrarea austriacă, aflate dincolo de râul Leitha, din partea vestică și nordică a statului austro-ungar, și, pe de altă parte, din Transleithania, adică statele aparținând Regatului Ungariei (la care a fost încorporat în 1867 și Marele Principat al Transilvaniei).

Istorie[modificare | modificare sursă]

Statul dualist s-a aflat sub conducerea împăraților dinastiei de Habsburg, care din 1527 adoptaseră și titlul de regi ai Ungariei. Astfel au survenit și denumirile „Imperiul Cezaro-Crăiesc” sau „Dubla Monarhie” (în germană: Kaiserliche und Königliche Doppelmonarchie - Monarhia dualistă imperială și regală). O prescurtare des întâlnită a acestei denumiri este „K.u.K.” sau și „k.u.k.”, referitoare nu numai la monarhie, ci și la statul Austro-Ungaria și epoca respectivă. Conform etichetei monarhice, numele complet al federației era „Regatele și Țările reprezentate în Consiliul Imperial și Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan” (în germană: Die im Reichsrat vertretenen Königreiche und Länder und die Länder der heiligen ungarischen Stephanskrone).

Austro-Ungaria a fost întemeiată în urma unui compromis între burghezia maghiară și monarhia habsburgică, cu scopul de a menține vechiul Imperiu Austriac după înfrângerea suferită în Bătălia de la Königgrätz, în războiul din anul 1866 contra Prusiei.

Din punct de vedere etnic Austro-Ungaria era un imperiu multinațional, în care națiunile germană și ungară erau politic dominante în jumătățile lor (Cisleithania respectiv Transleithania). Celelalte douăsprezece naționalități erau: bosniacii, cehii, croații, evreii, italienii, polonezii, românii, sârbii, slovacii, slovenii, țiganii și ucrainenii), reprezentând două treimi din populația imperiului. Secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea fiind o epocă de construcție a identităților pe criteriu național, tensiunile existente între cele două națiuni dominante și celelalte națiuni (îndeosebi italiană, română, ucraineană și sârbă) au făcut din Austro-Ungaria un stat șubred și săpat de mișcări iredentiste.

În ciuda acestor dificultăți inerente structurii sale, în cei cincizeci și unu de ani de existență ai imperiului (1867-1918) economia acestuia s-a dezvoltat (dar inegal între regiuni), iar infrastructura a fost modernizată. Imperiul s-a dezintegrat însă la sfârșitul Primului Război Mondial, ca urmare a incapacității celor două națiuni dominante, germană și maghiară, de a găsi o soluție la revendicările celorlalte naționalități din cadrul său, astfel încât acestea au preferat să formeze state naționale proprii, sau, în cazul românilor, să întregească deja existentul stat național, România.

Structura Imperiului[modificare | modificare sursă]

Din punct de vedere constituțional, monarhia Austro-Ungară reprezenta o uniune a două state: Austria și Ungaria, care aveau același suveran, apărare, finanțe și politică externă comună. Fiecare din cele două state dispunea de un Parlament și un guvern propriu. De asemenea, existau trei ministere comune ale celor două părți ale Imperiului: Apărarea, Afacerile Externe și Finanțele. La fel, cele două părți ale Monarhiei aveau un guvern comun (Consiliul Ministerial Comun), compus din monarh (Împărat-rege al Imperiului Austro-Ungar), primii miniștri ai Austriei și Ungariei, cei trei miniștri care conduceau ministerele comune, anumiți membri ai familiei imperiale. Fiecare parlament, cel de la Viena și cel de la Budapesta, avea o delegație parlamentară care aproba cheltuielile Consiliului Ministerial Comun. Exista, de asemenea, o delegație parlamentară comună a celor două parlamente.

Din Austria făceau parte teritoriile de azi ale Austriei, Sloveniei și Cehiei, nordul actualei Italii (Trentinul, Trieste), sudul actualei Polonii cu orașul Cracovia, vestul Ucrainei cu orașele Lviv și Cernăuți, Istria și Dalmația (partea de sud a litoralului croat). În cadrul Austriei din Imperiul Austro-Ungar, teritoriile vechilor formațiuni feudale (ex: Regatul Boemiei, ducatele Carniola și Carinthia, Galiția) beneficiau de o anumită toleranță culturală, ceea ce a permis, într-o mică măsură, afirmarea identității naționale a cehilor, slovenilor, italienilor, polonezilor, românilor din Bucovina și croaților din Dalmația.

Din Ungaria făceau parte actualele teritorii ale Ungariei și Slovaciei, teritorii din vestul Ucrainei (regiunea Transcarpatia, zisă Rutenia Carpatică), jumătatea de nord-vest a României cu Maramureșul, Crișana, Transilvania (din 1867) și Banatul, nordul actualei Sârbii (provincia Voivodina) și nordul Croației și Sloveniei. Spre deosebire de partea austriacă, Ungaria era administrată în mod centralizat, iar politica față de minorități a fost dominată de intenția autorităților de la Budapesta de a maghiariza populațiile nemaghiare care alcătuiau majoritatea procentuală în cadrul Regatului. Īn anul 1867, data inaugurării acestei politici ultranaṭionaliste în partea ungară a Imperiului, Ungaria număra 13.579.000 locuitori. Dintre aceṣtia erau maghiari numai 5.665.000 faṭă de 7.939.00 locuitori nemaghiari. În anul 1868, Croația (partea de nord a actualului stat croat, fără orașul Rijeka/Fiume), a căpătat o anumită autonomie ungurii și croații formând în partea ungară a imperiului un fel de sub-dualism peste celelalte naționalități, însă, de facto, a rămas condusă tot de către administrația maghiară. În cadrul dublei monarhii, Ungaria avea drept de autoguvernare (guvern și parlament propriu și o reprezentare în afacerile imperiului), împreună cu landurile vestice și nordice ale Imperiului Austriac.

În anul 1878, „Dubla Monarhie” a căpătat un drept de administrare a Bosniei-Herțegovina, teritoriu rămas, formal, sub suveranitatea Imperiului Otoman. Bosnia-Herțegovina a fost anexată în anul 1908 și a fost administrată în comun de către cele două părți ale Imperiului.

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Austria-Hungary-flag-1869-1914-naval-1786-1869-merchant.svg
steag de război

Flag of Austria-Hungary (1869-1918).svg
steag comercial

Flag of the Habsburg Monarchy.svg
Steagul Austriei
Wappen Österreichische Länder 1915 (Klein).png
Stema Austriei

Flag of Hungary.svg
Steagul Ungariei
Coat of Arms of Hungary 1867.jpg
Stema Ungariei

Țări noi rezultate din destrămarea Imperiului

Teritorii austro-ungare au fost alipite, din motive etnice și din punct de vedere istorico-demografic de

Împărați Habsburgici ai Austriei și (totodată) Regi ai Ungariei:

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ en William R. Shepherd: Historical Atlas, www.lib.utexas.edu

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • „Lexikon zur Geschichte und Politik”, Vol. II, ISBN 3-462-00781-5, Ed.Kiepenheuer
  • „Balkan Chronik”, (M.W.Weithmann), Ed. „Pustet”+Ed. „Styria” - Viena
  • "Ardealul pământ românesc", Editura "Vatra Românească", (Milton G. Lehrer)

Legături externe[modificare | modificare sursă]