Dialectele limbii maghiare
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Denumirile cele mai potrivite pentru variantele regionale ale limbii maghiare sunt „graiuri” şi „grupuri de graiuri”. Graiurile sunt numeroase, dar limba maghiară este totuşi unitară, aproximativ în aceeaşi măsură ca limba română, adică înţelegerea mutuală este în general posibilă între vorbitorii graiurilor, chiar şi atunci când nu vorbesc limba comună. Aceasta se datorează faptului că aceştia sunt concentraţi pe un teritoriu relativ restrâns din Bazinul Carpatic (circa 300.000 km²). O excepţie o constituie grupul de graiuri ale ceangăilor, mai ales subgrupul arhaic al acestora, pe care ceilalţi vorbitori de maghiară le înţeleg cu greu.
Oamenii din provincie, mai ales din mediul rural, vorbesc în grai, dar cunosc şi limba comună. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, folosirea graiurilor se restrânge în favoarea limbii comune. Graiurile limbii maghiare sunt cuprinse în nouă grupuri, fără ca acestea să se poată defini clar prin câte o serie de trăsături specifice. Multe trăsături sunt comune mai multor grupuri de graiuri, mai ales celor învecinate, existând un continuum dialectal. Diferenţele dintre grupurile de graiuri sunt mai ales fonetice, dar şi lexicale, mai puţin gramaticale. Cu cât se înaintează spre est, diferenţele dintre grupurile de graiuri se înmulţesc, şi din cauza faptului că se vorbesc în afara Ungariei.
[modifică] Istoricul studierii graiurilor maghiare
Atenţia cărturarilor s-a îndreptat asupra graiurilor încă în perioada din istoria limbii maghiare numită a maghiarei moderne. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în cadrul mişcării numită de „înnoire a limbii”, care avea ca scop, printre altele, eliminarea împrumuturilor din limba latină şi limba germană, una dintre sursele de cuvinte noi pentru limba literară în curs de normare a fost lexicul graiurilor. Din 1838 datează şi primul dicţionar dialectal maghiar (Magyar Tájszótár), editat prin grija Academiei Maghiare de Ştiinţe.
Prima lucrare ştiinţifică de anvergură despre graiurile maghiare, care ia în seamă în mod amănunţit şi aspectele diacronice (de istorie a limbii) este a lui Antal Horger, A magyar nyelvjárások (Graiurile maghiare), Budapesta, Kókay, 1934.
Lucrarea de referinţă a dialectologiei maghiare a fost realizată prin integrarea în studiu a principiilor geografiei lingvistice, sub forma atlasului graiurilor maghiare (A magyar nyelvjárások atlasza), redactat de László Deme şi Samu Imre, apărut în şase volume între 1968 şi 1977. În acesta era totuşi deficitar materialul referitor la graiurile din România. Acest neajuns a fost eliminat prin publicarea atlasului graiurilor maghiare din România (A romániai magyar nyelvjárások atlasza), cu materialul cules de László Murádin şi redactat de Dezső Juhász, apărut în nouă volume între 1995 şi 2004, sub auspiciile Societăţii Lingvistice Maghiare.
[modifică] Grupuri de graiuri
[modifică] Grupul graiurilor de la Tisa
Acestea sunt vorbite în regiunea Ungariei numită Tiszántúl („de dincolo de Tisa”), adică la est de cursul mijlociu al Tisei, cuprinzând şi extremitatea de vest a României, adică o parte din (judeţele Arad şi Timiş).
În pronunţare îi sunt caracteristice următoarele diferenţe faţă de limba standard:
| Fenomen | Graiurile de la Tisa | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|---|
| existenţa lui [e] („e” scurt închis) | [ɟɛrek] | gyerek [ɟɛrɛk] | copil |
| pronunţarea ca diftong descendent a vocalelor ó, ő, é | [jow] | jó | bun |
| [løɥ] | lő | trage (cu puşca) | |
| í [i:] („lung”) în locul lui é [e:] („e” închis lung) | níz | néz | priveşte |
| píz | pénz | bani | |
| fílsz | félsz | te temi | |
| lungirea vocalei dinaintea consoanelor l, r şi a semivocalei j de la sfârşitul silabei | [ɛ:lmɛnt] | elment | a plecat |
| [j] în loc de [l] | jány | lány | fată |
| existenţa la trecut şi a variantei scurte a verbelor cu rădăcina terminată în t | süttem | sütöttem | am fript |
Graiurile din nord-est din acest grup prezintă asemănări cu grupul de graiuri ardelean, inclusiv în lexic.
[modifică] Grupul de graiuri sudic
Acestea sunt vorbite la sud de Budapesta, între Dunăre şi Tisa, precum şi la vest de Dunăre, la sud de lacul Balaton, cuprinzând şi Voivodina (în Serbia), şi Banatul românesc.
Caracteristici fonetice:
| Fenomen | Graiurile sudice | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|---|
| ö în loc de e [ɛ] (deschis), în unele cazuri | embör | ember | om |
| mögitta | megitta | l-a băut/a băut-o/i-a băut/le-a băut | |
| mögötte | megette | l-a mâncat/a mâncat-o/i-a mâncat/le-a mâncat | |
| é [e:] („lung”) în loc de í [i:] (lung) accentuat | késér | kísér | însoţeşte |
| căderea lui l la sfârşit de silabă, la vest de Dunăre | abbú | abból | din acela/aceea |
| l în loc de ly [j] în judeţele Somogy şi Baranya | folik | folyik | curge |
| góla | gólya | barză | |
| asimilarea consoanei dinaintea lui v la acesta, în unele cazuri | ödven | ötven | cincizeci |
| asimilarea lui v la consoana precedentă, în alte cazuri | Husfét | Husvét | Paşti |
Din punct de vedere lexical, teritoriul acestor graiuri este cel mai amestecat, din cauză că s-a depopulat foarte mult pe vremea ocupaţiei otomane, iar după aceea s-a repopulat cu oameni veniţi din alte regiuni. Se găsesc aici cuvinte din graiurile de dincolo de Dunăre, de nord-vest şi de la Tisa.
[modifică] Grupul de graiuri vestic
Acestea se vorbesc la vest de teritoriul grupului de graiuri de la vest de Dunăre, în zona frontierei cu Austria, cuprinzând şi provincia Burgenland din aceasta.
Caracteristici fonetice:
| Fenomen | Graiurile de la vest de Dunăre | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|---|
| existenţa lui [e] („e” scurt închis) | [ɟɛrek] | gyerek [ɟɛrɛk] | copil |
| pronunţarea ca diftong ascendent a vocalelor ó ([o:] lung), ő ([ø:] lung) şi é ([e:] lung) | [swo] | szó | cuvânt |
| [lɥø] | lő | trage (cu puşca) | |
| [kjɛz] | kéz | mână | |
| ö în loc de e după o consoană labială | föst | fest | vopseşte |
| bötü | betű | literă | |
| í în loc de é în nordul teritoriului | szíp | szép | frumos |
| nígy | négy | patru | |
| scurtarea lui ú, ű, í | tüz | tűz | foc |
| viz | víz | apă | |
| ll în loc de ly [j] | millen | milyen | ce fel de |
| căderea frecventă a lui l final de cuvânt sau după o vocală lungă | körübelü | körülbelül | aproximativ |
| szányi | szállni | a pluti | |
| palatalizarea unor consoane | irnyi | írni | a scrie |
| kalaptya | kalapja | pălăria sa | |
| gyün | jön | vine | |
| n în loc de ny la sfârşit de cuvânt | asszon | asszony | femeie |
În Burgenland, gy devine dzs:
| Graiul din Burgenland | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|
| [ʤɛrek] | gyerek | copil |
În privinţa lexicului este de menţionat folosirea frecventă a lui ja („da”) din limba germană în loc de igen.
[modifică] Grupul de graiuri de la vest de Dunăre
Caracteristici fonetice:
| Fenomen | Graiurile de la vest de Dunăre | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|---|
| existenţa lui [e] („e” scurt închis) | [ɟɛrek] | gyerek [ɟɛrɛk] | copil |
| [a] în loc de e [ɛ], în unele cazuri | [ambɛr] | ember | om |
| [almɛɟ] | elmegy | pleacă | |
| [mɛgɛtta] | megette | l-a mâncat/a mâncat-o/i-a mâncat/le-a mâncat | |
| scurtarea lui ú, ű, í | tüz | tűz | foc |
| husz | húsz | douăzeci | |
| í în loc de é | szíp | szép | frumos |
| nígy | négy | patru | |
| [j] în loc de [l] în mare parte a teritoriului | jány | lány | fată |
| palatalizarea unor consoane | gyün | jön | vine |
| kalaptya | kalapja | pălăria sa | |
| irnyi | írni | a scrie | |
| lungirea consoanelor între două vocale | esső | eső | ploaie |
| tanittó | tanító | învăţător |
În lexic se observă influenţe slave de sud şi germane, de exemplu ja („da”) în loc de igen.
[modifică] Grupul de graiuri de nord-vest
Aceste graiuri, numite şi palóc, sunt răspândite în nordul Ungariei şi în Slovacia, la est de râul Váh, la nord de Dunăre şi de linia Budapesta-Cegléd-Szolnok, până la Tisa şi la bazinul Sajó-Hernád. Exită trei subgrupuri de graiuri: vestic, estic şi sudic.
Caracteristici fonetice:
| Fenomen | Graiurile de nord-vest | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|---|
| [a] (scurt) în loc de [ɒ] | [alma] | alma [ɒlmɒ] | măr (fructul) |
| [ɒ:] (lung) în loc de á [a:] (lung) | [samɒ:r] | szamár | măgar |
| [ɛ:] (deschis lung) în loc de [e:] (închis lung), în unele cazuri | [tɛhɛ:n] | tehén | vacă |
| i în loc de ü | kilső | külső | exterior |
| pispek | püspök | episcop | |
| [e] în loc de ö | ser | sör | bere |
| pronunţarea vocalelor á, é, ó, ő cu altă vocală înaintea lor | [vu'a:roʃ] | város | oraş |
| [i'e:dɛʃ] | édes | dulce | |
| [lɒ'o:] | ló | cal | |
| [y'ø:rzøm] | őrzöm | îl/o/îi/le păzesc | |
| pronunţarea originară a digrafului ly [ʎ] | [foʎo:] | folyó [fojo:] | râu |
| [goʎo:] | golyó [gojo:] | bilă, glonţ | |
| [ʎuk] | lyuk [juk] | gaură | |
| în general, palatalizarea consoanelor înainte de i şi ü | gyinnye | dinnye | pepene |
| szeretyi | szereti | îi place/plac, îl/o/îi/le iubeşte | |
| forma scurtă la trecut a verbelor cu rădăcina terminată în t | süttem | sütöttem | am fript |
| neasimilarea lui v de la sufixul -val/-vel cu consoana dinaintea sa | szekérvel | szekérrel | cu căruţa |
Lexicul acestor graiuri se caracterizează prin influenţe slovace.
[modifică] Grupul de graiuri de nord-est
Acestea stau la baza limbii maghiare standard. Se vorbesc la nord de cursul superior al Tisei, înclusiv în regiunea Transcarpatia din Ucraina şi la sud de Tisa, până la Crişul Repede, cuprinzând şi nord-estul României.
Caracteristici fonetice:
| Fenomen | Graiurile de nord-est | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|---|
| pronunţarea ca diftong descendent a vocalelor ó, ő, é | [jow] | jó | bun |
| [løɥ] | lő | trage (cu puşca) | |
| lungirea vocalelor înaintea lui l, r şi j [j] | kólbász | kolbász | cârnat |
| scurtarea frecventă a lui ú, ű şi í | buza | búza | grâu |
| uneori, lungirea consoanelor intervocalice | meggett | mögött | înapoia |
| közzé | közé | între (cu deplasare spre locul respectiv) |
La est de Debrecen, inclusiv în unele părţi din România şi Ucraina, ö din varianta standard se pronunţă e [ɛ] (deschis), în majoritatea cazurilor:
| Graiurile de la est de Debrecen | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|
| ser | sör | bere |
| perkelt | pörkölt | prăjit; tocană |
| megcsemerlett | megcsömörlött | s-a scârbit |
Excepţii: öt („cinci”), ökör („bou”), zöld („verde”), ca în limba standard.
O particularitate morfologică a acestor graiuri este sufixul -n la persoana a treia singular a indicativului prezent:
| Graiurile de nord-est | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|
| megyen | megy | merge |
| veszen | vesz | ia, cumpără |
[modifică] Grupul de graiuri ardelene
Aceste graiuri se vorbesc în Câmpia Transilvaniei, şi în Partium (judeţele Arad, Bihor, Maramureş, Satu-Mare şi Sălaj).
Caracteristici fonetice:
| Fenomen | Graiurile ardelene | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|---|
| deschiderea lui [o] (înlocuit cu [ɒ]) | bagár | bogár | gândac |
| malam | malom | moară | |
| szaba | szoba | odaie | |
| deschiderea lui ö (înlocuit cu [œ]) | [tœk] | tök [tøk] | dovleac |
| scurtarea frecventă a vocalelor lungi | házbol | házból | din casă |
| mellöl | mellől | de lângă (cu deplasare de la locul respectiv) | |
| pronunţarea ca diftong descendent a vocalelor ó, ő, é | [jow] | jó | bun |
| [løɥ] | lő | trage (cu puşca) | |
| cel mai frecvent [j] în loc de [l] | jány | lány | fată |
Pentru graiul din Ţara Călatei mai este de menţionat rotacismul lui l înainte de s [ʃ]:
| Graiul din Ţara Călatei | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|
| [ɛrʃøɥ] | első | întâi |
O caracteristică morfologică a acestor graiuri este păstrarea timpului trecut corespunzător perfectului simplu din limbile romanice, dispărut din maghiara standard: mene („merse”), jövék („venii”).
[modifică] Grupul de graiuri secuieşti
Acestea se vorbesc în principal în judeţele Mureş, Harghita şi Covasna.
Particularităţile lor de pronunţare faţă de fonetismul standard se regăsesc în diferite alte grupuri de graiuri. Pronunţarea ö în loc de e [ɛ] din zona Odorheiului Secuiesc este asemănătoare cu cea din judeţul Baranya (dialectul sudic). Graiurile secuieşti de vest sunt înrudite cu grupul de graiuri ardeleneşti, de exemplu în tratarea asemănătoare a vocalei o (înlocuită cu [ɒ]). Folosirea exclusivă a formei scurte a trecutului verbelor cu rădăcina terminată în t apropie graiurile secuieşti de graiurile de nord-vest: süttem („am fript”) în loc de sütöttem.
În graiurile secuieşti se păstrează timpurile trecute corespunzătoare perfectului simplu şi mai-mult-ca-perfectului din limbile romanice: mene („merse”), kére („ceru”), respectiv ment vala („mersese”), kért vala („ceruse”). Folosirea numai a formei s a conjuncţiei és („şi”) este o altă caracteristică a acestui grup de graiuri.
Specificul cel mai pregnant al graiurilor secuieşti constă în lexic, precum şi în expresiile figurate, în vorbirea foarte expresivă în general, bine ilustrată de folclor (poezie populară, în special balade, cântece populare, basme) şi de scriitorii care s-au inspirat din acesta.
Exemple de cuvinte şi expresii secuieşti[1]:
| Graiurile secuieşti | Traducere literală | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|---|
| ádámbűz | „putoare de Adam” | a házhoz nem tartozó ember szaga | mirosul unui om care nu aparţine casei |
| ahajt | ott | acolo | |
| elszövődik a nap | „soarele se ţese” | fátyolfelhő kerül a nap elé | soarele se acoperă cu nori subţiri |
| gürüzdölés / görözdölés | köszörülés | ascuţire (pe tocilă) | |
| kacsiba / kacsuba / kacsuka | csámpás | scălâmb | |
| megbonyul | megellik | a făta | |
| odaül valahol | „se aşează undeva” | sokáig tartózkodik valahol | a sta mult undeva |
| olló | gida | ied | |
| ollózik | ellik (kecske) | a făta (pentru capre) | |
| összebüszüdik | megromlik, megbüdösödik | a se altera, a se împuţi |
[modifică] Grupul de graiuri ale ceangăilor
Acestea sunt răspândite în Moldova, mai ales în judeţele Bacău, Neamţ, Iaşi şi Vrancea, fiind vorbite de circa 62.000 de persoane[2].
Fonetismul prezintă asemănări cu graiurile ardelene şi secuieşti, de exemplu tratarea vocalei o (înlocuită cu [ɒ]).
Lexicul se caracterizează prin lipsa cuvintelor intrate în limba maghiară în perioada „înnoirii limbii” (secolul al XIX-lea), prin prezenţa multor cuvinte formate pe teren propriu, şi prin numeroase împrumuturi din limba română.
În structura gramaticală este de menţionat păstrarea, ca în graiurile secuieşti, a timpurilor trecute corespunzătoare perfectului simplu şi mai-mult-ca-perfectului: mene („merse”), kére („ceru”), respectiv ment vala („mersese”), kért vala („ceruse”).
Se deosebesc două subgrupuri de graiuri:
- Graiurile arhaice (sau de nord) sunt vorbite de circa 8000 de persoane. Din Evul Mediu s-au dezvoltat complet separat de restul limbii maghiare, putând fi considerate ca aparţinând unei limbi regionale aparte. Păstrează elemente de limbă din Evul Mediu.
Fonetismul lor se caracterizează prin aşa-numita „vorbire sâsâită”, adică s [ʃ] este apropiat de sz [s], distingându-se totuşi de fonemul din urmă. Altă caracteristică de pronunţare este frecvenţa fonemului [ʤ]:
| Graiurile arhaice | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|
| [ʤɛrmɛk] | gyermek | copil |
| [ʤio:] | dió | nucă |
| [mɛʤ] | megy | merge |
Lexicul ceangău arhaic este greu de înţeles de către ceilalţi vorbitori de maghiară, chiar şi de cei care cunosc limba română, deoarece conţine multe arhaisme ale limbii maghiare în general, dar şi cuvinte dialectale specifice:
| Graiurile arhaice | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|
| bücsü | becsület | cinste |
| csúkmony | tojás | ou |
| eszüdni | hozzáérteni | a se pricepe |
| filjesz | nyúl | iepure |
| hét | mikor | când |
| jü | ő | el / ea |
| külpis / külbécs | csiga | melc |
În domeniul lexico-gramatical este specifică folosirea foarte frecventă a sufixelor diminutive, aplicate nu numai substantivelor (nume de persoane, dar şi de animale şi de obiecte), ba chiar şi adjectivelor şi adverbelor. Sufixul -ka/-ke chiar a devenit marca femininului la numele de etnii:
| Graiurile arhaice | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|
| magyarka | magyar nő | unguroaică |
Particularităţi sintactice:
| Fenomen | Graiurile arhaice | Maghiara standard | Traducere |
|---|---|---|---|
| omiterea predicatului (verbul „a fi”) | Arra a kecke a heden. | Arra van a kecske a hegyen. | Capra e pe-acolo, pe deal. |
| omiterea articolului hotărât în unele cazuri | Feredik a búza napba. | Fürdik a búza a napban. | Se scaldă grâul în soare. |
| indicativul în locul condiţionalului | Mintha úszik búzába. | Mintha úszna a búzában. | Parcă ar înota în grâu. |
Lexicul ceangău arhaic este cel mai puternic influenţat de limba română, prin termeni de specialitate din agricultură, creşterea vitelor, administraţie, justiţie, industrie, comerţ, tehnici, dar şi prin adverbe, conjuncţii şi interjecţii. Multe împrumuturi au intrat în lexicul de bază şi îmbogăţesc mai departe vocabularul prin compunere şi derivare.
- Graiurile cu influenţă secuiască (sau de sud) sunt înrudite îndeaproape cu graiurile secuieşti din Trei-Scaune şi Ciuc, şi prezintă mai puţine împrumuturi româneşti decât graiurile de nord. Sunt vorbite de majoritatea ceangăilor, aproximativ 44.500. Mai sunt în jur de 9.500 de persoane care vorbesc graiuri intermediare între cele două subgrupuri.
[modifică] Note
- ^ Există un dicţionar secuiesc-maghiar online ajuns la circa 2300 de cuvinte, redactat de voluntari.
- ^ Estimare a lui Vilmos Táncos.
[modifică] Bibliografie
- hu Balassa Iván, Ortutay Gyula, Magyar néprajz (Etnografie maghiară), Budapesta, Corvina, 1980, partea a III-a, Szellemi műveltség (Cultura spirituală), capitolul A szellemi műveltség kifejezésének eszközei (Mijloacele exprimării culturii spirituale), subcapitolul A magyar nyelvjárások (Graiurile maghiare).
- hu Benkő Loránd, Magyar nyelvjárástörténet (Istoria graiurilor maghiare). Budapesta, Tankönyvkiadó (Editura Manualelor), 1957.
- hu Benkő Loránd, Új módszerbeli lehetőségek a magyar nyelvjárástörténeti vizsgálatokban (Posibilităţi metodice noi în cadrul cercetărilor privitoare la istoria graiurilor maghiare), in Magyar Nyelv (Limba maghiară), nr. 57, 1961, pp. 401–413.
- hu Kálmán Béla, Nyelvjárásaink (Graiurile noastre), ediţia a V-a, Budapesta, Tankönyvkiadó, 1989.
- hu Piro, Krisztina, A moldvai csángó nyelvjárásról (Despre graiurile ceangăilor din Moldova).
- hu Szabó Diána, A palócok eredete (Originea populaţiei „palóc”).
- hu Táncos Vilmos, A moldvai csángók létszámáról (Despre numărul ceangăilor din Moldova).
- hu Végh József, Őrségi és hetési nyelvatlasz (Atlasul lingvistic al ţinuturilor Őrség şi Hetés), Budapesta, Akadémiai Kiadó (Editura Academiei), 1959.
