László Tőkés
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
László Tőkés (n. 1 aprilie 1952, Cluj) este episcopul Eparhiei Reformate de Piatra Craiului, cu sediul în Oradea. La alegerile europarlamentare din 2007 a fost ales eurodeputat independent din partea României, obţinând 3,44% din totalul voturilor exprimate pe ţară.
Cuprins |
[modifică] Originea şi studiile
László Tőkés s-a născut la data de 1 aprilie 1952, în municipiul Cluj, în familia lui István Tőkés, preot reformat şi profesor la Institutul Teologic Protestant din Cluj şi al lui Erzsébet Vass. A urmat la rândul său studiile teologice la Institutul Teologic Protestant din Cluj (1971–1975).
[modifică] Activitatea sa până în 1989
După absolvirea facultăţii, în anul 1975, a fost numit ca preot al unei biserici reformate din Braşov, apoi la Dej. În anii 1981-1982 a contribuit la editarea revistei clandestine Ellenpontok, ceea ce a atras urmărirea sa de către Securitate. Publicarea unui articol în care a denunţat încălcarea drepturilor omului în România a atras mutarea sa disciplinară în comuna Sânpetru de Câmpie.
Din cauza opoziţiei manifestate faţă de autorităţile de stat şi bisericeşti, refuzând să se mute în Sânpetru de Câmpie, este îndepărtat din rândul preoţilor în anul 1984. Astfel, timp de 25 de luni (1984-1986) este în şomaj. Situaţia sa a ajuns pe agenda Comisiei de Relaţii Externe a Senatului Statelor Unite, care a intervenit pe lângă autorităţile comuniste din România.
Astfel, în anul 1986, i-a fost acordată permisiunea de a activa ca preot adjunct la parohia reformată din Timişoara. Pentru criticile aduse situaţiei din cadrul bisericii şi a planului demolării satelor din România este persecutat în repetate rânduri. După moartea lui Leo Peuker, preotul titular al parohiei, sprijinit de membrii Consiliului Parohial, László Tőkés a cerut episcopului de Oradea Laszlo Papp, să fie titularizat pe postul de preot paroh la Timişoara. Refuzul episcopului a fost unul din motivele conflictului dintre acesta şi László Tőkés.
În data de 31 octombrie 1988, cu prilejul Zilei Reformei (sărbătoare tradiţională în Biserica Reformată), László Tőkés a organizat la parohia sa o manifestare culturală, la care au luat parte şi membri ai trupei de teatru de limbă maghiară "Thalia" - trupă organizată pe lângă Casa de Cultură a Studenţilor din Timişoara. La acea manifestare s-au citit poezii care n-au fost pe placul autorităţilor, motiv pentru care atât Tőkés, cât şi membrii trupei "Thalia" au fost avertizaţi să nu mai organizeze asemenea manifestări. Totuşi, în 4 decembrie 1988 s-a organizat o a doua manifestare culturală la parohia reformată, motiv de interzicere vremelnică a trupei "Thalia".
László Tőkés a protestat faţă de desfiinţarea acestei trupe de teatru, iar protestul său a fost prezentat de Radio Budapesta în 28 mai 1989, astfel László Tőkés devenind cunoscut ca dizident.
O altă acţiune a sa prin care a nemulţumit autorităţile comuniste a fost întocmirea, împreună cu Janos Molnar, preot în Sebiş (judeţul Arad), a unui apel legat de planul de sistematizare a satelor, care a fost votat în 6 septembrie 1988 la şedinţa preoţilor din Protopopiatul Reformat de Timişoara (cu sediul pe atunci la Arad). În acel apel se cerea ca statul să construiască biserici şi case parohiale noi în locul celor care se plănuia să fie demolate, iar comunităţile religioase să nu fie dispersate când se va pune în practică sistematizarea satelor.
La data de 24 iulie 1989, Televiziunea Maghiară i-a luat un interviu lui László Tőkés, fapt care a înfuriat şi mai mult autorităţile. Ca urmare, episcopul Laszlo Papp a hotărît destituirea acestuia de la parohia din Timişoara şi mutarea sa în satul Mineu (judeţul Sălaj). Refuzul lui László Tőkés de a accepta hotărârea episcopului l-a determinat pe acesta să deschidă un proces la Judecătoria Timişoara pentru evacuarea preotului din locuinţa în care stătea - locuinţă proprietate a parohiei reformate. În 20 octombrie 1989 Judecătoria Timişoara emite o sentinţă prin care László Tőkés era obligat să evacueze locuinţa. Recursul acestuia este respins de către Tribunalul Timiş în data de 28 noiembrie 1989.
Conform somaţiei executorului judecătoresc, László Tőkés avea termen până la data de 15 decembrie 1989 să evacueze de bună voie locuinţa, fapt pe care acesta l-a adus la cunoştinţa enoriaşilor cu prilejul slujbei duminicale din 10 decembrie 1989.
[modifică] Rolul său în declanşarea Revoluţiei Române din 1989
Pe 16 decembrie 1989, organele Securităţii au încercat să-l ridice din casa sa parohială din Timişoara, ceea ce a generat protestul enoriaşilor reformaţi maghiari, cărora li s-a alăturat imediat un grup de enoriaşi baptişti conduşi de pastorul Petre Dugulescu. În scurt timp, grupului de credincioşi protestanţi adunaţi în faţa bisericii reformate din strada Timotei Cipariu din Timişoara s-au alăturat numeroşi trecători, mulţimea începând să scandeze lozinci anticomuniste. Acţiunea de protest a generat mişcarea populară din Timişoara, punctul de pornire al Revoluţiei române din 1989.
În data de 22 decembrie 1989, László Tőkés a fost numit membru în Consiliul Frontului Salvării Naţionale.
[modifică] Activitatea sa de după 1989
Imediat după revoluţie, László Tőkés a fost ales episcop al Eparhiei Reformate de pe lângă Piatra Craiului (cu sediul la Oradea), în locul lui Laszlo Papp, cu care fusese în conflict. În această calitate, a devenit copreşedinte al Sinodului Bisericii Reformate din România. De asemenea, a fost ales preşedinte de onoare al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România (1990-2004).
Prin unele declaraţii ale sale, de orientare naţionalistă, László Tőkés a pierdut o parte din simpatia de care se bucura în opinia publică românească imediat după Revoluţia română din 1989. În anul 2001 a fost sancţionat cu "mustrare scrisă" de către conducerea Uniunii Democratice a Maghiarilor din România. Ulterior s-a îndepărtat de această organizaţie, fiind unul din susţinătorii Uniunii Civice maghiare.
În anul 1996 devine preşedinte de onoare al Uniunii Mondiale a Maghiarilor. Apoi, în 1999, fondează Universitatea Creştină Partium, ocupând şi funcţia de preşedinte al Universităţii. În anul 2003 este ales ca preşedinte al Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania.
În anul 2007, episcopul a fost audiat de către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în vederea stabilirii dacă acesta a colaborat sau nu cu Securitatea[1]. Împotriva acestuia au existat mai multe acuze de colaborare, culminând cu publicarea în presă a unui presupus angajament al acestuia, document pe care CNSAS nu l-a considerat fondat întrucât nu fusese semnat. De altfel episcopul a declarat în mai multe rânduri că s-a încercat racolarea sa însă a refuzat. Cu majoritate de voturi, s-a decis că Tőkés nu a colaborat cu Securitatea.
La alegerile europarlamentare din 25 noiembrie 2007 a fost ales deputat independent din partea României în Parlamentul European, obţinând 3,44% din totalul voturilor exprimate pe ţară.
[modifică] Distincţii şi premii
- Premiul Berzsenyi (Ungaria, 1989)
- Premiul Bethlen Gábor (Ungaria, 1990)
- Nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Pace (1990)
- Premiul Roosevelt (Olanda, 1990)
- Doctor Honoris Causa al Regent University (Virginia Beach, USA, 1990)
- Doctor Honoris Causa al Academiei Teologice Reformate din Debreţin (Ungaria, 1990)
- Doctor Honoris Causa al Universităţii Hope College (Holland, Michigan, USA, 1991)
- Premiul Geuzenpenning (Olanda, 1991)
- Membru al Senatului de Onoare European (1992)
- Membru al Ordinului Cavalerilor Johanniţi (1993)
- Premiul Pro Fide (Finlanda, 1993)
- Premiul Bocskay (Ungaria, 1995)
- Distincţia Moştenirea Maghiară (Ungaria, 1996)
- Premiul pentu Minorităţi al Centrului CIEMEN din Catalonia (Barcelona, Spania, 1996)
- Marele Premiu Leopold Kunschak (Austria, 1998)
- Premiul Fidelitate (Ungaria, 1999)
- Marea Cruce a Ordinului Republicii Ungare
- Cetăţean de onoare al oraşelor Sárospatak (Ungaria), Odorheiu Secuiesc (România), al comunei Sîc (România), precum şi al sectoarelor V. şi XI. din Budapesta (Ungaria)
[modifică] Opera
- Unde-i numele Domnului, e şi libertatea (1990)
- Asediul Timişoarei ’89 (1990)
- With God, for the People (1990) – în traducere în limbile maghiară, olandeză, finlandeză
- E timpul pentru a vorbi (1993)
- O expresie şi ce e în spatele ei (1993) – în limba maghiară şi engleză
- În spiritul Timişoarei – Ecumenie şi reconciliere (1996) – în limba maghiară, română şi engleză
- Memento de Timişoara (1999)
- Asediul Timişoarei (Traducerea în limba română a volumului cu acelaşi titlu de Gelu Păteanu)
- Culegere de predici difuzate de emisiunea Vasárnapi Újság, Radio Kossuth (2003)
- Speranţă şi realitate (2004)
