Vaslui

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Acest articol se referă la oraşul Vaslui din judeţul Vaslui, România. Pentru alte sensuri vedeţi Vaslui (dezambiguizare).
Vaslui

Stema oraşului Vaslui Vaslui în România
stemă amplasare
Amplasare 46°38′18″N, 27°43′45″E
Ţară România România
Judeţ Vaslui
Atestare documentară 1375
Populaţie (2007) 70.267 (2002)
Suprafaţă km²
Densitatea populaţiei loc./km²
Altitudinea medie m n.m.
Localităţi
componente
Bahnari, Brodoc, Moara Grecilor, Rediu, Viişoara
Primar Victor Cristea
Sit web ro Primăria
Poziţia oraşului Vaslui în cadrul regiunii
Poziţia oraşului în cadrul regiunii
[[Imagine:{{{harta oraşului}}}|200px|Harta administrativă a oraşului Vaslui]]
Harta administrativă a oraşului

Vaslui este reşedinţa si cel mai mare oraş al judeţului judeţului Vaslui, Moldova, România, cu o populaţie de 70.267 locuitori (2002).

Cuprins

[modifică] Geografie

  • Municipiul Vaslui este situat pe Valea Bârladului, în aria de confluenţă a râurilor Vasluieţ şi Racova, în zona de contact dintre Colinele Tutovei şi Podişul Central Moldovenesc.
  • Din teritoriul administrativ al municipiului fac parte şi localităţile componente: Moara Grecilor, Gura Bustei, Brodoc si Rediu.
  • Altitudinea medie este de 110 m.
  • Altitudinea orasului este 113 m calculată la gara Vaslui.[necesită citare]
  • Latitudine 46.65° N, Longitudine 27.73° E

[modifică] Căi de comunicaţie şi oraşe apropiate

[modifică] Cum se ajunge la Vaslui

  • Cu trenul, Vasluiul se află pe magistrala 600 de cale ferată ce leagă Bucureştiul de Iaşi.
  • Cu microbuzul/autobuzul, din mai multe oraşe ale ţării existând curse spre Vaslui, însă plecarea din Iaşi este cea mai indicată.
  • Cu maşina personală; Oraşul Vaslui este situat pe DN 24 la aproximativ 350 km de Bucureşti.
  • Legătura pe liniile aeriene se poate face prin aeroportul Iaşi, 72 km de la Vaslui.

[modifică] Geografie

Condiţii de relief, reprezentate prin terase de 10 – 20 m propice pentru construcţii, mărginite de valea mlăştinoasă de la confluenţa râurilor Bârlad, Vaslui şi Racova au construit o adevărată barieră naturală în faţa unor atacuri din afară. Se poate afirma că factorii care au determinat apariţia oraşului în acest loc sunt deopotrivă cei naturali şi sociali – istorici. Relieful este format din interfluvii despărţite de văi largi, însoţite de terase bine dezvoltate şi de versanţi cu intense intenţii geomorfologice, în special alunecări.

Interfluviile, cu altitudine de 350 – 400 m, au un aspect de platou (dealurile Morii, Chiţoc şi Brodoc), având spinările teşite. Terasele formate de-a lungul principalelor ape cuprind trei forme: superioară (70 – 80 m), medie (40 m) şi inferioară (10 – 20 m). Albiile sau şesurile Bârladului, Vasluiului şi Racovei, puternic colmatate, sunt alcătuite dintr-un lehm aluvionar nisipos şi înconjoară oraşul despărţindu-l de principalele localităţi suburbane: Brodoc, Rediu, Bahnari şi Viişoara.

[modifică] Hidrografia

  • Reprezentată prin ape subterane şi de suprafaţă ce nu satisfac cerinţele oraşului.
  • Apele subterane sunt repartizate neuniform şi se caracterizează prin debite mici. Pânza de apă freatică este la 10 – 15 m.
  • În timpul verii şi iernii apele râurilor scad. Toate aceste fluctuaţii fac ca deficitul de apă, pentru oraş, să fie acoperit prin alimentarea din lacurile de acumulare din punctele Puşcaşi şi Soleşti, respectiv Prut.

[modifică] Clima

Clima oraşului se încadrează în trăsăturile climei temperat – continentale cu regiuni de antestepă. Regimul termic măsurat pe o perioadă de o sută de ani (1896 - 1998), pune în evidenţă următoarele:

  • temperatura medie anuală de 9,40°C, apropiindu-se de media pe ţară care este de 9,50°C;
  • trecerea de la anotimpul rece la cel cald şi invers se face brusc;
  • există mari diferenţe de temperatură între luna martie şi luna mai (12,50 – 13,20);
  • numărul mare de zile cu îngheţ (120), ca şi cel cu temperaturi superioare lui 300 (70);
  • în ultimii ani temperaturile minime şi maxime depăşesc chiar 350.

Regimul eolian pune în evidenţă dominarea curenţilor din nord – nord vest şi sud – sud est. Aceasta are o influenţă directă asupra regimului precipitaţiilor care sunt sărace în perioada lunilor noiembrie – martie, când vânturile de est şi nord est au o frecvenţă mai mare, şi mai bogată în celelalte luni ale anului când frecvenţa vânturilor dinspre nord şi chiar sud-vest creşte. Cantităţile mari de precipitaţii cad în perioada caldă a anului, cu maxime înregistrate în lunile mai şi iunie (media multianuală fiind de 80,79 mm). Stratul de zăpadă are o grosime ce variază între 12,2 – 33,6 cm.

[modifică] Vegetaţia

Este reprezentată prin păduri, păşuni şi fâneţe naturale. Pădurile ocupă o suprafaţă redusă (de aproximativ 8000 ha) în Vaslui. Sunt grupate în două masive principale: unul la Chiţoc – Lipovăţ – Oprişiţa (cca. 6000 ha.) şi al doilea la Bălteni – Mărăşeşti (cca. 600 ha). În trecut pădurile ocupau o suprafaţă cu mult mai mare care s-a redus continuu în decursul anilor. Documentele rămase de la domnitorul Ştefan cel Mare pomenesc de „Codrii Vasluiului” şi „Codrii Racovei” care cu timpul, au fost desfiinţaţi. Dintre arboreturile întâlnite în pădurile existente menţionăm: fagul, stejarul, teiul, carpenul şi alte esenţe.

Păşunile şi fâneţele naturale acoperă o suprafaţă aproximativă de 1000 ha şi se găsesc situate pe văile principale ale râurilor şi pe versanţii afectaţi de fenomenele geografice.

[modifică] Flora şi fauna

Flora şi fauna sunt specifice zonei silvestre şi de silvostepă, în păduri şi pe dealuri sunt răspāndite animale ce fac parte din fondul cinegetic: mistreţi, căprioare, vulpi, iepuri de cāmp.

[modifică] Istorie

Oraşul Vaslui se zice a fi făcut de Bizantini, spre amintire de trecerea lor în Dacia Orientală şi îi dădură numele de Basilica, după numele Împăratului Basile Bulgaroctonul (descriere lui Macarie, în călătoria sa de la Alep la Moscova). Loc de popas şi adăpost pe drumul comercial dintre Halici şi Dunăre, care făcea legătura dintre cetăţile de pe ţărmul Mării Negre şi cele de la Marea Baltică, unul dintre cele mai vechi târguri din Moldova, dar şi una din aşezările medievale de seamă ale Moldovei, alături de Suceava, Roman sau Siret. Târgul Vasluiului îşi afirmă importanţa atât pe tărâmul comercial, cât şi pe acela politic şi strategic. Începând cu secolul al XIV-lea această aşezare face parte din categoria târgurilor cu o populaţie care a variat foarte mult de-a lungul secolelor. Astfel, în secolul XV-lea târgul de pe Vaslui a ajuns de prim rang, cu o populaţie ce se apropia de cea a Iaşului.

La Vaslui s-a constituit de altfel, în secolul al XV-lea, prima şcoală de artă post-bizantină, care a interpretat datele iconografice bizantine în pictură, broderie, miniatură. Biserica „Sf. Ioan Botezătorul“, ctitorie a lui Ştefan cel Mare, a fost realizatã în stil moldovenesc, o îmbinare între stilul gotic şi cel bizantin, între elementele arhitectonice occidentale şi cele de iconografie ortodoxă. [necesită citare]

Vasluiul este atestat documentar din anul 1375. Faptul că vatra târgului era amplasată pe terasele Dealului Morii constituia o adevărată barieră naturală în faţa atacurilor din afară şi, tocmai de aceea, Vasluiul capătă şi conotaţia de reşedinţă domnească - mai ales în timpul de după moartea lui Alexandru cel Bun. De asemenea, poziţia favorabilă a oraşului - situat fiind la confluenţa râului Bârlad cu Vasluieţul şi cu Racova - a constituit cadrul propice de dezvoltare urbană a acestui târg. În atare condiţii, în 1435, în timpul lui Ştefan al II-lea (fiul lui Alexandru cel Bun), Vasluiul devine reşedinţă domnească şi capitala Moldovei Meridionale, fapt pentru care se construieşte aici o Curte Domnească

Importanţa sa creşte considerabil din anul 1490, când Ştefan cel Mare îi acordă mari privilegii, reconstruieşte Curtea Domnească şi construieşte în amintirea bătăliei de la Podul Înalt, spre veşnică amintire, o frumoasă biserică. Un hrisov de la 1491 ilustrează preţuirea de care s-a bucurat Vasluiul în timpul domniei sale, numit de el „târgul nostru”, când domnitorul dăruieşte Vasluiului 17 sate. În pământul de margine au fost sădiţi atunci zece stejari şi un frasin, în trunchiurile cărora, mai târziu, meşteri pricepuţi au încrustat însemnul Moldovei - capul de bour. După moartea marelui voievod, oraşul Vaslui decade. Curtea Domnească se ruinează, populaţia luptă pentru păstrarea privilegiilor. Tărgul Vasluiului rămâne o aşezare liniştită, peste care au trecut hoardele tătare şi turcii, distrusă şi apoi renăscută, însă nu la faima de odinioară de care amintesc documentele.

Îndeletnicirile care le-au adus faimă pe vremuri vasluienilor au fost albinăritul şi pescuitul. Două scrisori către negustorii din Braşov, una datată 1641, alta 1650, amintesc despre mierea, ceara şi peştele ce erau la mare căutare în ţinutul de peste munţi. Oamenii acestor pământuri ale Moldovei, numai deal şi vale, au fost şi sunt şi astăzi, iscusiţi cioplitori în piatră, ţesători, fierari. În 1939 abia, aşa cum apare entuziast într-o publicaţie a vremii, „Gazeta Vasluiului”, apare un început de industrie, prin construirea unei topitorii de cânepă.

Dezvoltarea Vasluiului ia amploare cu adevărat în anul 1968, când oraşul devine capitala judeţului Vaslui. În 10 ani populaţia creşte de la 19.820 la 45.000 de locuitori în 1978, astfel că în anul 1979, Vasluiul capătă statutul de municipiu. Astăzi este un însemnat centru social-economic în această parte a Moldovei (industria constructoare de maşini - ventilatoare şi reductoare, şuruburi, industria chimică - fire poliesterice, industria materialelor de construcţii, lemnului, textilă şi a confecţiilor, alimentară etc).

Vasile Alecsandri îl face cunoscut în literatura românească prin foarte populara poezie Peneş Curcanul.

[modifică] Primarii Vasluiului

Primarii oraşului Vaslui după anul 1864

  • Ştefan Angheluţă – 1860
  • Ion Vasiliu – 1890
  • C-tin State – 1892
  • Eduard Motaş – 1909, 1914.
  • P.V. Irimiade - 1910
  • Dr. Gh. Scarlat – 1911, 1920, 1931 cu întreruperi – viceprimar Mina Filip
  • C-tin Popovici – 1920
  • C.P. Antoni – 1920-1921
  • C. Cocorăscu – 1925-1926
  • C-tin Gheorghiade – 1928-1929
  • A. Buzdugan – 1930
  • G-ral Ion Râşcanu – 1931
  • Dumitriu Ţaicu – 1935-1938
  • N. Iorgulescu – primar delegat – 1937
  • Nicolae Tăzlăoanu – 1938
  • G-ral Ion Râşcanu – 1938-1942
  • prof. C-tin Capră – 1942-1943
  • Lt. col. Ion Calinovici – 1944
  • prof. Theodor Hodoroabă – 1945.

Preşedinţi ai Consiliului Popular şi oraşului Vaslui

  • Ungureanu Vasile – 1953
  • Baha Vasile – 1958-1962
  • Săvescu Ioan – 1963
  • Iftimie Ioan – 1968
  • Luca Constantin – 1969-1973
  • Stoica Pavel – 1973-1977
  • Ignat Nicolae -1977-1980
  • Puni Gheorghe – 1980
  • Munteanu Grigore – 1981-1989.

Primari după 1989

  • Teodor Tărnăuceanu – 1990-1991
  • Ioan Apostu – 1991-1992
  • prof. Victor Cristea – 1992-prezent.

[modifică] Populaţia

Palatul Administrativ Vaslui
Palatul Administrativ Vaslui

[modifică] Istoric

Cercetările arheologice au demonstrat că teritoriul oraşului Vaslui a fost locuit din cele mai vechi timpuri, încă din comuna primitivă. Materialele descoperite atestă prezenţa unei populaţii stabile începând din neolitic până în epoca migraţiilor. Popularea zonei în feudalism s-a făcut în funcţie de condiţiile istorice, precum şi de terenurile agricole, sursele de apă şi căile de comunicaţie.

Începând cu secolul al XIV-lea această aşezare face parte din categoria târgurilor cu o populaţie care a variat foarte mult de-a lungul secolelor. Astfel, în secolul XV-lea târgul de pe Vaslui a ajuns de prim rang, cu o populaţie ce se apropia de cea a Iaşului. Odată cu mutarea capitalei de la Suceava la Iaşi, precum şi cu apariţia vorniciei Ţării de Jos la Bârlad, Vasluiul a început să decadă, menţinându-se timp de trei secole în categoria târgurilor mici şi mijlocii. Documentele istorice, mărturiile unor călători străini, catagrafiile evidenţiază mai multe perioade demografice.

[modifică] Evoluţie

  • Prima perioadă de înviorare demografică începe din secolul XV-lea şi se încheie în secolul al XIX-lea, odată cu venirea din Galiţia a unui număr mare de evrei. În această perioadă oraşul Vaslui, fiind aşezat la răscrucea unor importante drumuri comerciale şi într-o regiune cu puţine aşezări urbane, a ajuns în scurt timp să joace un rol important în viaţa socială şi politică a Moldovei. Pe lânga moldoveni se aşază în Vaslui un număr însemnat de evrei, armeni, greci.
    • În perioada 1830 – 1899 sunt înregistraţi în catagrafii 3142 locuitori.

Prima perioada se încheie în jurul anului 1899, odată cu venirea unui număr mare de evrei, ajungând la 37% din populaţia târgului.

  • A doua perioadă de dezvoltare demografică (1900 - 1930) corespunde avântului economiei, care se concretizează în apariţia micii industrii ce valorifică materialele prime locale. Primul recensământ pe baze ştiinţifice s-a efectuat în anul 1912, când oraşul număra 10.397 locuitori.
    • În anul 1930 numărul a crescut la 13.827 de locuitori. Perioada de înviorare a fost scurtă, urmând un timp de 35 ani în care evoluţia demografică este lentă, cu perioade de regres în timpul războaielor mondiale.
    • În anul 1941 - 13.923 locuitori,
    • În anul 1948 - 11.827 locuitori,
    • În anul 1956 – 15.197 locuitori,
    • În anul 1966 – 17.591 locuitori.
  • A treia treaptă în evoluţia demografică începe odată cu anul 1968, prin aplicarea reformei administrativ – teritoriale, când oraşul Vaslui devine din nou capitală de judeţ.
    • În anul 1968 - 17.960 locuitori,
    • În anul 1970 - 22.825 locuitori,
    • În anul 1980 - 46.181 locuitori,
    • În anul 1990 - 74.615 locuitori,
    • În anul 1970 - 80.041 locuitori.

Evoluţia demografică la recensăminte:


[modifică] Dinamica populaţiei

În raport cu dinamica populaţiei, mişcarea naturală şi îndeosebi natalitatea pun în evidenţă particularităţile demografice ale oraşului Vaslui, înregistrându-se variaţii foarte mari. În perioada 1890 – 1916 natalitatea variază între 310 – 380 locuitori pe an, scade în timpul Primului Război Mondial, la 223 în 1916 şi se menţine scăzuta până în 1920. O altă perioadă redusă corespunde celui de al Doilea Război Mondial (1941-1944), 200 de locuitori, criză demografică prelungită datorită secetei din anii 1945 – 1946.

Dacă ne referim la structura populaţiei, după recensământul de la 15 martie 1946, în oraşul Vaslui românii reprezentau 99% din populaţie, structură ce s-a menţinut în linii mari până astăzi. Documentele existente atestă prezenţa şi a altor etnii de-a lungul veacurilor. Astfel, în secolul al XV-lea sunt prezenţi alohtonii. Misionarul catolic Marco Bandinius, menţiona la 1646, prezenţa catolicilor unguri cu 20 de ani în urmă, respectiv în 1626. Cu 300 de case la început, datorită atacurilor exercitate de polonezi, Bandinius găseşte numai 16 catolici maghiari. Sunt pomeniţi şi cca 400 de armeni. Prezenţa lor în aceste locuri datează din 1418, când Alexandru cel Bun colonizează în Moldova 3000 de armeni veniţi din Polonia. Ocupaţia principală a acestor etnii era comerţul. Numărul lor începe să scadă după 1439, în urma invaziilor tătarilor şi distrugerii oraşului.

O altă etnie, care s-a ocupat cu comerţul, au fost evreii. Ei sunt menţionaţi în documente încă din anul 1525. În număr mic la început, a crescut considerabil după 1838, prin venirea masivă din Galiţia. În perioada de înflorire a comerţului (1869-1899), numărul evreilor a ajuns la 3742 locuitori. Lipovenii, veniţi din Rusia, înainte de 1880, au ocupat locurile de la periferia oraşului, ocupându-se până astăzi cu grădinăritul. Ţiganii, o etnie la început, s-au stabilit la margine oraşului în suburbiile Rediu şi Brodoc şi sunt urmaşii vechilor robi mânăstireşti şi domneşti.

[modifică] Personalităţi marcante

  • Ştefan cel Mare - domnitor al Moldovei, Curţile Domneşti de la Vaslui, Biserica Domnească, Podul Înalt
  • A. I. Cuza - fondatorul României moderne, domnul Principatelor Unite
  • Elena Cuza - cunoscută şi ca Elena Doamna, a fost soţia domnitorului Alexandru Ioan Cuza
  • Nicolae Milescu Spătarul - una din personalităţile de seamă ale secolului al XVII-lea, cărturar, diplomat, teolog, istoric, geograf, etnograf, filolog, scriitor, memorialist mai ales, de circulaţie mondială
  • Constantin Ţurcanu „Peneş Curcanul
  • Constantin Prezan – a fost al doilea mareşal al României, după Alexandru Averescu
  • Emil Racoviţă - biolog, academician
  • Constantin Tănase - actor, creatorul teatrului românesc de revistă
  • Valentin Silvestru - scriitor, iniţiatorul, organizatorul şi de la ediţia a II-a până la ediţia a VI-a, preşedintele Festivalului Internaţional de Umor „Constantin Tănase” de la Vaslui
  • Gheorghe Mironescu - a fost prim-ministru al României de două ori. Prima dată în 1930, iar a doua oară în perioada 1930-1931.
  • Dumitru Bagdasar - medic, academician, a realizat una dintre primele operaţii din lume în chirurgia sistemului nervos împreună cu academicianul Clerexe.
  • Ştefan Ciubotăraşu - actor de comedie
  • Adrian Porumboiu - arbitru internaţional de fotbal
  • Valentin Darie - actor de comedie - component al trupei Divertis
  • Corneliu Porumboiu - regizor şi scenarist român contemporan
  • Alexandra Nichita - pictoriţă, „micuţa Picasso”
  • Ion Iancu Lefter- poet, jurnalist

[modifică] Monumente istorice şi Obiective turistice

Vedere asupra vechiului targ - Strada primariei.
Vedere asupra vechiului targ - Strada primariei.
Palatul de Justiţie Vaslui
Palatul de Justiţie Vaslui
  • Cetatea de pământ de la Vaslui - sec. XV Epoca Medievală
  • Biserica Domnească Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul (1490), ctitor Ştefan cel Mare
  • Curtea Domnească, declarată rezervaţie arheologică, evidenţiată prin vestigiile curţii lui Ştefan cel Mare;
  • Biserica Sfântul Nicolae - 1943 - ctitori Regele Mihai I şi Mareşal Ion Antonescu (conform pisaniei)
  • Palatul de Justiţie din Vaslui, fostul sediu al Tribunalului Vaslui - sec XIX (cca 1891)
  • Casa Mavrocordat, monument de arhitectură în stil neoclasic edificat la începutul sec. XIX, având faţadele şi interioarele cu ornamentaţii în structură;
  • Casa Ghica, datând tot de la începutul secolului XIX , realizată în stil clasic;
  • Casa Sima - 1921
  • Spitalul Israelit - sf. sec. XIX - înc. sec. XX
  • Cimitirul evreiesc - sec. XVIII - XlX
  • Cimitirul Eroilor vasluieni din Războiul pentru Independenţă şi Primul Război Mondial - sec. XIX - XX
  • Gimnaziul Mihail Kogălniceanu - 1890-1893
  • Casa Dr. Teodoru - 1890
  • Casa Irina Luchian - 1901
  • Casa Madarjac - 1928
  • Muzeul Ştefan cel Mare din Vaslui, cu secţii de arheologie şi istorie, etnografie şi artă populară , precum şi cu o secţie dedicată artistului Constantin Tănase, originar din acest oraş;
  • Statuia lui Ştefan cel Mare îl înfăţişează pe gloriosul voievod cu o spadă în mână;
  • Statuia ecvestră a domnitorului Ştefan cel Mare de la Podul Înalt
  • Mausoleul Peneş Curcanul, aflat în cimitirul oraşului, înălţat în cinstirea eroilor vasluieni căzuţi în luptele pentru independenţa ţării
  • Monumentul Independenţei din Piaţa Palatului de Justiţie;
  • Parcul Copou, o frumoasă grădina publică, în care aleea principală este bordată de busturile lui Kogălniceanu, Negri, Russo, Eminescu, Creangă
  • Piaţa Civică
  • Nisiparia HulubatExploatarea acestei nisiparii a inceput in anul 1890, dar abia in 1910 a fost remarcata prezenta a numeroase resturi fosile. S-au identificat un numar mare ramasite de vertebrate si nevertebrate din Pleistocen. Acest zacamant fosilifer este considerat cel mai bogat in fauna de mamifere fosile din aceasta perioada din Moldova, fiind intens studiat de catre oamenii de stiinta.

[modifică] Sport

[modifică] Mass-Media

[modifică] Obiective turistice din împrejurimi

  • Soleşti, localitate rurală, unde se află casa Rosetti - Solescu, monument de arhitectură în stilul conacelor moldoveneşti din secolul trecut;
  • Zăpodeni, localitate rurală, renumită prin ţesături tradiţionale pentru port şi pentru decorarea interioarelor;
  • Băcăuani - localitate rurală, unde se află statuia domnitorului Ştefan cel Mare de la Podul Înalt - loc de rezonanţă istorică - pe locul unde s-a desfăşurat bătălia de la Podul Înalt, la 10 ianuarie 1475.

[modifică] Bibliografie

  • Dictionar geografic al judetului Falciu de C. Chirita Chirita, C. Iasi : Petru C. Popovici, 1893
  • Dictionar geografic al judetului Vasluiu de C. Chirita Chirita, C. Bucuresti : Socecu & Teclu, 1889
  • Dictionar geografic al judetului Tutova de Petru Condrea Condrea, Petru Bucuresci : Socecu & Teclu, 1887
  • Gugiuman,I.; Cârcotă,V.; Băican,V.; "Dicţionar geografic al jud.Vaslui",1988;
  • Portalul oficial al judeţului Vaslui

[modifică] Legături externe


Unelte personale