Chimen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
ChimenAjutor:Cum se citește o cutie de taxonomie
Carum carvi - Köhler–s Medizinal-Pflanzen-172.jpg
Clasificare științifică
Regn: Plantae
Încrengătură: Magnoliophyta
Clasă: Magnoliopsida
Ordin: Apiales
Familie: Apiaceae
Gen: Carum
Specie: C. carvi
Nume binomial
Carum carvi
L.

Chimenul (Carum carvi) este o plantă bianuală din familia Apiaceae, care crește în Europa și în vestul Asiei în soluri argiloase, uscate. Are, ca și chimionul, nevoie de foarte mult soare pentru a se dezvolta în condiții ideale și pentru a produce fructe aromate.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Planta are un aspect similar cu cel al morcovului, cu frunze fin ramificate, care cresc pe tulpini de 20-30 cm. Pețiolul florii are 40-60 cm, iar florile sunt mici, de culoare albă sau roz. Frunctele (numite eronat semințe) sunt achene în formă de semilună, de aproximativ 2 mm lungime.

Planta preferă locațiile calde, însorite și solul bine drenat.

Chimenul (în engleză caraway) nu este același lucru cu chimionul (Cuminum cyminum, în engleză cumin). Identificarea lor este incorectă și foarte mulți fac această confuzie în diverse publicații, în special pe internet. De la chimen se folosesc în general fructele sau rădăcina, iar de la chimion se folosesc atât semințele cât și fructele. Semințele de chimion sunt mai iuți, mai deschise la culoare și mai mari decât fructele chimenului. Chimionul este utilizat pe post de condiment cu preponderență în Africa de Nord, Orientul Mijlociu, vestul Chinei, India, Cuba și nordul Mexicului. Chimenul, pe de altă parte, este folosit la condimentarea brânzeturilor, a cărnii, sau la prepararea supelor și cremelor de legume în special în Europa Centrală și Scandinavia.

Cultivarea și utilizările[modificare | modificare sursă]

Fructele au un miros și gust puternice, asemănătoare cu ale anasonului, care provin de la uleiurile aromatice conținute. Fructele de chimen, întregi sau măcinate, sunt folosite ca mirodenie în diverse feluri de pâine, în special pâinea de secară.

Chimenul este de asemenea folosit în lichioruri, mâncăruri gătite la cuptor, precum și în diverse alte feluri de mâncare, aparținând în special bucătăriilor din Europa Centrală și Scandinavia, un exemplu fiind varza acră. Este folosit și pentru a aroma brânzeturile cum ar fi havarti. Akvavit și câteva alte lichioruri conțin de asemenea chimen. Infuzia preparată din semințe de chimen este folosită pentru calmarea colicilor intestinale. Uleiul din semințe de chimen este folosit ca ingredient în săpunuri, loțiuni și parfumuri.

În una dintre nuvelele cuprinse în Oameni din Dublin de James Joyce, un personaj mănâncă fructe de chimen pentru a-și ascunde mirosul de alcool al respirației.

Tratamente naturale pe bază de chimen[modificare | modificare sursă]

Chimenul este foarte apreciat în terapeutica naturistă datorită proprietăților lui de reglare a funcțiilor stomacului, fiind și un antiinflamator intestinal. Cu mult timp înainte, chimenul era utilizat la vindecarea răcelilor și durerilor de stomac, astăzi el are întrebuințări multiple: tratează anorexia, hemoroizii (pulbere de semințe de chimen), dismenoreea, bronșita, colicile intestinale, reglează menstruația și elimină viermii intestinali.

Ceaiul de semințe de chimen se recomandă pentru tratarea afecțiunilor menționate anterior. Cataplasmele cu semințe de chimen fierte ajută la tratarea sânilor inflamați și umflați.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Chimen