Buzău

Pentru alte sensuri, vezi Buzău (dezambiguizare).

Buzău
—  Municipiu  —
Palatul Comunal din Buzău
Stemă
Buzău Poziția orașului în cadrul țării
Coordonate: 45°9′N 26°49′E
Țară	România
Regiune de dezvoltare	Sud-Est
Județ	Buzău
Atestare documentară a numelui	376
Atestare ca târg	1431
Guvernare
- Primar	Constantin Boșcodeală (USL, ales 1996)
Suprafață
- Total	81,3  km²
Altitudine	101 m.d.m.
Populație (2002)
- Total	134.227 locuitori
- Densitate	1.637,34 loc./km²
Localnici	Buzoieni
Site: Primăria Buzău
Poziția orașului în cadrul regiunii

Municipiul Buzău este reședința și cel mai mare oraș al județului Buzău, din regiunea istorică Muntenia, România. Având 134.227 locuitori la recensământul din 2002, este al optsprezecelea oraș ca populație din România. Orașul se află pe malul drept al râului Buzău, în dreptul ieșirii acestuia dintre dealurile subcarpatice de curbură, într-o regiune cu climă temperată.

Buzău, al cărui nume este atestat documentar din anul 376 e.n., a fost un important târg și sediu episcopal ortodox în Evul Mediu. Activitățile economice principale din oraș în epoca medievală au fost comerțul și agricultura. După încheierea unei perioade de distrugeri succesive în secolele XVII– XVIII, economia Buzăului a căpătat și o importantă componentă industrială, în paralel cu dezvoltarea unui sistem de învățământ. În această perioadă a fost construit și Palatul Comunal, clădirea emblematică a orașului, a fost amenajat parcul Crâng, principala zonă verde și, tot atunci, Buzău a devenit un important nod feroviar. În perioada comunistă, orașul s-a extins mult, triplându-și populația, și au fost construite numeroase fabrici, din care mare parte funcționează și astăzi, în contextul trecerii la o economie de piață.

Printre personalitățile marcante originare din Buzău se numără politicianul Alexandru Marghiloman, poetul Vasile Voiculescu, dramaturgul George Ciprian și cântăreața Mihaela Runceanu. De asemenea, în acest oraș au locuit temporar Ion Luca Caragiale, care a deținut un restaurant în oraș; sculptorul Constantin Brâncuși, care și-a instalat sculptura Rugăciune în cimitirul Dumbrava; și biologul George Emil Palade, laureat al Premiului Nobel pentru medicină, care a studiat în Buzău, absolvind liceul B.P. Hasdeu în acest oraș.

Geografie

Municipiul Buzău este situat în zona centrală a județului, la 120 km de București, în sud-estul României, și ocupă o suprafață totală de 81,3 km².

Municipiul se află la cotul Carpaților de curbură, la confluența drumurilor între trei mari provincii românești: Muntenia, Transilvania și Moldova. Râul Buzău, pe al cărui mal drept se află, formează limita nordică a orașului. Forma orașului este alungită, orașul fiind mai mare de-a lungul râului. Buzăul ocupă altitudini de la 101 metri în nord-vest, în apropierea dealurilor până la 88 metri în apropierea râului, media fiind de 95 de metri (cât este și altitudinea în centrul orașului, în piața Dacia). Astfel, Buzău este un oraș aflat într-un relief plat, cu o diferență de altitudine de 10 metri de-a lungul unei linii de 4 km.

Clima

Precipitațiile anuale sunt de 500 mm și zăpada, iarna, poate ajunge până la 30 cm. Râul Buzău are fluctuații de debit frecvente. În special primăvara, la topirea zăpezilor în zona de munte a bazinului acestuia, apele râului cresc. Orașul a fost construit departe de o albie majoră adâncă, astfel că râul nu indundă orașul. La indundațiile majore din 2005 din România, apele râului au avariat grav podul aflat la marginea nordică a orașului, dar nu au produs pagube în oraș.

Clima este mai ales continentală, media fiind de 92 de zile de îngheț pe an (16 zile cu temperaturi sub -10 °C), dar și cu 92 de zile de vară, calde și secetoase. Vânturile locale includ Crivățul, care bate dinspre nord-est spre sud-vest (sau uneori dinspre est spre vest) și Austrul, vânt care bate dinspre sud-vest și aduce vara aer uscat și cald și iarna conduce la ridicarea temperaturii.

Temperaturile medii, minime și maxime lunare înregistrate în oraș sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Temperatura medie a aerului (media lunară și anuală)*
Perioada	Ian	Feb	Mar	Apr	Mai	Iun	Iul	Aug	Sep	Oct	Nov	Dec	Anual
1901-2000	-2,2°	-0,2°	4,4°	10,9°	15,9°	19,4°	21,4°	21,9°	17,4°	11,2°	5,1°	0,4°	10,7°
2005	1,7°	-1,3°	4,1°	10,6°	17,4°	19,0°	22,4°	22,0°	18,3°	11,9°	4,8°	1,6°	11,0°
Maxima și minima absolută lunară în perioada 1901-2000
Anul	1936	1990	1947	1909;1947	1950	1908	2000	1951	1946	1952	1963	1989
Maxima	18,4°	22,2°	27,9°	31,5°	37,3°	38,5°	39,8°	39,7°	37,0°	35,3°	25,0°	21,6°
Anul	1942	1929	1901	1944	1915	1973	1902	1939	1977	1988	1975	1902
Minima	-29,6°	-25,0°	-17,0°	-5,3°	-2,0°	4,6°	7,5°	5,4°	-2,0°	-8,0°	-17,6°	-23,0°

*Anuarul statistic al României 2006

Flora și fauna

Flora Buzăului este reprezentată mai ales de o pădure aflată în vestul orașului, rest din Codrii Vlăsiei, pădure de stejar de 189 hectare. Parcul Crâng ocupă 10 hectare din această pădure. Mare parte din străzile din Buzău au copaci plantați pe margine, castani pe Bulevardul Nicolae Bălcescu și tei pe Bulevardul Unirii. Printre plantele crescute de localnici în grădini se numără trandafiri, zambile, lalele, bujori, și petunii, ca și viță de vie și iederă pentru umbră.

Fauna sălbatică din Buzău este compusă din animale adaptate vieții în oraș. Cele mai des întâlnite păsări sunt vrabia, și guguștucul, iar rozătoarele sunt reprezentate de dihor și șobolanul cenușiu. Lacurile sunt populate cu pești mici, cum ar fi boarța și țiparul, și de gușteri și melci.

Etimologie

Plecând de la forma grecească Μουσεος (Mouseos), istoricul Vasile Pârvan considera că numele Buzăului vine de la forma tracică Bouzeos, transcris greșit (Μπ se pronunță B în grecește, ori în textul antic a fost omis π). A emis ipoteza că denumirea derivă din radicalul trac Buzes, la care s-a adăugat sufixul -eu, formă a vechiului -aios (greco-latin).

Istorie

Articol principal: Istoria Buzăului.

Casa Vergu-Mănăilă, cea mai veche clădire din Buzău, care datează din anii 1780. Este singura clădire din oraş din vremea distrugerilor Buzăului (secolele al XVII-lea – al XVIII-lea). Adăposteşte colecţia de etnografie şi artă populară a Muzeului Judeţean

Istoria scrisă a orașului începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea.

Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând imaginea păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii.

Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului. În această perioadă a fost construit Palatul Comunal, clădirea–simbol a orașului, care a devenit centru industrial și nod feroviar. În timpul primului război mondial, Buzăul a fost ocupat de trupe germane, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. După cel de-al doilea război mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani. După revoluția din 1989, economia puternic industrializată a fost reașezată într-un context capitalist.

Populație

Evoluția populației

Evoluția demografică la recensăminte:

• 1832: 2,567
• 1864: 9,027
• 1892: 17,300
• 1900: 21,000
• 1941: 44,511
• 1968: 66,433
• 1977: 101,149
• 1992: 148,087
• 2002: 134,227

Structura etnică

La recensământul din 2002, populația Buzăului a fost de 134.227 locuitori, dintre care:

• Români: 128.423 (95,67 %)
• Romi: 5.502 (4,09 %)
• Alții: 0,24%

Structura religioasă

După religie, locuitorii sunt în marea lor majoritate (98,79%) ortodocși. Alte religii, printre care și atei, sunt prezente, dar cu procente mult mai mici.

Economie

Evoluția istorică a economiei

În perioada medievală, economia Buzăului era bazată pe comerț, târgul fiind punct de vamă și de schimb, și înflorind în urma poziției sale la curbura Carpaților la întretăierea drumurilor care legau Țara Românească de Moldova și Transilvania. Vechea tradiție de târg a Buzăului se păstrează încă, târgul Drăgaica ținându-se în luna iunie, în preajma solstițiului de vară și reunind mici producători și comercianți din diverse regiuni ale României.

Reforma agricolă din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza a dus la luarea în arendă, în 1897 și 1898, de către grădinarii bulgari a unor terenuri achiziționate de stat de la episcopie. Aceștia și-au dezvoltat sisteme de distribuție a zarzavaturilor atât în Buzău, cât și în orașele din apropiere, ca Brașov, Ploiești sau Râmnicu Sărat, activitatea lor devenind și mai prosperă după împroprietărirea din 1921.

În urma încheierii perioadei distrugerilor orașului, dezvoltarea economică a căpătat și o componentă industrială. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, dezvoltarea rețelei de cale ferată în România, rețea în cadrul căreia orașul Buzău constituia un important nod, a dat un puternic impuls evoluției de la mici ateliere meșteșugărești spre instalații industriale. Prima astfel de instalație industrială a fost moara Garoflid, deschisă în 1883, care funcționa și ca fabrică de postav și dimie. În 1894, s-a construit o rafinărie de petrol a societății Saturn, rafinărie care a funcționat timp de 50 de ani.

După o scădere drastică la nivel național a producției industriale cauzată de primul război mondial (producția din 1919 era doar un sfert din cea din 1913), dezvoltarea industrială a prins viteză în perioada interbelică. O componentă importantă a industriei locale a constituit-o industria de morărit. Prima moară industrială din oraș, Garoflid, denumită Zangopol după noul său proprietar, ajunsese în 1928 la un capital de 5 milioane de lei, iar în 1938 la 30 de milioane de lei, societatea de exploatare a ei având aproximativ 100 de angajați. O altă afacere importantă care a demarat în această perioadă a fost fabrica Metalurgica și Turnătorie – S.A., fondată în 1928 cu un capital de peste 9 milioane de lei. Deși la început a avut o perioadă dificilă, fiind închisă în timpul Marii Crize, ea și-a redeschis porțile în 1933, fiind închisă din nou între 1940 și 1944, în timpul celui de-al doilea război mondial.

Întreprinderea de geamuri Buzău, în 1970

După al doilea război mondial, în urma deciziei de naționalizare din 11 iunie 1948 toate întreprinderile au fost trecute în proprietatea statului. De asemenea, regimul comunist a trecut și la aplicarea politicilor de industrializare forțată, unele din industriile implementate aici nefiind potrivite regiunii. În 1965 s-a demarat proiectul zonei industriale Buzău Sud, o zonă industrială de 318 ha, în zona în care se aflase rafinăria Saturn, aruncată în aer în timpul celui de-al doilea război mondial. Cele mai importante întreprinderi din Buzău, nou înființate sau modernizate în această perioadă, se află pe platforma Buzău Sud: Întreprinderea de sârmă și produse din sârmă (denumită după 1990 Ductil), Întreprinderea de aparate cale (după 1990, Apcarom), Întreprinderea Metalurgica (cea fondată în 1928), Întreprinderea de geamuri (din 1991, Gerom S.A.).

Întreprinderea de Contactoare din Buzău

Alte întreprinderi industriale din Buzău au fost înființate în această perioadă în alte zone, cum este Întreprinderea de Contactoare aflată în zona de nord-est a orașului și cea de mase plastice (după 1990, Romcarbon S.A.) aflată în nord.

În ciuda industrializării forțate, Buzăul nu s-a axat pe o singură industrie și nu a existat o singură întreprindere de care să depindă întreaga economie a orașului. Conform noii legi a societăților comerciale, adoptată în 1990, după înlăturarea regimului comunist, întreprinderile din oraș s-au reorganizat ca societăți pe acțiuni. Doar câteva din aceste societăți nu au supraviețuit tranziției spre economia de piață, multe altele, în urma privatizărilor urmate de reorganizări, devenind sau redevenind competitive.

Situația actuală

În prezent, cea mai mare companie cu sediul în Buzău este holdingul Romet, cu capital integral românesc, compus din mai multe firme care produc izolații pentru conductele de apă și gaze, filtre de apă, stingătoare de incendii și alte produse. Compania a avut succes în anii 1990, comercializând filtrul de apă Aquator. În 1999, acest grup de firme a achiziționat și firma Aromet S.A., succesoarea fabricii Metalurgica, fondată în 1928.

Fabrica de sârmă Ductil

Alte companii din Buzău au fost privatizate prin programe vizate de Banca Mondială. Apcarom S.A., unic producător în România de aparate de cale ferată, a fost achiziționat de compania austriacă VAE, și are în anul 2008 un capital social de 7,38 milioane lei. Ductil S.A., una din cele mai mari societăți economice din Buzău, a fost privatizată în 1999 și divizată în perioada 1999-2000 de noul acționar majoritar, FRO Spa, acesta păstrând doar secția de electrozi și echipamente de sudură și vânzând celelalte secții. Secția care produce sârmă, produse din sârmă, plasă sudată, beton și feronerie a devenit Ductil Steel S.A. și a trecut în portofoliul companiei italiene Sidersipe. Secția de pulberi feroase a devenit Ductil Iron Powder. În 2007, FRO Spa a cedat și pachetul majoritar al Ductil S.A. companiei rusești Mechel, pentru 90 de milioane de euro. Zahărul S.A., producătorul de zahăr din oraș, a fost achiziționat de grupul Agrana România, cu capital austriac, grup care deține alte fabrici de zahăr la Roman și la Țăndărei.

Industria de morărit este în continuare o componentă a economiei locale, cel mai mare producător local pe această piață fiind Boromir Prod, al cărei acționar majoritar este grupul vâlcean Boromir Ind.

Transporturi

Gara Buzău

Calea ferată

Vezi și: Gara Buzău

Buzău este un important nod feroviar, legând București și Ploiești de Focșani, Galați și Constanța. Gara din oraș a fost deschisă în 1872, împreună cu calea ferată București-Galați.

O ramificație a acestei căi ferate, de la Buzău la Mărășești a fost deschisă după câțiva ani, pe 13 iunie 1881, devenind prima cale ferată proiectată de ingineri români.

Linia Buzău-Nehoiașu, deschisă în 1908, leagă Buzău de multe din localitățile de pe valea Buzăului, inclusiv de orașele Nehoiu și Pătârlagele.

Drumuri

Autobuz pe linia 1, în apropierea gării

La Buzău se poate ajunge pe DN2 (drumul european E85) de la București și din orașele importante din Moldova. DN1B (drumul european E577) leagă Buzău de Ploiești iar DN10 traversează Munții Carpați pe la curbura sud-estică a acestora prin Pasul Buzău către Brașov. La Galați și Brăila se poate ajunge pe DN2B.

Două autogări, una aflată în nordul orașului și cealaltă în sud, în apropierea gării, sunt folosite de companiile private de transport care operează servicii regulate de legătură rutieră cu alte orașe sau cu comunele din apropiere.

Transport aerian

Aeroportul internațional cel mai apropiat de Buzău este Aeroportul Internațional Henri Coandă, din Otopeni, oraș aflat la 110 km distanță.

Transportul public

În Buzău circulă 10 linii regulate de autobuz, care leagă zonele rezidențiale de principalele zone industriale (inclusiv de platforma industrială Buzău Sud), de centrul orașului și de gară. Există câteva companii de taxi licențiate de primărie și care operează în oraș și în localitățile apropiate.

Educație și cultură

În 1868 s-a deschis prima librărie la Buzău, a lui Al. Georgescu, iar în 1873 a luat ființă noua tipografie „Alexandru Georgescu”, prima tipografie laică, deschizând drumul publicisticii buzoiene.

În 1873 Basil Iorgulescu a înființat Biblioteca Gimnaziului „Tudor Vladimirescu” (Colegiul Național "B.P. Hasdeu") iar în 1893 Biblioteca Publică Carol I în noul local al gimnaziului. În 1895, s-a constituit prima colecție publică de piese arheologice, antropologice și istorice într-o sală a Gimnaziului „Tudor Vladimirescu”.

Colegiul B.P.Hasdeu

Colegiul Național „B. P. Hasdeu” este cea mai prestigioasă instituție de învățământ a orașului. El a luat ființă în 1867, clădirea fiind construită pe un teren care a aparținut mănăstirii Banului, și a purtat numele de Gimnaziul Tudor Vladimirescu până în 1875, când a primit numele Alexandru Hâjdeu. Din 1932 el poartă numele Bogdan Petriceicu Hasdeu.

În secolul al XX-lea se înființează noi școli liceale, cea mai importantă fiind Școala secundară de fete gr II. (devenită ulterior Colegiul Național Mihai Eminescu), deschisă în 1919.

Începând cu anul 1990 se desfășoară anual „Concursul național de creație literară «V. Voiculescu»”, un concurs pe două secțiuni: poezie și proză scurtă.

În 1992 se înființează „Colegiul Universitar Economic Buzău”, care aparține de structura Academiei de Studii Economice București, prima instituție de învățământ superior din oraș.

Primul teatru din Buzău de după 1989, teatrul George Ciprian s-a înființat în 1996, prin eforturile lui Paul Ioachim, care a fost și director al teatrului, până la moartea sa în 2002. Teatrul este teatru de proiecte, neavând o trupă proprie. Din 2003, anual, la Buzău se desfășoară festivalul de teatru „Gala noilor generații - Capul de Regizor”, un festival structurat pe cinci secțiuni și conceput pentru promovarea tinerilor regizori.

Principalul muzeu din oraș este Muzeul Județean de Istorie. Acesta gestionează atât expoziția de la sediul său, cât și colecția de etnografie și artă populară Casa Vergu-Mănăilă, Casa Memorială Vasile Voiculescu din Pârscov, Muzeul chihlimbarului de la Colți, precum și Tabăra de sculptură de la Măgura.

Sport

Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” din Buzău

Clubul de fotbal-fanion al orașului este FC Gloria Buzău, fondat în 1973, a cărui echipă este prezentă în Liga II, al doilea eșalon de fotbal al României. Echipa își desfășoară meciurile acasă pe Stadionul Municipal, aflat lângă parcul Crâng. Cele mai mari performanțe ale clubului sunt locul 5 în prima ligă românească în 1985 și calificarea în semifinalele Cupei României în 2008.

În Sala Sporturilor, care poartă numele fostului arbitru de handbal Romeo Iamandi, se desfășoară competiții și întâlniri de handbal, baschet, volei sau tenis de masă. Interiorul sălii a fost renovat, ea fiind omologată de EHF și găzduind meciurile echipei locale de handbal feminin, HCM Hidroconcas Buzău, dar și întâlniri ale altor echipe românești angrenate în competiții europene, cum ar fi cele ale echipelor de handbal masculin Dinamo București, Steaua București și HCM Constanța, precum și ale naționalei de handbal feminin a României. Lângă Sala Sporturilor se află și un bazin olimpic de înot, construit în aceeași perioadă cu sala și cu amenajarea Parcului Tineretului.

Patinoarul din Buzău se află în partea de sud-est și a fost construit în anii 1980. Din cauza dificultăților economice ale perioadei următoare, patinoarul a fost abandonat și a rămas mai mulți ani în paragină, până în 2007 când primăria, în parteneriat cu dealerul local de automobile ElcarGid, a demarat un proiect de reabilitare, finalizat cu deschiderea patinoarului la 17 noiembrie 2007. Acesta a fost denumit IceMagic și a găzduit încă din primul an de la redeschidere Cupa României la patinaj artistic. El are și o bază sportivă unde s-a înființat o echipă de hochei pe gheață de juniori.

Turism

În Buzău funcționează câteva hoteluri, printre care se numără Hotel Crâng, Hotel Pietroasa și Hotel Bucegi. În Buzău se pot vizita centrul istoric, parcul Crâng și Casa Vergu-Mănăilă, clădire din secolul al XVIII-lea care găzduiește astăzi o colecție de etnografie și artă populară. De asemenea, orașul Buzău se află în apropierea altor obiective turistice, valea Buzăului, Rezervația Vulcanii noroioși de lângă Berca, Focul viu de la Lopătari, Mănăstirea Ciolanu și tabăra de sculptură de la Măgura, stațiunea Sărata Monteoru sau localitatea Pietroasele unde au fost descoperite un celebru tezaur gotic și un castru roman.

Politică și administrație

Articol principal: Lista primarilor Buzăului.

Ca și alte orașe românești, Buzău este administrat de un primar și un consiliu local compus din 23 consilieri. Primarul orașului este Constantin Boșcodeală, din 1996, reales în 2012 pentru un al cincilea mandat. Consiliul local a avut în perioada 2004-2008 următoarea componență pe partide politice:

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Alianța Dreptate și Adevăr (3 PNL și 8 PD)	11
	Partidul Social Democrat	9
	Partidul România Mare	2
	Partidul Conservator (PUR)	1

În urma alegerilor locale din 2008, a rezultat următoarea componență a consiliului local:

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Social Democrat	10
	Partidul Democrat Liberal	6
	Partidul Național Liberal	3
	Candidat independent	1

Orașe înfrățite

•  Oudenaarde, Belgia din 1999
•  Agios Dimitrios, Grecia din 2006

Personalități

Născuți în Buzău

• Constantin Budeanu, inginer, membru al Academiei Române
• Laurențiu Cazan - muzician
• Vasile Cârlova, poet și ofițer
• George Ciprian - actor și dramaturg
• Alexandru Marghiloman – om politic, prim-ministru al României
• Dan Puric - actor și regizor de teatru
• Mihaela Runceanu - cântăreață de muzică ușoară
• Margareta Sterian - pictoriță
• Pamfil Șeicaru - jurnalist
• Laurențiu Ulici - critic literar și președinte al Uniunii Scriitorilor din România din 1995-2000

Născuți în zona Buzăului

• Vasile Voiculescu - scriitor (din Pârscov)
• Ion Caraion - scriitor (din Pălici)
• Ion Băieșu - scriitor, dramaturg și autor de scenarii pentru televiziune și film (din Aldeni)
• Benone Sinulescu - cântăreț de muzică populară, (din Lunca Jariștei)

Bibliografie

• Petcu, Gheorghe; Constantin Stan, Doina Ciobanu, Constanța Tănase, Doina Filoti (2002) (în română). Municipiul Buzău. Monografie. Buzău: Editura Alpha. ISBN 973-8054-59-1 
• (în română) Județele României Socialiste, ediția a doua. București: Editura Politică. 1972 
• Ștefan, Corneliu (1985) (în română). La noapte, Cotidianul. București: Editura Eminescu 
• Constantinescu, Eugen-Marius (2000). Buzău. Mică enciclopedie istorică. Muzeul Județean de Istorie Buzău. ISBN 973-8054-33-8 
• Colegiul Bogdan Petriceicu Hasdeu - monografie (1867-1997) (1998). Buzău

Legături externe

• Pagină despre istoria Buzăului, cu câteva imagini vechi
• FOTO Istoria modernă a orașului Buzău, o îmbinare de povești despre oameni importanți și faptele lor, 24 mai 2013, Iulian Bunila, Adevărul