Banat

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Stema Banatului
Banatul istoric

Banatul este o provincie istorică împărțită astăzi între România, Serbia (Banatul Sârbesc) și o foarte mică parte din Ungaria.

În perioada dominației Coroanei Maghiare au fost numite „banaturi” toate comitatele de graniță, conduse de un ban: Banul de Severin, Banul de Belgrad, Banul de Sabăț. Denumirea s-a limitat mai târziu la actuala provincie „Banat” de Timișoara. Inițial, numele regiunii Banatului se leagă de (Turnu) Severin, Banatul de Severin și de succesorii istorici ai acestuia Banatul de Lugoj-Caransebeș, și Banatul de Timișoara, formațiuni politice, militare și administrative cu rolul de marcă în cadrul sistemului defensiv antiotoman. La originea Banatului românesc actual, Banatul de Severin a fost organizat Regele Andrei al II-lea (12051235) incă din 1228, ca o regiune înființată la hotarele Țaratului româno-bulgar pentru paza graniței Regatului maghiar și restabilirea influenței Bisericii latine în regiune. În această periaodă, sunt pomenite Banatul de Severin, Banatul de Belgrad și Banatul bulgăresc 1365.

Pentru prima dată numele de Banatus Temesvariensis sau Banatus Temesiensis a fost folosit în rapoartele lui Luigi Ferdinando Marsigli din ultimul deceniu al secolului al XVII-lea și în textul tratatului de pace de la Karlovitz (1699). Pentru români, regiunea a mai fost cunoscută și sub denumirea de Temișana.

Regiunea a constituit o parte unitară, componentă a Regatului Ungariei, apoi, din secolul al XVI-lea, a Imperiului Otoman, după care a fost înglobat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea în Arhiducatul Austriei, devenit apoi Imperiul Austriac. După 1867, a făcut parte din partea maghiară a Imperiul Austro-Ungar, iar în urma Primul Război Mondial, Banatul a fost împărțit pe linii etnice între cele trei state naționale ale căror etnii locuiau zona, Iugoslavia, România și Ungaria. Proclamarea Republicii Bănățene în anul 1918, a fost o încercare de păstrare a unității Banatului multietnic și multiconfesional, eșuată însă din cauza promisiunilor făcute înainte de război de Antantă României și a pretenților teritoriale emise de Serbia.

Suprafața Banatului[modificare | modificare sursă]

Banatul istoric însuma o suprafață de 28 526 km2. Diverse surse indică cifre ușor diferite de aceasta. La împărțirea provinciei, în 1919, României i-a fost atribuită o suprafață de 18 966 km² (aproximativ 2/3 din total), Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor 9 276 km², (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei 284 km² (aproximativ 1% din total)[1].

Organizare administrativă[modificare | modificare sursă]

Teritoriul istoric al Banatului cu împărţirea sa în 1919-1924

Teritoriul istoric al Banatului este, astăzi, împărțit astfel:

Trei mari orașe, care n-au făcut parte din Banatul istoric, și-au extins, de-a lungul vremii, teritoriile administrative în Banat unde au, astăzi, cartiere:

Relieful[modificare | modificare sursă]

Dunele de nisip de la Deliblata.

Granițele naturale ale Banatului sunt râurile Mureș și Tisa, Dunărea și masivele Poiana-Ruscă și Retezat.

Relieful Banatului este foarte divers: începând din vest, spre est, formele de relief se succed în trepte: câmpia joasă, câmpia înaltă, dealurile și, în final munții. Unele masivele muntoase bănățene constituie ramura vestică a Carpaților Meridionali. Acestea sunt, de la nord la sud, munții Țarcu cu vârfurile Țarcu-Căleanu (2190 m), Baicu (2123 m), Bloju (2192 m) și Muntele Mic (1.806 m) precum și Munții Cernei cu vârful Poiana Mare (1363 m).
Munții Poiana Ruscă (1.359 m) și Munții Banatului cu diviziunile Semenic (1.447 m), , Aninei, Dognecei, Almăjului și Locvei fac parte din Carpații Occidentali [3].

Dealurile piemontane apusene constituie cam o treime din teritoriul Banatului istoric. Altitudinea acestora variază între 200 și 400 de metri. La nord de râul Timiș se află dealurile Lugojului, Lăpugiului, depresiunea Făgetului și dealurile Lipovei, iar la sudul acestui râu, dealurile Pogănișului, Dognecei, Oraviței și Depresiunea Carașului.

Câmpia înaltă ( altitudine peste 100 metri, până la 140 metri) este reprezentată de câmpiile Vingăi, Buziașului, Gătăii și Fizeșului. Câmpiile cu altitudini intermediare, cuprinse între 100 - 130 metri, sunt câmpiile Hodoni, Duboz, Tormac, Jamu Mare, Arad și Sannicolau Mare, iar Câmpia joasă (altitudine sub 100 metri), este reprezentată de luncile râurilor, zona inundabilă dinainte de amplele lucrări de regularizare. Aceste câmpii, componente ale Câmpiei Panonice reprezintă o altă treime a suprafeței bănățene[4].

Între formele de relief ale Banatului nu pot fi omiși cei doi vulcani stinși de la Lucareț și Gătaia: Piatra Roșie (altitudine 211 metri), respectiv Șumigu (altitudine 200 metri). De asemenea, cea mai mare întindere de nisipuri din Europa, astăzi stabilizată și acoperită cu vegetație, Dunele de nisip de la Deliblata, (Serbia).

Demografie[modificare | modificare sursă]

Harta etnică a Banatului sârbesc (1930)

Vezi și Paore

Evoluția organizării administrative[modificare | modificare sursă]

  • secolul al X-lea - secolul al XI-lea - Ducat (după alte opinii voievodat): Glad, Ahtum, Cinad
  • secolul al XII-lea - 1552 - organizare după modelul carolingian pe comitate: Timiș (prima atestare în 1175), Cenad (1187), apoi Caraș (1200) și altele (Cuvin, Horom, etc.) cu o existență efemeră.
    • în paralel, din 1233, cu unele întreruperi, a funcționat o marcă, Banatul de Severin, cuprinzând partea estică a Banatului și părți din Mehedinți; după cucerirea Severinului de către otomani, în 1524, acesta și-a încheiat existența.
    • a continuat să coexiste cu aceste structuri administrative și vechea organizare a românilor în districte, dintre care 8 au dobândit un statut de districte privilegiate: Lugoj, Sebeș, Caraș, Bârzava, Mehadia, Almăj, Comiat și Ilidia; documentele vremii au menționat și alte districte românești: Cuiești, Bel, Chery, Icuș, Beregsău, Lypko, Duboz, Bujor, Fârdea, Sugya, Mănăștiur, Horom, Jupani, Recaș, Sculea, Marginea, Făget.
  • 1552 - 1716 - vestul Banatului fiind cucerit de către otomani, a fost organizat Pașalâcul Timișoara, divizat la rându-i în sangeacuri (=steaguri).
    • părțile răsăritene, neocupate de turci, au format, până în 1658, anul trădării lui Ákos (Acațiu) Barcsay, o marcă a principatului transilvan, Banatul de Lugoj-Caransebeș; din acest an și până la cucerirea austriacă din 1716, cu unele excepții temporare, întregul teritoriu bănățean a fost inclus în pașalâc.
Timişoara în Harta Iosefină a Banatului, 1769-1773
  • 1716 - 1776 - Banatul a fost împărțit în districte și în subdiviziuni ale acestora, cercuri; numărul și întinderea acestora au suferit mai multe modificări
  • 1776 - 1778 - Banatul a fost împărțit în patru cercuri mari, iar acestea în domenii[5].
  • 1778 - 1849 - prin cedarea Banatului către Ungaria, s-a revenit la organizarea administrativă pe comitate, inițial acestea coexistând cu un district militar pe granița cu Imperiul Otoman și cu Țara Românească
  • 1849 - 1860 - Banatul a fost scos de sub administrația maghiară și a format, împreună cu teritoriile de la vest de Tisa, entitatea administrativă cu sediul la Timișoara numită Voivodina sârbească și Banatul timișan
  • 1860 - 1919 - reintegrat Ungariei, Banatul a fost reorganizat pe comitate, iar acestea împărțite în plăși; după Republica Banat, care s-a dorit a fi un stat multietnic si multi confesional, organizat după modelul elvețian, a urmat o perioadă de ocupație sârbească, una de ocupație franceză și, de la 3 august 1919, a fost instalată administrația românească în estul Banatului[6].
  • 1919 - 1950 - Banatul românesc a fost divizat inițial în două județe, Timiș-Torontal și Caraș-Severin, apoi în trei, Timiș-Torontal, Severin și Caraș.
  • 1950 - 1968 - organizare administrativă după model sovietic, pe regiuni divizate în raioane; inițial, până în 1952, au fost trei regiuni mai mici, Arad (doar parțial în Banat), Severin și Timișoara, apoi, până în 1956, doar două, Arad și Timișoara, pentru ca în final să rămână una singură, Timișoara, din 1960 redenumită Banat.
  • 1968 - prezent - prin revenirea la organizarea administrativ - teritorială pe județe, Banatul românesc a fost împărțit în cinci județe, unul singur fiind integral bănățean, Timișul.

Cronologie[modificare | modificare sursă]

Turnul Medieval Ciacova.
  • 14 apr.535 prin Novella XI împăratul bizantin Justinian înființa arhiepiscopia Justiniana Prima sub a cărei jurisdicție intra și teritoriul banatic ,prin cives-urile de la Litterata (pe malul stâng al Dunării, în dreptul cetății Novae) și Recidiva (Vărădia, fostă Arcidava)
  • 731 a fost desființată de către împăratul Leon al III-lea, Isaurul, arhiepiscopia Justiniana Prima
  • 787 la al doilea conciliu de la Niceea a participat și episcopul Ursus "al avarilor"
  • 1002 (în jur de) Ahtum s-a botezat la Vidin unde a primit suzeranitatea bizantină
  • după 1002 Ahtum a construit la Morisena o mânăstire închinată Sf. Ioan Botezătorul, unde a adus călugări bizantini
  • în jurul lui 1028 țara lui Ahtum a intrat în componența regatului lui Ștefan I [7].
  • 1347 - 1349 - epidemie de ciumă neagră în Banat[8].
  • 1552, 24 iunie - trupele otomane ale sultanului Soliman al II-lea au început asedierea cetății Timișoara; garnizoana de circa 2500 de soldați, în parte mercenari, conduși de Stefan Losonczy, rezistă eroic
  • 1552, 30 iulie - apărătorii cetății cedează, iar partea centrală și de vest a Banatului a devenit posesiune a sultanului; partea de est, cu populație preponderent românească, așa numitul Banat de Lugoj-Caransebeș, a fost alipită Transilvaniei [9].
    • Inițial sançak-urile (steagurile) nou create au fost alipite Rumeliei, dar ulterior acestea au format o entitate administrativă separată, Eyâlet-i Temeșvar, adică Pașalâcul Timișoara. Acesta era condus de un beglerbeg, pașă cu două tuiuri[10].
  • 1582 - Epidemie de ciumă în zona Caransebeșului[11].
  • 1593 - răscoală a bănățenilor împotriva ocupației otomane, condusă de vlădicul Teodor, împreună cu Ioan din Lugoj și un anume Iancu; răsculații au cucerit mai multe fortărețe, dar în final, neprimind sprijinul promis de principele Sigismund al Transilvaniei, au fost înfrânți [12].
  • 1688 - răscoală a trupelor otomane din cetatea Timișoara [13].
  • 1690 - printr-un decret (iradea) imperial revoluționar, sultanul a acordat, pentru prima dată în imperiu și numai pentru teritoriul Pașalâcului Timișoara, proprietatea asupra pământului pentru cei care îl lucrau[14].
  • 1696-1698 - tentativă habsburgică ratată de cucerire a Banatului
  • 1716, 5 august - Eugeniu de Savoia a obținut o victorie hotărâtoare asupra oștilor otomane în bătălia de la Petrovaradin (azi suburbie a Novi Sadului) [15].
  • 1716, sfârșitul lunii septembrie - trupele imperiale habsburgice au început asediul cetății Timișoara. Prima a căzut, la 1 octombrie, suburbia Palanca Mare, actualul cartier Fabric.
  • 1716, 12-13 octombrie - garnizoana otomană a acceptat condițiile capitulării; Prințul Eugen de Savoia a preluat cetatea de la ultimul ei comandant otoman, Mehmed pașa.
  • 1716, până la sfârșitul lunii noiembrie - campania antiotomană în Banat a continuat sub conducerea generalului conte Claude Florimond Mercy d’Argenteau. Au mai fost cucerite cetățile Panciova și Palanca Nouă.
  • 1717, 6 august - austriecii au cucerit Belgradul, apoi Orșova, ultima fortificație a Banatului.
  • 1718, 21 iulie - s-a semnat tratatul de pace de la Passarowitz[16].
  • 1737 - 1740 - perioada cea mai cumplită din istoria Banatului imperial, marcată de o serie de evenimente care au zguduit societatea și au secătuit-o de energie:
    • 1737 - 1739 - război turco - austriac ale cărui lupte s-au purtat, în mare parte, pe teritoriul bănățean
    • 1738 - răscoală a românilor bănățeni
    • februarie 1738 - epidemie de ciumă, ultimele cazuri fiind înregistrate în sudul și vestul provinciei în 1740 [17].
  • 1738, 18 septembrie - prin tratatul de pace de la Belgrad, austriecii au pierdut Oltenia, districtele sud-dunărene, insula Ada-Kaleh, fortul Elisabeta, aflat pe malul drept al Dunării, față în față cu cetatea Ada-Kaleh, iar prin protocolul din 7 martie 1741 au pierdut și cetatea Orșovei Vechi; în plus tratatul i-a obligat să demoleze totalitatea fortificațiilor bănățene, exceptând Timișoara; în fine, protocolul din 3 iunie 1741, semnat la Caransebeș, a stabilit hotarul dintre cele două imperii în zona Banatului[18].

Harta iozefină a Banatului (senzitivă), 1769–72[modificare | modificare sursă]

Planşa 1: Szõreg, Deszk, Újszeged Planşa 2: Klárafalva Planşa 3: Fără localităţi Planşa 4: Gyálla, Ráckeresztúr, Rabé, Újszentiván Planşa 5: Beba Veche, Beba mică, Dedénszeg, Pordeanu, Kiszombor Planşa 5a: Fără localităţi Planşa 6: Novi Kneževac, Sanad Planşa 7: Banatsko Aranđelovo Planşa 8: Fără localităţi Planşa 9: Cenad Planşa 10: Fără localităţi Planşa 11: Čoka, Sânnicolau Mic Planşa 12: Fără localităţi Planşa 13: Dudeştii Vechi, Vălcani Planşa 14: Sânnicolau Mare, Saravale Planşa 15: Igriş, Satu Mare, Sânpetru Mare Planşa 16: Bezdin, Felnac, Munar, Sânpetru German, Secusigiu Planşa 17: Aradu Noul, Bodrogu Nou, Zădăreni Planşa 18: Padej Planşa 19: Iđoš Planşa 20: Nerău, Mokrin, Teremia Mare, Teremia Mică Planşa 21: Bašaid Planşa 22: Periam, Sânpetru Mic, Variaş Planşa 23: Felnac, Gelu Planşa 24: Aradu Nou, Fântânele, Sânnicolau Mic, Şagu Planşa 25: Frumuşeni Planşa 26: Fără localităţi Planşa 27: Bočar, Novo Miloševo Planşa 28: Banatsko Veliko Selo, Chichinda Mare, Comloşu Mic Planşa 29: Bulgăruş, Comloşu Mic, Grabaţ, Lenauheim Planşa 30: Biled, Satchinez Planşa 31: Bărăteaz, Călacea, Mănăştur, Orţişoara, Satchinez, Vinga Planşa 32: Fibiş, Firiteaz, Fiscut, Maşloc, Seceani, Vinga Planşa 33: Alioş, Chesinţ, Gutenbrun, Neudorf Planşa 34: Lipova, Ususău Planşa 35: Belotinţ, Chelmac Planşa 36: Fără localităţi Planşa 37: Novi Beče Planşa 38: Novo Miloševo Planşa 39: Masztord, Novi Kozarci, Srpska Crnja Planşa 40: Checea, Jimbolia, Radojevo Planşa 41: Becicherecu Mic, Iecea Mare, Iecea Mică Planşa 42: Carani, Cerneteaz, Corneşti, Dudeştii Noi, Sânandrei Planşa 43: Bencecu, Murani, Pişchia Planşa 44: Buzad, Nadăş Planşa 45: Coşarii, Cuveşdia, Dorgoş, Labaşinţ, Pătârş, Şiştarovăţ Planşa 46: Bata, Bruznic, Lalaşinţ, Zăbalţ Planşa 47: Bulci Planşa 48: Fără localităţi Planşa 49: Kumane Planşa 50: Fără localităţi Planşa 51: Fără localităţi Planşa 52: Cenei Planşa 53: Beregsău Mare/Mic, Bobda, Săcălaz, Sânmihaiu Român, Utvin Planşa 54: Timişoara Planşa 55: Giarmata, Ianova, Izvin, Recaş, Remetea Mare Planşa 56: Brestovăţ, Recaş, Topolovăţu Mare Planşa 57: Bara, Brestovăţ, Ghizela, Racoviţa, Secaş, Ticvaniu Mare Planşa 58: Bara, Bata, Boldur, Făget, Mănăştiur, Oţelu Roşu, Ohaba Lungă Planşa 59: Bata, Birchiş, Săvârşin Planşa 60: Pojoga, Sălciva Planşa 61: Fără localităţi Planşa 62: Elemir, Melenci, Taraš Planşa 63: Iancaid, Jitişte Planşa 64: Novi Itabej, Toracul Mare, Toracul Mic Planşa 65: Sânmartinu Sârbesc Planşa 66: Diniaş, Parţa, Peciu Nou Planşa 67: Chişoda, Giroc, Moşniţa Nouă, Şag, Uliuc, Urseni Planşa 68: Bazoş, Bucovăţ, Dragşina, Cărpiniş, Moşniţa Nouă Planşa 69: Belinţ, Ghizela, Racoviţa, Topolovăţu Mare Planşa 70: Balinţ, Belinţ, Bethausen, Coşteiu, Mănăştiur, Pădurani, Păru Planşa 71: Bethausen, Dumbrava, Ierşnic, Mănăştiur, Traian Vuia Planşa 72: Curtea, Făget, Margina Planşa 73: Bulza, Coşeviţa, Coşteiu de Sus, Homojdia Planşa 74: Aradac, Becicherecu Mare Planşa 75: Clec Planşa 76: Fără localităţi Planşa 77: Foeni, Giulvăz, Ivanda, Meda, Rudna Planşa 78: Cebza, Macedonia, Obad, Petroman Planşa 79: Jebel, Pădureni, Unip Planşa 80: Chevereşu Mare, Racoviţa, Sacoşu Turcesc Planşa 81: Boldur, Buziaş, Ohaba-Forgaci, Racoviţa Planşa 82: Belinţ, Boldur, Coşteiu , Darova, Lugoj Planşa 83: Bârna, Fârdea, Tapia, Traian Vuia Planşa 84: Curtea, Dumbrava, Făget, Fârdea, Tomeşti Planşa 85: Pietroasa Planşa 86: Ecica Planşa 87: Botoš Planşa 88: Boka, Neuzina Planşa 89: Giera, Ghilad, Modoş, Sărcia, Šurjan Planşa 90: Ciacova, Dolaţ, Ghilad, Voiteg Planşa 91: Cerna, Folea Planşa 92: Niţchidorf, Tormac, Vermeş Planşa 93: Sacoşu Mare, Silagiu Planşa 94: Gavojdia, Lugoj, Ştiuca, Victor Vlad Delamarina Planşa 95: Bârna, Criciova, Fârdea, Gavojdia, Lugoj, Nădrag Planşa 96: Fără localităţi Planşa 97: Fără localităţi Planşa 98: Fără localităţi Planşa 99: Farkašdin, Idvor, Perlez Planşa 100: Orlovat, Tomaševac Planşa 101: Banatska Dubica, Jarkovac Planşa 102: Konak, Livezile Planşa 103: Banloc, Denta, Deta Planşa 104: Birda, Denta, Deta, Gătaia Planşa 105: Ersig, Gherteniş, Şoşdea Planşa 106: Fârliug, Ramna, Vermeş, Visag Planşa 107: Fârliug, Gavojdia, Ştiuca Planşa 108: Cărăvan, Jena, Sacu, Tincova Planşa 109: Fără localităţi Planşa 110: Fără localităţi Planşa 111: Fără localităţi Planşa 112: Čenta, Opovo, Sakule Planşa 113: Fără localităţi Planşa 114: Dobrica, Ilanđža Planşa 115: Fără localităţi Planşa 116: Gaiu Mic, 	Moraviţa, Veliki Gaj Planşa 117: Gătaia, Jamu Mare Planşa 118: Berzovia, Biniş, Bocşa, Fizeş Planşa 119: Bocşa, Ezeriş, Ocna de Fier Planşa 120: Brebu, Copăcele, Fârliug, Zorlenţu Mare Planşa 121: Caransebeş, Constantin Daicoviciu, Copăcele, Obreja, Păltiniş Planşa 122: Glimboca, Oţelu Roşu, Zăvoi Planşa 123: Fără localităţi Planşa 124: Fără localităţi Planşa 125: Sefkerin Planşa 126: Padina Planşa 127: Alibunar, Seleuş Planşa 128: Janošik, Sân Mihai Planşa 129: Jamu Mic, Mărghita, Vatin Planşa 130: Jamu Mare, Veliko Središte Planşa 131: Doclin, Dognecea, Forotic Planşa 132: Lupac, Reşiţa Planşa 133: Brebu, Ezeriş, Păltiniş, Târnova Planşa 134: Buchin, Caransebeş, Turnu Ruieni Planşa 135: Obreja, Zăvoi Planşa 136: Marga Planşa 137: Fără localităţi Planşa 138: Iabuca Planşa 139: Satu Nou Planşa 140: Fără localităţi Planşa 141: Uljma, Vlaicovăţ Planşa 142: Iablanca, Mesici, Pavliš, Râtişor, Srediştea Mică, Vârşeţ Planşa 143: Forotic, Gudurica, Marcovăţ Planşa 144: Dognecea, Goruia, Ticvaniu Mare Planşa 145: Caraşova, Goruia, Lupac, Reşiţa Planşa 146: Fără localităţi Planşa 147: Buchin, Bolvaşniţa, Bucoşniţa Planşa 148: Turnu Ruieni Planşa 149: Fără localităţi Planşa 150: Belgrad Planşa 151: Panciova, Starčevo Planşa 152: Fără localităţi Planşa 153: Doloave Planşa 154: Izbište, 	Parta, Potporanj, Zagajica Planşa 155: Banatska Subotica, Berlişte, Coştei, Oreşaţ, Straja, Voivodinţ Planşa 156: Grădinari, Oraviţa, Sălciţa, Vărădia, Vrani Planşa 157: Ciudanoviţa, Oraviţa, Ticvaniu Mare Planşa 158: Fără localităţi Planşa 159: Fără localităţi Planşa 160: Armeniş, Slatina-Timiş Planşa 161: Fără localităţi Planşa 162: Fără localităţi Planşa 163: Omoliţa Planşa 164: Bavanište Planşa 165: Deliblata Planşa 166: Dupljaja, Grebenaţ Planşa 167: Berlişte, Biserica Albă, Crvena Crkva, Jasenovo, Kruščica, Vračev Gaj Planşa 168: Berlişte, Ciuchici, Răcăşdia Planşa 169: Ciclova Română, Oraviţa Planşa 170: Fără localităţi Planşa 171: Luncaviţa Planşa 172: Domaşnea, Teregova Planşa 173: Fără localităţi Planşa 174: Fără localităţi Planşa 175: Fără localităţi Planşa 176: Banatski Brestovac, Pločica Planşa 177: Cuvin, Gaj Planşa 178: Banatska Palanka , Dubovac Planşa 179: Kusić, Socol Planşa 180: Ciuchici, Kaluđerovo, Naidăş, Sasca Montană, Socol Planşa 181: Ciclova Română, Sasca Montană Planşa 182: Bozovici, Prigor Planşa 183: Cornea, Iablaniţa, Lăpuşnicel, Mehadica Planşa 184: Cornea, Cornereva, Mehadia Planşa 185: Fără localităţi Planşa 186: Pojejena Planşa 187: Moldova Nouă, Pojejena Planşa 188: Dalboşeţ, Lăpuşnicu Mare Planşa 189: Bănia, Bozovici, Dalboşeţ, Eftimie Murgu, Prigor Planşa 190: Iablaniţa, Prigor Planşa 191: Mehadia Planşa 192: Fără localităţi Planşa 193: Moldova Nouă Planşa 194: Sicheviţa Planşa 195: Fără localităţi Planşa 196: Topleţ Planşa 197: Băile Herculane Planşa 198: Fără localităţi Planşa 199: Berzasca, Sicheviţa Planşa 200: Fără localităţi Planşa 201: Coramnic, Jupalnic, Tufari Planşa 202: Fără localităţi Planşa 203: Fără localităţi Planşa 204: Plavişeviţa Planşa 205: Eşelniţa, Orşova Planşa 207: Sviniţa Planşa 208: Tişoviţa Planşa 000: ro/hu/de/Legendă Harta originală de ansamblu
Banatul în hărțile iozefine (senzitivă), 1769-1772. (Click pe planșa dorită)

Imagini din Banat[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Some basic...
  2. ^ genealogy.ro, Banat...
  3. ^ Hațegan, Banatul
  4. ^ Hațegan, Habitat, pag. 8-11
  5. ^ Feneșan, Administrație... pag. 78-79
  6. ^ Muntean
  7. ^ Suciu, Monografia...
  8. ^ Hațegan, Habitat...
  9. ^ Popoviciu
  10. ^ Muntean, pag.112
  11. ^ Muntean, pag.117
  12. ^ Popoviciu, pag. 239-240
  13. ^ Muntean, pag.111
  14. ^ Hațegan, Habitat..., pag. 60, 74
  15. ^ Pârvu
  16. ^ Feneșan, Administrație..., pag.14-15
  17. ^ Feneșan, Administrație... pag. 68
  18. ^ Feneșan, Administrație..., pag. 68-69

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Some Basic Info on Banat - pe site-ul genealogy.ro
  • Banat Denomination's - pe site-ul genealogy.ro
  • Vasile Docea, A la recherche du Banat disparu [1], în Le Banat: Un Eldorado aux confins, Université de Paris-Sorbonne (Paris IV), 2007, p. 53-63
  • Feneșan, Costin - Administrație și fiscalitate în Banatul imperial 1716 - 1778, Editura de Vest, Timișoara, 1997, pag. 78-79
  • Hașdeu, B.P. - Românii bănățeni din punctul de vedere al conservatorismului dialectal și teritorial, București 1896, de la Universitatea București, 2005
  • Hațegan, Ioan -Banatul
  • Hațegan, Ioan - Habitat și populație în Banat (secolele XI-XX), editura Mirton, Timișoara, 2003, pag. 8 - 11
  • http://istoriabanatului.wordpress.com/
  • Madgearu, Alexandru - Contribuții privind datarea conflictului dintre ducele bănățean Ahtum și regele Ștefan I al Ungariei, Banatica, Reșița, 12, 1993, 2, p. 5-12
  • Madgearu, Alexandru - Geneza și evoluția voievodatului bănățean din secolul al X-lea, Studii și Materiale de Istorie Medie, 16, 1998, p. 191-207
  • Mărculeț Ioan, Mărculeț Cătălina, Mărculeț Vasile, Observații privind credincioșii greco-catolici în cadrul structurii confesionale a populației din Banat (1930-2002), Viața Creștină nr. 6 (316), p. 20-21, Cluj-Napoca, 2005.
  • Mărculeț, Ioan, Mărculeț, Cătălina - Germans in Romania between the 1930s and the 2002s – geographical aspects, Forum geografic, Volume VIII, Issue 8, 2009 (http://forumgeografic.ro/wp-content/uploads/2009/8/Marculet.pdf).
  • Muntean, Vasile V. - Contribuții la ISTORIA BANATULUI, Timișoara, 1990, pag.77, 94-96, 109-113, 136-139, 234.
  • Pârvu, Daniel - Ocuparea si anexarea Banatului (1716-1718). Organizarea administrativă a acestuia, , Quaestiones disputatae (revistă studențească de istorie și arheologie), nr. 2 - 2004, Univ. de Vest, Timișoara
  • Popoviciu, George - Istoria românilor bănățeni, Lugoj, 1904, pag. 215.
  • Suciu, I. D. și Constantinescu, Radu - Documente privitoare la istoria Mitropoliei Banatului, volumul I, Ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1980.
  • Suciu, I. D. - Monografia Mitropoliei Banatului, ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1977, pag. 34, 36-38, 44.
  • Wolf, Josef - Entwicklung der ethnischen Struktur des Banats 1890–1992 (Atlas Ost- und Südosteuropa / Hrsg.: Österreichisches Ost- und Südosteuropa-Institut; 2: Bevölkerung; 8 = H/R/YU 1, Ungarn/Rumänien/Jugoslawien), Gebr. Borntraeger Verlagsbuchhandlung, Berlin – Stuttgart, 2004, ISBN 3-443-28519-8
  • Wolf, Josef - Das Banat als historische Region, Thede Kahl, Michael Metzeltin, Mihai-Răzvan Ungureanu (ed.), Rumänien. Raum und Bevölkerung. Geschichte und Geschichtsbilder. Kultur. Gesellschaft und Politik heute. Wirtschaft. Recht und Verfassung. Historische Regionen, (= Österreichische Osthefte; 48), Wien, Münster, 2006, pp. 903–932, ISBN 3-7000-0593-8

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Nume de locuri din Banat, Vasile Ioniță, Editura Facla, 1982
  • Dicționarul toponimic al Banatului, Vasile Frățilă, Viorica Goicu, Rodica Suflețel, Universitatea din Timișoara, Facultatea de Filologie, Centrul de Științe Sociale, 1986
  • Românii din Banatul iugoslav între cele două războaie: 1918-1941, Gligor Popi, Editura de Vest, 1996
  • Interferențe româno-sârbe în Banat în secolul al XIX-lea, Alexandru Radovan, Editura Excelsioar Art, 2003
  • Cultura și cărturarii bănățeni în deceniile independenței, Ion Iliescu, Comitetul de Cultură și Educație Socialistă al Județului Timiș, 1977
  • Banatul cnezial până la înstăpânirea Habsburgică (1718), Avram Andea, Editura Banatica, 1996
  • Nobilimea românească din Banat în secolele XVI-XVI: origine, statut, studiu genealogic', Ligia Boldea, Editura Banatica, 2002
  • Banatul în lumina arheologiei, Liviu Mărghitan, Facla, 1979
  • Banatul în lumina arheologiei: (secolele VII-XII e.n.), Liviu Mǎrghitan, Editura Facla, 1985
  • Banatul de la origini pînă acum (1774), Johann Jakob Ehrler, Costin Feneșan, Editura Facla, 1982
  • Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Francesco Griselini, Costin Feneșan, Editura Facla, 1984
  • Itinerare arheologice bănățene, Luminița Munteanu-Dumitriu, Editura Sport-Turism, 1988
  • Banatul în evul mediu: studii, Viorel Achim, Ed. Albatros, 2000
  • Unitatea poporului român: contribuții istorice Bănățne, I. D. Suciu, Editura Facla, 1980
  • Marea Unire reflectată în presa românească din Banat: 1918-2002, Aurel Turcuș, Constantin C. Gomboș, Editura Excelsior Art, 2003
  • Banatul între secolele IV - IX: Meșteșuguri și ocupații tradiționale, Mircea Mare, Editura Excelsior Art, 2005
  • Cronica Banatului, Nicolae Stoica de Hațeg, Editura Facla, 1981
  • Unirea din 1918 și poziția șvabilor bănățeni, William Marin, Editura Facla, 1978
  • Cultură și umanism în Banat: secolul XVII, Doru Radosav, Editura de Vest, 2003
  • Un model de interculturalitate activă , Banatul românesc, Ștefan Buzărnescu, Editura de Vest, 2004
  • Încercare de istorie politică și naturală a Banatului Timișoarei, Francesco Griselini, Costin Feneșan, Editura Facla, 1984
  • Cultura românească în Banat: secolul al XIX-lea, Ioan Viorel Boldureanu, Editura Helicon, 1994
  • Școală și societate: contribuție la cunoașterea formării elitelor românești din Banat în secolul al XIX-lea, Mihai Pârvulescu, Editura Excelsior Art, 2003
  • Școală și comunitate în secolul al XIX-lea: circularele școlare bănățene, Nicolae Bocșan, Valeriu Leu, Presa Universitară Clujeană, 2002
  • Monografia Banatului: Situația geografică, locuitorii, comunele, Vol. 1, Ioan Lotreanu, Editura Inst. de Arte Grafice "Țara"
  • Neoliticul Banatului, Vol. 1, Gheorghe Lazarovici, Editura Muzeul de Istorie al Transilvaniei, 1979
  • Lupta pentru limbă românească în Banat: apărarea și afirmarea limbii române, la sfîrșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Petru Oallde, Editura Facla, 1983
  • Descoperiri arheologice din Banatul Românesc: repertoriu, Sabin Adrian Luca, Cosmin Suciu, Editura Altip, 2006
  • Arheologia satului medieval din Banat, Dumitru Țeicu, Editura Muzeul de Istorie al Județului Caraș-Severin, 1996

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Etnografie