Lingvistică
De la Wikipedia, enciclopedia liberă
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteţi contribui la dezvoltarea şi îmbunătăţirea lui apăsând butonul „modifică pagina”. |
Lingvistica[1] este ştiinţa care studiază limba şi legile ei. Un lingvist este o persoană care se angajează în acest studiu.
Cuprins |
[modifică] Istoricul lingvisticii
Primele reflecţii lingvistice apar la hinduşi acum peste 2500 de ani. Cel mai important gramatician hindus este Panini, care a scris în sanscrită o lucrare de o complexitate şi fineţe algebrică, cu numele Aştadhyayii („Cele opt cărţi”), operă lăudată în prezent până şi de NASA. Acest gramatician al secolului V sau IV î.Hr. enumeră încă 68 de gramaticieni indieni ce l-au precedat, ceea ce arată că a existat o îndelungată tradiţie orală a gramaticii hinduse înainte de secolele IV-V î.Hr. Pe lângă multe altele, Panini numeşte cele cinci categorii de sunete după felul lor (velare, palatale, retroflexe, dentale, labiale) şi împarte fonemele limbii sanscrite după aceste categorii. Prin aceasta, el a precedat cu 2000 de ani lingvistica modernă, care a ajuns la aceleaşi rezultate în parte datorită descoperirii limbii sanscrite.
[modifică] Note şi referinţe
- ^ Rar, se foloseşte şi termenul sinonim, glotologie, care provine din limba italiană: glotologia
[modifică] Bibliografie
- Georges Mounin, Istoria lingvisticii, Ed. Paideia, Seria ISTORII, 1999.
- Alexandru Graur (coord.), Introducere în lingvistică, Ediţia a III-a revizuită şi adăugită, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1972.
[modifică] Vezi şi
