Siberia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Siberia (ca regiune istorică în roşu deschis şi închis) şi Subiectele federale ale Rusiei (doar roşu închis)

Siberia (rusă: Сиби́рь, Sibir probabil din limba mongolă , ‘ţinutul liniştit’, sau din limba tătară, — seberü ‘a broda’) este o zonă vastă a Rusiei şi a nordului Kazahstanului fiind compusă din toată Asia de Nord. Se întinde pe direcţia est-vest de la Munţii Ural la Oceanul Pacific şi pe direcţia nord-sud, de la Oceanul Arctic până la dealurile Kazahstanului de nord şi la graniţele Mongoliei şi ale Chinei. Toată Siberia, cu excepţia zonei de sud-vest, se află în Rusia şi formează cam 75% din teritoriul naţional al acestei ţări.

[modifică] Subdiviziuni administrative

Geografic, Siberia cuprinde subiectele federale ale Districtului Federal Ural, Districtului Federal Siberian şi Republica Sakha (Yakutia), care este o parte a Districtului Federal Orientul Îndepărtat. Din punct de vedere istoric, întregul Orient Îndepărtat al Rusiei este considerat o parte a Siberiei.

• Republica Buryat, capitala — Ulan-Ude
• Cita Oblast, centrul administrativ — Cita
• Irkuţk Oblast, centrul administrativ — Irkuţk
• Republica Khakassia, capitala — Abakan
• Kemerovo Oblast, centrul administrativ — Kemerovo
• Districtul Autonom Koryakia
• Krasnoyarsk Krai, centrul administrativ — Krasnoyarsk
• Novosibirsk Oblast, centrul administrativ — Novosibirsk
• Omsk Oblast, centrul administrativ — Omsk
• Republica Sakha (Yakutia), capitala — Yakutsk
• Tomsk Oblast, centrul administrativ — Tomsk
• Republica Tuva, capitala — Kyzyl

Oraşele mari ale Siberiei sunt:

• Irkuţk
• Krasnoyarsk
• Novosibirsk
• Omsk
• Tomsk

[modifică] Istorie

Articol principal: Istoria Siberiei

[modifică] Geografie şi geologie

Harta fizică a Siberiei

Cu o suprafaţă de peste 9,653,000 km², Siberia cuprinde aproximativ trei pătrimi din suprafaţa totală a Rusiei. Zonele geografice majore cuprind

1. Câmpia Siberiei de Vest între munţii Ural şi Enisei
2. Câmpia Siberiei de Nord care este aproape de Marea Polară situată între gura de vărsare a lui Enisei şi Lena
3. Platoul Siberian Central care are altitudinea de 1000 m deasupra n.m. cu excepţia munţilor Putoran şi este mărginit la nord de Câmpia Siberiei de Nord. la vest de Enisei şi la est de depresiunea Iacuţiei.
4. Platoul Siberian de Sud limitat la vest de Kazahstan, de Marea Ohoţk la est, şi la sud de Mongolia, Amur şi un lanţ muntos cu înălţimi ce depăşesc altitudinea de 4000 de m, care o desparte de Manciuria, China.
5. Platoul Siberian de Est cu munţi de peste 2000 de m altitudine, care se continuă spre sud fără o delimitare precisă cu Platoul Siberian de Sud, spre vest Câmpia Iacuţiei şi la nord Marea Ohoţk şi Marea Bering.
6. Câmpia Siberiei de Est situată la nord de Platoul Siberian de Est, la est de gura de vărsare a lui Lena până la valea Kolyma

Câmpia Siberiei de Vest cuprinde în marea sa majoritate depozite aluviale cenozoice si este atât de plată încat o creştere cu 50 de metri a nivelului mării ar cauza inundarea întregii zone cuprinse între Oceanul Arctic şi Novosibirsk. Multe dintre depozitele aluviale din această câmpie sunt rezultatul barajelor de gheaţă care întorc cursurile râurilor Ob şi Yenisei, redirijându-le spre Marea Caspică (şi probabil spre Marea Aral). Este deasemenea o câmpie foarte mlăştinoasă. În sudul acesteia, unde permafrostul este absent, se formasera zone întinse bogate în iarbă care sunt de fapt o prelungire a stepei din Kazakhstan, aceste zone fiind acum inexistente.

Platoul Siberian Central este o zona foarte veche care forma un continent independent înainte de Permian. Este excepţional de bogată în minerale, conţinând mari depozite de aur, diamante, şi mine de magneziu, plumb, zinc, nichel, cobalt şi molibden. Doar extremitatea nord-vestică era ingheţată în timpul Cuaternarului însa aproape toată zona este sub un permafrost extrem de adânc.

Sakha centrală şi de est este compusă din numeroase lanţuri muntoase orientate dinspre nord spre sud, de vârste variable. Aceşti munţi se extind până la 3000m inălţime, însă după câteva sute de metri sunt extrem de lipsiţi de vegetaţie.

[modifică] Lacuri şi râuri:

• Râul Anabar
• Râul Angara
• Râul Indigirka
• Râul IrtyshBaikal
• Râul Ob
• RâulTunguska
• Râul Yana
• Râul Yenisei

[modifică] Lanţuri muntoase:

• Munţii Anadyr
• Munţii Chersky
• Munţii Dzhugdzhur
• Munţii Gydan
• Munţii Koryak
• MunţiiSayan
• Munţii Ural
• Munţii Verkhoyansk
• Munţii Yablonoi

Un climat dur a limitat dezvoltarea şi creşterea în populaţie a Siberiei. Regiunea prezintă resurse naturale în abundenţă, inclusiv multe minerale, vaste resurse de petrol, păduri bogate şi teren propice agriculturii în sud-vest. Însa iernile sunt lungi şi amare. Gheaţa şi zăpada acoperă mai toată regiunea pentru aproximativ şase luni din an. Temperaturile pot coborî sub -68°C. Majoritatea apelor de coastă, lacurile şi râurile îngheaţă pentru o bună perioadă din an.

[modifică] Date demografice

Siberia are o densitate a populaţiei de numai 3 persoane pe kilometru pătrat. Majoritatea siberienilor sunt ruşi şi ucraineni rusificaţi. Etnicii ruşi sunt descendenţi ai slavilor care au trăit în Europa de Est cu câteva mii de ani in urmă. Grupuri de origine mongolă şi turcică precum buriaţii, tuvinienii si yakuţii trăiau iniţial în Siberia iar descendenţi ai acestora înca trăiesc acolo.

Aproximativ 70% din populaţia Siberiei trăieşte în oraşe. Majoritatea orăşenilor se înghesuiesc în apartamente de dimensiuni mici. Mulţi oameni din zonele rurale trăiesc în case de lemn mai simple dar mai spaţioase. Novosibirsk este cel mai mare oraş din Siberia, cu o populaţie de aproximativ 1.5 milioane. Tobolsk, Tomsk, Irkutsk şi Omsk sunt centrele vechi, istorice. Deţinând recordul pentru cea mai scăzută temperatură, -71.2°C, Oymyakon este cel mai rece oraş de pe planetă.

[modifică] Film

• "Dersu Uzala" (1974). Supravieţuirea în Siberia în anul 1900. Regizat de Akira Kurosawa.