Mongolia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Salt la: Navigare, căutare
Monggol ulus.svg
Монгол Улс
Mongol Uls

Ţara Mongolia
Drapelul Mongoliei
Stema Mongoliei
Drapel Stemă
Deviză: Nu are
Imn naţionalBügd Nairamdakh Mongol

Localizarea Mongoliei

Capitală Ulaanbaatar
47°55′ N 106°53′ E
Oraş principal Ulaanbaatar
Limba oficială Mongola
Sistem politic Republică parlamentară
 - Preşedinte Tsakhiagiyn Elbegdorj
 - Prim-ministru Sükhbaataryn Batbold
Independenţă 11 iulie 1921 
Suprafaţă  
 - Total 1.564.116 km² km² (Locul 18)
 - Apa (%) 0,6%
Populaţie  
 - {{{an}}} 2.791.272 loc. (Locul 134)
 - Densitate 1/km² loc./km² ({{{Densitate-loc}}})
PIB {{{PIB_PPC_an}}}
 - Total $$5,236 miliarde (Locul 151º)
 - Per capita $$2.046
Monedă Tugrug (MNT)
Fus orar UTC+7/+8
Zi naţională {{{Zi-naţională}}}
Domeniu Internet .mn
Prefix telefonic +976

Mongolia (Монгол Улс în mongolă) este o republică în Asia Centrală, învecinându-se la nord cu Rusia şi la sud cu Republica Populară Chineză. A fost centrul Imperiului Mongol în secolul 13, dar a fost condusă de dinastia manciuriană Qing, din secolul 18 si până la formarea, cu asistenţă sovietică, a unui guvern independent (în 1921). Ca urmare a prăbuşirii Uniunii Sovietice, Mongolia a adoptat o formă de guvernare democratică. A optsprezecea ţară din lume ca suprafaţa, Mongolia are foarte puţin teren arabil: predomină stepa, alături de munţi(în nord si vest) si Deşertul Gobi in sudul ţării. Cca. 30 la sută din populaţia ţarii este alcatuită din nomazi sau semi-nomazi, budişti de rit tibetan şi de etnie mongolă. Capitala Ulaanbaatar concentrează peste 50 la sută din populaţie.

Cuprins

[modifică] Istorie

În secolul 13, Mongolia a fost centrul unui Imperiu Mongol, cel mai mare imperiu cu suprafaţă continuu-terestră din istoria lumii. După mai mult de un secol, Imperiul Mongol şi-a sfârşit existenţa, iar Mongolia a redevenit un teritoriu fracturat de lupte interne, ceea ce a permis, în 1636, cucerirea Mongoliei Interioare de către dinastia Qing, şi, în 1691, supunerea celei Exterioare (propriu-zise). Ambele regiuni şi-au declarat independenţa în anul 1911, dar numai Mongolia Exterioară şi-o poate menţine, datorită sprijinului rusesc. După Revoluţia Rusă din Octombrie 1917, trupe chinezeşti au reocupat Mongolia Exterioară în 1919, dar s-au văzut prinse la mijloc în Războiul civil rus - conflictul dintre "Albi" şi Armata Roşie, extins şi în teritoriul extra-mongol - şi s-au retras în anul 1921. În 1924, a fost proclamată Republica Populară Mongolă. Mongolia s-a aliniat politicii sovietice. Acei oameni politici care au cerut o cale mai puţin dependentă, precum Bodoo sau Dandzan, au fost înlăturaţi şi executaţi sumar. În anul 1928, Horloogiin Cioibalsan a preluat puterea. Sub conducera sa, colectivizarea forţată, epurările, ca şi distrugerea mănăstirilor lamaiste din 1937 au provocat moartea a 10 000 de persoane.

În al doilea război mondial, URSS a apărat Mongolia de invazia japoneză în bătălia de la Halhin Gol. Trupe mongole au participat la ofensiva sovietică împotriva Japoniei, desfăşurată în Mongolia Interioară - august 1945 (Operaţiunea "Furtună de August"). Pericolul prezentat de trupe mongole ocupând porţiuni ale Mongoliei Interioare a provocat recunoaşterea de către Republica Chineză a independenţei Mongoliei Exterioare, cu prevederea unui referendum în jurul acestei opţiuni. Referendumul a avut loc la 20 octombrie 1945, şi, potrivit evidenţei oficiale, 100% din electorat s-a pronunţat în favoarea independenţei. După proclamarea Republicii Populare Chineze, cele două ţări şi-au acordat recunoaşterea reciprocă la data de 6 octombrie 1949.

La moartea lui Cioibalsan, în Moscova - 26 ianuarie 1952, Yumjaagiyn Tsedenbal a preluat puterea. În 1956, şi, din nou, în 1962, 'cultul personalităţii' lui Cioibalsan a fost condamnat oficial. Mongolia a continuat să fie strâns legată de Uniunea Sovietică, mai ales după ruptura sino-sovietică de la sfârşitul anilor 1950. În momentul vizitei lui Tsedenbal la Moscova, din august 1984, parlamentul i-a anunţat oficial retragerea, înlocuindu-l cu Jambyn Batmonh.

În 1990, Partidul Revoluţionar al Poporului Mongol a cedat controlul unic al guvernării, permiţând deschiderea drumului ce avea să ducă la noua constituţie din 1992, prin care era abolită Republica Populară şi se genera un regim statal hibrid, parlamentar-prezidenţial.

Limba mongolă aparţine familiei de limbi altaice. Este o limbă aglutinantă, vorbită de către cca. 5,7 milioane de persoane în întreaga lume.

[modifică] Politică

Articol principal: Politica Mongoliei

Noua constitutie a mongoliei a fost adoptata pe 12 feb. 1992, si introduce multipartidismul.

Presedintele este ales de catre popor cu vot direct pe un mandat de 4 ani, el este si seful armatei.

Presedintele este cel care il numeste in functie pe primul ministru, are dreptul de-a dizolva guvernul, drept de initiativa si drept de veto.

Din data de 17 oct. 1961, Mongolia face parte din grupul Natiunilor Unite.

De-a lungul istoriei principalul aliat al mongoliei a fost URSS, care o ajuta economic si militar.

In 1986 Mongolia si-a restabilit relatiile cu China, care erau destul de reci din cauza repatrierii chinezilor din 1983. Din 1990, Mongolia si-a deschis relatii cu SUA, Japonia,UE, ramane insa dependenta de Rusia si China.

[modifică] Economie

Articol principal: Economia Mongoliei

Economia Mongoliei este centrată pe agricultură şi minerit. Cea mai mare parte a populaţiei trăieşte de pe urma păstoritului, cuprinzănd, în special, bovine, ovine, caprine, cabaline şi cămile (bactriene). Multe instalaţii industriale au fost închise cu tranziţia spre capitalism şi sfârşitul Uniunii Sovietice, stat care menţinea fabricile, în mare parte deficitare. Mineritul are ca principale produse: petrolul, cărbunele şi cuprul, împreună cu exploatări mai mici, de molibden, tungsten, şi fosfaţi. La capătul deceniilor de economie de stat, a avut loc tranziţia - de multe ori, dureroasă - către capitalism. Astăzi, Mongolia are peste 30 000 de întreprinderi independente, situate, în special, în şi în jurul capitalei. În afara oraşelor, cei mai mulţi mongoli se ocupă cu păstoritul de subszistenţă.

PIB este de cca. 420$ per capita. Deşi PIB este în creştere din 2002, statul este încă angajat în surclasarea unui deficit bugetar major. Guvernul mongol a remediat o imensă datorie externă către Rusia (11 miliarde $) în anul 2004, printr-o plată de 300 milioane $; cuantumul redus a fost acceptat datorită dificultăţilor şi pierderilor de vieţi umane din Mongolia erei sovietice. Mongolia a aderat la Organizaţia Mondială a Comerţului în 1997 şi exportă caşmir, minerale şi produse alimentare în Rusia, SUA, China, Japonia, Italia, alături de alte ţări.

[modifică] Demografie

Articol principal: Demografia Mongoliei

[modifică] Cultură

Articol principal: Cultura Mongoliei

[modifică] Legături externe


Flag of Mongolia.svg Mongolia --- Mongoli --- Limba mongolă

Apărare  • Aşezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie  •
 • Economie  • Educaţie  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Oraşe  • Politică  •
 • Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal  • •

În alte limbi