România socialistă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Defilare de 23 August

România socialistă se referă la istoria României în care ţara a fost guvernată de partidul Comunist Român. În această perioadă, ţara a fost cunoscută cu denumirile oficiale de Republica Populară Romînă şi, din 1965, Republica Socialistă România.

După încheierea celui de-al doilea război mondial, Uniunea Sovietică a făcut presiuni pentru includerea în guvernele postbelice a unor reprezentanţi ai Partidului Comunist, recent reintrat în legalitate, (partidul fusese interzis în 1924 ca urmare a acceptării tezei cominterniste „a dreptului popoarelor oprimate din România imperialistă la autodeterminare până la despărţirea de stat”)^[1], în vreme ce liderii necomunişti erau eliminaţi în mod constant din viaţa politică. Regele Mihai I a abdicat datorită presiunilor sovietice pe 30 decembrie 1947 şi a plecat in exil, în acelaşi timp fiind proclamată Republica Populară Română.

Pentru detalii, vezi articolul Republica Populară Românăvezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Stema Republicii Socialiste România

În primii ani de dominaţie comunistă, resursele secătuite de război ale României au fost exploatate de sovietici prin intermediul companiilor mixte româno-sovitice SovRom, înfiinţate după încheierea conflagraţiei mondiale pentru a masca jefuirea ţării, care se suprapunea uriaşelor despăgubiri de război plătite URSS-ului. Un mare număr de oameni (estimările variază de la 137 [1] la mai multe zeci de mii ^[2]) au fost închişi din motive politice, economice sau altele. Există mărturii despre numeroase cazuri de abuzuri, asasinate sau torturi aplicate unui mare număr de oameni, în principal în cazurile oponenţilor politici.^[3].

La începutul deceniului al şaptelea al secolului trecut, guvernul comunist român a început să treacă la acţiuni pentru creşterea gradului de independenţă faţă de Uniunea Sovietică.

Pentru detalii, vezi articolul Republica Socialistă Româniavezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

Steagul PCR

Nicolae Ceauşescu a fost ales noul Secretar General al PCR în 1965 şi şef al statului în 1967. Denunţarea invaziei sovietice a Cehoslovaciei din 1968 şi scurta relaxare a represiunii interne, l-a ajutat pe noul lider comunist de la Bucureşti să-şi creeze o imagine pozitivă în ţară şi în occident. Rapida creştere economică, susţinută de marile credite obţinute din vest, a scăzut gradual în intensitate până a ajunge la austeritate şi la represiune internă, care au avut ca rezultat Revoluţia din decembrie 1989 şi prăbuşirea regimului comunist.

Pentru detalii, vezi articolul Revoluţia română din 1989vezi articolele [[{{{2}}}]] şi [[{{{3}}}]]vezi articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] şi [[{{{6}}}]]vezi articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] şi [[{{{10}}}]].

[modifică] Vedeţi şi:

[modifică] Resurse internet

[2] Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România,
Ceausescu.org,
Memorialul Sighet,
Istorii ale fugii unor români din propria lor ţară
Culegere de poezii propangandistice, 1952
Denize Eugen - Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej, Memoria - revista gândirii arestate

Europa Răsăriteană în timpul Comunismului
Albania \| Bulgaria \| Cehoslovacia \| Republica Democrată Germană \| Ungaria \| Polonia \| România \| Iugoslavia Uniunea Sovietică: 1917-1927 • 1927-1953 • 1953-1985 • 1985-1991