Gorali

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Gorali în munţii Tatra la începutul sec. XX
Gorali din Jabłonków
Casă de lemn tradiţională gorală din Silezia cehească, din vestul Carpaţilor Beskizi
Tineri gorali din Żywiec
Goral din Zakopane.

Goralii (în poloneză Górale (pronunția: gurale), respectiv în germană Goralen) sunt o populație pastorală de limbă poloneză care a fost atestată documentar ca ocupând compact începând din Evul Mediu anumite regiuni montane din sudul și sud-estul Poloniei cum ar fi Podhale în munții Beschizi respectiv Tatra în așezări rurale situate la înălțime nu departe de cunoscuta stațiune montană Zakopane cât și în preajma orașelor Zywiec și Nowy Sacz. Deși în prezent de religie catolică și parte integrală a națiunii poloneze, goralii reprezintă o etnitate distinctă atât din punct de vedere cultural cât și antropologic sau chiar lingvistic. Astfel, dialectul polonez pe care ei îl vorbesc conține un număr de cuvinte arhaice de origine română, între care magura (măgură), fluier, cătun, vatră, brânză, merende ("merinde") sau mlioara ("mioară"). Există o mulțime de păreri printre istorici și antropologi care confirmă (bazat de asemeni pe documentație substanțială) ipoteza originii române a goralilor, deși mulți istorici preferă, din motive neclare, posibil de natură politică, să-i numească mai degraba vlahi, sau, în mod eronat chiar „aromâni”, în loc de români.

În ultimul timp numeroși gorali din Polonia, îndeosebi din satul Koniakow, care e satul situat la cea mai mare altitudine din Polonia, își recunosc clar rădăcinile românești și arată un interes tot crescând față de România, pe care o văd ca un fel de "patrie originară".

Imigrările în sudul muntos al Poloniei au fost numeroase în evul mediu și sunt atestate documentar încă din sec. XIII, când ducele Cracoviei și Sandomirului, Bolesław, s-a însurat cu Cunigunda, fiica regelui Béla IV al Ungariei. Acesteia, ducele i-a dăruit în 1257 ținutul Sandețului, de la râurile Dunajeț și Poprad, unde potrivit legendei Sf. Cunigunda trăia și o populație pastorală de origine "valahă":

Valachorum vel Valacorum natio, rapto vivere asueta, in pecore pascande et ove nutrienda occupata, agmine facto ex Alpibus, quae Ungariam a Poloniae Regno disterminant, in quibus suas excercent pasturas, tenentque crebilia, frequenter in oppidum antiquae Sandecz hostiliter nocte, quo pavidior foret eorum iruptio, insiliebant, et in opidanos praedas, caedesque et spolia, ceteraque nefanda comitebant. [1]

Huțulii au fost deseori puși în legătură cu această populație.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ în: Długosz, Historiae Poloniae, Ediția Przedziecki, tomul I, Kraków, 1863, pag. 320

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Elena Daboveanu - Polska gwara górali bukowińskich w Rumunii. Przekład i przygotowanie wersji polskiej: Stanisław Gogolewski, Wrocław, Zakład Narodowy im. Ossolińskich, Wydawnictwo Polskiej Akademii Nauk, 1971.
  • Count Ludwik de Laveaux the Elder - Górale Bieskidowi zachodniego pasma Karpat. Rys etnograficzny zwyczajów i obyczajów włościan okolic Żywca. Skréśłił L. D., Kraków, 1851.
  • Ștefan Meteș, Emigrări românești din Transilvania în secolele XIII-XX (Cercetări de demografie istorică). Editura științifică, București, 1971. Capitolul II, pag. 25-44, Emigrări ale românilor din Transilvania în Polonia

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gorali