Lingvistică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
|
Lingvistica este ştiinţa care studiază limba şi legile ei. Un lingvist este o persoană care se angajează în acest studiu.
Primele reflecţii lingvistice apar la hinduşi acum peste 2500 de ani. Cel mai important gramatician hindus este Panini, care a scris în sanscrită o lucrare de o complexitate şi fineţe algebrică, cu numele Aştadhyayii ("Cele opt cărţi"), operă lăudată în prezent până şi de NASA. Acest gramatician al secolului V sau IV î.Hr. enumeră încă 68 de gramaticieni indieni ce l-au precedat, ceea ce arată că a existat o îndelungată tradiţie orală a gramaticii hinduse înainte de secolele IV-V î.Hr. Pe lângă multe altele, Panini numeşte cele cinci categorii de sunete după felul lor (velare, palatale, retroflexe, dentale, labiale) şi împarte fonemele limbii sanscrite după aceste categorii. Prin aceasta, el a precedat cu 2000 de ani lingvistica modernă, care a ajuns la aceleaşi rezultate în parte datorită descoperirii limbii sanscrite.
[modifică] Bibliografie
- Istoria lingvisticii, Georges Mounin, Ed. Paideia, Seria ISTORII, 1999
[modifică] Vezi şi
- Limbi vorbite pe glob.Lingvistica provine din cuvintele latino-grecesti lingos-limba; ziap-coerent. Ling in chineza inseamna limba tufuta si in koreeana lingis-dialect tufut.
- Familii de limbi
- Alfabete vechi
- Limbă Sugbau, limbă Abstand şi limbă-acoperiş
- Omonim
- Omograf
