Lingvistică
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul Modifică. |
Lingvistica[1] este știința care studiază limba și legile ei. Un lingvist este o persoană care se angajează în acest studiu.
Cuprins |
[modificare] Etimologie
Termenul românesc lingvistică este împrumutat din franceză linguistique, care la rândul său a fost împrumutat din limba germană[2]. Termenul german este un derivat al cuvântului din latină lingua.
[modificare] Istoricul lingvisticii
Primele reflecții lingvistice apar la hinduși acum peste 2500 de ani. Cel mai important gramatician hindus este Pāṇini, care a scris în sanscrită o lucrare de o complexitate și finețe algebrică, cu numele Aștadhyayii („Cele opt cărți”), operă lăudată în prezent până și de NASA. Acest gramatician al secolului V sau IV î.Hr. enumeră încă 68 de gramaticieni indieni ce l-au precedat, ceea ce arată că a existat o îndelungată tradiție orală a gramaticii hinduse înainte de secolele IV-V î.Hr. Pe lângă multe altele, Pāṇini numește cele cinci categorii de sunete după felul lor (velare, palatale, retroflexe, dentale, labiale) și împarte fonemele limbii sanscrite după aceste categorii. Prin aceasta, el a precedat cu 2000 de ani lingvistica modernă, care a ajuns la aceleași rezultate în parte datorită descoperirii limbii sanscrite.
[modificare] Curente lingvistice
- Curentul comparatist (Franz Bopp, Jacob Grimm, Rasmus Christian Rask, Wilhelm von Humboldt etc.)
- Curentul naturalist (August Schleicher, Max Müller, Alexandru Lambrior)
- Curentul psihologist (Heymann Steinthal, Aleksandr Potebnya)
- Curentul neogramatic (Karl Brugmann, Hermann Osthoff, Hermann Paul)
- Curentul idealist (Hugo Schuchardt, Karl Vossler)
- Curentul neolingvistic (Matteo Bartoli, Giulio Bertoni)
- Curentul sociologic (funcțional) (Ferdinand de Saussure, Charles Bally, Albert Sechehaye, Henri Frei)
- Curentul structuralist (Antoine Meillet, Roman Jakobson, Jan Niecisław Baudouin de Courtenay, Louis Hjelmslev, Emanuel Vasiliu)
- Curentul etnolingvistic (Edward Sapir)
- Curentul semanticist (Rudolf Carnap, Chase Stuart)
- Curentul latinist (curent în lingvistica română: Timotei Cipariu, Aron Pumnul, George Bariț, August Treboniu Laurian, Ion C. Massim)
- Curentul istorico-popular (curent în lingvistica română: Mihail Kogălniceanu, Alecu Russo, Nicolae Bălcescu)
[modificare] Note
- ^ Rar, se folosește și termenul sinonim, glotologie, care provine din limba italiană: glotologia
- ^ Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique, p. 414.
[modificare] Bibliografie
- Georges Mounin, Istoria lingvisticii, Ed. Paideia, Seria ISTORII, 1999.
- Alexandru Graur (coord.), Introducere în lingvistică, Ediția a III-a revizuită și adăugită, Editura Științifică, București, 1972.
- Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dicționar de terminologie lingvistică, Ed. Albatros, 1980
- Albert Dauzat, Jean Dubois, Henri Mitterand, Nouveau dictionnaire étymologique et historique par..., quatrième édition revue et corrigée, Librairie Larousse, Paris, 1977. ISBN 2-03-020210-X
[modificare] Vezi și
- Listă de lingviști
- Limbi
- Familii de limbi
- Alfabete vechi
- Limbă
- Lexicologie
- Lexicografie
- Omonim
- Omograf
- Argou
- Jargon
