Gramatică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Gramatica unei limbi este ansamblul de reguli de folosire a acelei limbi. Acelaşi termen este folosit şi pentru ştiinţa care studiază astfel de reguli, ca ramură a unui studiu mai general al limbajului, numit lingvistică. Fiecare limbă are un set specific de reguli şi deci o structură gramaticală distinctă.
În mod tradiţional în domeniul gramaticii erau cuprinse doar două subdomenii: morfologia (modificarea formei cuvintelor) şi sintaxa (îmbinarea cuvintelor în propoziţii şi fraze). În prezent, lingviştii consideră ca aparţinînd tot gramaticii şi următoarele subdomenii, care studiază alte regularităţi ale limbii: fonetica, fonologia, ortografia, semantica şi pragmatica.
[modifică] Bibliografie (selectiv)
Lucrări româneşti de specialitate
- Gramatica limbii române, ediţia 2005, coordonată de Valeria Guţu Romalo, Editura Academiei, Bucureşti, 2005
- Mioara Avram,Gramatica pentru toţi, Editura Humanitas, Bucureşti, 2001
- Gheorghe Bulgăr, Limba română. Sintaxă şi stilistică, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti
- Valeria Guţu Romalo et al., Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, 2005
[modifică] Vezi şi
 |
Acest articol legat de lingvistică este un ciot. Puteţi ajuta Wikipedia prin completarea lui. |
