Cazimir al III-lea al Poloniei

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Cazimir cel Mare
Regele Poloniei
Kazimierz III Wielki.jpg
Domnie 1333–1370
Încoronare 25 aprilie 1333
Predecesor Vladislav I cel Scurt
Succesor Ludovic I al Ungariei
Urmași
cu Aldona:
Elisabeta
Cunigunde

cu Hedwig:
Ana, Contesa de Celje
Kunigunde
Hedwig

ilegitimi:
Niemierz
Pelka
Jan
Casa regală Dinastia Piast
Tată Vladislav I cel Scurt
Mamă Hedwig de Kalisz
Naștere 30 April 1310
Kowal, Polonia
Deces 5 noiembrie 1370 (60 de ani)
Cracovia, Polonia
Înmormântare Catedrala Wawel, Cracovia

Cazimir al III-lea cel Mare (poloneză Kazimierz Wielki; n. 30 aprilie 1310 – d. 5 noiembrie 1370), ultimul rege al Poloniei din dinastia Piast (1333–1370), a fost fiul regelui Władysław I Cot Mare și al lui Hedwig de Kalisz. După fărâmițarea politică a Poloniei în secolele XII-XIII a început procesul de unificare a țării, care s-a terminat în linii mari în domniei lui Cazimir al III-lea.

Viața[modificare | modificare sursă]

Născut în Kowal, Cazimir cel Mare s-a căsătorit prima dată cu Ana, sau Aldona Ona, fiica Marelui Duce Gediminad din Lutiania. Fiicele din această căsătorie au fost Cunigunde, care s-a căsătorit cu Lodovic al VI-lea, fiul lui Ludovic al IV-lea Împăratul Roman, și Elisabeta, care s-a căsătorit cu Ducele Bogislav al V-lea de Pomerania. Aldona a murit în 1339, iar Cazimir s-a căsătorit cu Adelaide de Hesse. A divorțat de Adelaide în 1356, și s-a căsătorit cu Cristina de care a divorțat, căsătorindu-se pentru a patra oară cu Hedwig de Głogów și Sagan.

Cele trei fiice cu cele patru soții erau foarte tinere când tatăl lor a murit, și erau considerate ca având o legitimitate îndoielnică din cauza bigamiei lui Cazimir. Deoarece cei cinci copii născuți cu prima și a patra soție era fete, Cazimir nu a lăsat nici un moștenitor de sex masculin legal.

Când Cazimir, ultimul rege al Dinastiei Piast, a murit în 1370, în urma unui accident de vânătore, nepotul său, Regele Ludovic I al Ungariei, a reusit să devină Rege al Poloniei.

Marele Rege[modificare | modificare sursă]

Cazimir este singurul rege polonez care a primit și a păstrat titlul de cel Mare în istoria poloneză. Când a venit la tron, vecinii săi nu i-au recunoscut titlul său, numind-l Rege al Cracoviei.Economia era distrusă iar regatul fusese depopulat și epuzat după război. La moartea sa, Cazimir a lăsat regatul său dublat în dimensiune (prin adăugarea terenurilot din zilele noastre, Ucraina, pe care l-a numit Ducatul Halicz), mai prosper, mai bogat și cu noi perspective pentru viitor. Deși era descris ca un rege pașnic, el a purtat mai multe războaie victorioase.

Cazimir cel Mare a construit multe clădiri în timpul domniei sale (Castelul Wawel, Orle Gniazda), a reformat armata poloneză și civilii polonezi. La Sejm în Wiślica, la 11 martie 1347, el a introdus reforme legislative în sistemul judiciar din regatul său. A aprobat un cod de legi pentru Polonia Mare și Mică, a fondat Universitatea din Cracovia (cea mai veche universtitate din Polonia). A organizat o întâlnire cu regii în Cracovia (1364) în care a expus bogăția regatului polonez.

Spre deosebire de tatăl său, noul rege a avut o înclinație pentru greutățile vieții militarilor. Încă de la început, Cazimir a acționat cu prudență, câștigând în 1335 cererile lui Ioan la tronul polonez. În 1343, Cazimir a stabilit mai multe dispute la nivel înalt cu Ordinul Teutonic asupra unui compromis teritorial, ducând la Tratatul de la Kalisz, un tratat de pace care a încheiat Războiul Polonezo-Teutonic din 1326-1332. Regiunile Dobrzyń și Kuyavia au fost recuperate de Cazimir.

La acea vreme, Polonia a început să se extindă spre est iar printr-o serie de campanii militare între 1340 și 1366, Cazimir a anexat zona Halici-Volodymyr de Rus. Orașul Lviv a atras noi veniți de diferite naționalități, și i s-a acordat drepturi municipale în 1356, începând să fie primul centru plonez în mijlocul unei populații ortodoxe. Susținut de Ungaria, relege polonez a promis tronul polonez casei maghiare, în cazul în care acesta va muri fără moștenitori de sex masculin.

Cazimir, care în 1339 a renunțat oficial la drepturile sale asupra mai multor principate, a încercat fără succes să le recupereze, prin efectuarea unor activități militare împotriva Luxemburgului, între 1343 și 1348, apoi a încercat blocarea seprarării Sineziei de Arhiepiscopia Gniezno a lui Carol al IV-lea.

Aliat cu Danemarca și Pomerania de Vest, Cazimir a fost capabil să impună unele corecturi la frontiera de vest. În 1365, Drezdenko și Santok au devenit feuda Poloniei, în timp ce districtul Walcz a fost luat în 1368, rupând legătura dintre Brandenburg și teutoni și conectând Plonia de Pomerania.

Concesiunea nobilimii[modificare | modificare sursă]

Polonia a sfârșitul vieții lui Cazimir al III-lea (1370). Silezia (cu galben) care a fost pierdută și Regatul care s-a extins în est

În scopul de a înrola sprijinul nobilimii, Cazimir a fost nevoit să acorde privilegii importante, care l-a făcut să domnie cetățenii (burghezii sau mieszczaństwo).

În 1335, în Tratatul de la Trentschin, Cazimir a renunțat la pretențiile sale din regiunea Silezia. În 1355, în Buda, Cazimir l-a desemnat pe Ludovic I al Ungariei ca succesor al său. În schimb, povara fiscală szlachta a fost redusă, aceștia nefiind obigați să plătească cheltuielile de expediție militară în afara Poloniei. Aceste concesii importante au dus în cele din urmă la creșterea democrației unice a nobililor polono-lituaneini.

A doua sa fiică, Elisabeta, Ducesa de Pomerania, a născut un fiu în 1351, Cazimir al IV-lea de Pomerania. El a fost trecut ca moștenitor însă nu a reușit să preia tronul, murind fără copii în 1377, la 7 ani după moartea Regelui Cazimir. A fost singurul descendent legitim de sex masculin a regelui care a trăit în timpul vieții sale.

De asemenea, cumnatul său Ludovic al VI-lea de Bavaria, Margraf și Prinț-Elector de Brandenburg, a fost un posibil succesor ca rege al Poloniei. Cu toate acestea, el nu a fost considerat eligibil după ce soția sa, Cunigunde, a murit în 1357, fără copii.

Cazimir nu a avut nici un fiu legitim. Aparent, și-a considerat descendenții săi ca fiind ori necorespunzători ori prea tineri pentru a moșteni tronul. Astfel, în scopul de a oferi o linie clară de succesiune și pentru a evita incertitudinea dinastică, a aranjat pentru nepotul său, Ludovic I al Ungariei, ca el să fie succesorul său în Polonia. Ludovic a fost proclamat rege la moartea lui Cazimir în 1370, și sora lui Cazimir, Elisabeta (mama lui Ludovic) a avut o mare parte din putere până la moartea ei în 1380.

Căsătoriile și copiii[modificare | modificare sursă]

Aldona de Lituania[modificare | modificare sursă]

Pe 30 aprilie sau pe 16 octombrie 1325, Cazimir s-a căsătorit cu Aldona de Lituania, fiica lui Geriminas de Lituania. Cei doi au avut doi copii:

  • Elisabeta (1326 - 1361), care s-a căsătorit cu Boleslav al V-lea, Duce de Pomerania
  • Cunigunde (1334 - 1357), care s-a căsătorit cu Ludovic al VI-lea

Alodna a murit pe 26 mai 1339 iar Cazimir a rămas văduv pentru doi ani.

Adelaide de Hesse[modificare | modificare sursă]

Pe 29 septembrie 1341, Cazimir s-a căsătorit cu a doua sa soție, Adelaide de Hesse, fiica lui Henric al II-lea de Hesse si a Elisabetei de Meissen, Cei doi nu au avut nici un copil. Cazimir a început să trăiască separat de soția sa la scurt timp după căsătorie. Căsătoria lor a durat cinci ani, până în 1356.

Cristina[modificare | modificare sursă]

Cazimir a divorțat de Adelaide și s-a căsătorit cu amanta sa, Cristina. Aceasta era văduva lui Miklusz Rokiczani, un negustor bogat, iar propriile origini sunt necunoscute. După moartea primului ei soț, Cristina a intrat ca doamnă de onoare la curtea din Boemia. Cazimir a adus-o la Praga și l-a convins pe starețul mănăstirii Tyniec să-i căsătorească. Căsătoria a avut loc în cadrul unei ceremonii scurte. Regina Adelaide a declarat căsătoria ca fiind bigamă și a revenit la numele de Hesse fără să ceară permisiunea fostului ei soț.

Regele Cazimir a continuat să trăiască cu Cristina, în ciuda plângerilor în numele Reginei Adelaide, a Papei Inocențiu al VI-lea. Căsătoria a durat până în 1363 sau 1364 atunci când Cazimir a declarat din nou divorțul. Cei doi nu au avut copii.

Hedwig de Żagań[modificare | modificare sursă]

În 1365, Cazimir s-a căsătorit a patra oară cu Hedwig de Żagań, fiica lui Henric al V-lea de Iron, Duce de Żagań și a Anei de Masovia. Cei doi au avut trei copii:

Ana, Contesa de Celje (1366 - 9 iunie 1422), care s-a căsătorit prima dată cu William de Celje (au avut doar o fiică, Ana de Cilli), iar a doua oară cu Ulrich, Duce de Teck (nu au avut copii)

  • Kunigunde (1367 - 1370)
  • Hedwig (1368 - 1407)

Cu Adelaide în viață și cu Cristina care de asemenea era posibil să mai trăiască încă, căsătoria cu Hedwig a fost considerată bigamă. Ilegitimitatea celor trei fiice a fost disputată. Cazimir a reușit să le declare legitime pe Ana și pe Cunigunde, cu ajutorul Papei Urban al V-lea, pe 5 decembrie 1369. A treia fiică, Hedwig a fost legitimizată de către Papa Grigore al Xi-lea pe 11 octombrie 1371.

Cudka[modificare | modificare sursă]

Cazimir a avut copii nelegitimi cu amanta sa, Cudka, soția unui castelan.

  • Niemierz (ultima dată când a fost menționat ca fiind viu a fost în 1386). A moștenit proprietățile din jurul regiunii Stopnica
  • Pelka (1342 - 1365)
  • Jan (decedat pe 28 octombrie 1393)

Biografie[modificare | modificare sursă]

  • Halina Lerski (1996). "Casimir III the Great". Historical Dictionary of Poland, 966–1945. ABC-CLIO Press. pp. 249–250. ISBN 0313034567. Retrieved September 8, 2012.
  • Peter Jackson-the Mongols and the West, p.211
  • Zamek Ogrodzieniecki w Podzamczu (Polish)


Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cazimir al III-lea al Poloniei
Predecesor:
Vladislav I
Regele Poloniei
1333-1370
Succesor:
Ludovic I