Vasile Lupu
Vasile Lupu, (n. 1595 - d. 1661) a fost domnitor al Moldovei: aprilie 1634 - 13 aprilie 1653 și 8 mai 1653 - 16 iulie 1653.
Cuprins |
[modificare] Origine
Vasile Lupu era de origine din Albania, dar cu educație moldovenească, mama lui fiind, se pare, româncă. Tatăl său, Nicolae al lui Coci, a ajuns agă, iar el a ajuns vornic. Tronul l-a ocupat, ca și Matei Basarab al Munteniei, prin răscoala provocată împotriva grecilor noi veniți în țară, dar în timpul domniei tot grecii i-au fost cei mai buni prieteni.
Era bogat, ambițios, mândru, o fire împărătească și chiar și numele de Vasile și l-a dat după împărații din Bizanț. Date fiind împrejurările favorabile externe, ar fi avut o domnie linistită dacă n-ar fi avut ambiții mari, dacă nu se gândea și la stăpânirea Munteniei și chiar a Transilvaniei. Sprijinindu-se pe turci, a început intrigile împotriva lui Matei Basarab încă de la începutul domniei. Pe motivul că Matei nu vrea sa plătească jumătate din suma cheltuită pentru uciderea grecului Curt Celebi, care contribuia decisiv la intrigile de numire a domnitorilor, a intrat în Muntenia în 1637 unde a ars și jefuit până la Râmnic. Matei, ajutat și de oștile lui Gheorghe Rákóczi I, comandate de Ioan Kemény, l-a învins la Teleajen și l-a scos din țară.
[modificare] Relațiile cu celelalte țări române
În 1639, Lupu a obținut de la sultan un act de domnie în Muntenia pentru fiul său mai mare Ioan. Astfel că intră pentru a doua oară în Muntenia, cu ajutor tătăresc, dar nu s-a ales decât cu titlul de "Domn al Moldovei și Țării Românești", deoarece a fost înfrânt decisiv la Ojogeni.
Totuși, avem de la Vasile Lupu și un document emis la 1 noiembrie 1639 care are ca sigiliu stema unită a Moldovei și Țării Românești, care ulterior, a devenit stema oficială a Principatelor Române Unite la 24 ianuarie 1859. Cu Mitopolitul Joresi din Alba Iulia a făcut un plan de cucerire a Transilvaniei, mizând și pe ajutorul sultanului, însă nu a reusit. Într-o scrisoare adresată Porții otomane, scria că o treime din locuitorii Transilvaniei sunt români. Dupa moartea fiului său Ioan, a fost o perioadă în care a stat mai liniștit. În 1644 chiar se împacă cu cei doi domnitori din Muntenia și Transilvania. În amintirea acestei înțelegeri, Vasile ridică biserica Stela la Târgoviște, iar Matei pe cea de la Soveja, în Moldova. În 1646, Moldova suferă o invazie a tătarilor, iar mai târziu una a cazacilor conduși de hatmanul Bogdan Hmelnițki, după care Lupu a trebuit să dea în căsătorie fiului acestuia Timuș, pe fata sa cea mai mică, Ruxandra. Pe fata cea mai mare o măritase cu mare pompă după nobilul lituanian Janusz Radvil, în 1645.
[modificare] Sfârșitul domniei
Gheorghe Rakoczy al II-lea gândindu-se la tronul Poloniei, avea nevoie de un om devotat pe tronul Moldovei și îl găsi în boierul Gheorghe Ștefan. Acesta intră în Moldova în 1653 cu ajutorul lui Ioan Kemeny din partea lui Rakoczy și Diicul Spatarul, din partea lui Matei Basarab. Vasile fuge peste Nistru la Camenița dar se întoarce în scurt timp cu cazacii ginerelui său Timuș și iese învingător la Popricani, dar nu se mulțumește numai cu recâștigarea tronului, ci îl urmărește pe Gheorghe Ștefan și în Muntenia cu gândul de a se răzbuna pe Matei Basarab. Este însă învins în Bătălia de la Finta din 17 mai și pierde definitiv tronul. Fuge la cazaci, de acolo la tătari și apoi la Constantinopol, unde a fost închis în Cele Șapte Turnuri. După eliberare, încearcă zadarnic să-și recâștige tronul, dar în 1661 moare la Constantinopol. Ulterior,osemintele sunt aduse la Iași, fiind reinhumate în biserica Trei Ierarhi, alaturi de ceilalti membri ai familiei.
[modificare] Activitate culturală și religioasă
A zidit mai multe biserici, dintre care cea mai frumoasă este cea numită "Trei Ierarhi" (Academia Vasiliană) de la Iași, pe lângă care a înființat o școală și o tipografie. Domnia lui relativ lungă a asigurat un nou avânt culturii bisericești. Mai ales prin zelul Mitropolitului Varlaam, s-au tipărit mai multe cărți bisericești ("Carte românească de învățătura duminicelor de peste an" - Iași 1643 ; "Răspunsuri la Catehismul Calvinesc" - Suceava 1645), dar și o carte de legi, "Pravilele împărătești". În acest fel s-a mai făcut încă un pas important în introducerea limbii române în biserică și stat. "Predoslovia" domnitorului Vasile Lupu la "Cartea românească de învățătură" ("Cazania") a mitropolitului Varlaam, se adresa către "toată seminția românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă", arătându-se că s-a scris lucrarea pentru ca să "dăruim și noi acest dar limbii românești, carte pre limba românească". Prin prestigiul său personal pe plan intern și prin legăturile întinse în afară, Vasile Lupu a dat o nouă strălucire Principatului Moldovei. Influența lui în răsărit era așa de mare încît după dorința lui punea sau scotea din scaun Patriarhii din Constantinopol, Alexandria, și Ierusalim, pe care îi susținea cu banii săi. Intervenția lui Vasile Lupu l-a pus ca Mitropolit în Alba Iulia pe Ilie Iorest, în 1640.
[modificare] Surse:
- "Enciclopedia Cugetarea" 1940, de Lucian Predescu
- Revista "Magazin Istoric" nr. 1/ ianuarie/ 1982
- Andrei Calcea "Personalități orheiene", Chișinău, "Pontos", 2003
| Predecesor: Moise Movilă |
Domnitor al Moldovei 1634 - 1653 |
Succesor: Gheorghe Ștefan |
