Germania

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Republica Federală Germania (în germană Bundesrepublik Deutschland), denumită colocvial Germania (Deutschland, sens literal: "ţara germană"), este un stat în Europa Centrală. Face parte din organizaţii internaţionale importante precum Consiliul Europei (1951), OCDE, Uniunea Vest-Europeană (1954), OTAN (1955), Uniunea Europeană (1957), ONU (1973), OSCE şi din zona euro.

Cuprins 1 Geografia 2 Istorie 2.1 Papi germani 3 Guvernul şi politica de stat 4 Organizarea politico-administrativă 5 Economia 6 Cultura şi ştiinţa 7 Vecini 8 Vezi şi 9 Legături externe

[modifică] Geografia

Suprafaţa totală a teritoriului ţării este de 357.021 km², relieful fiind preponderent muntos.

Germania are o climă temperată, cu o temperatură medie anuală de 9°C. Temperatura în ianuarie variază de la -6°C până la 1°C, în timp ce temperatura lunii iulie variază între 16°C şi 20°C. Precipitaţiile sunt mai mari în sud, unde se înregistrează 1.980 mm pe an, majoritatea sub formă de zăpadă.

Capitala Germaniei este Berlin.

[modifică] Istorie

Comunitatea şi limba germană au apărut cu mii de ani în urmă, însă ca stat Germania a apărut abia în 1871, când, sub conducerea cancelarului Otto von Bismarck s-a format Imperiul German, înglobînd partea de nord a Germaniei actuale - Confederaţia Germană de Nord (dominată de Prusia), apoi Bavaria (în germană: Bayern) precum şi diferite alte regiuni, excluzând însă părţile vorbitoare de germană din Austria. Acesta a fost cel de al doilea Reich german, tradus de obicei ca „imperiu”. Primul Reich — cunoscut timp de multe secole sub denumirea Sfântul Imperiu Roman de Naţiune Germană — provenea din divizarea Imperiului Franc în 843, existând sub diverse forme până în anul 1806. Cel de-al Treilea Reich (şi ultimul) a fost cel al naziştilor; el a durat doar 12 ani, din 1933 până în 1945.

Germania, devenită una dintre marile puteri europene, s-a implicat în Primul Război Mondial prin aliatul ei Austro-Ungaria (1914). Germania a invadat de câteva ori Franţa. Războiul s-a încheiat în 1918, şi, ca una din urmări, împăratul Germaniei a fost forţat să abdice. În Tratatul de la Versailles, de după război, Germania a fost considerată responsabilă pentru război.

v • d • m Istoria Germaniei
Antichitatea
Triburile germanice
Perioada migraţiilor
Imperiul Francilor
Evul mediu
Sfântul Imperiu Roman
Colonizarea răsăritului
Apariţia naţiunii germane
Confederaţia Rinului
Confederaţia Germană
Confederaţia Germană de Nord
Imperiul German
Imperiul German
Primul război mondial
Republica de la Weimar
Republica de la Weimar
Germania Nazistă
Germania nazistă
Al doilea război mondial
Germania postbelică
Germania între 1945-1990
Ocupaţia şi împărţirea
Expulzarea germanilor
RDG
RFG
Reunificarea Germaniei
Germania în zilele noastre
Germania
Alte subiecte germane
Istoria militară
Tabel cronologic
Istoria germanei
[Editează acest format]

Unii politicieni consideră că condiţiile grele impuse Germaniei prin Tratatul de la Versailles din 1919 şi problemele economice ale crizei economice mondiale începând cu 1929 i-au permis partidului nazist al lui Hitler, NSDAP, să obţină un procentaj mare din sufragii şi în cele din urmă să formeze un nou guvern în 1933, cu Hitler în funcţia de cancelar. Anul următor Hitler a preluat tot controlul, devenind şeful statului şi scăpând de opoziţie prin violenţă. În 1935, antisemitismul a devenit o politică oficială de stat în Germania, justificată formal prin Legile de la Nürnberg (Nürnberger Gesetze). Un moment important în istoria Germaniei îl reprezintă unirea cu Austria. Evenimentul, cunoscut sub numele de Anschluss („alipire”), s-a petrecut la 12 martie 1938 şi reprezintă unul din paşii importanţi ai regimului nazist din Germania spre război. Germania făcut o alianţă cu Italia şi Japonia numită Axa Berlin-Roma-Tokio. Politica lui Hitler de a anexa ţările vecine a culminat la 1 septembrie 1939 cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa.

În prima parte a războiului Germania a avut succese militare, câştigând controlul asupra principalelor teritorii din Europa, unei mari părţi a URSS şi nordului Africii. În 1941, naziştii au pus în aplicare Holocaustul ca politică de stat, bazată pe argumente şi pretexte rasiste, de exterminare în masă a milioane de evrei şi alte naţionalităţi. Între 1942-1943 balanţa în război s-a schimbat, succesele trecând de partea Aliaţilor împotriva Germaniei, printre care URSS, Marea Britanie şi Statele Unite ale Americii. La finele lunii aprilie 1945, Hitler şi-a recunoscut eşecul total şi s-a sinucis. La 8 mai 1945 Germania a capitulat necondiţionat.

În urma cererilor făcute de Stalin la conferinţele de la Ialta şi Potsdam, provinciile germane situate la est de râurile Odra (Oder) şi Neisse (Neiße) — Pomerania, Silezia, oraşul hanseatic Danzig (astăzi Gdansk în Polonia) şi Prusia Răsăriteană — au fost anexate de Polonia şi URSS. Cei mai mulţi locuitori germani ai acesor regiuni, aproximativ 10 milioane înainte de război, au fost expulzaţi. În jur de 2 milioane dintre aceştia şi-au pierdut viaţa în război şi în cadrul procesului de expulzare („Vertreibung”).

În urma războiului, Germania a fost împărţită în patru „zonede ocupaţie”, controlate de puterile aliate Franţa, URSS, Regatul Unit şi Statele Unite. Berlinul a fost de asemeni divizat în patru sectoare controlate de aceste puteri. Scindarea a culminat prin constituirea în 1949 pe teritoriul Germaniei a două state germane: partea de apus s-a numit Republica Federală Germania (RFG, Germania de Vest sau Bundesrepublik Deutschland), iar partea de răsărit, orientată spre URSS, s-a numit Republica Democrată Germană (RDG, DDR, Germania de Est sau de Răsărit).

Germania de vest şi-a recuperat rapid nivelul de dinaintea războiului, devenind o putere economică importantă a Europei. În 1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane s-au reunificat, prin aceea că landurile fostei RDG au aderat oficial la RFG, adoptând şi constituţia RFG. Tratatul care a definit această reunificare se numeşte „Doi plus patru” (a fost încheiat de cele două state germane şi cele patru puteri care deţineau suveranitatea asupra întregii Germanii: SUA, Marea Britanie, Franţa şi URSS).

Statul unit este acum una dintre cele mai importante ţări din Uniunea Europeană şi din lume.

[modifică] Papi germani

În total au existat opt papi germani:

• Grigore al V-lea (996-999) (numele laic: Bruno von Kärnten).
• Clement al II-lea (1046-1047) (Suidger, Graf von Morsleben und Hornburg). Este îngropat în Domul din Bamberg.
• Damasus al II-lea (1048) (Poppo von Brixen).
• Leon al IX-lea (1049-1054) (Bruno Graf von Egisheim-Dagsburg). A contribuit la declanşarea Marei Schisme din 1054.
• Victor al II-lea (1055-1057) (Gebhard Graf von Dollnstein-Hirschberg).
• Ştefan al IX-lea (1057-1058) (Friedrich Herzog von Lothringen).
• Adrian al VI-lea (1522-1523) (Adriaan Florisz Boeyens).
• Benedict al XVI-lea (2005-) (Joseph Alois Ratzinger).

[modifică] Guvernul şi politica de stat

Din punct de vedere constituţional Germania este o democraţie republicană federală, Formă de guvernământ este parlamentară în care şeful guvernului este ales de către parlament şi confirmat de către preşedintele statului .

Cancelarul este ales cu majoritate absolută de către Bundestag pe o perioada de 4 ani, si are dreptul de a numi şi elibera din funcţie pe miniştri.Deţine aşa-numita Richtlinienkompetenz, prin care formulează in linii mari sarcinile fiecărui ministru. Membrii parlamentului sunt aleşi la fiecare patru ani printr-un vot proporţional personalizat. La acest sistem de vot, alegătorii dispun de 2 voturi, care pot fi date şi la partide diferite. Cu primul vot se hotărăşte după sistemul majoritar, care anume candidat să reprezinte circumscripţia electorală respectivă în Bundestag (candidat ales direct), iar cu al doilea vot se alege, după un sistem proporţional, partidul dorit în Bundestag. Candidaţii aleşi direct capătă un loc în Bundestag, chiar în cazul când partidul lor obţine mai puţine locuri în Bundestag.

Puterea judiciară are ca organ superior Bundesverfassungsgericht, care poate să dea ultima decizie peste toate actele legislative sau de administraţie. Din 1998 şi pâna în iulie 2005 a fost la putere la nivelul Germaniei o coaliţie parlamentară aşa-numită Roşu-Verde, adică între Social-Democraţi (SPD) şi Verzi-ecologişti (B90 / Die Grünen).

La 21 iulie 2005 preşedintele Horst Köhler a dizolvat parlamentul , ca urmare a votului de neîncredere pe care l-a primit cancelarul de atunci Gerhard Schröder (SPD) la 1 iulie în parlament. Ca urmare, la 18 septembrie 2005 au avut loc din nou alegeri federale, în urma cărora a venit la putere coaliţia guvernamentală "negru-roşu" dintre partidele CDU/CSU şi SPD.

Următoarele alegeri federale vor avea loc în anul 2009.

[modifică] Organizarea politico-administrativă

În legea fundamentală germană, Germania (Deutschland) este definită ca republică federală (Bundesrepublik) formată din următoarele landuri:

• Landul şi capitala sa

Land		Locuitori	Portal (Germană)	Capitală
(1)	Baden-Württemberg	10.694.215	(Portal)	Stuttgart
(2)	Bavaria	12.423.000	(Portal)	München
(3)	Berlin	3.386.929	(Portal)	Berlin
(4)	Brandenburg	2.567.220	(Portal)	Potsdam
(5)	Brema	663.642	(Portal)	Bremen
(6)	Hamburg	1.737.000	(Portal)	Hamburg
(7)	Hessa	6.089.000	(Portal)	Wiesbaden
(8)	Mecklenburg-Pomerania Inferioară	1.726.000	(Portal)	Schwerin
(9)	Saxonia Inferioară	8.002.916	(Portal)	Hanovra
(10)	Renania de Nord-Westfalia	18.079.686	(Portal)	Düsseldorf
(11)	Renania-Palatinat	4.059.000	(Portal)	Mainz
(12)	Saarland	1.057.502	(Portal)	Saarbrücken
(13)	Saxonia	4.301.267	(Portal)	Dresda
(14)	Saxonia-Anhalt	2.523.000	(Portal)	Magdeburg
(15)	Schleswig-Holstein	2.823.000	(Portal)	Kiel
(16)	Turingia	2.373.000	(Portal)	Erfurt

[modifică] Economia

Economia germană este una dintre cele mai solide şi mai puternice din lume.

Localizată în centrul Europei, Germania a trecut peste perioada de maximă sărăcie (după Tratatul de la Versailles), transformîndu-se într-o ţară cu o industrie puternică ce exportă în întreaga lume, cu o calitate comparabilă cu cea japoneză. Deşi Tratatul de la Versailles a lăsat ţării serioase probleme economice, după al doilea război mondial, industria germană a maşinilor, electrocasnicelor şi a produselor pentru sănătate a crescut în mod impresionant, ţara transformându-se în a treia putere economică mondială (după Statele Unite şi Japonia) şi prima putere din Europa.

Actualmente PIB-ul atinge 28.700 € pe cap de locuitor (măsurat după paritatea puterii de cumpărare). În prezent Germania este cea mai importantă putere economică a Europei, cu un Produs Intern Brut de aprox. 2.200 miliarde euro, şi ţara cu cele mai multe exporturi la nivel mondial (inclusiv pe Piaţa internă europeană). Cu o infrastructură dezvoltată şi cu un nivel de viaţă bun, Germania este una dintre ţările cele mai industrializate din lume.

În ultimii ani insă creşterea economică a fost aproape de zero, iar deficitul bugetar depăşeste limita de 3% din PIB stabilită de Uniunea Monetară Europeană prin Tratatul de la Maastricht. Şomajul afectează peste 5 milioane de cetăţeni, acesta fiind cea mai gravă problemă a societăţii, acum imbătrânită şi sufocată de datorii şi cheltuieli exagerate pentru protecţia socială. Până acum reunificarea a costat partea vestică peste 1.500 miliarde euro pentru transferuri spre noile landuri federale. Între timp, cu mici excepţii, "peisajele înfloritoare" promise de cancelarul Helmut Kohl cu ocazia reunificării au ramas un vis îndepărtat pentru mulţi germani din estul ţării, cu toate că e adevărat că standardul de viaţă a crescut cu mult. Economia noilor landuri nu reuşeste să facă faţă concurenţei din Piaţa Internă Europeană.

Date economice
Indicator economic	Valoare
Creştere PIB	1,7%
Compoziţie PIB pe ramuri	agricultură: 1%, industrie: 31%, servicii: 68%
Rata inflaţiei	1,6% pe an
Forţa de muncă	42,63 milioane
Forţa de muncă distribuită pe sectoare	agricultură: 2,8%, industrie: 33,4%, servicii: 63,8%
Rata şomajului	8,4%
Şomaj	peste 3 milioane de cetăţeni
Buget de stat	1.200 miliarde euro
Cheltuieli de stat	1.300 miliarde euro
Deficit bugetar	80 miliarde euro
Datorie publică	65,8% din PIB

[modifică] Cultura şi ştiinţa

Contribuţiile germane la cultura mondială sunt numeroase. Germania a fost locul de naştere al unor renumiţi compozitori precum Ludwig van Beethoven, Johann Sebastian Bach, Johannes Brahms şi Richard Wagner; poeţi precum Johann Wolfgang von Goethe şi Friedrich Schiller; filosofi ca Immanuel Kant, Georg Hegel, Karl Marx sau Friedrich Nietzsche; de asemenea, oameni de ştiinţă de calibrul lui Albert Einstein sau Max Planck.

O mică selecţie de aspecte culturale specifice:

• Muzica Germaniei
• Bundesliga
• Oktoberfest

Sărbători publice
Dată	Nume în română	Nume local	Note
1 ianuarie	Anul Nou	Neujahr
6 ianuarie	Cei Trei Crai de la Răsărit (Boboteaza)	Heilige Drei Könige	în Bavaria, Baden-Württemberg, Saxonia-Anhalt
variabil	Vinerea Mare	Karfreitag
variabil	Lunea Paştilor	Ostermontag
1 mai	Ziua Muncii	Tag der Arbeit
variabil	Ridicarea la Cer	Christi Himmelfahrt
50 zile de la Paşti	Rusalii	Pfingsten
variabil	Corpus Christi	Fronleichnam	în Bavaria, Baden-Württemberg, Hessa, Renania de Nord-Westfalia, Renania-Palatinat, Saarland şi în unele comunităţi din Saxonia şi Turingia.
15 august	Ridicarea la cer a Mariei	Mariä Himmelfahrt	în Saarland şi în comunităţiile din Bavaria cu populaţie majoritar catolică
3 octombrie	Ziua naţională a Germaniei	Tag der Deutschen Einheit	sărbătoarea reunificării Germaniei, din 1990
31 octombrie	Ziua Reformaţiei	Reformationstag	în Mecklenburg-Vorpommern şi în Brandenburg
1 noiembrie	Toţi Sfinţii (Ziua Morţilor)	Allerheiligen	în Bavaria, Baden-Württemberg, NRW, Rheinland Pfalz şi Saarland
24 decembrie	Ajun de Crăciun	Heiligabend	(De fapt, 24 decembrie nu este zi de sărbătoare oficială)
25 decembrie	Prima zi de Crăciun	Erster Weihnachtstag
26 decembrie	A doua zi de Crăciun	Zweiter Weihnachtstag
31 decembrie	Ultima zi a anului (Revelion)	Silvester	(De fapt, 31 decembrie nu este zi de sărbătoare oficială)

[modifică] Vecini

Germania se învecinează cu nouă ţări europene: Danemarca, Olanda, Belgia, Franţa, Luxemburg, Elveţia, Austria, Republica Cehă şi Polonia. De asemenea Germania are ieşire directă la Marea Baltică şi la Marea Nordului.

[modifică] Vezi şi

• Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

[modifică] Legături externe

• de en fr es Deutschland.de (portalul oficial al Germaniei)
• de Informaţii despre Germania (de la Ministerul de Afaceri Externe al Germaniei)
• en Informaţii turistice referitoare la Germania (de la Oficiul Naţional German de Turism)
• en de Portaluri turistice (imagini şi informaţii)
• de ro Ambasada Germaniei la Bucureşti

v • d • m Germania — Germani — Limba germană
Apărare • Aşezări • Capitala • Climă • Conducători • Cultură • Demografie • Drapel • Economie • Educaţie • Faună • Floră • Geografie • Hidrografie • Împărţire administrativă • Istorie • Oraşe • Politică • Sănătate • Sport • Stemă • Turism
Atlas • Cioturi • Formate • Imagini • Portal

v • d • m Uniunea Europeană şi ţări candidate la extindere
Membri	Austria • Belgia • Bulgaria • Cipru • Danemarca • Estonia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Malta • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Suedia • Ţările de Jos • Ungaria
State cu statutul de candidat	Croaţia • Republica Macedonia • Turcia

v • d • m Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO / OTAN)
Belgia • Bulgaria • Canada • Danemarca • Estonia • Franţa • Germania • Grecia • Islanda • Italia • Letonia • Lituania • Luxemburg • Norvegia • Polonia • Portugalia • Regatul Unit • Republica Cehă • România • Slovacia • Slovenia • Spania • Statele Unite • Turcia • Ţările de Jos • Ungaria

v • d • m Ţări dezvoltate
Andorra • Australia • Austria • Belgia • Canada • Coreea de Sud • Danemarca • Elveţia • Finlanda • Franţa • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Israel • Italia • Japonia • Liechtenstein • Luxemburg • Monaco • Norvegia • Noua Zeelandă • Portugalia • Regatul Unit • San Marino • Singapore • Spania • Statele Unite ale Americii • Suedia • Taiwan • Ţările de Jos • Vatican

v • d • m Europa
State suverane	Albania • Andorra • Armenia² • Austria • Azerbaidjan¹ • Belarus • Belgia • Bosnia şi Herţegovina • Bulgaria • Cipru² • Croaţia • Danemarca¹ • Elveţia • Estonia • Finlanda • Franţa¹ • Georgia¹ • Germania • Grecia • Irlanda • Islanda • Italia • Kazahstan¹ • Letonia • Liechtenstein • Lituania • Luxemburg • Malta • Monaco • Muntenegru • Norvegia¹ • Polonia • Portugalia¹ • Regatul Unit • Republica Cehă • Republica Macedonia • Republica Moldova • România • Rusia • San Marino • Serbia • Slovacia • Slovenia • Spania¹ • Suedia • Turcia¹ • Ţările de Jos¹ • Ucraina • Ungaria • Vatican
Teritorii dependente şi autonome	Adjaria (Georgia) • Adîgheia (Rusia) • Akrotiri şi Dhekelia (Regatul Unit) • Åland (Finlanda) • Azore (Portugalia) • Başchiria (Rusia) • Cabardino-Balcaria (Rusia) • Calmîchia (Rusia) • Canare¹ (Spania) • Carelia (Rusia) • Catalonia (Spania) • Cecenia (Rusia) • Ceuta¹ (Spania) • Ciuvaşia (Rusia) • Corsica (Franţa) • Crimeea (Ucraina) • Daghestan (Rusia) • Feroe (Danemarca) • Friuli-Veneţia Giulia (Italia) • Găgăuzia (Republica Moldova) • Gibraltar (Regatul Unit) • Groenlanda¹ (Danemarca) • Guernsey (Regatul Unit) • Inguşetia (Rusia) • Jersey (Regatul Unit) • Karaciai-Cerkessia (Rusia) • Komi (Rusia) • Madeira¹ (Portugalia) • Man (Regatul Unit) • Mari El (Rusia) • Melilla¹ (Spania) • Mordovia (Rusia) • Muntele Athos (Grecia) • Nahicevan¹ (Azerbaidjan) • Neneţia (Rusia) • Osetia de Nord (Rusia) • Sardinia (Italia) • Sicilia (Italia) • Tatarstan (Rusia) • Trentino-Tirolul de Sud (Italia) • Ţara Bascilor (Spania) • Udmurtia (Rusia) • Valle d'Aosta
State nerecunoscute	Abhazia • Cipru de Nord¹ ³ • Kosovo³ • Nagorno-Karabah • Osetia de Sud • Transnistria
¹ O parte a teritoriului său sau teritorii dependente se află în afara Europei. ² O ţară se află în întregime în alt continent, dar are conecţiuni geopolitice mai puternice cu Europa. ³ Recunoscut parţial.