Papa Francisc

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Papa Francisc
Papa Francisc în martie 2013
Nume Jorge Mario Bergoglio
Început de pontificat 13 martie 2013
Final de pontificat În funcție
Predecesor Benedict al XVI-lea
Succesor
Născut 17 decembrie 1936 (1936-12-17) (77 de ani)
Decedat  
Sfântul Scaun
Coat of arms Holy See.svg

Acest articol este parte a seriei:
Politica și guvernul
Vaticanului



Papa Francisc, născut Jorge Mario Bergoglio, (n. 17 decembrie 1936, Buenos Aires) este al 266-lea episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, ales la 13 martie 2013 de către conclavul cardinalilor. Din 1998 a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Este primul papă neeuropean după papa Grigore al III-lea (731-741).[1][2] De asemenea, este primul papă originar de pe continentul american și primul papă iezuit.

Viața[modificare | modificare sursă]

Jorge Mario Bergoglio s-a născut în Buenos Aires într-o familie de emigranți italieni, fiind unul dintre cei cinci copii ai unui muncitor de cale ferată italian. A studiat chimia la Buenos Aires, apoi a urmat cursurile seminarul din Villa Devoto (Buenos Aires). La 11 martie 1958 a devenit novice în ordinul iezuit. A revenit în Argentina, unde a obținut licența în filosofie la Colegio Máximo San José din San Miguel (Buenos Aires), apoi a predat literatură și psihologie la Colegio de la Inmaculada din Santa Fe și la Colegio del Salvador din Buenos Aires.

Unul din formatorii spirituali ai lui Bergoglio a fost preotul greco-catolic Ștefan Czmil, refugiat din Ucraina, care l-a inițiat în spiritualitatea creștină răsăriteană.[3]

La conclavul din 2005 Bergoglio a obținut în conformitate cu informațiile din presă - care se bazează pe declarațiile anonime ale unui cardinal - zece voturi în primul tur de scrutin, 35 în al doilea și 40 în al treilea.[4] Papa Francisc a fost ales la conclavul din 2013 cu cel puțin 77 de voturi din 115.[5] Conform unor surse ar fi întrunit consensul mai multor fracțiuni din conclav, ceea ce a dus la alegerea sa cu peste 90 de voturi din totalul de 115.[6]

Cariera ecleziastică[modificare | modificare sursă]

Iezuit[modificare | modificare sursă]

Jorge Mario Bergoglio a intrat în Societatea lui Isus la 11 martie 1958 și a studiat pentru a deveni preot la seminarul iezuit în Villa Devoto. În 1960 Bergoglio a obținut o licențiere în filosofie de la Colegiul Maximo San Jose din San Miguel; în 1964 și 1965, a predat literatura și psihologia la Colegio de la Inmaculada, un liceu în provincia Santa Fe, Argentina, iar în 1966 el a predat cursuri de același fel la Colegio del Salvador din Buenos Aires.

A fost hirotonit preot în data de 13 decembrie 1969.

Episcop[modificare | modificare sursă]

Stema cardinalului Bergoglio
Stema papei Francisc

În anul 1992 a fost numit episcop auxiliar de Buenos Aires. Consacrarea sa episcopală a avut loc în data de 27 iunie 1992. În data de 28 februarie 1998 a devenit arhiepiscop de Buenos Aires. La 6 noiembrie 1998 i-a fost încredințată suplimentar jurisdicția episcopală asupra credincioșilor de rit bizantin din Argentina, inclusiv a celor aparținând Bisericii Române Unite cu Roma.[7][8] Credincioșii din Argentina aparținători Bisericii Greco-Catolice Ucrainene au din 1968 episcop propriu, sufragan (subordonat) arhiepiscopului de Buenos Aires.[9] Între 2009-2011 episcop al ucrainienilor catolici din Argentina a fost Sviatoslav Șevciuc, actualul arhiepiscop de Kiev-Halici.

Cardinal[modificare | modificare sursă]

În consistoriul din 21 februarie 2001 papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la demnitatea de cardinal.

Una dintre problemele delicate care au tensionat extrem relația dintre guvernul argentinian și cardinalul Jorge Mario Bergoglio[10] a fost cea a căsătoriei între persoane de același sex. La 9 iulie 2010, cu o zi înainte de aprobarea unei legi care să permită această căsătorie, cardinalul Jorge Mario Bergoglio a emis o notă în care proiectul legislativ, care prevedea că homosexualii s-ar putea căsători și ar putea adopta copii, era calificat ca "un război distructiv contra planului lui Dumnezeu".[11][12]

Președintele Argentinei, Cristina Fernández de Kirchner, a acuzat în termeni duri campania cardinalului Bergoglio împotriva legiferării căsătoriei între persoane de același sex, care a fost dezbătut în parlament. Cristina Fernández de Kirchner a apreciat poziția Bisericii ca aparținând „epocii medievale și Inchiziției”.[13]

Sergio Rubin, biograful lui Jorge Mario Bergoglio, a reținut poziția nuanțată a acestuia încă din timpul în care a fost arhiepiscop de Buenos Aires. Astfel, arhiepiscopul Bergoglio s-a pronunțat în 2010 pentru uniunile civile între persoanele de același sex drept o soluție de compromis.[14] Conform aceleiași surse, cei mai mulți episcopi argentinieni nu au aderat la soluția preconizată de arhiepiscop.[15]

Papă[modificare | modificare sursă]

La 13 martie 2013, la ieșirea din conclavul însărcinat să-l aleagă pe succesorul papei demisionar Benedict al XVI-lea, cardinalul protodiacon Jean-Louis Tauran a pronunțat celebra formulă latină Habemus papam[16], anunțând lumii alegerea cardinalului Jorge Mario Bergoglio sub numele de Francisc. În data de 14 martie 2013, prima zi de după alegerea sa în funcția de episcop al Romei și papă al Bisericii Catolice, a vizitat Bazilica Santa Maria Maggiore și s-a închinat icoanei Salus Populi Romani. La întâlnirea cu jurnaliștii din data de 16 martie 2013 a arătat că și-a ales numele de papă în amintirea lui Francisc de Assisi.[17] Cu aceeași ocazie a spus că i s-a sugerat să-și ia numele de Adrian, în semn de continuitate cu papa Adrian al VI-lea.

Slujba de inaugurare a pontificatului său a avut loc la 19 martie 2013.[18][19] La această slujbă a participat și patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului. Prezența patriarhului de Constantinopol a constituit o premieră pentru epoca modernă.[20]

Diverse[modificare | modificare sursă]

Papa Francisc vorbește cursiv pe lângă spaniolă, limba oficială a Argentinei, italiana - limba maternă a părinților -, engleza, franceza, latina, germana, limbă în care și-a redactat teza de filosofie.[21][22] Posedă noțiuni de limbă portugheză. În domeniul literar Jorge Bergoglio apreciază cel mai mult scriitorii Friedrich Hölderlin, Jorge Luis Borges și Feodor Mihailovici Dostoievski. Îi plac de asemenea filmele neorealismului italian. Iubește fotbalul și este susținătorul echipei argentiniene San Lorenzo de Almagro din liga întâi.[23]

Operă[modificare | modificare sursă]

  • Meditaciones para religiosos, Diego de Torres, Buenos Aires 1982, ISBN 9500210002.
  • Reflexiones sobre la vida apostólica, Diego Torres, Buenos Aires 1987, ISBN 950-09210-07-2.
  • Reflexiones de esperanza, Ediciones Universidad del Salvador, Buenos Aires 1992.
  • Diálogos entre Juan Pablo II y Fidel Castro, Dir. y coor. por Jorge Mario Bergoglio. Buenos Aires 1998, ISBN 978-987-507-074-5.
  • Educar: exigencia y pasión desafíos para educadores cristianos. Editorial Claretiana, Buenos Aires 2003, ISBN 9505124570.
  • Ponerse la patria al hombro : memoria y camino de esperanza. Editorial Claretiana, Buenos Aires 2004, ISBN 9505125119
  • La nación por construir : utopía, pensamiento y compromiso : VIII Jornada de Pastoral Social. Editorial Claretiana, Buenos Aires 2005, ISBN 9505125461
  • Corrupcion y Pecado. Algunas reflexiones en torno al tema de la corrupcion. Editorial Claretiana, Buenos Aires 2006, ISBN 978-950-512-572-2
  • Sobre la acusación de sí mismo, 2006
  • El verdadero poder es el servicio. Editorial Claretiana, Buenos Aires 2007
  • Jorge Mario Bergoglio, Abraham Skorka: Sobre el Cielo y la Tierra. Editorial Sudamericana, Buenos Aires 2010, ISBN 9789500732932
  • Nosotros como ciudadanos, nosotros como pueblo : hacia un bicentenario en justicia y solidaridad 2010-2016. Editorial Claretiana, Buenos Aires 2011, ISBN 9789505127443.
  • Mente abierta, corazón creyente, 2012

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Argentinier Bergoglio neuer Papst”. orf.at. 13 martie 2013. http://www.orf.at/stories/2171530/2171528/. Accesat la 14 martie 2013. 
  2. ^ Rachael Donadio (13 martie 2013). „The New Pope: Bergoglio of Argentina” (în engleză). The New York Times. http://www.nytimes.com/2013/03/14/world/europe/cardinals-elect-new-pope.html. Accesat la 13 martie 2013. 
  3. ^ Shkodziska, Oksana (13 martie 2013). „Patriarch Sviatoslav: Newly Elected Pope Knows Greek Catholic Church, its Liturgy and Spirituality”. Religious Information Service of Ukraine. http://risu.org.ua/en/index/all_news/catholics/ugcc/51592. Accesat la 15 martie 2013. 
  4. ^ Il diario segreto dell'ultimo conclave, La Stampa, 27 iulie 2011. Accesat la 27 iulie 2011.
  5. ^ Jorge Mario Bergoglio becomes pope Francis, articol pe pagina web The Independent din 13 martie 2013, verificat în 13 martie 2013.
  6. ^ Einigung mehrerer Fraktionen, orf.at, 16 martie 2013.
  7. ^ Ordinariatul credincioșilor de rit răsăritean din Argentina
  8. ^ Papa Francisc și calea simplității, bru.ro, 14 martie 2013.
  9. ^ Eparhia Sf. Maria a Ucrainenilor din Buenos Aires
  10. ^ «Matrimonio gay: La carta completa de Bergoglio a las monjas carmelitas», articol în periodicul Rioja Ya.
  11. ^ «Bergoglio convocó a una “guerra de Dios” contra el matrimonio gay» articol pe pagina web LaVoz901.com.ar.
  12. ^ [1] articol pe pagina web New York Times din 13 iulie 2010, verificat în 13 martie 2013.
  13. ^ «Cristina comparó campaña de la Iglesia contra el matrimonio homosexual con la Inquisición», articol în periodicul El Día, din 12 iulie 2010.
  14. ^ On Gay Unions, a Pragmatist Before He Was a Pope, New York Times, 19 martie 2013.
  15. ^ Idem.
  16. ^ În română: „Avem papă.”
  17. ^ Mi chiamo Francesco perché vorrei una Chiesa povera, radiovaticana.va, 16 martie 2013.
  18. ^ Francisc a primit însemnele papale și și-a început oficial pontificatul, Agenția Națională de Presă Agerpres, Marți, 19 Martie 2013.
  19. ^ Întronizarea Papei Francisc, Mediafax, 19 martie 2013.
  20. ^ Slujba de inaugurare a pontificatului Papei Francisc, tvr.ro, 19 martie 2013.
  21. ^ Pope Francis: 13 key facts about the new pontiff. The Guardian, 2013-03-13. Actualizat la 2013-03-13. (en)
  22. ^ Jorge Mario Bergoglio: Der neue Papst im Steckbrief. Spiegel-Online.de, 2013-03-13. Actualizat la 2013-03-13.
  23. ^ dpa: Kirchen - Papst: Franziskus: Stiller und streitbarer Jesuit aus Buenos Aires, sueddeutsche.de verificat pe 13 martie 2013

Literatură[modificare | modificare sursă]

  • 2010: Cardinal Argentin: Jorge Mario Bergoglio, Leonardo Sandri, Estanislao Esteban Karlic, Eduardo Francisco Pironio, Ral Primatesta, Livres Groupe, ISBN 978-1159403461

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Francisc


Predecesor:
papa Benedict al XVI-lea
Francisc
2013 -

Succesor:
'