Derivare (lingvistică)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Derivarea este un procedeu de formare a cuvintelor cu ajutorul unor afixe care se asociază cuvintelor-bază sau care sunt suprimate de la acestea. Derivarea este numită proprie sau progresivă dacă se face prin adăugarea a cel puțin unui afix, și improprie sau regresivă, dacă se realizează prin suprimarea unui afix.

Majoritatea lingviștilor români includ derivarea în lexicologie, [1] dar unii lingviști români și străini o includ în morfologie, punct de vedere general, de exemplu, în gramaticile limbii maghiare.[2] Într-adevăr, uneori prin derivare se obține un cuvânt din aceeași clasă lexico-gramaticală, dar alteori se schimbă această clasă.

Derivarea progresivă[modificare | modificare sursă]

Afixul care se asociază cuvântului-bază poate fi un prefix, un sufix sau un infix. În limba română este frecventă derivarea cu prefixe, dar mai ales cu sufixe.[3]

  • cu prefixe: ne- + drept > nedrept,[4] pre- + vedea > prevedea;[4]
  • cu sufixe: băiat + -aș > băieț,[4] fum + -ega > fumega;[4]

Derivarea cu infixe nu este proprie limbii române. Se găsește, de exemplu, în limba franceză: sauter „a sări” + -ill- > sautiller „a face mici sărituri”.[5]

Derivarea parasintetică se face simultan sau succesiv cu prefix și sufix: în- + bărbat + -a > îmbărbăta.

Derivarea regresivă[modificare | modificare sursă]

Acest tip de derivare constă în suprimarea unui sufix de la sfârșitul cuvântului-bază:

  • a unui sufix lexical: auzi > auz;[4]
  • a unei desinențe fals interpretate ca sufix lexical: numele majorității pomilor și arbuștilor fructiferi (nucă > nuc,[4] coacăză > coacăz [4] etc.);

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Afirmație a lui Theodor Hristea, Procedee interne de îmbogățire a vocabularului, în Constantin Dominte, Introducere în teoria lingvistică. Antologie pentru Seminarul de Teorie a Limbii (accesat la 24 decembrie 2009).
  2. ^ hu Kiefer, Ferenc, Alaktan (Morfologie), în Kiefer Ferenc (sub redacția), Magyar nyelv (Limba maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 2006, p. 54-79.
  3. ^ Hristea, op. cit.
  4. ^ a b c d e f g Exemplu din Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Editura Albatros, București, 1980, p. 149.
  5. ^ Exemplu din fr Kirsi Kesänen, La formation des mots n'appartenant pas à la langue standard dans l'œuvre littéraire Zazie dans le métro de Raymond Queneau (accesat la 24 decembrie 2009).