Bacău

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Dezambiguizare
Pentru alte sensuri, vezi Bacău (dezambiguizare).
Bacău
—  Municipiu  —
Bacau City.jpg
Drapel
Drapel
Stema Bacău
Stemă
Bacău is located in Romania
{{{alt}}}
Localizarea în România
Coordonate: Coordonate: 46°35′0″N 26°55′0″E / 46.58333, 26.9166746°35′0″N 26°55′0″E / 46.58333, 26.91667

Țară România
Județ Bacău
Statut Municipiu

Guvernare
 - Primar Romeo Stavarache

Suprafață
 - Total 43,1  km²
Altitudine 165 m.d.m.

Populație (2002 [1])
 - Total 175 500 locuitori
 - Densitate 4.257 loc./km² 

Fus orar EET
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)
Prefix telefonic +40 x02 34[2]

Localități înfrățite
 - Torino Italia Italia
Plăcuțe de înmatriculare BC

Site: Site oficial (ro)

Sunet Bacău (în latină: Bacovia, în maghiară Bákó, în germană Barchau, în poloneză Baków, în ebraică: בקאו), supranumit orașul lui Bacovia[necesită citare], reședința și totodată cel mai mare oraș din județul Bacău, România. Este situat pe râul Bistrița, care asigură, prin centrala hidroelectrică locală, o parte însemnată a consumului local de energie electrică[necesită citare]. Suprafața municipiului este de 43km², iar populația este de 177.087 de locuitori (estimare 2009).[3] Orașul este traversat de drumurile europene E85 și E574 ce fac legătura cu Bucureștiul, cu nordul țării și cu Transilvania. Pe cale feroviară legăturile naționale și internaționale se realizează prin rețeaua CFR. Bacăul dispune de un aeroport internațional ce asigură curse regulate către diferite destinații naționale și europene.

Cuprins

[modificare] Istorie

Primele urme de locuire în orașul Bacău dateazǎ din epoca paleolitică, acestora adăugându-li-se cele din epoca mezolitică și cea neolitică[necesită citare].

Cea mai veche referință istorică cunoscută despre oraș datează din anul 1399, fiind menționat în Documentul lui Iuga Vodă, prin care se dă carte de judecată între spătarul Răducanu cu răzeșii satului Brătila, din ținutul Bacăului.

În acest sens, mareșalul Antonescu a ordonat efectuarea lucrărilor pentru românizarea nomenclaturii localităților din România, ordin prin care urma să se schimbe denumirea orașului Bacău, care era considerată ca fiind de orginte maghiară, cu una românească, Gura Bistriței.

Menționarea orașului pe un act oficial datează încă din 1399. În arhivele Vaticanului, pe hărțile Evului Mediu precum și în alte documente latine, Bacăul apare sub numele de Bacovia, sau Ad Bacum. Edwige Bestazzi – delegată a Institutului de Cultură Italiană, la începutul secolului XX - mărturisește că Bacăul era trecut pe o hartă pictată chiar în Palatul Primăriei Florența, sub numele de Bacovia. Acest lucru nu este de mirare, având în vedere că la doar câțiva kilometri de Bacău, la Sărata, romanii extrăgeau sare, iar în alte localități din împrejurimi s-au descoperit vestigii daco-romane, sau chiar mai vechi, lucru ce atestă popularea acestei zone de mii de ani. La Sulta (comuna Agăș) avem urmele vechilor aurării dacice, după cum dovedește N. Densușianu în lucrarea sa Dacia preistorică, iar teritoriul Bacăului cuprindea localități încă de pe timpul pelasgilor ca: Letca și Leiteni, cuvinte derivate din latonă și letonă, divinități din timpuri preistorice, sau Tamasidava, denumire scito-dacică.

Biserica Precista

Marele istoric Nicolae Iorga este de părere că denumirea orașului Bacău derivă de la slavul Bâc = Zimbru, bour, taur, ceea ce denotă că pe aceste meleaguri au fost întinse păduri în care trăiau turme de zimbri. Muzeul „Moldova” din Bacău deține o importantă colecție de documente istorice și vechi manuscrise, precum și un cap de zimbru, un exemplar unic în felul său, găsit lângă Bacău, în satul Solonț. Un Bâc exista în Basarabia, un altul în ținutul Vasluiului, iar un altul în ținutul Bîrladului. Pe această temă se mai poate vedea și etimologia cuvântului Bâc în lucrarile lui Gheorghe Ghibănescu[4], M. Costăchescu[5] sau în documentele moldovenești publicate de Nicolae Iorga.

Orașul Bacău a fost ocupat o scurtă vreme de oștile maghiare conduse de Matei Corvin în anul 1467. Localitatea este cunoscută și datorită importanței sale în relațiile comerciale dintre Moldova, Transilvania și Țara Românească, fiind un important punct de vamă. În secolului al XV-lea în acest oraș s-a stabilit Alexăndrel, fiul lui Ștefan cel Mare, care a dat ordin pentru construirea Curții Domnești și Bisericii Precista, celebre monumente istorice.

La sfârșitul secolului al XIV-lea, Bacăul era bine închegat ca așezare urbană, una dintre cele mai prospere din întreaga Moldovă, având atribuții militare și comerciale foarte importante.

[modificare] Geografie

Municipiul Bacău, reședința județului cu același nume, se află în Nord-Estul țării, în partea central-vestică a Moldovei, la doar 9,6 Km în amonte de confluența Siret-Bistrița.

Localizarea Bacăului

Geografic, se află la interferența meridianuluide 26° 55' longitudine estică cu paralela de 46° 35' latitudine nordică.

Din punct de vedere administrativ se învecinează cu comunele Hemeiuși și Săucești, în Nord, cu comuna Letea Veche, în est, la sud cu comunele Luizi-Călugăra, Măgura și Mărgineni. Între aceste limite orașul ocupă o suprafață de 4186,23 ha, fiind situat la altitudini de 151-181m.

Poziția și cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a așezării de pe Bistrița, încă din Evul Mediu Bacăul devenind un important nod de intersecție a principalelor artere comerciale din partea central vestică a Moldovei. Drumul Siretului sau Drumul Moldovenesc, care unea orașele baltice cu zona dunăreano-pontică, se intersecta cu Drumul Păcurii, ce începea la Moinești, cu Drumul Sării, dinspre Târgu Ocna, cu Drumul Brașovului (drumul de jos), cu Drumurile Transilvaniei ce traversau Carpații Orientali prin pasurile Ghimeș, Bicaz, Tulgheș, și cu drumul plutelor, pe Bistrița. Toate arterele din NV și SV se îndreptau spre bazinele Bârladului și Prutului prin nordul Colinelor Tutovei.

[modificare] Ape

Bistriţa
Siretul

Rețeaua hidrografică este reprezentată de cele două râuri, Siret și Bistrița, și de afluenții acestora: Bahna, Izvoarele, Cleja - pentru Siret, respectiv Trebeșul cu afluenții săi Bârnat și Negel - pentru Bistrița. Datorită influenței antropice regimul hidrologic al celor două râuri a fost complet modificat, amenajările hidroenergetice contribuind la regularizarea scurgerii. Pe Bistrița au fost create lacurile de acumulare Lilieci, Șerbănești cu rol complex: asigurarea energiei electrice, combaterea inundațiilor, alimentarea cu apă potabilă și industrială, practicarea sporturilor nautice.

Valea comună a celor două râuri are aspectul unui vast uluc depresionar cu orientare nord-sud, cu o deschidere laterală spre vest, spre valea Bistriței, și o îngustare spre sud, „poarta Siretului", suprapunându-se contactului dintre Colinele Tutovei și culmile subcarpatice Pietricica-Barboiu.

Toate lacurile de acumulare din Bacau sunt considerate arii naturate protejate avifaunistice[necesită citare] si sunt in custodia Centrului Regional de Ecologie Bacau prin situl Natura 2000.

[modificare] Clima

Palatul administrativ

Climatul municipiului este unul temperat-continental accentuat, cu ierni reci, veri secetoase și călduroase, rezultatul acțiunii unui complex de factori naturali (circulația generală a atmosferei, radiația solară, relieful) și antropici, orașul însuși având un rol esențial în crearea propriei topoclime printr-o serie de factori care se manifestă constant (materialele de construcție, profilul accidentat, spațiile verzi), respectiv prin intermediul unor factori secundari (încălzirea artificială, poluarea atmosferei). Acțiunea comună a acestora determină perturbări ale circuitului biogeochimic la nivelul sistemului, consecința directă fiind disconfortul urban.

Temperatura medie anuală este de 9 °C, oscilând între -4 °C, în luna ianuarie, și 20,6 °C, în luna iunie, constatându-se o ușoară modificare a regimului termic în ultimii ani datorită lacurilor de acumulare, încălzirii globale și poluării atmosferei.

Cantitatea medie anuală de precipitații este de 541 mm/m²/an, existând diferențe între sezonul cald (82,8 mm-luna iunie) și cel rece (24 mm-luna februarie). Aversele sunt frecvente în lunile iulie-august.

[modificare] Flora și fauna

Covorul biogeografic a evoluat sub semnul impactului antropic. Într-o zonă în care pădurile dețineau 70-80% din suprafață s-a ajuns ca în prezent coeficientul de împădurire să fie de 25,7%, formațiunile dominante fiind cele de stepă și luncile râurilor și pădurile de foioase din jurul orașului folosite în scop recreativ.

Clasificare:

  • faună acvatică, condițonată de biotopurile specifice Bistriței, Siretului și apelor stătătoare;
  • fauna de luncǎ (animale care își caută hrana în apă sau la marginea apei);
  • fauna de terase și versanți, alcătuită din specii de rozătoare mici, animale și păsări specifice pădurilor de foioase.

Fauna zonei periurbane prezintă o însemnată valoare cinegetică; unele animale sunt vânate pentru blană, altele, pentru carne.

Condițiile pedogenetice au dus la formarea unor soluri variate, în general brune și brune argiloiluviale, cu un conținut de humus de 1-5‰, ce asigură o fertilitate medie bună pentru terenurile agricole. Între solurile intrazonale se remarcă cele hidromorfe, lăcoviștile și solurie aluviale în diferite stadii de evoluție.

Oraşe de lângă Bacău

[modificare] Peisaj urban

Departe de a fi doar centru comercial-industrial aflat în plină ascensiune, Bacăul este și un oraș al tradițiilor și al culturii. Obiectivele turistice includ Casa memorială George Bacovia sau Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”. Observatorul astronomic al Bacăului este unul dintre puținele din România, iar foarte aproape de centrul orașului se află statuia lui Ștefan cel Mare.

În oraș se află și cea mai mare catedrală catolică din Estul Europei, Casa memorială George Bacovia și Casa memorialǎ Nicu Enea.

[modificare] Muzee

[modificare] Catedrale și biserici

Catedrala catolica
Teatrul Municipal Bacovia

[modificare] Teatre

[modificare] Biblioteci

[modificare] Alte clădiri, monumente și locuri

[modificare] Parcuri

  • Parcul dendrologic Hemeiuș, situat la nord de Bacău are o suprafață de 47,5 ha. Aici cresc peste 500 specii de plante lemnoase, dintre care 370 exotice.
  • Insula de agrement este o insulă artificială, creată în mijlocul unui lac format de râul Bistrița, amenajată pentru agrement, cu locuri de plajă și pentru practicarea sporturilor în aer liber. Se pot face plimbări cu barca în jurul insulei.
  • Parcul Trandafirilor
  • Parcul Cancicov

[modificare] Cartiere

  • Gherăiești
  • Nord
  • Mioriței
  • Șerbănești
  • Bistrița lac
  • George Bacovia
  • CFR
  • Cornișa I
  • Cornița II
  • Orizont
  • Izvoare
  • Letea
  • Tache
  • URA
  • Zimbru

[modificare] Demografie

Pe parcursul celor 6 secole de existență, Bacăul a cunoscut atât perioade de creștere demografică dar și de regres, consecință a condițiilor economice, socio-culturale și istorice care au caracterizat fiecare etapă a evoluției sale. O importanță deosebită o are sfârșitul secolului XX-lea, care a adus noi orientări și tendințe demografice.

Conform datelor recensământului din 1930, municipiul Bacău număra în acel an 31.138 de locuitori. Dintre aceștia 19.421 s-au declarat români, 9.424 evrei, 822 maghiari, 406 germani ș.a. Din punct de vedere confesional, 19.091 s-au declarat ortodocși, 161 greco-catolici, 1.893 romano-catolici, 144 evanghelici-lutherani, 9.593 mozaici ș.a. Odinioară înfloritoarea comunitate evreiască din oraș s-a stins în urma celui de-al doilea război mondial.

La ultimul recensământ, din 18 martie 2002, Bacăul număra 175.500 de locuitori, structura etnică fiind evidențiată astfel: 173.041 români, 1.605 țigani, 191 maghiari, 118 evrei, 83 germani, 80 ceangăi, 53 italieni ș.a. Fiecare din celelalte etnii era compusă din mai puțin de 50 de pesoane. Distribuția populației stabile pe confesiuni religioase: 153.849 Ortodocși, 19.094 romano-catolici, restul confesiunilor, inclusiv ateii, nedepășind fiecare 500 de adepți.[6]

Conform ultimului comunicat al Institutului Național de Statistică, orașul avea la data de 1 ianuarie 2009 o populație de 177 087 locuitori.[3]

[modificare] Evoluția demografică

Evoluția populației la recensăminte:

Conform recensământului din 1930 populația Bacǎului era de 31.138 de locuitori, dintre care:

Sub aspect confesional populația Bacǎului era alcătuită din:

Demografie bacau 2002.jpg

Municipiul Bacău are, potrivit recensământului din 2002, o populație de 175.500 locuitori. Structura etnică a acesteia este următoarea:

Sub aspect confesional populația Bacăului este alcătuită din:

[modificare] Zona metropolitană

Conform Eurostat, Bacăul are o zonă urbană lărgită (LUZ - concept european echivalent cu zona metropolitană) de 196.435 locuitori (2007).[7]

Pe de altă parte, Zona Metropolitană Bacău este un proiect local pentru crearea unei unități administrative integrate între municipiul Bacău și localități din apropiere, Berești-Bistrița, Buhoci, Faraoani, Filipești, Gioseni, Hemeiuș, Itești, Letea Veche, Luizi-Călugăra, Măgura, Mărgineni, Nicolae Bălcescu, Prăjești, Sărata, Săucești, Tamași și Traian, însumând o populație de circa 250.000 locuitori.[necesită citare]

[modificare] Economia

Județul Bacău este unul dintre centrele cele mai industrializate din Moldova, având două mari rafinarii de petrol situate lângă orașele Onești și Dărmănești. După căderea comunismului, activitățile industriale principale cuprind: industria petrochimică, industria nutrițională, industria prelucrării lemnului și a hârtiei, industria textilă, indstria chimică, industria mecanică, industria aeronautică.

[modificare] Transport

[modificare] Feroviar

Municipiul Bacău este punctul de intersecție între:

Prin municipiul Bacău trec trenurile internaționale:

[modificare] Rutier

Autobuzele din Bacău

Bacăul este un important nod rutier. Drumurile care trec prin municipiu sunt:

[modificare] Aerian

Aeroportul Internațional George Enescu din Bacău[8] deservește, pe lângă locuitorii județului Bacău, și pe cei ai județelor învecinate: Neamț, Vaslui, Vrancea, Covasna, Galați. Bacăul este legat prin curse directe de:

iar cu tranzit la Timișoara se poate călători la:

[modificare] Educație

Licee

  • Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu” [1]
  • Colegiul Național „Ferdinand I” [2]
  • Colegiul Național „Vasile Alecsandri”
  • Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” [3]
  • Colegiul „Henri Coandă”
  • Colegiul „Mihai Eminescu” [4]
  • Colegiul Economic „Ion Ghica” [5]
  • Colegiul Tehnic de Comunicații „Nicolae Vasilescu-Karpen” - ro: [6] - en [7]
  • Colegiul Tehnic „Anghel Saligny” [8]
  • Colegiul Tehnic „Dimitrie Mangeron”
  • Colegiul Tehnic „Letea” [9]
  • Colegiul National de Arta „George Apostu” [10]
  • Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif”
  • Liceul cu Program Sportiv
  • Grupul Școlar „Grigore Tabacaru”
  • Grupul Școlar „Grigore Moisil”
  • Grupul Școlar de Ecologie și Protecția Mediului „Grigore Antipa
  • Grupul Școlar „Petru Rareș”
  • Colegiul Național Catolic "Sf. Iosif” [11]

Universități

[modificare] Administrație și politică

Vezi și: Lista primarilor din Bacău

Consiliul local este compus din 23 de membri, împărțiți astfel:

    Partid Consilieri Componența Consiliului
  Partidul Național Liberal 12                        
  Partidul Democrat-Liberal 5                        
  Partidul Social Democrat 6                        

[modificare] Instituții publice

[modificare] Relații externe

Orașe înfrǎțite

[modificare] Personalități

  • Vasile Alecsandri (1821-1890), poet, autor, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, academician român, creator al teatrului românesc și a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
  • George Apostu (1934-1986), sculptor

[modificare] Sport

Atletism

  • SCM Bacău
  • CS Știința Bacău
  • CSȘ Bacău

Badminton

  • CS Știința Bacău
  • CSȘ Bacău

Baschet

  • CSȘ Bacău

Box

  • SCM Bacău

Bridge

  • Asociația Bridge Club Bacău

Dans sportiv

  • ACDS Fiesta 2000 Bacău
  • CDS Autentic Bacău
  • ACDS Authentic Dance Sport 2007 Bacău

Fotbal

FCM Bacau.png

Gimnastică

  • SCM Bacău (artistică)
  • CS Știința Bacău (aerobică)

Handbal

Judo

  • SCM Bacău
  • Judo Club Royal Bacău
  • Palatul copiilor Bacău

Karate

  • SCM Bacău
  • CS Știința Bacău
  • CS Seishin Karate-Do Bacău
  • Siretul Bacău

Lupte

  • SCM Bacău

Modelism

  • SCM Bacău
  • CS Aerostar Bacău
Bazinul olimpic Bacău

Natație

  • SCM Bacău (înot, sărituri în apă)
  • LPS Bacău (înot)

Șah

  • Șah Club Hidrocon Bacău

Tenis

  • SCM Bacău
  • ASTC Bistrița Bacău
  • CSȘ Bacău

Volei

  • CS Știința Bacău
  • CSȘ Bacău

[modificare] Galerie

[modificare] Note

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Bacău
  1. ^ Datele recensământului de pe site-ul Agenției Locale de Dezvoltare Bacău. http://www.adlbacau.ro/zona.html. 
  2. ^ x indică operatorul telefonic: 2 pentru Romtelecom și 3 pentru alți operatori de telefonie fixă
  3. ^ a b Populația stabilă la 1.01.2009” (în română). INSSE. 19 mai 2009. http://www.insse.ro/cms/rw/resource/populatia%20stabila%20la%201%20ianuarie%202009%20si%2018.xls?download=true. Accesat la 19 mai 2009. 
  4. ^ Gh. Ghibănescu - Ispisoace și Zapise. vol.VI, partea a II-a, Tipografia „Dacia” Iliescu, Grossu & Comp., Iași, 1926, pag.177
  5. ^ M. Costăchescu - Documentele moldovenești înainte de Ștefan cel Mare, vol.I și II, Editura Fundațiilor Regale, Iași,
  6. ^ Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, Recensământul din 2002, municipiul Bacău
  7. ^ Urban Audit
  8. ^ http://www.bacauairport.ro/
Unelte personale
Spații de nume
Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Participare
Tipărire/exportare
Trusa de unelte
În alte limbi