Radio Europa Liberă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare

Radio Europa Liberă (engleză Radio Free Europe, Radio Liberty (RFE/RL)) este o organizație și un post de radio finanțat de Congresul Statelor Unite care transmite în țările Europei de Est și Orientului Mijlociu.

Emiţător în unde scurte al Europei Libere (Germania)

Începuturi[modificare | modificare sursă]

Comitetul Național pentru o Europă Liberă (National Committee for a Free Europe) a fost înființat de guvernul Statelor Unite la 15 martie 1949, la New York. [1] Radio Free Europe a fost ramura responsabilă cu radiodifuziunea în numele acestei organizații. Sediul principal a fost stabilit la München. Prima transmisiune pe unde scurte a avut loc la 4 iulie 1950, către Cehoslovacia.

Organizația a fost ajutată financiar de Congresul Statelor Unite, iar până în 1972 fondurile pentru finanțarea RFE au fost alocate în cadrul bugetului destinat Agenției Centrale de Informații (CIA) a Statelor Unite. CIA a stabilit îndrumări generale și se implica zilnic în activitatea redacțională a secției centrale de știri. Fondurile alocate prin intermediul CIA au fost aduse la cunoștința opiniei publice abia în 1971, când organizația a fost mutată în statul Delaware, sub forma unei instituții non-profit, subordonată Oficiului pentru Radiodifuziunea peste Hotare (Bureau for International Broadcasting, abreviat BIB), for tutelar similar instituției USIA, căreia îi era subordonat postul de radio Vocea Americii (VoA). Controlul asupra bugetului pentru RFG a fost preluat direct de Congresul Statelor Unite.

Comasarea cu postul Radio Liberty[modificare | modificare sursă]

Europa împărţită în două de Cortina de fier în timpul Războiului Rece: blocul capitalist în vest și blocul comunist în est

În 1976, Radio Europa Liberă a fuzionat cu postul Radio Liberty (Radio Libertatea), care era de asemenea orientat spre emisiuni anticomuniste, însă specializat pe emisiunile către URSS, și finanțat de Congresul Statelor Unite. Radio Libertatea fusese înființat în 1951 de Comitetul American pentru Eliberarea Popoarelor din Rusia (American Committee for the Liberation of the Peoples of Russia). După comasare, numele posturilor de radio reunite a fost schimbat oficial în Radio Free Europe/Radio Liberty (RFE/RL, Inc.), însă departamentele pentru diferite limbi și-au menținut denumirea inițială. În perioada 1985 - 1993 din RFE/RL, Inc., a făcut parte și departamentul Radio Free Afghanistan.

Acțiuni îndreptate împotriva postului de radio[modificare | modificare sursă]

Autoritățile sovietice și cele din celelalte țări comuniste au încercat în mod regulat să bruieze emisiunile posturilor RFE/RL, eforturi care nu au încetat decât în 1988. Bruierea din România a emisiunilor departamentului românesc au încetat în 1964. [2]

În multe cazuri, ascultarea emisiunilor RFE era ilegală în țările comuniste est-europene și trebuia făcută în ascuns. Au fost cazuri când au fost luate și măsuri 'active' pentru combaterea emisiunilor. Astfel, de exemplu, în perioada 1965-71 un agent al organelor de securitate poloneze Służba Bezpieczeństwa a reușit să infiltreze un agent, căpitanul Andrzej Czechowicz în birourile postului Europa Liberă. Cazuri similare au fost de-a lungul timpului și în alte departamente (de ex. în cel cehoslovac la finele anilor '70, despre care s-a relatat în presa locală și la Radio Libertatea un lucrător în funcție de conducere, care a dezvăluit că era ofițer KGB, a scris o carte despre aceasta, din care posturile RFE/RL, Inc., au difuzat la începutul anilor '90 în serial).

La începutul anului 1981 Securitatea română avea intenția să-l asasineze pe Emil Georgescu, cunoscut redactor realizator al emisiunilor Actualitatea românească. A fost victima unui atentat pus la cale de doi francezi, care i-au aplicat multe lovituri de cuțit.[3] Însă Georgescu a supraviețuit. A murit la scurt timp după aceea în urma îmbolnăvirii de cancer.[4] La Paris, Monica Lovinescu, care conducea redacția RFE locală, a fost bătută crunt de doi indivizi palestinieni (după cum a relatat presa vremii).

Anii de după căderea regimurilor comuniste[modificare | modificare sursă]

În urma căderii regimurilor comuniste în Europa de Est și în Uniunea Sovietică bugetul pentru RFE/RL a fost redus în mod considerabil. Centrala postului de radio a fost mutată la Praga în 1995 iar operațiile europene au fost mult reduse, cu excepția celor ale departamentului slav de sud.

Totuși, operațiile au fost extinse în alte zone; în 1998 și-au început trasmisiile Radio Free Iraq și în 1999 a luat ființă și o emisiune în limba persană (farsi) (Radio Farda).

În 1999 a început o emisiune în Kosovo. În anul 2002 Radio Free Afghanistan și-a reluat emisiunile și s-a unit cu Radio Farda. Începând din 1994 sarcinile de coordonare ale forului tutelar BIB au fost preluate de Comitetul Guvernatorilor de Radiodifuziune Broadcasting Board of Governors.

„Războiul undelor”[modificare | modificare sursă]

Cold waves („Război pe calea undelor”) este titlul unui lungmetraj documentar despre secția română a postului Radio Europa Liberă, despre propagandă și terorism în timpul Războiului Rece, „o neasemuită poveste de dragoste și ură țesută în jurul a ceva ce nu poți vedea, atinge sau cântări: undele radio”[5]. În anii '70-'80, Radio Europa Liberă era supapa de evacuare a nemulțumirilor și confidentul a milioane de români.

„Se așeza omul seara în fața aparatului de radio, îl deschidea și apoi intra într-o relație intimă cu vocile care spuneau la microfon ceea ce ei doar îndrăzneau să gândească [6]
—Nestor Rateș, fost director Radio Europa Liberă

Documentarul Război pe calea undelor vorbește despre postul de radio Europa Liberă, „singurul care spunea adevărul într-o lume falsificată de propagandă”[5]. Dacă pentru milioanele de ascultători Europa Liberă reprezenta vocea care le făcea auzite nemulțumirile, pentru regimul comunist postul de radio era un dușman care trebuia redus la tăcere:

„E ciudat ce importanță au acordat autoritățile din România acestui post de radio, dar îl vedeau ca pe principalul lor inamic[6]
—Alexandru Solomon
„N-aveam nici o putere în afară de microfon. - Mare putere ![7]
—Monica Lovinescu

Protagoniștii acestei povești se confruntă din nou în Cold Waves: oamenii de la radio cu vocile lor, teroriști, ascultători din popor ca și securiști sau secretari de partid; români, germani, americani, francezi și de alte naționalități. „Lumea s-a schimbat, alte războaie sunt la ordinea zilei. Dar dacă ascultăm cu atenție vocile trecutului, s-ar putea să înțelegem ce se petrece sub ochii noștri”[5].

Război pe calea undelor, România, 2007, film documentar, regizor: Alexandru Solomon, distribuit de Odeon Films [8]. Din distribuție: Monica Lovinescu, Ioana Măgură-Bernard, Mary Georgescu, Șerban Orescu, Nestor Ratesh, Emil Hurezeanu, Neculai Constantin Munteanu și Andrei Voiculescu. Premiera filmului Război pe calea undelor a avut loc la 29 noiembrie 2007 în București. În cinematografe, din 30 noiembrie 2007. Filmul a fost difuzat și într-o miniserie de trei episoade a câte 52 de minute, în zilele de 6, 13 și 20 martie 2007 la TVR.

Directori ai secției române până în 1990[modificare | modificare sursă]

Redactori, colaboratori externi și personal tehnic și administrativ (originari din România)[modificare | modificare sursă]

Lista incompletă cu salariații, corespondenții și alți colaboratori (originari din România; începând din 1951):

  • Hans-Joachim Acker „Mircea Ioanid“ (redacția știri)
  • Constantin Alexandroaie (redacția Washington)
  • Dan Alexe (redacție München, diverse emisiuni; Bruxelles)
  • Tudor Alexe (Praga, regie sunet)
  • Sidonia Alterovici (fostă soție a lui N. Bernard)
  • George Bălan (colaborator extern)
  • Olga Bălan (corespondentă, Roma)
  • Max Bănuș (sau Banush) (“Tinerama”)
  • Noel Bernard Bercovici (director)
  • Fritz Brandrup (colaborator extern; teme tehnice, automobilistice)
  • „Andrei Brânduș“ “Liviu Floda” (redacția New York))
  • Lucian Branea (București, Praga)
  • Traian Bratu “Traian Lazăr” (redacția știri)
  • Ileana Breitenstein (născ. Giurchescu; redacția știri etc.; apoi Praga; fiica regizorului Lucian Giurchescu)
  • Veronica “Vroni” Brunner “Rodica Dinulescu” (redacția știri)
  • Preda Bunescu (director adjunct)
  • Aristide Burilianu “Ștefan Aldea” (“Radiomagazin”; după pensionare, la Vocea Americii cu același pseudonim; până în 1944 diplomat la legația română din Lisabona)
  • Radu Bușneag (București, a fost apoi șeful departamentului Eveniment la Evenimentul zilei, red.-șef adj. la Averea, șeful departamentului Online de la România liberă, actualmente reprezentantul Deutsche Welle la București)
  • Constantin Caradja (producer; prinț)
  • Mircea Carp (director adjunct; “Programul politic”, ex-Vocea Americii “Dan Mircescu”; revenit în 1978 la Radio Europa Liberă; la München; un timp, pseudonimul “Mihai Șoimu”)
  • Cicerone Cernegura (corespondent, Roma)
  • Pavel Chihaia (colaborator extern; istoria artelor)
  • Ionel Corneliu Chiriac
  • Alessandro Cifarelli “Sandu Greceanu” (redacție; cavaler al ordinului de Malta)
  • Vitalie Ciobanu
  • Galatea Ciorănescu “Anca Petrescu” (născ. Lemonidi) (“Radiomagazin”, sora lui “Victor Cernescu”, soția lui “Gheorghe Timofte”)
  • George Ciorănescu “Gheorghe Timofte” (director adj.; apoi la secția cercetări și arhivă; fratele lui *Alexandru Ciorănescu, autorul Dicționarului etimologic român)
  • Mihai Cismărescu “Radu Gorun” (director adjunct; director; sef al secției de știri)
  • Dan Comșa (redacția știri)
  • Liviu Cristea “Radu Pârvan” (“Radiomagazin”; emisiunea pentru filatelie; încă din [1939] salariat la BBC)
  • Radu Călin Cristea (București; Praga)
  • Luiza Cunea (născ. Grünberg) (redacția știri)
  • Shaul Sorin Cunea (“Radiomagazin”)
  • Mircea Dan (producer)
  • Andrei Dângă “Mircea Jianu” (crainic)
  • Ivan Deneș (Iván Dénes)
  • Șerban Deșliu “Ion Dinescu”
  • Gheorghe Drăghincescu (prof. univ.)
  • Virgil Duda (Tel Aviv)
  • Gertrud Dumitrescu “Ioana Crișan” (crainică)
  • Grigore Dumitrescu (autorul cărții “Demascarea”, despre ”reeducarea” de la Pitești)
  • Victor Filip Eskenasy “Victor Moroșanu” (“Programul politic”; emisiuni de muzică clasică; istoric)
  • Sabina Fati (București)
  • Florian Filip (București)
  • Pia Fărcășanu (Pia Pillat)
  • Ligia Filotti "Maria Andreescu" (Washington) ("Programul cultural" emisiuni de arte plastice)
  • Iosif Flavius (Adolf Leibovici (1913-1997))
  • Lelia Galis “Alexandra Ioanid” (Londra)
  • Emil Georgescu (“Actualitatea românească”)
  • Horia Georgescu “Ștefan Carabin” (crainic; actor)
  • Mary Georgescu, n. Mary Schulze von Strassnitzky (“Programul politic”, “Radiomagazin”; soția lui Vlad Georgescu)
  • Vlad Georgescu (director; istoric)
  • Ion Gurian “Ion Turcu” (născ. Kurdighian; crainic; actor)
  • Violeta Fieldermann “Ioana Făgărășanu” (“Radiomagazin”; fiica lui Wilhelm Filderman)
  • Ion Haralamb
  • Emil Hurezeanu ("Actualitatea românească")
  • Corneliu Ianatos „Radu Vrancea“
  • Ion Ioanid (crainic)
  • Gelu Ionescu (“Actualitatea românească”; emisiuni culturale; prof. univ.)
  • Vladimir Ionescu
  • Mircea Iorgulescu (“Actualitatea românească”; emisiuni culturale; Paris, München, Praga; critic literar)
  • Toma Kavanian “Tomi Bărbulescu” (“Programul politic” etc.; farmacist)
  • Iosif Klein “Medeșan” (Praga; ex-Vocea Americii)
  • Vladimir Krasnosselski (colaborator extern; vechi militant social-democrat)
  • Ion Bogdan Lefter (București; emisiuni culturale)
  • Romilo Lemonidis “Victor Cernescu” (“Programul politic”; director adj.; fratele Galateei Ciorănescu)
  • Iustin Liuba (redacția New York)
  • Ioana Măgură-Bernard (crainică; redactoare; actriță)
  • Radu Teodor Maltopol (redacția muzicală)
  • Vasile Mănuceanu (scriitor; emisiunea pentru săteni)
  • Constantin Mareș (colaborator extern, Frankfurt, coleg din Tineretul PNL, din anii 1940, cu Șerban Orescu)
  • Eduard Motaș (“Radu Cristea”)
  • Vlad Mugur (regizor; emisiune culturală proprie într-o anumită perioadă)
  • Igor Munteanu
  • Neculai Constantin Munteanu („Actualitatea românească")
  • Ion Negoițescu (colaborator extern)
  • Raluca-Elena Negreanu („Tinerama“ etc.)
  • Anișoara Negulescu (Annie Popper, soția lui Iacob Popper)
  • Virgil Nemoianu
  • Dan Nuțu (crainic, temporar)
  • Șerban Orescu („Actualitatea românească“; economist)
  • Ilie Păunescu („Actualitatea românească“; în anii ´90 red.-șef la Dreptatea)
  • Petio Petkov (Sofia)
  • Raluca Petrulian („Programul politic“)
  • Ștefan Pisoschi (crainic; actor)
  • Alexandra Artemiza Polizu-Platon (crainică; actriță)
  • Leonida Pop (“Actualitatea românească”)
  • Ion Popa “Ion Măgureanu” (programul politic)
  • Iacob Popper (emisiuni de literatură, cultură; nepotul lui Julius Popper; soțul Anișoarei Negulescu)
  • Nestor Ratesh (Nathan Stoessel-Rothstein) (redacția Washington; director adj.; director în Praga)
  • Lucian Ristea (“Programul politic” etc.)
  • Edgar Rafael „Virgil Galaction”
  • Horia Roman (corespondent, Roma)
  • Mihai Rusu (redacția sport)
  • Ion Rusu-Șirianu (“Actualitatea românească”)
  • Marcel Schmidt
  • Ovidiu-Victor Schumacher (crainic; actor teatru, cinema, TV)
  • Oana Serafim (București; director Praga)
  • George Stana (redacția știri, „Programul politic“ etc.)
  • Jean Steiger (Tel Aviv)
  • Edelina Stoian (născ. Sterling; ex-Kol Israel; ex-BBC)
  • Tiberiu Stoian (ex-BBC)
  • Nicolae Stroescu “Stînișoară” (“Lumea creștină”; director)
  • Emil Szabo (crainic; redacția știri)
  • Pavel Șușară (emisiuni culturale)
  • Mihai Vasilescu "Edgar Șelaru" (Praga; ex-BBC)[9]
  • Ara Șeptilici (București)
  • Mircea Șerban (Budapesta, corespondent)
  • Stefan Coman (Praga, corespondent)
  • Cristian Petru Bălan (Chicago, corespondent)
  • Andi Ștefănescu “Horia Costescu” (redacția știri)
  • Lucian Ștefănescu (Praga)
  • Michael Shafir (documentare)
  • Pavel Șușară (emisiuni culturale, arte plastice)
  • Vladimir Tismăneanu (colaborator extern; Washington)
  • Liviu Tofan (șeful redacției știri; director adj.)
  • Eugen Tomiuc (Praga), ex-BBC.
  • William Totok (Berlin)
  • Mircea Țicudean (Praga)
  • Iosif Țon
  • Mircea Vasiliu (“Revista presei”)
  • Liviu Vălenaș (colaborator extern)
  • Andrei Cristian Voiculescu (redacția muzicală; nepotul lui Vasile Voiculescu)
  • Octavian Vuia “Lucian Loga” (“Din lumea creștină” etc.)
  • Constantin Vulcan
  • Doina Xifta “Doina Alexandru” (Dorina Alexandrescu) ("Programul politic" etc.)
  • Constantin Xifta-Mănciulescu (crainic)

Alte departamente (salariați și colaboratori temporari)[modificare | modificare sursă]

  • Ioana Angelescu (secția cercetări și arhivă; colaborări în anii 1980 la redacție, „Ioana Bogdan”)
  • Eugen Baraga (maestru tipograf)
  • Radu Bărbulescu (secția Monitoring; crainic; colaborator al redacției)
  • Ion Boacă (secția Monitoring)
  • Constantin Calcianu (șef al secției Monitoring)
  • Ion Cicală (secția Monitoring; administrație)
  • Roger Constantinescu (secția Monitoring)
  • Ion Dumitru (secția Monitoring; serv. tehnic al redacției; proprietarul editurii „Ion Dumitru Verlag”)
  • René de Flers (secția cercetări și arhivă)
  • Anneli-Ute Gabányi (secția cercetări și arhivă)
  • Paul Gafton (secția cercetări și arhivă)
  • Ion Gheorghe
  • Arpad Gherghel (ex-comandor)
  • Dan Ionescu (arhitect; secția cercetări și arhivă; colaborări sporadice, incl. la “mese rotunde”)
  • Musinée Kistenfeger (secția de evaluare)
  • Aurelia Leicand (în 1989/90 pensionară; probabil ex-secretară a Anei Pauker)
  • Ștefan Maluschek (producing; serviciul tehnic pentru studiouri)
  • Gabriel Neagu (secția de evaluare)
  • Emil Neuzil (subsecția monitoring a departamentului central de știri „News & Current Affairs”)
  • Nuri Resuloğlu (Ozel Nuri Resul, redactor în departamentul Tătar-Bașkir; originar din Constanța)
  • Cornelia Petratu (colaborări la redacție)
  • Carmen Pompey-Cojocaru “Anca Croitoru” (secția cercetări și arhivă; colaborări sporadice la redacție)
  • Constantin Prelipceanu (secția Monitoring)
  • Michael Shafir (n. Peter Michael Frisch; secția cercetări și arhivă)
  • Grigore Singurel (n. Efim Ciuntu-Krimerman)
  • Vladimir Socor (fiul lui Matei Socor; secția cercetări și arhivă; specializare: Republica Moldova)
  • Constantin Sporea (șef al secției Monitoring)
  • Dan Stancu (secția cercetări și arhivă)
  • Șerban Stănciulescu (redacția muzicală)
  • Mihai Sturdza (secția cercetări și arhivă; ex-diplomat și interpret în Franța)
  • Andrei Ștefănescu (secția de evaluare)
  • Crisula Ștefănescu (soția lui „Horia Costescu”; secția cercetări și arhivă)
  • Valentina Ursu
  • Boris Vieru
  • Cornelia Vissarion Mănuceanu (soția lui Vasile Mănuceanu, scriitoare; emisiunea Tribuna Satelor)

Administrație și secretariat[modificare | modificare sursă]

  • Liselotte Antonescu
  • Florica Delescu
  • Martha von Klimesch
  • Irma Kurdighian (sora lui “Ion Turcu”)
  • Helene Lahni
  • Victoria Mylonadi
  • Irina Moschuna-Sion
  • Valer Pop
  • Alina Sandu
  • Viorica Steriopol
  • Anca Tillo Vorvoreanu
  • Hermine Wolf
  • Alice Zwoelfer
  • ș.a.

Redacția din Paris (redactori și colaboratori externi)[modificare | modificare sursă]

Corespondenți din România[modificare | modificare sursă]

  • Brândușa Armanca (Timișoara)
  • Florin Ciucaș (Oradea)
  • Leontin Cupar (Baia Mare)
  • Lia Lucia Epure (Timișoara)
  • Liviu Man (Cluj-Napoca)
  • Alexandru Mihalcea (Constanța)
  • Horațiu Pepine (București)
  • Andreea Pora (București)
  • Ilie Șerbănescu (București; colaborator extern; economist; ex-ministru)
  • Sorin Șerb (București, acum BBC)
  • Gilda Lazăr (fost redactor la Dreptatea, apoi la România liberă, acum manager la JTI)
  • Marilena Rotaru ( București, realizatoare de programe culturale la TVR, autoarea serialului de televiziune "Memoria exilului românesc")

Printre colaboratorii sporadici s-au numărat: Gabriel Andreescu, Andrei Cornea, Octavian Paler, Horia Roman Patapievici, Dorel Șandor, Tia Șerbănescu și Dumitru Tinu.

Alte personalități[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mihail Bumbeș, Un simbol: Europa Liberă. În: Evenimentul zilei, nr. 4989, 20 Februarie 2007]
  2. ^ Potrivit unor date difuzate în publicațiile pentru uz intern.
  3. ^ Cine l-a injunghiat pe Emil Georgescu?, 2 februarie 2004, Jurnalul Național, accesat la 13 iulie 2012
  4. ^ Relatearea lui Radu Dochioiu, alias Rudy Rusch, 20 noiembrie 2007, Marian Garleanu, România liberă, accesat la 13 iulie 2012
  5. ^ a b c PORT.ro - Război pe calea undelor
  6. ^ a b Cold Waves, film documentar, Odeon Films, 2007
  7. ^ Ibidem
  8. ^ http://www.coldwaves.ro/ ; http://www.cinemagia.ro/news.php?news_id=7860
  9. ^ Lista angajaților la BBC România (1939-2000)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Jacob Popper: În culisele Europei Libere, ed. Victor Frunză, București, 1992
  • Ioana Măgură Bernard, Directorul postului nostru de radio, ed. Retromond, București, 1994
  • „Securitatea contra Radio Europa Liberă”, Richard Cummings, 2011, Editura Adevărul - recenzie
  • Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine, Mircea Carp, 2013 - recenzie

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Multimedia

Vezi și[modificare | modificare sursă]