Dinu C. Giurescu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
0
Sigla academia romana.gif Membru titular al Academiei Române
Dinu C. Giurescu

Istoricul Dinu C. Giurescu
Născut(ă) 15 februarie 1927
București, România
Naționalitate  România
Educație Facultatea de Istorie a Universității București
Ocupație istoric, politician
Partid politic Partidul Conservator
Părinți Constantin C. Giurescu, nepotul lui Constantin Giurescu

Dinu C. Giurescu (n. 15 februarie 1927, București) este un istoric și politician român, membru titular (din 2001) al Academiei Române,[1] deputat în Parlamentul României și vicepreședinte al Partidului Conservator.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este fiul lui Constantin C. Giurescu (n. 1901 Focșani - d. 1977) și nepotul lui Constantin Giurescu (n. 1875 Chiojdu, Buzău - d. 1918). Este licențiat al Facultății de Istorie, Universitatea din București, 1950. În anul 1968 a obținut titlul științific de doctor în istorie. Profesor la Universitatea de Artă, Secția Istoria și Teoria Artei-Muzeografie [1968-1987). Este președinte al părții române în Comisia româno-bulgară de istorie (1979-1985 și din 1991, în continuare). A fost profesor universitar Universitatea București, Facultatea de Istorie (1990-1997). Este membru al Academiei Române din 2002 (membru corespondent din 1990). Este membru în Consiliul Științific al Institutului Revoluției Române.

Pe 24 aprilie 2014 a devenit vicepreședinte al Academiei Române, pentru un mandat de patru ani.[2]

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Dinu C. Giurescu este autorul mai multor lucrări de istorie, dintre care pot fi menționate următoarele:

  • "Istoria ilustrată a românilor" (1981); colaborare cu Constantin C. Giurescu
  • "Guvernarea Nicolae Rădescu" (1996);
  • "Imposibila încercare. Greva regală, 1945" (1999);
  • "România în al doilea război mondial" (1999);
  • "Cade Cortina de Fier -România 1947" (2002) etc.
  • „Zid de pace, turnuri de frăție. Deceniul deschiderii: 1962 - 1972”, în colaborare cu Mircea Malita, 2012[3]
  • „Lichidatorii. România în 1947”, Colecția “Biblioteca de istorie a României. ”Editura Enciclopedică. București, 2012[4]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marian Oprea - "Conspirația securității" (Ed. Lumea Magazin, București, 2004).

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent, Academia Română
  2. ^ Dinu C. Giurescu, Bogdan Simionescu, Cristian Hera, Alexandru Surdu - aleși vicepreședinți ai Academiei, 24 aprilie 2014, Diana Parvulescu, Mediafax, accesat la 19 iulie 2014
  3. ^ Lansare de carte: Zid de pace, turnuri de fratie. Deceniul deschiderii: 1962- 1972, Historia, accesat la 27 iunie 2012
  4. ^ Doi ani și zece luni care au ucis speranța României, 8 ianuarie 2013, Serban Cionoff, Jurnalul Național, accesat la 1 martie 2013

Legături externe[modificare | modificare sursă]